Evenimentul, ianuarie-martie 1897 (Anul 5, nr. 1135-1208)

1897-01-15 / nr. 1144

ANUL IV No. 1144 ABO MENITE înainte pe un an . . . , pe 6 luni. . . . „ pe 3 luni . . . Pentru străinătate, un an Lei 24— „ . 12­ 6­ , 36-Redacția- sa, Tipografia: ETren x nanfcLIVLI STRADA STEPAN CEL MA­E N« 38 HIHISIOtSS’ítíúnBUJSOSiíBBISS/jafWt-t­ SHS'K'miiH mn mimm io mmi Un numar 10 bani EVENIMENTUL ZI­AR COTIDIAN Pael4 Director Politic G. A. SGORTESCU mercuri is ianuarie §mi Anunciuri Inserți și Reclame Pe pagina 1 linia garmond . Lei 4- Pe pagina II » » . . . 2-Pe Pe II IV Un număr 10 bani­­•1 ^.dram­i strad­a : LA TIPOGRAFIA i-EVENIMENT CLU­I STRADA STEPANI CEL MARE La Catul l-iu. —50 —26 SCANDALUL DE LA CAMERA 3F3-W-Ptiara, xxxtxe ju-xxxiKexxiștx șx ro-d.xca.li SILUETE L. P. N-o cunosc de mult, dar sunt unii oameni cu cari se de ajuns o dată să vorbești, ca indată să simți, ca prin farmec, deosebirea lor de lumea comună. Acel „nu știu cum“ și „nu știu ce“ al bietului Eminescu il ob­servi dintr'o privire, dintr’un cuvint, lăsîn­­du-ți amintiri ne­șterse. Se miră de stat, mai mult șatenă de­cât brună; privirea blîndă compătimitoare­­ s’ar părea că sufere pentru toată lumea. Ce vor­bește, vorba de o simfonie dulce ce farmecă, ce armonizază perfect cu ființa ei toată. Cu cultura-i distinsă, sufletul nobil, face admirațiunea celor ce-o cunosc, fericirea pă­rinților și pe mine să-i fac silueta. Dansază neîntrecut. Adoră musica; bucă­țile sentimentale o impresionează pană la la­­crămi. Semne particulare. In curând iesă dăscăliță. Ideal. « V9nariu Alegere» de miine Sturz» Hedivivus Legea de fier­­­­arul Áre prea őe tine Pană in momentul cînd scrim aceste rinduri, n’am primit inca nici o știre din capitală asupra celor petrecute *ori, cu prilejul deschiderei Parlamentului. Ne­greșit că iarăși a funcționat cabinetul ne­gru *și corespondențele telegrafice ale Eve­nimentului vor fi inapoiaze autorului, sub steorotipul motiv : firele sunt întrerupte. De astă dată nici cîre n’o să putem zice, furtuna de astă noapte dă guvernului cîș­­tig deplin de causă, căci nimeni nu se poate indoi că firele noastre telegrafice pot resista la cea dintâi mlădiere a via­tului ce suflă de la Nord, ca să mă ser­vesc de o expresie care va face multă plăcere lui Beizadea-vițel. Fiind astfel lu­crurile, in așteptare să­ ne ocupăm de cele ce se petrec in localitate, mai ales că ele au importanță capitală și sunt menite a interesa țara­ întreagă.* * * Două zile ne mai despart de ziua ale­­gerei pentru colegiul 1 de Senat, și nici o mișcare, nici un interes deosebit. Cetă­țenii "privesc rece și nepăsători, ca și cum ei n’ar fi cei mai interesați. Și cu drept cuvînt. Ce interes să puie alegătorul — fie el chiar ales pe sprinceană ca la colegiul f-iu—cînd vede că e tratat ca o marfă a căreia consimțimînt nu se cere pentru a fi transportată la un joc sau altul. Nu credem a exagera. Or nu se știe că guvernul a promis a scoate pe candidații conservatori și nu e aceasta cea mai ma­re insultă corpului electoral . Este prin urmare un fapt îndeplinit, că guvernul poate scoate candidați, după cum scoate din funcțiuni pe acei­ cari sun­t bănuiți a nu pluti in apele guvernamentale.