Evenimentul, ianuarie-martie 1895 (Anul 3, nr. 559-623)
1895-01-15 / nr. 566
ANUL III No. 566 Redacția IA tipografia „Evenimentului“ STRADA ȘTEFAN CEL MARE NO. 38-Manuscriptele nepublicate nu se inapoiază Pentru inserții și reclame redacția nu respunde. ADMINISTRAȚIA : strada Ștefan cel Mare No. 38. UN NUMAU 10 BANI ZIAR COTIDIAN Director politic G. A.SCORȚESCU M DUMINICA 15 IANUARIE 1895 VII. ABONAMENTUL: Pe an ... . Pe 6 luni 12 lei.—Plata abonamentului înîainte. Pentru străinătate se adaugă portul. Inserțiuni, Reclame si Avunduri: Pe pagina I linia garmoud 4 tr., pe pag. II 2 fr. pag. III 50 b., pag. IY linia garmond 25 b. ■ Cestiunea evreească Yăzind cineva acest titlu, ar crede că ne găsim la 1866, timp vestit prin agitația făcută de alianța israelita, in contra statului român. In realitate, dacă cetim scrisoarea rabinului Bloch deputat în camera austriacă, am putea crede că alianța israelită nu a schimbat reaua sa credință de acum 30 ani. A veni în fața lumei, acum când țara noastră este așa de perfect cunoscută de Europa, să spui că persecuțiile contra Evreilor sunt ceva de îngrozitor, este a avea o doză de nerușinare care nu se poate găsi decât la un rabin. Cutezanța ar fi deja prea mare, când ar veni să afirme, că există macar idea de a persecuta pe Evrei in țara aceasta. Profitând de marea noastră luptă de rasă, voește rabinul să pue în aceași categorie pe Românii din Ardeal cu Evreii de la noi. Apoi nerușinarea acestui om ajunge la scandal. Personal am aratat altă dată, că relativ la art. 7, nu împărtășim temerea generală in privința proprietății rurale. Deci poate vedea oricine că nu am o pornire contra Evreilor. Dar trebue să ne explicăm odată asupra cestiunei evreești. Eu cred că așa numita cestiune evreească, este în realitate cestiunea românească. Nu trebue să ne disimulăm lucrurile. De fapt avem un imens număr de Evrei în țara noastră. O parte, minimă ce e drept, sunt în țară de câteva generații și unii sunt oameni culți, mai cu samă între tineri, de cari țara nu are de ce să se îndoească. Marea mulțime însă sunt streini, veniți de curând și inundează toate orașele și acum și satele. Este, în adevăr, un pericol economic pentru populația noastră rurală. Prin o fatalitate istorică acești oameni au fost rezleți pe pământ, așa că legătura dintre ei nu a fost alta decât acea de religie și de rasă. Pentru a face din ei niște patrioți, trebue o lucrare prealabilă și numai pe acei carii sunt cel puțin ei născuți în țară poți conta. Sutele de mii de acei, carii astăzi trafica în fundul unei țări și măne pe hotarele unei alteia și cari trec granița într'o noapte neuroasă, nu putem nici un moment să-i considerăm decât ca periculoși. Față de aceștia nu trebue să șovăim nici un moment, ci să luăm măsuri serioase de aparare. In contra unei atare invaziuni trebue să fim energici și neingăduitori. Dar cestiunea delicată este acea a Evreilor cari sunt de generații în țara noastră. Pe aceștia nici nu putem și nici nu trebue să-i alungăm. Legăturile morale cu această ficțiune sublimă, numită patrie, le au și ei în toată forța lor. Dacă legalminte nu sunt considerați ca Români și de fapt nu sunt admiși să contribue la viața politică a statului român, totuși toate sentimentele acele cari ne fac să iubim pământul pe care ne-am născut, există și în pieptul acestor desmoșteniți. Dacă voiți, meritul lor este mai mare decât al celor carii se bucură de toate drepturile și prerogativele ce dă legea română. Ei bine, odată constatat că avem un număr de Evrei pe cari nu’i putem alunga, căci sunt ai noștri, trebue să găsim numai decât soluțiunea acestei cestiuni. Eu cred că nu avem mai bine a face decât să’i romanizăm căt mai curând. Lucrul nu avem nevoe să’i facem prin violență, ca Ungurii când voesc să maghiarizeze pe Români. Evreii cei naționali, caută ei singuri prin toate mijloacele a se asimila cu noi. Voesc să vie în școalele noastre, voesc să’și dea nume românești, fac serviciu in armată, deci ne este foarte ușor să ajungem la bun rezultat. Dar și noi nu trebue să’i