Evenimentul, ianuarie-martie 1898 (Anul 6, nr. 1425-1494)

1898-01-15 / nr. 1434

Noi și impacarea La declarațiunele categorice date de Evenimentul și care întrupau dorințele d-lui G. A. Scorțescu in ceia ce privește impacarea, d. N. Fleva a adăugat la toți cari îl întrebau : „Eu am depus pe biuroul Camerei, —a zis d. Fleva—un proces de lege care for­mează Crezul vieții mele politice,­­proectul de descentralizare administrativă. Să îmbrățișeze guvernul proectul acela, să și-l insușeas­ă,­­și fie sigur că voiu fi alături cu el. Afară de aceasta, sa se realizeze o sumă de reforme preconizate de noi toți in opoziție, să să fie linia indicată prin pro­gramul de la Iași,—asta e tot ce doresc. Pretențiuni de ordine subiectivă eu nu am. Pentru mine, persoanele n'au nici o importanță, de­cit intru­cit de reprezintă și apără niște idei.“ La­ aceasta Dreptatea zice : „Ei bine, întrebăm : Nu avem noi dreptul să slăvim limba­­giul ținut de șeful liberalilor democrați ? Intr’o vreme cind ideile și principiile sunt sistematic înlăturate de politiciani; intr'o vreme cînd fie­care n’are de­cii preocupări personale,­d. Fleva vine și esolude asemenea porniri, devotindu-se incă odată ideilor sale !“ Răspunsul d-lui Fleva —adăugăm noi— și declarațiile d-lui Scorțescu au întărit din nou in cetățeni convingerea că liberalii democrați nu-și scie de cu­ datoria câtră țară și partid. E de regretat numai că atunci cina „majoritatea guvernamentală“ va bine­voi să recunoască aceasta, teamă ni­ e că va fi: — Prea târziu. EV. ANUL AL V-lea No. 1434 SHWaRWttíífflflaS «*»w» ș«țm» EDIȚIA III a garitÉwaMnaaBgwwgflwaoMta!^^ ppșMi^ Ö luni............................ 12— S luni 6- in gträüiSlalG un aa 3ti- Uffi număr În bani EVENIMENTUL ZIAR COTIDIAN ABONAMENTE nainte pe an au­gost 24-4 REDACȚIA LA TIPOGRAFIA EVENIMENTULUI STRADA STEFAN CEL MARE No. 38 lanț» I Director Politic G­R. SCORȚESCU JOI 15 IANUARIE 1898 Aminciuri inserții si Reclame Pe pagina I linia gurm­ond Lei 4­11 111 IV (In număr 1 © bani ADMINISTRAȚIA LA TIPOGRAFIA „EVENIMEN­TUL“ SIR. STEFAN CEL M­ARE LA CATUL l­iu 2— 50 25 Noi și impacare BOALĂ REFORMELOR insula Dracului este sau nu vinovat, stu­denții din Iași au înțeles a recunoaște meritul celor ce se sacrifică­­ pentru uma­nitate și justiție. O întrunire studențească va avea loc mine seară in­sula Universităței vechi, la care se va chibzui asupra modului in care trebuie să se aducă elogii lui Zola. Fiind d un ziar local s’a grăbit a ne dis minți credem că singurul răspuns ce-l putem da este să publicăm convocarea pe care de altfel redactorii ziarului in ches­­­­tie­ o pot vedea afișată in aula Universi­tăței. Iată cuprinsul convocarei: D-șoarele studente și d-nii studenți sunt cu insistență rugați a lua parte la o ma­re întrunire studențească ce va avea loc Mercuri 14 Ianuarie ora 7 jam. p. m., in aula vechei Universități. In această întrunire se va discuta pro­punerea unora dintre noi de-a se trimete o telegramă de felicitare marelui roman­cier E­mik­e Zoh pentru atitudinea lui e­­nergică și mai mult decit desinteresată in nenorocita afacere ce tulbură liniștea și pacea oamenilor cinstiți. E de datoria noastră de a încuraja în­totdeauna prin toate mijloacele pe oameni de caracter și de judecată independentă in lupta ce întreprind cu otita abnega­ție pentru a aduce in drumul cinstei o­pinia publică rătăcită. * * * Editorii noștri vor afli in numărul viitor ceea ce s’as hotărit la întrunirea de astă­zi, precum și textul telegramei tri­mise lui Zola. Alex. Valeriu Sumar­iu Boala