Epoca, iunie 1931 (nr. 701-724)
1931-06-11 / nr. 708
NO. 7083 LEI uimim $i jidnumistmtu BUCUREȘTI, CALEA VICTORIEI No 33 Reclame și inserții Se primesc la adorația ziarului și la toate agențiile de publicitate Telefon 362110 Fondat în anul 1885 de NICOLAE FIUPESCU Joi II Iunie 1931 Tic, scumpiliia, puterea mea de manca și puterea mea de lubire. Nicolae Popescu Indulgențele .Universului „Universul” are toate indulgențele pentru campania pe care o duce Pertinax împotriva țării românești și împotriva Regelui nostru, campanie, atât de odioasă încât îl desfidem să reproducă cele apărute în „Echo de Paris”. Treaba confratelui nostru! Noi nu suntem stăpâni pe gradul de sensibilitate a epidermii altuia. Ceea ce nu putem admite însă, este să se denatureze gândul nostru. Am scris că Pertinax s’a înhămat la sabotarea legăturilor dintre țara sa și România, fără a fi revizionist (ca lord Rothermere), fără a fi măcar coruptibil ca atâția gazetari de marcă, și am conchis ca Pertinax să fie un original a trebue „Universul” vede în această frază o insultă gravă la adresa presei franceze. Mărturisim că nu ne-am gândit o clipă la această interpretare, precum nădăjduim că nici Pertinax nu va generaliza, confundând presa noastră cu acele ziare românești, care socotesc că cele mai grosolane insulte, insulte pe care nici un ziar ce se respectă din București nu le poate reproduce sunt „mici exagerări de fapte”. I Preludii Se anunță că national-țărăniștii vor ridica numeroase contestații la validări. Nu cu credința succesului, firește, ci numai pentru a-și face datoria de opozanți, conform concepțiilor democrate, cari reclamă cât mai multă gălăgie, cât mai multă discuție de prisos. Rolurile au fost de pe acum distribuite, și dacă n’ar fi melancolia d-lui Virgil Madgearu, condamnat să vorbiască doar la adunările de la club, ai crede oamenii se pregătesc de muncă serioasă... Nu se știe încă de ajuns că parlamentul actual nu va putea fi parlamentul zgomotului și al paradărilor retorice. E nevoe să o repetăm insistent pentru a face mai puțin crudă deșteptarea la realitate. Nu va fi mult timp de pierd căci vor fi de trecut în această sesiune de vară câteva legi importante. Nu va fi timp de pierdut cu discursuri inutile și cu desfășurări obstrucționiste, căci fiecare ședință cifrează o cheltuială însemnată și țara nu mai poate plăti decât strictul necesar. Discursurile care nu vor putea fi rostite, atât cele de la validări cât și cele de la discuția mesagiului, vor putea fi tipărite într’un volum frumos, cu poze și cu prefață de d. Maniu. Va fi astfel mulțumită toată lumea și parlamentul își va putea face datoria, nestingherit. „' N’ar fi rău dacă, nesocotinduse măcar în parte îndemnurile patimii politice, s’ar asculta unele sugestii cari pornesc chiar din cercuri opoziționiste. N’ar fi rău pentru rosturile partidului prezidat de d. Maniu, căci cumințenia politică e constructivă chiar și în opoziție: „...a se deschide acum focul împotriva guvernului ar însemna să se mărturisească voința de a zădărnici orice încercare de remediere, măcar parțială, a situației economice, și financiare”. Aceasta este îndemnul înțelept care pornește din unele cercuri ale opoziției. Ce-ar fi dacă l’ar asculta și d. Maniu? Dacă în locul retoricei umflate și inoperante, am auzi de la tribuna Camerei numai cuvântul măsurat al unor oameni dornici să contribue la însănătoșirea României? Guvernul n’are nevoe de indulgențe parlamentare. Oricât de formidabilă este oratoria d-lor Maniu, Ciceo Pop, Armand Călinescu și a celorlalți leaderi naționali și țărăniști, și oricât pe banca ministerială nu sânt, pentru a răspunde, de cât d-nii Iorga și Argetoianu, pugilatul parlamentar nu este de aspecte îngrijorătoare. Se va putea face față situației! Dar se cere înțelegere din partea tuturor. Se cere un verbiaj mai minor, pentru a putea domina constructivul. Cât mai multe realizări sănătoase în vreme cât mai scurtă, acesta este imperativul ceasului actual. Și partidele cari nu-1 vor asculta vor păcătui chiar împotriva propriilor lor interese. O. Politica Germaniei * . După vizita d-lor Bruening și Curtius la Chequers • Cancelarul Germaniei, d. Bruening și