ținem in o poziție dificilă. Interesul nostru național este ca pe elementele străine cari forțaminte trebue să le păstrăm, să căutăm a le asimila căt mai curând. Cu evreii va fi ușor, căci nefiind un stat de unde ei să și aibă origina lor, sentimentele patriotice nu vor fi ‘ disputate de o veche patrie și aspirațiunile către un stat mare evreesc nu pot să existe. Va fi o parte de populațiune romană de religiune mosaică, eată toată diferența. Dar și ei, acești naționali, trebue să renunțe o dată irevocabil la mijloacele de luptă cari le-au întrebuințat in calitatea de popor fără țară, sugerate de poziția lor cosmopolită, care face pe toți Evreii din orice țară să fie uniți prin legături religioase și de rasă. Ar trebui deci ca acești Evrei de cari vorbim, să nu se mai gândească la alte aspirații decăt la acele cari le au și Românii. Lor deci le incumbă datoria ca cei intăi să desmintă pe acel rabin care, in mijlocul Europei, minte in mod așa sfruntat. Calomniile rabinului austriac trebuesc desmințite nu de Romănii creștini, ci de coreligionarii sei din țara noastră. Când ei vor protesta și vor arata că nu sunt decăt minciuni, toate acele inșirate de rabinul Bloeh, atunci vom vedea că el însuși separă cauza lor de acea a coreligionarilor vagabonzi. Scenele de expulsare din sate de cari se plânge rabinul, nu sunt decăt necesități fatale ce ni se impun pentru apararea noastră economică și națională. Așteptăm deci ca acei dintre Evrei cari sunt Români, să rădice glasul lor pentru apararea noastră contra calomniilor deputatului rabin. Sirius SILUETE Elena Un adevărat tip de orientală, brunetă, cu o privire galeșă, seducătoare. Gurița ei, pe care veșnic îi joacă doue roze zimbitoare, desfide orice descriere. Inima ei pană acum nu cunoaște altă pasiune, decât acea de a face promenade până aproape de rondul al 21ea, in compania mamei sale. Veșnic indiferentă cu privirea cam ipocrită, habar n’are de cei ce-i arunc priviri ademenitoare, li place variația costumurilor, pe cari le îmbracă cu mult gust și croite cu multă măestrie; mai cu samă colorul rose-pâie îi este favorabil. Piciorușul ei mic, atinge cu atâta gingășie pământul, incât s'ar părea că inainte-ti ai o fec. Semne particulare; în orele de repaos stă la fereasta casei din str. sf. Neculai și de zmiardă o pisică. Alexandru. 5PÎTRAME c. c. Lascar Pe cană se batea, la scară Te-ai născut injustă lume. Vai, ce epocă barbară Amintește al tău nume: Gheorghe de la Suceava. DIN ATENA Doua meetinguri contradictorii au avut loc in câmpul lui Marte. Primul era organizat de partidul guvernamental și a cerut suprimarea accizului. Al doilea organizat de opoziție, a protestat contra noilor impozite pentru a se înlocui accizul. Povestea nopței Bădărău pomadă fi Vasiliu Barton. Stan Macovei și cu Vasilachi Buliga pornesc noaptea prin sat, pentru a le mai cade» la tașca ursarului ba o găinuță, ba un folișor, ba un topor uitat in bătătură. In expediția lor nocturnă, Stan intră intr’o ogradă și fur’o curcă. Niște gîște incep a găgâi, stăpânul casei se școala și gâljește pe Stan tocmai când vrea să sară parlarul. Luat din scurt, Stan se apără: —Întrebați pe Vasilachi Buligă, cu care me primblam pe lună, dacă nu-s am cinstit. Povestea-i identică cu cazul lui Bădărău. — întrebați pe Vasiliu-Palton, dacă n’am dreptate, zice el și, vice versa, Palton invoacă pe cumâtrul Bădărău! Pe cine oare cred că vor prosti. Ion Pricopi. Asasinarea lui Rochefort Să răspândise zgomotul că dl. Rochefort, directorul ziarului LTntransigeant, ar fi fost asasinat la Bruxel. Această știre a provocat o mare emoțiune la Paris. Zgomotele acestea, ajungând până la urechea lui Rochefort, care de o lună se află in Londra, el adresa următoarea telegramă cătră L’intransigenr:“ Nu mi s’a întâmplat nici un atentat, nici chiar la pudoare. Din treacăt. Pe un album : 1 Numeroase sunt actrițele cari au merit pe scenă și geniu... in antracte. Titirez. Ministeriul ctonov Nene Freie Presse de azi se ocupă de conflictul nustru bulgar. Ministeriul jetunov—termină organul vieutz—sa compromis și va trebui sa se retraga. Afacerea spitalului israelit Primirea bolnavilor.