reformelor realizate -că singur dintre deputații ieșeni, singur d. G. A. Scorțescu, a luat cuvântul pentru dânsele și rugând pe ministrul de in­terne a stărui ca să fie adusă la indeplinire și cea mai mare îmbunătățire ce o cere la­șul , apa. DAN. Boala reformelor Cetiti, dar citiți cu atențiune senzațio­nala broșură „Boala reformelor“ și cu si­guranță ,o să rămineți uimiți de cuprinsul ei. In urma acesteia, toți bunii romîni, cari simt intr’adevăr ceva pentru țara a­­ceasta, ar trebui să dispereze. Toți credeam că armata singură, dintre toate instituțiile țării a rămas neatinsă de cangrenele ce cari sufăr celelalte. Ne-am insulat insă. Singura speranță de aparare a țării, in cazuri de nevoe, ne-a fost smulsă cu o cruzime de nedescris. Si cine dă la iveală toate acestea ? Un militar, care cunoaște perfect de bine sta­rea lucrurilor, care, după felul și tonul cu care se scrisă broșura, nu se ’nșală , un om care pare-se, nu vorbește din in­terese personale, după cum invinuește pe alții, dar numai dintr’un sentiment supe­rior, iubirea de patrie, de care numai ne­simțitorii și ignoranții își pot bate joc. Dacă, anarhia care domnește in armată, după cum spune autorul acestei broșuri, va mai continua, ar fi un iminent pericol. La un viitor războiu, starea actuală de lucruri surprinzîndu-ne am face proastă împotrivire dușmanilor noștri, și in loc să ne pomenim cu victorii ca acele de la Plevna și Grivița, ne-am putea intilni cu o nouă Bostang,alie. Și unde pune autorul originea tuturor acestor rele de cari suferă una din cele mai insemnate instituții ale țării Minis­terul de războiu, unde nu-i o continuitate de vederi, unde toate măsurile luate de un ministru sunt abolite de un altul, toate Gânduri și vise Au­­ părut de curând „Gâidun și Vise de G. Murau. Recomandăm tuturor versurile noului nostru Poet. Ele sunt lucrate cu foarte mare în­grijire, nu doar că se simte munca cetind poesiile; din contra ele sunt foarte curgătoare, limpede, ușoare de cetit, forma e elegantă și corectă. Natural că n’am întreprins o critică amănun­țită a fie­cărui­ vers, nu m’am îngrijit să văd dacă e are o rimă greșită ori are un străinism ce s'ar fi strecurat ici sau colo. Răsfoind cartea am simțit o impresie plăcută ; căutînd s’o return, nota dominantă mi se pare o dulce melancolie, o molcomă plutire in lumea amintirelor. Nu e vorba act de strigăte de pasiune, de fur­tună ale inimei; nu căutați în zadar in aceste versuri torturele unui suflet sîngerînd. Nici ura, nici invidia, nici răsbunarea, nici un sentiment extrem in sine nu veti găsi in ele. Poetul închină v­esel dimpreună cu Anacreon paharul său lui Bachus. Eros iși impărțește dimpreună cu aceasta ini­ma poetului. Dar el n’a desfășurat incă puternic aripele sale; pijelia n'a dărâmat incă din temelie credințele tinereței, cit de liniștit hotărește el. Astfel poruncit­ au zeii Mintea să o dai științei Sufletul să-l dai credinței Inima s’o dai femeei. E bine stabilit echilibru? Va dura­ el oare cu­ viața autorului nostru. Nu e mai puțin adevărat că am petrecut o oră plăcută și că cu plăcere voiu rechema in ajuto­rul meu pentru a mă desfăta volumul atît de mo­destia forma și cuprinsul seu. Outlaw reformele­ introduse de unul sunt ni­micite de cel următor, nu din dorul de a face un bine armatei, și prin urmare țe­rii, dar numai din niște sentimente ingro­­zitorii: invidia, gelozia și ura personală, patima de a arăta că sunt fie­care in parte miniștri buni de războiu, și cei dinaintea lor, n’au avut ce căuta pe la locul de o­­noare. Și toți, dar