d. dr. Curtius, ministrul de externe al Reichului, au părăsit Anglia, după o serie de conferințe care au avut loc, atât la Chequers, cât și în alte locuri, cu oficialitatea britanică și cu reprezentanții autorizați ai marei finanțe și economiei engleze. Primirea de care s’au bucurat conducătorii politicei germane în sferele engleze, mărturisește, fără putință de echivoc, realitatea politicei engleze. Lealitate care satisface atât pe aliații Marii Britanii, — ne gândim, în principal, la Franța — cât și pe reprezentanții Reichului, sosiți la Londra pentru a găsi acolo sfatul și sprijinul de care, în situația ei actuală, Germania are devoc astăzi mai mult ca oricând. Din nefericire pentru populația pașnică, muncitoare și chinuită a Reichului, sosirea reprezentanților săi la Londra, coincidea, tocmai, cu uriașa demonstrațiune a „căștilor de oțel“ de la Breslau. Manifestația, desigur, încuviințată de sferele conducătoare germane, a căreii desfășurare s-a executat după un program matur chibzuit, în prealabil. Nu au lipsit nici fostul Kronprinz, și nici marii căpitani ai oștirilor germane, generalii von Seckt și Ludendorf. Dacă Germania a făcut bine sau rău, încuviințând sau chiar, numai, tolerând această demonstrațiune belicoasă la frontierele Poloniei, în clipele în care factorii de primă răspundere a politicei ei, se îndreptau, în intenția•jfiîe cunoscute, la Londra, se va ■•vedea mai curând decât se aștepta cineva. Un lucru este, de pe acuma, cert, anume că Marea Britanie nu înțelege să pornească pe drumurile aventurei diplomatice care ar despărți-o, fie chiar numai în mod trecător, de aliata ei credincioasă, Franța. Aceasta rezultă cu preciziune din comunicatul dat, de guvernul englez, după încheerea conversațiunilor care au avut loc la Chequers. Se vorbește în acest comunicat de situațiunea grea a Germaniei, problemă ce a format, în largă măsură, obiectul examinării comune a șefilor politicei engleze și germane; dar se adaugă că, această depresiune este resimțită, în mod egal, atât direct cât și „par contre-coup“ în Anglia. Comunicatul preconizează ca unic remediu pentru eșirea din g £ £ și îngrijorător impas, o £ g*t g-las. Comunicatul preconizează mai strânsă cooperare economică internațională, din care, firește, Franța nu va putea lipsi. După cum se poate constata, întrevederile de la Chequers, nu pot înscrie, în greaua problemă a rezolvării enormelor dificultăți economice ale Germaniei, un pas favorabil, hotărîtor, făcut în direcția urmărită de politica Reichului. Ceva mai mult, în presa engleză chiar, presă care nu poate fi bănuită de germanofobie, s’au comentat, cu oarecare nervozitate, ultimele evenimente generatoare de neliniște și, poate, de complicațiuni serioase internaționale, petrecute în Germania. „Daily Telegraph“ vorbește chiar despre intențiuni germane tinzând la restabilirea monarhiei și la competițiunile fostului Kronprinz la coroana Reichului. Sunt, acestea, manifestări și tendințe ce nu permit nici un elan de optimism pentru ziua de mâine, pe care ne-ar fii plăcut să o considerăm ca aducătoare de serioase garanții în aripa problemă a consolidărei păcei Europei. România urmărește desfășurarea evenimentelor politice din Germania, cu atât mai mult interes, cu cât, în chiar momentul de față, delegațiunea economică română a sosit la Berlin pentru a relua negocierile ce vor tinde la stabilirea condițiunilor favorabile încheerei unui acord comercial și economic între Germania și țara noastră. Se dă, cu drept cuvânt, astăzi, o atențiune deosebită problemelor economice internaționale; nu trebue trecută, însă, cu vederea latura politică a acestor probleme, latură care-și păstrează, întreagă, importanța ei primordială. Și politica Germaniei, în lumina dificultăților pe care le traversează astăzi, este urmărită cu atât mai multă atențiune la noi, cu cât, s’ar părea, că grava problemă a șomajului ei, care apasă nespus de greu asupra economiei germane, tinde să iasă din domeniul economic pentru a se desfășura pe planul politic. Cheia și balanța situațiunii stau astăzi, încă, în mâinile conducătorilor politicei germane. Din partea noastră nu putem decât să-i dorim Germaniei ca să iasă