— tezănțuiala.—îiardienii.—Mâncarea.—In bătăuș. Intrunirea de sâmbătă - lyestaiiiuirile d-lui d-r Kertenberg Sâmbăta trecută un însemnat număr de evrei s’au întrunit in casele Jaufman din strada Ghica Vodă, spre a se consfatui in privința măsurilor ce sunt de luat pentru a se scoate spitalul din mâinile actuaiei a trimnis națiuni. Întrunirea a fost prezidată de d-nul A. S. Goldenthal un fruntaș israelit din localitate. D-nul d-r Hertenberg șia luat sarcina de a zugrăvi starea de azi a spitalului și s’a achitat de aceasta in modul cel mai conștiincios. Cedez dar cuvântul u lui dr Hertenberg. S'a constatat in anul acesta ca numărul bolnavilor evrei aflători in spital a scăzut in mod considerabil. Și aceasta nu din causa ea sunt mai puțini bolnavi ci tiindea evreii săraci au căpătat o groază de spitalul evreesc și inbolnăvindu-se preferen ce, numai la acest spital să nu se ducă. Ceia ce in primul rând a contribuit la aceasta, e nerușinata sfănțuială ce s'a introdus, și pe care mai ales gardienii o practică fără nici o jenă. Bolnavul cu parale, care se lasă a fi „sfănțuit" e menajat și îngrijit, cel sărac e tratat cu dispreț. Un meseriaș evreu imi povestea următoarea imtămplare. Un lucrător al seu se găsea bolnav la spital. Vizităndu-l intr’o zi acesta-i ceru bani. La ce iți trebuesc bani ? il întreabă maistrul. Vai, respinse bolnavul, aici e amar când ai parale, dar mai ales când n’ai! Fapt autentic și care arată in deajuns soarta nenorociților. D. dr. Herțenberg revine asupra gardieanului șef. Medicii splaiului se găsesc la spital numai dimineața, în tot restul timpului bolnavii sunt lasați pe seama gardienilor și mai ales a gardianului șei. La acesta, dată medicii plecați, părăsește de asemenea o serviciul seu și pornește in oraș după niște „mici trebușoare,“ asupra cărora vom mai reveni. Gardienii ceilalți, bineînțeles imitând exemplul șefului lor, se'ngrijesc de pacienți ca de Fapa de la Roma. Iar germanii bolnavi sunt lasați singuri, și fără pic de ajutor. Dar nu am terminat cu interesantele destăinuiri ale d-lui dr. Hertenberg. Br. FILOSOFII! — Și tu pesimist! De când? — De când m’am convins că Adevărul i-o minciună. Vlăduț Din Cernăuți Corespondență particulară a „Evenimentului“ Camera de comerciu. Alegerea comitetului. Declarațiunea deputatului Popper. Convenția cu România. Repausul de duminică. Alaltaeri membrii camerei de comerciu au fost convocați in adunare generală pentru alegerea unui nou comitet. Au fost realeși: d-nu Langendau, președinte; Titinger, vicepreședinte și d-nu Gregor, președinte provisoriu. In urmă deputatul Popper a făcut o dare de samă despre activitatea sa parlamentară. In special a relevat stăruințele sale pentru incheiarea convenției cu Romania și introducerea repausului de duminică. Adunarea a primit in aplause declarațiunile d-lui Popper. Popor. Din J Pentru Corespondența specială a Evenimentului. Balul pe care societatea funcționarilor publici îl dă obicinuit in fiecare an in seara de 6 ianuar, a avut loc și de astă data in sara zilei care amintește botezul lui Crist. Baloanele Otelului Continental, proprietatea d-lui I. Corbu, unde s’a dat balul, erau iluminate chiar d giorno, deoarece in acest otel întunericul nopței e alungat pretutindenea de lumina electrică produsă de marele motor de la moara de curănd construită a d-lui D. Lalu. Salonul de danț presenta un aspect feeric: 30 de lămpi electrice luminând pe infatigabilele danțuitoare și pe cavalerii lor îți aminteau un tablou din teoria Orphée aux enfers. Am remarcat in acest tablou viețuitor pe d-nele: A. Blanchort, in satin gris, S. Albu in mauve, Comoniță in negru, Elise Zaharia in negru corsage garnit cu solferino, Semaca in moir rose thée, Demola in negru garnit cu rose, Constantinidi in alb cu jeuri, E. și C. Matasaru in negru, Zăhărescu in rouge ecarlate, Brădescu in alb cu bleu pâle, Caludi in vertil, Costescu in maron, Dimitriu și altele. Pe domnișoarele: Comoniță in rouge iu-