absolut toți miniștrii pe cari i-am avut, sunt disecați sufletește și toți par să fi lăsat influențați de sentimente egoiste, inguste. De la ministerul Fl­orescu pănă la mi­nisterul Berendei, relele au mers crescînd și azi pare a să fi umplut măsura. Alar­ma dată de acest militar, nu mai spune, că dacă suntem lipsiți de generali buni, implicit dar de buni miniștri, de faptul că selecțiunea ce să face printre coloneii, ce trebuie să fie înaintați la gradul de ge­neral, nu se face după merite, capacitate, dar după.... sprinceană. Dacă ne-ar surpinde un răsboiu cu ge­neralii pe care îi avem, continuă autorul, cu siguranță că o rușine mare, ar fi re­zultatul. Trebuise luate măsuri din vre­me, și acele măsuri să fie intr’adevăr dra­conice, ca să se poată remedia acest rău, mai din vreme, spre folosul țării. Aceste adevăruri crude, le numim a­­devăruri, pentru că pănă acum nici un protest nu s’a ridicat din sinul militari­lor in contra cuprinsului broșurei, și nici protestare și urmărire contra autorului, credem că *vor pune pe gînduri pe acei in drept a veghia la siguranța țării și vor lua măsurile necesare. Ripeanu. ceză a sfîrșit interpe­larea sa. Guvernul a pus la vot moțiunea de încre­dere care s’a votat. * * * Zolla citează pentru procesul său la curtea cu juri 104 martori. * * * REGISTAGUL GERMAN Buelow a declarat oficial in Reichstag că Dreyfus este nevi­novat, această declarație a pro­dus o senzație de nedescris, Rodrigo Plic necunoscut Necunoscutei Am primit un plic albastru Și cetindu-i, mi-a căzut Pe obraji, atîtea lacrimi, —Plicul nu l'am cunoscut. Și incheie­ așa scrisoarea: „Cînd vei inceta de plîns, „Tu să știi c’atuncea numai „Doina dragostei s’a stins1' REPORT­AGI­U­LI­. ZOLA ȘI IEȘENII Afacerea Dreyfus. Porera învățați­lor. -Manifestațiile studenților belgieni și italieni. — Mișca­rea studenților din Iași. Textul convocărei­­ Afacerea care tulbură acuma Francia a gîsit răsunet in lumea întreagă de cînd o sumă de bărbați însemnați ai republi­­cei și-au afirmat cu curaj convingerea cum că un nevinvat ispășește in insula Dracului crima altuia. Dintre toți bărbații aceștia cari s’au hotârît și lupte fără preget pentru tri­umful adevărului și dreptăței, acela a că­­rui figură apare mai eroică și mai no­bilă e Emilie Zola. Cu un curaj de nedescris și cu un ta­lent și o logică, pe care nu mulți o pose­dă, a știut omul acesta de fier, să demon­streze cum s’a uzat de toate mijloacele pentru a impedeca facerea luminei in a­­ceastă chestiune. Cu o răbdare suprana­turală a știut si înfrunte furia mulți­mii ațitate și la insulte și calomnii a răs­puns in celebra scrisoare către tinerimea căită. Acea scrisoare care a fost cetită de stu­dențimea lumei întregi, a avut un efect ne­mai­pomenit... O­a­meni cari nu se in­teresau de chestiunea condamnatului au început a-și îndrepta privirile spre insu­la Dracului, iar studenții belgieni și i­­talieni s’au manifestat pentru. Zola. Ară­­rurea cu mișcarea învățaților pentru re­vizuirea procesului s’au pornit mișcări studențești pentru slăvirea celor ce au sa­crificat totul pentru izbînda adevărului• * * * După cum am anunțat studențimea ie­­șană care s’a făcut întotdeauna ecoul tu­turor mișcărilor umanitare, a știut și de astă dată să fie la înălțimea rolului său. Fard a se interesa, dacă condamnatul din TELEGRAME București oara 5 Afacerea Dreyfus Azi, deputatul Jau­­res din camera fran­Facem Cunoscut litturoe* pr’n­etisae Soj* mșt fi, © ari mázs­ámmá cosidit«aaiSj ® pass da­lags mi sunt insă in­scriși? in listele electorale, că