­­ In tre­cut, cel puțin, se făcea un simulacru de luptă, care ori­cît de tactice ar fi fost to­tuși, prezintă un oare­care interes și ce­tățenii puteau crede in adevăr că au un rol in această mișcare. De astă dată, in Iași cel puțin, clubul liberal național a renunțat la­ ori­ce candidatură, arătîndu­­și prin aceasta disprețul suveran ce nu­trește pentru corpul electoral. Căci de ne­tăgăduit de datoria clubului liberal era să intre in luptă dreaptă, ori care ar fi fost de prevăzut rezultatul final, mai ales cînd in acest club sunt atâția pofticioși de a roade nițel din scaunul senatorial. Dar aculta pare a nu fi renunțat „a se pune in contact“ cu alegătorii, dar aceasta pen­tru ca sub teroare să-i oprească a veni la vot și a se putea apoi făli ca candida­tul adversar a întrunit un număr infim de voturi, Triste moravuri­ și mai triști oameni, cari caută să le perpetueze. Dar o rază de speranță se zărește, de departe incă, e drept, dar­­ va ajunge o singură zguduitură, zguduitură puternică din partea cetățeni­lor pentru a prăbuși pentru vecie și oa­menii și moravurile.* ♦ * Ruptura e definitivă intre junimiști și radicali. Cetitorii vor găsi in corpul zia­rului toate amănuntele și esplicațiunea ce o dau radicalii.—Faptul e grav și sem­nificativ căci do­vid este cu prisosință că a­­lianța intre aceste trei partide n’a fost fă­cută­ pe baze solide și pe comunitate de vederi, după cum se tambițase, ci și aci totul era factice, fără nici un temeiu. Cum se va rezolvi criza din­, partidul conservator, incă nu se poate ști. Unii membri din aceste partide, cred­incă a putea parveni la o înțelegere in întruni­rea de mine, la care vor asista d-nii Las­car Catargi, Carp și Panu. Noi nu prea credem, dar in sine așteptăm pentru a ne pronunța..................................................... Pentru a termina, să ne permită ceti­torii a ne face puțintică reclamă. EVE­NIMENTUL a fost­ cel dintăiu ziar care a dat vestea despre intrigile din partidul conservator, după cum a fost cel dintaiu in a descoperi planurile ocultei din Iași, cu privire la candidatura d-lui A. D. Xe­­nopol. Sunt două succese de ziaristică și dacă ne bucurăm cu privire la cel din­tăiu intru cit privește bine ințeles numai relativ la esactitatea informațiunelor noas­tre, suntem mîndri in privința celui al doilea, că am putut preveni o insultă gra­vă, ce unii nemernici vroiau să o aducă unuia dintre cei mai destinși oameni ai țerei, a cărui față a trecut dincolo de ho­tare. ________________________________ÎL_ LEGEA DE FIER Economiștii revoluționari vorbesc des­pre legea de aramă ori legea de fier care domnește in societatea modernă și deter­mină relațiunile dușmănoase intre capital și muncă, intre exploatatori și exploatați. Nu vroim să ne ocupăm aci de marea problemă socială care frămintă societatea noastra și pregătește revoluția socială pre­zisă de democrație, dar vroim să amintim o parte din marele tot, un ram din ar­borul marei chestiuni și anume de actua­litatea noastră: chestiunea G. F. K­. In marea oaste a celor apăsați și ex­ploatați rar veți găsi o clasă de munci­tori a căror stare rea să fie mai demnă de compătimit, a căror sărăcie să fie mai bătătoare la ochi și in același timp mai in contrast dureros cu buna stare a înal­ților funcționari ai aceleiași instituții. Scara mizeriei sociale consistind in deo­sebiri și nedreptăți este reprezentată in toată dureroasa ei ființă in instituția a­­ceasta care a știut să prefacă una din cele mai mari minuni ale progresului și ci­vilizației in cea mai bogată mină de ex­ploatare intr'unul din cele mai mari iz­voare de sărăcie. Aci găsiți miile de oa­meni care iși fring trupul pentru un câș­­tig de 50 de lei pe lună; aci găsiți pe ma­șinistul inegrit de cărbune, otrăvit de fum, scaldat in sudoare, inspăimintat de cita râspundere-i incumbă lui, și toate in schimbul unui salariu de nimic; aci e mulțimea de mici funcționari mu plătiți și datori să se prezinte cuviincios, in hai­ne de uniformă scumpă; aici este in floa­re cea mai stupidă disciplină militară, care pune pe micul funcționar la discreția șefilor ori a inginerilor — și tot aici gă­siți paraziții care inghit mii de franci, lefuri fără margini, diurne fără