din grelele-i dificultăți prezente,care-i amenință liniștea și, chiar, existența ei. —=-------. J. Paleologu tea de groază de la Lădești Decembrie 1928 Alegerile din 1928 au fost mai puțin libere decât cele de acum. O afirm și-o voi dovedi, — cel puțin pentru județul Vâlcea, în care am cercetat chestiunea. Alții o vor face pentru celelalte regiuni. Nu pretind prin aceasta că n’a existat în 1928 un puternic curent popular în favoarea partidului național-țărănist. Jalnicele rezultate ale tuturor guvernărilor noastre postbelice, unite cu campania de opoziție după ani de-a rândul de național-țărăniști creaseră în masse acea nădejde de înnoire și de îndreptare care le-ar fi putut da o impunătoare majoritate de voturi. In alegeri cinstite, e sigur că național-țărăniștii ar fi obținut în 1928 majorități asămuitoare acelora pe cari le-a obținut acum „Uniunea Națională”: 1.390.000 de față de 440.000 obținute de voturi cel mai puternic partid de opoziție. Neavând însă frâna morală pe care guvernul Iorga și-a impus-o din prima clipă a venirii sale la cârmă, în beția unei victorii atâta așteptată, guvernul d-lui Maniu a voit să aibă unanimități. Și a obținut, în adevăr, 2.200.000 de voturi, față de 190.000 ale partidului liberal. Cum, — iată ce vom vedea îndată : „Rechizitor introductiv No. 1178 din 21 Februarie 1929”. „Noi, Primul Procuror al Trib. Vâlcea, având în vedere actele cuprinse în dosarul II de instrucție local cabinetului No. 119 din 1928: „Considerând că din aceste acte rezultă indicii de culpabilitate contra : Mihail Roșianu, învățător, Preot D. Cumpănașu din corn. Grădiștea, Vasile Părăușanu, Preot, I. Pătrășcoiu din corn. Fărtășești, învățător Gh. Georgescu, etc. urmează alți opt fruntași național-țărăniști N. R. pentru delictul de distrugere și lovire prevăzut și pedepsit de art. 352, 238 al. ultim și 40 cod penal și contra Alex. Dumitrescu- Costești avocat din Râmnicul Vâlcea (primarul țărănist al acestui oraș N. R.) pentru complicitate la delictele de distrugere și lovire... delicte săvârșite prin aceia că inculpații amintiți, împreună cu mulți alții ce nu s’au putut complect identifica până acum, formați în cete și în coloane speciale de d-nii avocați Alex. Dumitrescu-Colțești și Dinu Simion (șeful național-țărăniștilor, ales acum deputat de opoziție într’o alegere pe care cu toții am voit-o liberă N. R.) însoțiți și în asistența acestora în noaptea de 16—17 Decembrie 1928 pe la orele 3 jum.—4 dimineața cu precugetare au atacat cu pietre, ciomege și focuri de revolver casa d-lui avocat Gogu Ionescu din com. Lădești, distrugându-i astfel mai multe geamuri și deteriorându-i în o mulțime de locuri pereții, lovind în acelaș timp cu acest prilej cu ciomegele și pe mai mulți alegători consilieri comunali ce erau adăpostiți în curtea acestei case... „Considerând că din cuprinsul acelorași acte alăturate rezultă indicii de culpabilitate contra : Alex. Dumitrescu-Colțești, Pretor Zavricescu (Bălcești), Gh. Georgescu, învățător Fărbășești, etc. etc. pentru delictul prevăzut și pedepsit de art. 115 Legea electorală, săvârșit prin aceia că în ziua de 17 Decembrie 1928 sus numiți, împreună cu mulți alții ,neidentificați complect până acum, cu prlejul alegerilor de senatori la consiliile comunale în com. Lădești-Vâlcea prin violențe, loviri și răniri au împiedicat de la votare pe următorii alegător : D. Păunescu, Ilie Florea, etc., etc. (Urmează alți 20 de alegători )... „In privința d-lui avocat Dinu Simion, actualmente deputat (ca și acum N. R.) ne vom da rechizițiunile după ce în prealabil vom face în cauză aplicarea art. 55 din Constituție...” Primul procuror a încercat să „facă în cauză aplicarea art. 55 din Constituție” — adică a cerut ridicarea imunității parlamentare a d-lui deputat Dinu Simion. Răspunsul ministerului de justiție a sosit abia la 2 Mai 1930. Rechizitoriul acesta e extrem de sobru. In el se oglindește măsura pe care un procuror, oricât de conștiincios, trebuie să și-o impune când e vorba de atât de simandicoase fețe guvernamentale. Actele dosarului sunt însă mai elocvente. Elocvente sunt mai cu seamă certificatele medicale. Și rândurile următoare dintr’un raport oficial