înscri­erea s’a inceput la una ia­nuarie. Toți acei sari vor să se înscrie, sau sunt nedreptățiți se­­ pot adresa la redacții. „Evenimentului**, unde un co­mitet se află constituit pen­tru apărarea lor. _________COMUNALE_________ Lumină și Tramvai In fine­rașul se va ferici că in curând va vedea aduse la indeplinire două îmbunătățiri, de care 1 se vorbește de ani de zile: tram­vaiul și lumină electrică. Cât pe ce aceste îmbunătățiri erau să fie împlinite de partidul conservator, dacă nu era CC Costachi Faur, care să puie bețe in roate.­­Pentru partid aceasta a fost in diur­nă; in realitate d. Faur avea multă drepta­te și acel ce e azi mai mulțumit e tot d. Faur, căci repet vorbele sale­­ așteptând comuna sași a dat tramvaiul in conditiuni . », * mai avantagioase. Actualul consiliu comunal se poate făli cu aceste îmbunătățiri, cu toate că, prietinește vorbind, au venit la lucru gata. Aprobând lucrarea tramvaiului din toată inima, regretăm că consiliul a dat in conce­sie lumina, dar in așa condițiuni ca maha­lalele să remăse in intunericul de azi, dar totuși un inceput e făcut și poate va suna ora fericită și pentru măhălăli. Terminând cu aceste două chestiuni, sun­­tem mândri și o spunem fără a putea fi taxați de lipsă de modestie fiind absoluta IEINU­L­EU HAITEI ! Evreii paminteni din țară i au supus Corpurilor regiuj­­­­toare un Memoriu in chestia i tastelor școlare, prevăzute I in proectul pentru m­ulțimîn­­­ I­tul superior. Memoriul zice că evreii pi­­r­mînteni au îndrăznit a supu­­­ne dreapta lor cerere, con­­­­siderind ca o nedreptate că l­a populațiil­e c­are'siu cunoaș­­t­t@ altă patrie, care ’și înde­plinește zi cu zi, an cu an, generație după generație to­a­­te sarcinele cără stat, să­­ fie eliminați de la avanta­­j Jiile culturale pe care sfatul ia oferă tuturor­ cetățenilor săi. Spic. I ZOLA IN JUDECATA ! Suntem aproape de proces, cîte­va zile I și vom vedea pe Zola pe banca acuzaților. I Lucru nu e nici rău, nici ciudat. O con­­­­damnare ? Nu poate fi lucru extraordinar,­­ O achitare? Ar fi o palmă mai mult gu­­­­vernului. E o adevarată curiozitate cu pro­­s­­esul lui Zola, căci dacă jurații vor da ver­­i­dictul de achitare, atunci e o cale liberă 1 cătră revizuirea procesului Dreyfus, dacă I vor condamna pe scriitor, conflicte noi,­­ incidente ciudate se vor ivi chiar de-a f­ doua zi. Adevărații artiști, adevărații oa­meni de inimă, * oamenii adevărului se vor capăt ridica puternic pentru ca să pună I­litică, atîtor anormalități in vieața po* Scriitorii pănă azi, acei cari f cu adevarat sunt chemați ca să im­ii treție lupta intelectuală, au fost tot­dea­­r una departe de zgomotele, da frământarilo­r societății, au fost veșnic surzi la cele ce i se petreceau in mediul lumei, ca și cum­­ ei n’ar fi făcut parte din el. Au ramas­­ intre cărțile lor cari de cari mai incintă­­­­toare, ma­i sentimentale, mai gingașe, fără­­ ca să ridice privirile asupra celor cari se­­­sfășiau in juru­ le. Au pus rînd pe rînd, 1 frază de frază, vers cu vers ca niște m­­ai­i­niaci persecutați de idei, de imagini, de­­ frumusețea globului, fără ca să asculte ce­­­­rințele lumei in cari trăiau. Au creiat 1 par­soane cari se mișcă, trăesc tipuri cari i le găsești pretutindeni, au intrupat dorinți ? și necesități cari inundă in toate stratele­­ sociale, da­r n’au avut nici curajul, nici tăria ca să amestece printre această mare de oameni cari inundă pămîntul cu valu­rile ei de patimi, de capriții, de năzuinți. Și cu toate astea erau scriitori / Erau ar­tiștii cari redădeau