Evenimentul, octombrie-decembrie 1893 (Anul 1, nr. 197-269)

1893-10-14 / nr. 208

ANUL I—No. 208 UN NUMAR 10 BANI. JOI 14 OCTOMBRE 1893. EVENIMENTUL ZIAR COTIDIAN NATIONAL-LIBERAL. REDACȚIA la Tipografia Popovici­­ Strada Veche 9to. 84. ADMINISTRAȚIA: str. Lozonski No. 4. )()()( )( R Director politic: G. A. SGQRTELCU )()( )()( )( Abonamentul : Pe an . . . . Lei 24— Pe 6 luni 12b­î.— Plata abonament. înainte. Pentru străinătate se adaugă portul: Inser­b­irii, Reclame și Anunciuri: Pe pagina III linia 50 b., pe pag. IV 25 b. JOS PREROGATIVELE REGALE! fsa*° TM t­­ache romisTM Domnu­le Am anunțat erî că vom repro­­duce în fac­simil scrisoarea au­tografă a lui Tache Ionescu, mi­nistru și consilier al tronului. O facem azi. „Timpul“ și Constituționalul“ vorbind de această scrisoare, zic : <că ea nu poate fi scrisa, de dl. lake Ionescu, de oare­ce limba din Ir­ însă contrastează, în totul cu limba în care vorbește și scrie d-nici ministru al cultelor și ins­trucției publice.» Astăzi publicăm facsimilul au­tografului ministrului școalelor, pentru a rădica ori ce bănuială. Din această scrisoare ree­ă două fapte de un mare învățământ. An­ fapt care privește pe d. T. Ionescu, omul de stat (?!) destu de ușor pentru a se lăuda, prin scrisori particulare, că a târâit pe M. S. în complote nocturne, în contra bine­făcătorului M. Sale. Al doilea fapt, o probă netă­găduibilă de ingratitudine a M. Sale. Ioan Brătianu a fost omul, că­rui în adevăr Carol I de Hohen­zollern, datorește tot ce este as­tăzi ; el a făcut din simplul loco­tenent prusian, întăii. principele și pe unna regele României; el a fost sfătuitorul obștesc, care la fie­ care pas, i-a arătat calea și dru­mul ; el cu mâna sa, a înlăturat de dinaintea Regelui ori­ce obs­tacol, ori­ce pericol; el, în fine, în marea sa de iubire de patrie, văzând într’însul o sete strămo­­șască de bani, și-a călcat peste i­­nimă, și sacrificând popularitatea sa, i-a dat apanagiile, pentru a’l mulțumi. A crezut nemuritorul liberal că in acest mod, va întări în­tr’ensul iubirea României, dându-i în stăpânire pământul acestei țări. Ioan Brătianu credea că în tim­purile tulburate de atuncea di­nastia streină și regatul constitu­țional se impuneau ca chestiune de viață și de moarte pentru noi; de aceea a jertfit totul pentru a satisface­ necesitatea. Când M. Sa stătea la gânduri, neîndrăznind a trece Dunărea. Brăteanu și Rosetti, mai cu sea­mă, au fost aceia, cari f au îm­pins în luptă, deplin încrezători în viitorul acestei țări și în va­loarea oșteanului român, pe care generalisimul d­e la Plevna o ne­socotea. Cum a răsplătit toate aceste servicii, toate aceste acte de ab­negație ale marelui patriot ? Prin cea mai neagră ingrati­tudine. Pe când Brătianu, în ultimele zile, își storcea crierii pentru a împăna tronul ce se clătina, M. Sa umbla noaptea în comploturi pă­cătoase în contra binefăcătorului său , căuta să muște pe furiș mâ­na care­ crescuse, mâna care-l hrănea. Și care era omul pe care se vă­­zăma. M. Sa ? Un Taehe Ionescu, un om per­­dut de moralitate; un Taehe Io­nescu, ministrul pungaș de azi, mituitul lui Schwalb. A. Brătianu la cunoscut bine pe M. Sa, atunci când murind, în ultima sa suflare, întinzând de­getul spre palat, a zis: .«feriți­vă de rege. Fam stirul prea mare.» Inimicul, dușmanul flirei, este M. Sa. In contra lui trebuesc îndrep­tate toate puterile noastre. Partidului liberal, care s a fă­­­cut mare, i se impune azi dato­ria de­ a-i tăia zinghiile. Se poate să se găsească în par­tidul liberal oameni, a căror ochi împrinjenițî nu voesc a vedea a­­devărul, dar aceasta e soluțiunea pe care fie­care o simte, pe care fie­care înȚnema sa, o împărtășește. Cele ce scriu aci, se scriu cu o adâncă convingere, împins de un singur sentiment: acel al primej­­diei car­e ne amenință. Sunt național liberal, dar nu fac parte din cei înregimentați, întors acasă am veșnit că am uitat două lucruri principale pe care voiam să le spun. Am uitat că guvernul trebue provocat să vorbească, anul trecut a tăcut sau au votat deosebit unii de alții, anul ăsta mi-e teamă că este tot așa. Anul acesta faptele lor sunt așa de violente contra colectiviștilor {„Timpul“ și „Indépendance“) că mi-e teamă de tragere pe sfoară;

Next