căruia bine ințeles nu i s’a dat nici un curs : „...De asemenea am constatat urmele a două lovituri de glonț și colțurile de zid ale ambelor ferestre din partea de miazăzi a casei rupte, iar la casa servitorilor geamurile sparte și sânge curs pe cărămizile din tinda mult acesteia și prelungindu-se înspre grădină”... Faptele acestea — și seria lungă — n’au ajuns până acum la urechile noastre. Marea majoritate a presei, atât de bogat reprezintată, — nu-i așa ? în trecutul parlament, le-a făcut. Iar guvernul a împiedicat prin toate mijloacele instanțele de cercetare să ajungă la deplina lămurire a împrejurărilor și la pedepsirea vinovaților. Și acum, când știm cum s’a alcătuit unanimitățile național-țărăniste din 1928, o notă comică, pentru a termina. Tot la Vâlcea, în vederea alegerilor de deunăzi, partidul național-țărănist a tipărit la șapirograf următoarea reclamație stereotipă, pe care a împărțit-o agenților săi : Domnule Prim Procuror, „Subsemnatul Dinu Simion, candidat la alegerile actuale de Camera Deputaților pe lista No. 2, semnul Cercul, al partidului Național Țărănesc, am onoare a vă comunica că alegătorii. . . 991 sunt arestați la . . . fără nici un motiv. Vă rog să luați măsuri de eliberarea lor urgentă. Cu distinsă stimă, (și). Dinu Simian și bine, deși nici un alegător n’a fost arestat în tot timpul campaniei electorale pentru motive politice, totuș câțiva agenți prea zeloși au complectat la întâmplare rândurile albe și au dat curs reclamațiilor dinainte pregătite Ele se pot găsi la dosarele parchetului și fac hazul magistraților vâlceni. COSTIN G. STURDZA Logica „Adevărului“ Ziarul „Adevărul”, comentând rezultatul acestor alegeri, încearcă să dovedească atragerea guvernului, întrucât „în raport cu lumea economico-financiară guvernul se dovedește inexistent”. Dar mai întâi pentru ca guvernul să fi fost victorios sau înfrânt el trebuia să dea o luptă. Or nu tocmai guvernul d-lui N. Iorga, care a introdus și în parlamentul politic elemente profesionale, era să amestece politica în corpurile care, prin lege, sunt profesionale în afară de politică. Nu poate fi deci vorba de o înfrângere, ci de respectarea celei mai depline libertă, într’un domeniu ■ care nu-i aparținea. In afară de aceasta, cum să-și dovedească guvernul existența, în consiliile Camerilor profesionale, când după cum se știe, ele nu au fost alese, ci pur și simplu numite de fostul ministru Madgearu din partizanii clubului? In afară de elementele liberale, cu care era în cartel și care s’au și ales la aceste colegii, Uniunea Națională nu avea doar partizani în consiliile chemate să aleagă. Nimic mai natural deci decât ca alegătorii, partizani ai guvernului trecut, să voteze pe candidații de aceiași culoare politică. Așa e cazul d-lui Th. Orghidan, unul din titanozaurii trecutului regim, sau a d-lui V. Potârcă, sau al altui din senatorii aleși de ceilalți, și ei un fel de... pithozauri ai trecutului regim. Dar evidențiind caracterul politic a acestor alegeri „Adevărul” nu face un bun serviciu nici consiliilor Camerilor profesionale, nici d-lui Madgearu. Fostul ministru al Comerțului își făcea doar un titlu de glorie că a scos politica de partid din aceste Camere. Și va fi un motiv legal mai mult ca guvernul să nu mai întârzie cu dizolvarea lor, care dacă se producea înainte de alegeri, desigur că aleșii de azi ar fi ținut campanie de amară opoziție protectorului lor, parlament. In special în afară de senatorul secției comerciale din Capitală, care de abia s’a ales cu două voturi în plus și acele datorită uinei confuzii (aceste două voturi s’au dat d-lui Chr. Staicovici, care își retrăsese candidatura în favoarea celui de al treilea candidat). „Adevărul” însă face și altă confuzie în acest comentariu cu aparență de logică. Nu se pot compara alegerile de la Camerile profesionale cu cele de la Consiliile comunale și județene, pentru că, prin lege, ele diferă ca sistem electoral. Pe când la cele dintâi atât alegătorii cât și candidații trebue să facă parte din consilii, la cele de al doilea poate candida oricine. De aceia alegerile de la consiliile comunale și județene pot fi încă o dovadă de încrederea de care se bucură guvernul Uniunei Naționale, chiar printre partizanii fostului regim, desgustați și ei de el, pe când cei câțiva senatori ai Camerilor profesionale, dacă se consideră și ei într’adevăr aleșii unui partid, nu sunt decât dovada încercărei de politicianizare a unor instituții pe care Uniunea Națională are datoria să o împiedice. La recunoașterea caracterului politic, de către cei aleși și de cei care îl susțin, guvernul trebue să răspundă cât mai neîntârziat cu sancțiunea prevăzută de lege: dizolvarea Camerilor profesionale numite de fostul regim. __I.