imaginea societății! Aceștia vor incepe adevarata vieață in­telectuală a politicei,­­căci și politica e o artă, aceștia vor veni să pună capăt potlogăriilor celor interesați, a celor lip­siți de vlagă, a celor cari fac din existența celor saraci cu duhul instrumentul lor, mașina care -i ridică la ranguri parlamen­tare, la funcțiuni inalte. Un strigăt a fost Foița ziarului „EVENIMENTUL“ MINCIUNA 240­ SINGELUI Mare roman Parisian inedit Roger«Miles p Louis Qastim (9 liquidere. — Prea tărziu te gîndești la dînsul. — Trebuie să-l văd ! trebuie.... D-nul de Gressensi deschisese ușa și cei doi agenți o inșăcaseră. Domnul de Gres­­sensi ascultă­­ un huruit de trăsură care se îndepărtează repede, ajunse pănă la dansul. — Acuma noi doi, domnule Vilpele, zise domnul de Gressensi. — Vorbește. — Pune-te la acest birou. Și magistratul arătă micul birou de trandafir, al contesei. Vilpele se așeză. — Scrie. — Ascult. Procurorul general dictă : —Otelul contesei Helene, a fost ieri, spre inserare, teatrul unei drame intime. D­nul F. de G.... a cărui stăruinți pe lăngă con­tesă nu i erau primite de această doamnă mare, așa cum dorea iei, s’a sinucis, după o ultimă explicație. Contesa pe care emoții recente o slăbiseră, a fost dureros lovită de acest act de nebunie, și a părăsit ime­diat Parisul. Se zice chiar că a trecut frontieră.» — Dar asta ie o informație de ziar, zise Vulpelé. — Asta ieste, și cum scrierea d-tale­i e cunoscută la T­e­r­r­o­i r te vei duce s’o dai la acest jurnal, obicinuit cred a primi confidence d tale. — Mă duc. — Nu te grăbi , te voi întovărăși. — Dar te vorba... — Ce se vorba ? — Dacă te va recunoaște cum­va, mer­gând împreună cu mine "după incidentele audienței.... — E*i bine ? — Va fi foarte compromițător... — Pentru d ta poate de- a fi văzut cu mine. — Nu te îngriji, in acest ceas, b-nul ministru de justiție trebuia să aibă demi­sia mea. — Ai făcut aceasta ? — Nu ț’am­ spus că acum se vorba de noi amăndoi ! — Ba da, îmi amintesc. — Prin urmare, aici nu mai ieste nici magistratul, nici funcționarul : aici stau numai cei doi oameni .*terenul ie mai egal. — Așa încăt nu-ți mai ieste frică ? — Acum mi-se milă de d-ta... Acesta fu zis cu un ast­fel­­ de dispreț, incât Vilpele nu putu să-și reție un gest nervos de protestare. — Găndește-te la onoarea fiului d-tale, reluă d-nul de Gressensi. Vilpele redeveni umil și supus. — Haidi­m la Terroir, adause magis­tratul. Și amăndoi, ieșiră din otelul blestemat. LI. Victima a datoriei. Inoptase bine ; sera una din acele nopți l­uminoase de iarnă, uscată, un cer plin cu stele. Încetul cu încetul Parisul : prăvăliile sunt închise, ferestrele din din depărtare in depărtare sunt luminate de câte o veil­­leuse, străzile devin din ce in ce mai liniștite. Dealungul canalului Saint-Martin, doi oameni merg alăturea. Canalul din foc in loc is străbătut de punți care in timpul nopței iau aspectul de niște magari enormi. Dealungul țărmurilor stau așezate mai multe corăbii. Și cei doi oameni merg incet , unul ma­i cu seamă pare că nu se grăbește de loc. Vorbesc de alt­fel foarte incet, și con­vorbirea lor nu sera despre lucruri de mică importanță. — Te-am ascultat, zise unul dintre iei­­măne dimineața, nota pe care mi-ai dic­­tat’o va apărea in Terroir. Acum, ce ceri ? — Aștept ! — Ce aștepți ? De două ceasuri mergem : iată-ne intr’un cartier pustiu.... — Ți-ie frică ? — Pentru mine nu, dar pentru d-ta. — Aceasta ie un exces de zel pentru mine, după tot răul pe care mi-l’ai făcut. Marginile canalului nu sunt sigure. (Va urma) dt

Next