sfirșit, bi­rocrați c­re taie și spinzura, dau or­dine și pedepse avind legea de fier in mi­na lor, avind tot­deauna proletari la vn­­dămină care să înlocuiască pe cei eliminați. Tot aci găsiți această curioasă specie produsă de despotismul instituției „fera­te“: ingineri, savanți, oameni luminați prefăcuți in superiori cu aluri de Teacă, gata să pedepsească ori să sacrifice pe muncitori, pe micii funcționari. Situația încordată de acum e bine­ve­nită ca ori­ce manifestare de revoltă și nem­ulțămire a salariaților in­potriva stă­­pinilor. Mulțămită presei democrate și a demo­craților din Parlament, vom vedea cur­­mindu-se neagra și neasămuita exploa­tare îngreuiată incă prin eterna amenin­țare impusă micilor funcționari de la G. F. R. și vom vedea, sperăm, imblinzendu -se legea de fier—și ce ier­­ date. A se ceti pe pagina IV-a romanul d-ra de fic iile Christo. Mălin Hi Salinii I mi mumus Ziarul oficios „Le temps** inregistrînd demisiunea d-lui Saligny, director al căilor fe­rate române, adauge că ea se datorește campaniei ziare­lor înaintate de nuanță flevistă. Adevărul insă e că nu nu­mai noi ci toată presa noas­tră democrată a luat in mi­nă cauza dreaptă a bieților muncitori de la C. F. R. și a combătut cu vigoare ridico­lele măsuri ce se luase sub domnia d-lui Saligna f. TARUL! Un moment Europa a suferit o zgu­duire, ca in urma izbucnirii vre­unui vulcan uriaș. O știre de senzație a avut acest efect puternic și a împrăștiat ca un fior de ghiață in mii de inimi. Sirmele electrice ale telegrafului au impraștiat fiorii aceștia in toate colțurile sumei și sub efectul electricitaței au tre­murat casele mari de bancă, banii de aur au sunat metalic și dureros in lăzile de fier ale Rotschilzilor. Gom­oțiunea teribilă a fost produsă de vestea că Țarul tuturor Rusiilor e bolnav, că o operație la cap e necesară, că docto­rii sunt îngrijiți. Se zice că știrea a fost lansată de răuvoitori pentru a produce o panică fi­nanciară—deși precis se pare că monarhul tânăr al bătrinului imperiu al Romano­­vilor sufere un adevăr de urmele unei vechi lovituri. Dar neînsemnatul eveniment a arătat intr’o singură zi că in fond sfintele ali­anțe se reduc la o mare alianță financiară, că un atac de nervi a monarhului de la Petersburg are ecou o criză insemnată pe piața bursei din Paris și de aiurea. De tinărul împărat atiind in acest mo­ment așa zisul echilibru european. Ali­anța franco-rusă precumpănind in cele două extremități ale Europei greutatea centrului ocupat de Germania, Austria, Italia, România. Dar presupunind că la un moment dat boala de cap a monarhu­lui Neculai s’a agravat și ultimul Ro­manov a dispărut. Un tinăr oftigos pe patul morții—fratele țarului—și un pre­supus urmaș pe care-l poartă in pinte de tânăra țarină, iată pe mina cui ar ră­mânea imperiul at­tor zeci de milioane de oameni ! Franța intr’o bună zi s’ar găsi izolată, văduvă nemingăiată, rămasă la discreția ironiei germane. Căci, lucrul de sigur, alianța F­ranței e încheiată nu­mai cu Țarul, fără angajamente scrise intre republică și imperiu. In adîncul alianței franco-ruse se gă­sește doar­ golul financiar a Rusiei, um­plut de casa Rotschild. Iată de ce vestea senzațională a făcut să se cutremure lumea financiară mai mult de­cit cea politică , bursa a fost în­chisă, părea in doliu ; acțiunile au scă­zut. Falimentul rînjea pe fețele multor patrioți francezi și internaționali. Ce i­­ronie mare e politica aceasta înaltă, di­plomația prof­undă, și voiajul monarhic care ascunde ruina și sărăcia. Și pretu­­tindenea patriotismul și ambițiunea de a cuceri apare vederii care scrutează ca o mare negustorie. Așa se explică ruga care s’a ridicat la cer din toate inimile și in toate