__ I. Constanțiu Cronica economică mondială Conferințele grâului Criza agricolă, care a bântuit și bântuie încă cu furie continentele vechi ca și cele noi, a făcut, așa cum se știe, obiectul a numeroase, studii, anchete și conferințe. Materialul scris și campaniile de presă care s’au dus, amintesc în proporțiile lor, campaniile de odinioară în contra inflației monetare sau campaniile pentru dezarmare. Și totuși deprimant să constatăm, că rezultatul acestor vii și numeroase eforturi, pentru deslegarea crizei agricole, n’au dus la niciiun rezultat, spre disperarea agricultorilor de pretutindeni. Motivul acestei eșuări — de ce n’am spune-o deschis — este lipsa de solidaritate internațională și egoismul marilor state caiptalisto-burgheze de a converti la un sacrificiu comun. Dovada peremtorie o face cele două conferințe „ale grâului’ ce s’au succedat, pregătite cu un lux de propagandă neobișnuit și pline de ședințe unde specialiștii mondiali, au făcut strălucite expuneri, interminabile statistici, pledoarii sau rechizitorii ir, favoarea unui regim sau altul economic — și toate fără rezultat. Să amintim întâi de „Conferința Grâului” care a avut loc la Roma la 26 Martie 1931, pusă sub auspiciile Italiei și organizată, pregătită, cu un impresionant material, de d-nii AL de Michelis, președintele institutului de agricultură și Di Nola, președintele comitetului economic. Era propriu zis, o conferință, „Europeană”, a grâului, unde avea să se discute și să se hotărască în contradictoriu, cu reprezentanții oficiali sau autorizați ai Americei, un „modus vivendi” în concurența internațională a vânzării cerealelor, pe piețile lumei. Reprezentanții Americei, mai ales ai Statelor Unite și ai Canadei, au binevoit să lipsească, dorind mai întâi să știe, precis spiritul și propunerile producătorilor și exportatorilor Europeni, să le studieze și apoi să avizeze. Nu voiau să fie surprinși, la o conferință, unde „totul ar fi putut să fie dinainte aranjat și premeditat’’ se exprima în „The Economist” din 29 Martie, un cunoscut financiar american. Lipsiți de opoziția necesară care trebuia să dea viață și consecință, acestei conferințe reprezentanții producătorilor și exportatorilor Europei s’au mulțumit să afirme și să declare pe toate tonurile și cu toate asigurările posibile, „că ei nu vor lăsa să moară de foame sau să dispară, pe agricultorii europeni, — se înțelege de la sine — de dragul celor americani. Căci problema se punea într-un singur fel. Europa pretindea ca America să micșoreze numărul culturilor de grâu și prin consecință producția, (pentru considerația că se compensează prin producția industriilor), iar America pretindea Europei acelaș lucru, fără să se mai obosească să motiveze de ce. Conferința de la Roma, s’a terminat deci, prin debitarea mai mult sau mai puțin interesantă, a unui monolog economic European, fără niciun rezultat practic. După alte reciproce sugestii, în tratative, America a acceptat să ia parte la o nouă conferință, de data aceasta, cu membrii foarte reduși, însă învestiți cu plenipotențe să ia hotărîri definitive în cauză. Conferința a avut loc, în cursul lunei Mai la Londra și au luat parte, reprezentanții a 10 țări producătoare, între cari punctul de atracție îl formau Sovietele. Conferința a luat în discuție două probleme esențiale: a) Modul de desfacere a stocurilor existente la 1 iunie în silozurile țărilor exportatoare; b) prevenirea pe viitor, a unor cantități care să nu mai determine o criză de supraproducție. Americanii țineau să se rezolve întâi primul punct, adică Europa să se arate gata să înghită stokurile lor nevândute și