Era Nouă, 1894-1895 (Anul 6, nr. 264-326)
1895-11-26 / nr. 321
*2 ERANCU A ministrativi de cât arătându-să vrednici de încrederea ce aceştia au pus-o in ei cil vor vota cum cere stăpânirea ! Cum ar putea funcţionarii să’şi păstreze posturile, postulanţii să aibă speranţă şi proprietarii să nu fie şicanaţi, etc. etc., decât corespunzând încrederei ce au în ei puternicii zilei ! Avem adoraţiune pentru cea mai nouă fortăreţă a liberalismului pentru Brăila d-lor Cociaş şi Stătescu, şi deşi n'am fost aleşi la Brăila totuşi îi păstrăm recunoştinţă pentru documentul preţios ce ni l-a dat la mână în clanul ei de sinceritate. Da au dreptate voinicii Brăileni, când telegrafiază d-lor Sturdza şi Stătescu că cetăţeni Brăileni au dovedit că sunt vrednici de "încrederea voastră". Să înţălege că alegerea candidaţilor prin diferitele Brăile din ţară nu dovedeşte că Stăteştii se bucură de încrederea ţarei, ci de contra cum spun Brăilenii şi cum spunem şi noi aceasta dovedeşte că Brăilenii din toată ţara sunt vrednici de încrederea Stateştilor. Ei bine, dacă aceasta este starea reală a lucrurilor, dacă toată lumea o ştie şi o cunoaşte, dacă unii chiar o mărturisesc pe faţă din momente solemne ca cele de la Brăila—atunci a vorbi de succesele electorale ale partidului liberal şi de căderea celui conservator, este pur şi simplu a aduce in public in locul adevăratei realităţi a faptelor, ficţiuni imaginare care pot avea sens in alte ţări, dar care nu se potrivesc de loc la noi. Pentru ca să poată funcţiona cârmuirea acestei ţări, cum are nevoe de decrete şi de mesage, de funcţionari şi de budget, tot astfel are nevoe şi de un alt aparat de forme, care se cheamă verdictul icrei. Cum nu s*a văzut guvern fără decrete şi fără budget, tot astfel nu s’a văzut guvern fără verdictul ţârei in favoarea sa. La început verdictul ţârei se dă cu entusiasm şi cu majorităţi compacte. Cade Brăteanu faţă cu Cerlenti, Catargiu faţă cu Bucşinescu si Carp faţă cu Stoicescu de la credit. Tara insă nu’i nici liberală, nici conservatoare, ea este numai guvernamentală. --------------------------------Declaraţia d-lui Ilasdeu. . . . . culoarea politică a guvernului fiindu-mai absolut indiferentă, căci am onoarea de a fi : B. P Ilasdeu. Astfel încheie dl. Hasdeu documentul publicat prin „Lupta“ pentru a explica de ce nu votează pentru dl. Maiorescu la colegiul universitar din Bucureşti. Două lucruri îl urmăresc pe dl. Ilasceu : nota sa personală excesivă şi budgetul ministeriului de instrucţiune. Multe neajunsuri i-au causat aceste două manifestări. Caracterul său nemulţumit cu măsura obiectivă a adevărului ,a făcut să pârăsască cercetările istorice, să treacă la filologie şi să-şi caute liniştea finală în spiritism. Din causa budgetului viaţa sa nu a fost mai puţin zbuciumată. Catedre, arhive, consilii permanente îl urmăresc fără îndurare încât abia dacă -şi poate omul găsi refugiu în fondurile academiei şi în subvenţia regală. In cursul acestei vieţi trudite de patimi, cată că apare candidatura d-lui Maiorescu la colegiul universităţei din Bucureşti. Erapocasie bine-venitâ pentru dl. Ilasdeu să consilieze printr'o singură lovitură cele două pasiuni care o animează. O lovitură dată d-lui Maiorescu, mulţumea sufletul cel mic care năcăjeşte persoana d-lui Haşdeu şi înblânzea în acelaş timp bunele graţii ale bugetului devenit rebel de câtva timp. Inspirat de această idee, dl. Hajdeu perde noţiunea reală a lucrurilor şi să simte pe sine mare de tot, atât de mare încât îşi dă o onoare de fiul. P. Hajdeu. De la înălţimea la care se suierede mic de tot pe dl. Maiorescu nu îl mai găseşte de loc în amintirea posterităţei. Ce zadarnică trudă ! Pentru orice rând scris de dl. Haşdeu posteritatea va cerceta cât costă in budgetul statului, știind tocmai că culoarea politică a guvernelor i-a fost absolut independentă din raporturile sale cu acel budget. Din carnetul săptâmânei. Din cei ce iesă la lumină și se dovedesc tot mai mult o sumă de adevăruri axiomale pe care le a spus dl. Carp când informă glumiaţă când ca serios. Alegerile actuale dovedesc din nou câtă dreptate a avut dl. Carp când spunea că ţara este guvernamentală. Liberalii însă lacomi de putere şi nepricepuţi cum sunt au pus cum zic francezii, picioarele in strachină, abusând de guvernamentalismul ţârei pentru a-şi lua lor unanimitatea Senatului, şi probabil şi o imensă majoritate peste orice proporţie in cameră. Liberalii vor avea să experimenteze dacă Regele arbitrul suprem între partide este mulţumit să se vadă parlamentul ţârei lipsit de concursul unei jumătăţi de ţară şi încă a jumătăţei celei mai capabile. Vor vedea liberalii dacă a fost politic şi inţelept pentru dânşii să se pună din capul locului in situaţia in care s-a găsit partidul conservator din momentul retragerei liberalilor din camere. Dar cea ce găsim că este nostim este limbajul gaştelor liberale, care suind in inaltul cerului izbânda lor electorala, au aerul de a fi foarte încântate că au căzut in alegeri fruntaşii partidului conservator si vorbesc de această cădere ca de un succes al liberalilor. Nu văd confraţii liberali că aceasta este in orice caz o rușine dar nu pentru conservatori. Ori căpeteniele conserv