Era Nouă, 1894-1895 (Anul 6, nr. 264-326)

1895-11-26 / nr. 321

APARE DUMINICA Aval VT.­Nr.321 laşi. Duminică 26 Noembrie 1895. 10 bani numărul. Dacă am trai intr'o ţară din occi­dent, ar fi casul de a zice că am fost striviţi in alegeri. învingătorii ar putea să se laude că ţara este liberală, că partidul con­servator nu mai are simpatii in ţară, iar grupările democratice nu au nici un răsunet la inimile alegătorilor. Aceleaşi lucruri le vor spune li­beralii şi la noi atât de des şi cu atâta siguranţă încât se vor găsi ca­pete naive care vor­ rămânea pe de­plin încredinţate că astfel sunt lucrurile. De ce nu dăm şi noi aceeaşi im­portanţă succesului electoral obţinut, de partidul liberal ? Este oare interesul nostru de par­tid care ne împedică intru cât­va ca să recunoaştem de adevarate consta­tările pe care le fac astazi liberalii? Dar ce interes am avea să ne închidem ochii şi să ne astupăm u­­rechile in­potriva adevărului ? Ce fel de oameni am fi dacă am preferi să ne conducem după ilusi­­uni şi închipuiri, când realitatea ne­­ar fi manifestă inaintea noastră? Parcă din toată activitatea noas­tră polititica resultă suficienta dova­dă pentru ori­cine că suntem in stare să ne dăm samă de ori­ce situaţiune. Din rândurile noastre a eşit altă dată adevărul că far­a aceasta este guvernamentală, şi acest adevăr pe care liberalii il experimentează de această dată in favoarea loi’, merită să-l punem in lumină, tocmai pen­tru a ne da samă perfectă de reali­tatea lucrurilor şi pentru a explica de ce nu ne înspăimântă, nu ne face chiar nici o impresie succesele liberalilor in alegeri. Fost-a vre-odată de când avem regim parlamentar vre-o alegere la care guvernul ţarei aceştia se fie pus in minoritate ! Oposiţia a fost totdeauna învinsă. După fie­care cădere ea a dat vina pe corpul electoral care este slab şi corupt. Această vecinică recriminare a cor­pului electoral ni se pare nouă ridi­­culă. Nu avem dreptul sa­­ judecăm după nişte exigenţe ce i le punem noi fără a ţinea samă nici de price­perea lui şi nici de interesele după care să poate conduce. După ideile regimului constituţi­onal din ţările apusene de unde Fam adoptat noi trebue să avem in ca­drele alegătorilor, oameni pricepuţi care să inţeleagă că votul este o ju­decată intre cei ce merită să guver­neze ţara, oameni cu interese inde­pendente de guvern. Pe lângă a­­ceasta mai trebue să avem in faţa corpului electoral un regim politic aşa de bine îngrădit prin legi şi mo­ravuri incât să nu se atingă de in­teresele cetăţenilor după îndemnul pasiunilor de partid Ei bine avem noi aceste elemente ! Avem noi mai întăi personalul su­ficient pentru a­­umplea majoritatea acestor cadre cu astfel de alegători ? Avem mii de săteni inculţi, căro­ra este ridicul să le reproşăm că sunt politiceşte inconştienţi, când nu's in stare să să orienteze despre ceia ce este şi trebue să fie o alegere. Avem in oraşe alte mii de cetă­ţeni, care de­şi sunt mai mult ori mai puţin iniţiaţi la bine­facerile cul­­turei, atârnă prin variate interese de stat şi deci de guvernul care are in mână frânele statului. Ori sunt funcţionari şi vor să ră­măe şi se fie inaintaţi, ori nu pot fi de­cât funcţionari şi vor să de­vină, ori in fine ocupă posiţiuni şi cariere asupra cărora guvernul poate m­i­uri în bine şi în rău. Dar in faţa acestei majorităţi de alegători care ori nu ştiu ce’s ale­gerile, ori nu pot să aleagă altfel de­cât pe candidaţii guvernului, avem un regim politic — nu e vorba numai de cel de astăzi —atât de puţin măr­ginit de legi şi garantat de mora­vuri, in­cât poate exercita înm­urirea sa chiar şi asupra puţinilor alegători pricepuţi şi independenţi care mai rămân. Împrejurările noastre sociale sunt aşa, legile astfel făcute, moravurile astfel înf obregate, că ori­ce guvern poate înrutr­in bine și un rău asu­pra soartei individuale a proprieta­rului, a comerciantului, a industria­şului și a profesiunilor libere. Din toate aceste cauze rezultă că la noi corpul electoral în marea sa majoritate nu alege pe representanț­ii săi, ci îi numește. Ori­ce guvern care vine la cârmă, are nevoe de oamenii sei de încre­dere. Pe o parte îi numește direct în slujbe prin decretele oficiale, pe ceal­alta îi aduce la locurile lor în majoritatea parlamentului prin decre­tele oficioase ale comitetelor sale electorale. Numirea acestora să face printr’o procedare mai complicată dar tot atât sigură. La noi nu să fac alegeri libere pentru ca guvernul să obţină încrede­­ererea ţarei, ci din contra pentru ca majoritatea corpului electoral să se arăte vredlnică de încrederea celor ce au puterea în mână. Cum ar putea sătenii să se bucure de traiu liniştit faţă cu agenţii ad- Verdiorful ţării. *

Next