Evenimentul, octombrie-decembrie 1893 (Anul 1, nr. 197-269)
1893-10-14 / nr. 208
ANUL I—No. 208 UN NUMAR 10 BANI. JOI 14 OCTOMBRE 1893. EVENIMENTUL ZIAR COTIDIAN NATIONAL-LIBERAL. REDACȚIA la Tipografia Popovici Strada Veche 9to. 84. ADMINISTRAȚIA: str. Lozonski No. 4. )()()( )( R Director politic: G. A. SGQRTELCU )()( )()( )( Abonamentul : Pe an . . . . Lei 24— Pe 6 luni 12bî.— Plata abonament. înainte. Pentru străinătate se adaugă portul: Inserbirii, Reclame și Anunciuri: Pe pagina III linia 50 b., pe pag. IV 25 b. JOS PREROGATIVELE REGALE! fsa*° TM tache romisTM Domnule Am anunțat erî că vom reproduce în facsimil scrisoarea autografă a lui Tache Ionescu, ministru și consilier al tronului. O facem azi. „Timpul“ și Constituționalul“ vorbind de această scrisoare, zic : <că ea nu poate fi scrisa, de dl. lake Ionescu, de oarece limba din Ir însă contrastează, în totul cu limba în care vorbește și scrie d-nici ministru al cultelor și instrucției publice.» Astăzi publicăm facsimilul autografului ministrului școalelor, pentru a rădica ori ce bănuială. Din această scrisoare reeă două fapte de un mare învățământ. An fapt care privește pe d. T. Ionescu, omul de stat (?!) destu de ușor pentru a se lăuda, prin scrisori particulare, că a târâit pe M. S. în complote nocturne, în contra binefăcătorului M. Sale. Al doilea fapt, o probă netăgăduibilă de ingratitudine a M. Sale. Ioan Brătianu a fost omul, cărui în adevăr Carol I de Hohenzollern, datorește tot ce este astăzi ; el a făcut din simplul locotenent prusian, întăii. principele și pe unna regele României; el a fost sfătuitorul obștesc, care la fie care pas, i-a arătat calea și drumul ; el cu mâna sa, a înlăturat de dinaintea Regelui orice obstacol, orice pericol; el, în fine, în marea sa de iubire de patrie, văzând într’însul o sete strămoșască de bani, și-a călcat peste inimă, și sacrificând popularitatea sa, i-a dat apanagiile, pentru a’l mulțumi. A crezut nemuritorul liberal că in acest mod, va întări într’ensul iubirea României, dându-i în stăpânire pământul acestei țări. Ioan Brătianu credea că în timpurile tulburate de atuncea dinastia streină și regatul constituțional se impuneau ca chestiune de viață și de moarte pentru noi; de aceea a jertfit totul pentru a satisface necesitatea. Când M. Sa stătea la gânduri, neîndrăznind a trece Dunărea. Brăteanu și Rosetti, mai cu seamă, au fost aceia, cari f au împins în luptă, deplin încrezători în viitorul acestei țări și în valoarea oșteanului român, pe care generalisimul de la Plevna o nesocotea. Cum a răsplătit toate aceste servicii, toate aceste acte de abnegație ale marelui patriot ? Prin cea mai neagră ingratitudine. Pe când Brătianu, în ultimele zile, își storcea crierii pentru a împăna tronul ce se clătina, M. Sa umbla noaptea în comploturi păcătoase în contra binefăcătorului său , căuta să muște pe furiș mâna care crescuse, mâna care-l hrănea. Și care era omul pe care se văzăma. M. Sa ? Un Taehe Ionescu, un om perdut de moralitate; un Taehe Ionescu, ministrul pungaș de azi, mituitul lui Schwalb. A. Brătianu la cunoscut bine pe M. Sa, atunci când murind, în ultima sa suflare, întinzând degetul spre palat, a zis: .«ferițivă de rege. Fam stirul prea mare.» Inimicul, dușmanul flirei, este M. Sa. In contra lui trebuesc îndreptate toate puterile noastre. Partidului liberal, care s a făcut mare, i se impune azi datoria de a-i tăia zinghiile. Se poate să se găsească în partidul liberal oameni, a căror ochi împrinjenițî nu voesc a vedea adevărul, dar aceasta e soluțiunea pe care fiecare o simte, pe care fiecare înȚnema sa, o împărtășește. Cele ce scriu aci, se scriu cu o adâncă convingere, împins de un singur sentiment: acel al primejdiei care ne amenință. Sunt național liberal, dar nu fac parte din cei înregimentați, întors acasă am veșnit că am uitat două lucruri principale pe care voiam să le spun. Am uitat că guvernul trebue provocat să vorbească, anul trecut a tăcut sau au votat deosebit unii de alții, anul ăsta mi-e teamă că este tot așa. Anul acesta faptele lor sunt așa de violente contra colectiviștilor {„Timpul“ și „Indépendance“) că mi-e teamă de tragere pe sfoară;