ziarele franceze: «pour le Czar !» HERO POETUL Prietenului A. Rodion. In­­ noapte când vântul adie Și frunzele ’nde ele grăiesc, In ritmul acel melancolic Când aștri pe boltă lucesc, Când luna privește senină — Curată ca sfânta fecioară, Prin geamul deschis al odăei In nopți superbe de vară, Poetul se simte aievea Purtat de gânduri pribege, Colindă o lume ideală Dar cine-1 poate ’nțelege ? Din volumul „Spovedanii“ care va apare in curând, Ion Dafin Neue Freie Presse publică in numă­rul seu de azi următoarea telegramă din București. „Cu ocazia redeschideri Parlamentului va avea loc o întrunire intimă a majorităței Parlamentului. — După cum se zice, se va căuta a se intări guvernul prin reintrarea D-lui Sturza“. Dar până și organul Vienez e pesi­mist in această privință. Spic. Mi-e gândul trist Mi-e gîndul trist și tristă viața Ași vrea s’o curm, să-i pun hotar. Nepăsător, cu trup de ghiață Să trec din lumi, să scap de-amar. Căci totu’n cale-i râu,—ne doare Un vis uric din griji urzit— Și traiu ’ntreg—o imbinare De chin, dureri și gund muncit. Nădejdea toată-i moartea lină, Repaos scump, mult așteptat, Odhna’n veci pe veci alină Dureri, necaz și greu oftat. Paris 96. Manfred. Interpelarea l­­ui torte» — Scandalul de la Cameră — In ședința Camerei de ezi, după ce ee resolva oare­cari chestiuni, d. G. A. Scor­țescu cerând cuvântul zice : D. G. Scorțescu reamintește că sunt trei săptămâni de când­­ și-a a­­nunțat interpelarea asupra neregulari­­tăților de la portul Constanța și ar fi timpul să se desvolte azi interpelarea. D-sa adaogă că și cu banchetul căilor ferate d. ministru Stoicescu a pus di­recția ca să plătească banchetul dat in casa d lui Stoicescu. D. ministru Stoicescu are cu­vântul spre a respu­nde. D G­ Scorțescu s Nu poate res­­punde ministrul de externe,, ci ministrul lucrărilor publice. D. ministru Porumisaru ! Ches­tia privește pe ministrul de atunci! D. ministru Stoicescu s spune că chestia il privește personal, căci a fost calomniat și e gata să răspunză azi sau mâine... D. Scorțescu.—Răspundeți astă­zi ! Când se va ține un limbagiu cu acel ce-l ține d. Stoicescu, trebuie ca respunsul să fie imediat. D. Stoicescu a îndrăznit să vorbească de calomnie, el care a co­mis tripofagiu. (Oculta e in picioare—Tumult) D. M. Perekyde spune că ministrul a pro­pus amânarea pe mâine Camera trebue să se pronunțe. D. G. Scorțescu roagă să fie ascultat azi. D. ministru a zis că e gata a răspunde chiar azi. Asemenea chestiuni corecționale nu pot fi amânate­ (întreruperi). Dreptul de amâ­nare nu-1 are ministrul, pentru că interpe­lările trebuesc desvoltate peste cel mult trei zile și au trecut deja trei săptămâni. Mi s’au refuzat dosarele, totuși imi voi dezvolta in­terpelarea. Pentru prestigiul băncii ministe­riale... (întreruperi. Zgomot). Voci; închiderea discuției / D. G. C. Dobrescu vrea să vorbească in chestiune de regulament; majoritatea protes­tează; in sfârșit poate spune că intr’o ches­tie corecționată de felul acesta n’ar trebui să se invoace amânarea, deosebit că regula­mentul nu prevede o asemenea amânare. D. președinte Giani spune că după re­gulament amânarea este admisibilă și o pune la vot. (Minoritatea protestează). Camera admite amânarea. C. V. Fleva revine asupra chestii de mai înainte și zice că biroul are datoria să înscrie interpelările la or­dinea zilei cănd expiră termenul de trei zile. Teoria d-lui președinte asupra a­­mânării e greșită căci regulamentul nu o prevede. Protestează contra amânărei de astă­zi și roagă pe președinte să recunoască cum că așa ceva nu s’a mai întâmplat in nici un Parlament ro­mân. Nu trebue să se răpească mino­rității dreptul de interpelare. _______________________________Rep