apoi să se rezolve cea de-a doua problemă. Soluția celei de-a doua probleme. Ei o vedeau în sfaturi date agricultorilor și chiar dispoziții oficiale să cultive mai puține terenuri Așa puse chestunile, se poate deduce ușor și rezultatul acestei conferințe de la Londra. Deși'Tevat este atitudinea fermă și arogantă a reprezentanților Sovietelor, care au declarat că față de fățărnicia Statelor Capitalisteburgheze, ei nu vor diminua producția, dar propun un control internațional al exportului și fixarea pentru fiecare țară a contingentelor exportabile de cereale, luându-se de bază cantitățile de grâu, exportate înainte de război. Să recunoaștem, această propunere, care nu era altceva decât soluțiunea foarte serioasă, d-lui Krijanowski — președintele a fostplanului economic sovietică,, ne-ar fi avantajat și pe noi Românii, care înainte de război, dețineam un loc de exportatori, în primul rang, și deci cota de export, pe ni s’ar fi hotărît ar fi fost destul de simțitoare. Americanii însă, marii profitori după război, ai exportului industrial și agricol, nici n’au vrut să audă. Și ca să nu cadă în ridicol public, și această serioasă conferință de la Londra, închisă la 26 Mai a. c. și a hotărît sfârșit : „Să se numiască un calomitet de șeapte membrii, pentru a urmări desbaterile asupra acestei probleme, și a culege la un birou central, toate datele și informațiile privitoar la desfășurarea consumației grâului...” Eșecul este demonstrativ de evident. Cine este răspunzător formal, de el, nu se poate spune cu precizie, sau mai bix zis, ca de obicei, nimeni și toată lumea. Dacă mai au un sens de înțeles evenimentele, putem spune, că pe acest punct nu poate exista o soluție parțială (Europeană sau Americană) , ei ori una universală, ori una națională. Deci „revenons a nos moutons“, trebue să alcătuim un program al nevoilor dar și al forțelor noastre naționale. Mariane u" ----- "ir — ■ Opera constructiva Programul de lucru al actualului guvern cuprinde câteva puncte importante, relative la îmbunătățirea situației economicofinanciare și la restabilirea ordinei în Stat, menite a schimba rata țării în mai bine și a îndruma destinele nationale pe făgașul consolidării definitive. Sunt primele jaloane, prin care actuala cârmuire, conștientă de rolul său mare, își trasează drumul de temeinice înfăptuiri și de sănătoase inițieri în acțiunile salutare, cerute cu imperioasă necesitate de interesele superioare ale Statului. In adevăr, cea mai de seamă misiune a unei guvernări conștiente ieșită din voința electivă a unanimității poporului, nu poate fi alta, în vremurile excepțional de critice pe care le străbatem, decât aceea de a inaugura o perioadă de muncă încordată, întemeiată pe principiul inextricabil al respectului avutului public. Primele măsuri ce au fost luate de actualul guvern, în conformitate cu noua concepție politică adusă în viața statului, au avut de efect imediat, redresarea organismului țării, pe calea unei juste echilibrări. Acum, după ce massele populare și-au cofirmat adeziunea nesilită față de guvern, prin exprimarea liberă a sufragiului, dând cel mai categoric vot de blam partidelor demagogice și grupărilor politice inutile, suntem îndrituiți să așteptăm din partea celor aleși ca factori hotărîtori în conducerea destinelor neamului, semnalul de mobilizare al tuturor energiilor creatoare, spre muncă efectivă și constructivă. Este o luptă grea, pe care actualul guvern s’a angajat în fața țării s’o ducă la bun sfârșit, prin mijloace chibzuite, fără să depășească limita, putinței de contribuție a țării și fără să mai impună noui sacrificii oropsitei clase a funcționarilor, a căror situație este întunecată de umbra neplăcerilor și mizeriilor multiple. De aceea, guvernul actual a căutat din chiar momentul instalării sale la cârmă, să-și prefațeze capitalul de activitate publică prin măsuri propice și urgente de asanare a moravurilor politice. Fiindcă actualii cârmuitori, — cherhafi a salva ara dintr’o gravă criză generală, — au înțeles că numai după ce atmosfera publică va fi complet, curățită de miazm,de politicianismului ruinător, se poate începe munca sănătoasă de realizare a operei constructive.