Spectrul reacționar După multe organe străine ar fi vorba in Rusia de a se reînoi vechile legături intre curtea Țarului și a tot­puternicul de odinioară Pobozdieniceff. Acesta in a­­devar are un rol cu totul nul in politica interioară a tinărul­ui țar Nicolai I1 și re­acționarii bătrîni, conservatorii de­­ rasă regretă vrem­ile de a tot­puternicie de sub domnia lui Alexandru cînd faimosul papă era călăul cu puteri nelimitate, avind drept de viață și de moarte asupra supușilor marelui imperiu. Contele Muravieff, noul ministru de externe, face parte și el de alt­feliu din vechiul partid reacționar și in legătură cu numirele lui este zvonul despre revenirea lui Pobot din recek­. Știrea aceasta, înregistrată de marile ziare pariziane, nu întunecă de loc insa bucuria alianței franco-rusă. Intre socialiști Toată falanga socialistă grupată in ju­rul ziarului zilnic „Petite Republique“ a părăsit redacția acestui ziar, in frunte cu deputații ca Millerand, Jaures, Ronanet, Visiani etc. Cauza despărțirii, după de­clarația publică a celor retrași, este ten­dința primejdioase a proprietarilor gaze­tei care doreau să sacrifice unor interese personale causa socialistă reprezentată prin scriitorii gazetei in jurul organului so­cialist. Peste cîte­va zile va apăre probabil un nou ziar cotidian redactat de numeroșii deputați și gazetari cari au părăsit gazeta Petite Republique: «— ■ —- -----------------— Scrisori din Paris ( Urmare). ....In una din rarele Duminici frumoase ale Parisului, după ce petrecusem două oare in liniștea unuia din parcurile Lu­xemburgului, ascultind cîntecul blind al jocurilor de apă, privind din depărtare la copii fără număr care se jucau in nisipul de pe țărmul iazului, mă indreptam la deal spre Montparnasse. Intr’un colț de stradă, la o stațiune de omnibus o femee necunoscută ’mi ceru s’o indrept pe stra­da care duce la „Maternitate“. Era un drum de cîte­va minute și mă oferiu s’o petrec păn’acolo. Întrebarea mă surprinse puțin, dar văzui numai decit că femeia nu i era singură, era alta incă, rămasă puțin îndărăt, și privirea m’a convins îndată că cealaltă avea trebuință de ospitalitatea nu­mitei instituții de asistență publică. In drum femeile schimbară puține vorbe in­tre dinsele, iar cu mine și mai puține incă. Mai in vristă una —acea care mă abor­dase—părea trecută de treizeci de ani, tip obicinuit al femeei pariziane in condiții de mijloc. Gea­l­alta, mult mai tînăra, a­­mintea tipul atît de caracteristic al itali­­enelor, cu fața de un album uscat cu pal, cu gene lungi, cu ochii triști, cu părul castaniu. Deși „desfigurată“ prin starea ei păstra incă neatinsă frumusețea corectă a obrazului, cu liniile și culoarea specială care deosebesc atît de mult pe femeea cal­dei Italii in mijlocul frumoaselor țări. La poarta spitalului femeile î mi mulțu­miră despărțindu-se. Cum insă intrarea e liberă Dumineca și lumea venea mulțime intrai in sala de așteptare ; aceasta e des­tinată vizitatorilor­ care vor să viziteze pe „bolnave“. C­îte­va bănci de lemn, femei in costum de flanea albastră care au pri­mit vizite, sunt barbați, mame, surori care prezintă cite un bilet ori o scrisoare și „numărul“ e chemat in sală. Spitalul e enorm, sunt sute de femei pariziane și de aiurea care-și trec aci timpul greu al fa­cerii , in mare parte femei fara mijloace și cele părăsite de barbați. Ce figuri inte­resante și demne de compătimit sunt fe­meile acestea care intră pe rind și mai ales acele care se plim­br­ă in vasta curte —unele străine de­sigur pe care n’a venit nimeni să le vadă. O fată frumoasă—de 16 ani cel mult—plînge in brațele masei intr’un colț, o văduvă ? o păcătoasă ? o femee părăsită ? Atît de tînăra și atît de

Next