Evenimentul, octombrie-decembrie 1903 - ianuarie-februarie 1904 (Anul 11, nr. 191-293)

1904-01-15 / nr. 272

' RIDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA I A fi 1­­­44 STRADA ÎIAPGȘ.VEANC 44­­...■*»*­•-­Apari? In toate filele de lucru Un număr v&c­u $0 bani 10 în an­—-Seria îl Asm! XI. No. 378. JOI 15 IANUARIE 1904 Zias cosa,ffica?trm»tox ABONAMENTUL (Pe­nn an 24 lei, pe 6 luni 12 te? pe 8 Luni 6 lei. in străinătate pe un an 30 lei -—mm----­ Ratsaduri, fnstrții ei mime 60 bani rîrănl Ultima vizită Ieri, cam pe la două după or­ează am primit vizita lui Prasin, era calm ca de ordinar, cu acea împingtoare și stoică înfățișare sub care știa să-și ascundă cele mai adinei tulburări su­fletești. Nimic nu m’ar fi făcut să bă­­nuesc că am înaintea mea un om care deja își încredințase viața ? hi mîna nesigură a unui uz barbar,­­ duelul. Venise să-mi aducă aminte că al treilea număr al „Epigonilor“ e sub presă. Mi-a vorbit de interesantele bu­căți pe care le-a primit și pleacă în urmă la un alt colaborator al revistei­­ căreia în ultimul timp vi consacrase toată pasiunea sa literară, toată nu ,ca și ambițiunea sa. ... Și iată că numai la un interes, de cîte­va oare, după o noapte petre­cută cu siguranță in alegerea materi­alului pentru revistă și ziar,—cade sus lovitura ucigătoare a unei arme oarbe­ —in dimineața neg­uroasă a unei zile de iarnă—cavalerul inimos al conde­iului—sans peur ni reproche,— spre cumplită uimire a prietenilor săi, de­zolați de pierderea celui mai loial con­frate, celui mai îndatoritor și mai de­votat tovarăș de luptă. Căci subt acea aparență severă și a­­cea extra­ordinară fermitate, se ascun­dea o gentilețe care mergea până la bunătatea și sensibilitatea femenină, care nu refuza nimănui nimic și care salva, care împăca cele mai dificile si­tuații și conflicte. Și totuși Prasin printr'o stranie fa­talitate moare in plină vigoare și ti­nerețe, în plină dezvoltare a unei rod­nice activități literare, in plin progres al unui rar talent. El moare cu arma in mină, cu zimbetul pe buze, ca un simbol al eroismului strins legat de cariera adevăratului ziarist modern, moare de o prematură dar frumoasa moarte, inalțindu-se pe o rază de po­­iezie in momentul cînd se coboară în reale mormint. Dr. A. Steuerman. Be­ Mtor ! Moartea lui Spiru Prăsim Spiru frasin ! O mare ptrdurt a lovit zia­ristica româna prin moar­tea neașteptata a tînarului Spiru Prasin, unul dintre ei mai va­loroși, m­ai inteligenți și mai ini­moși apărători ai ideilor in lupta pentru conducerea statului roman. Spiru Prasin nu mai este, lo­vit de un glonte, intr'un duel ne­norocit, a murit aproape instan­taneu. Cu Spiru Prasin dispare un e­­lement de mare valoare, in lup­tele noastre politice, — lupte care toate tind la binele acestei țâri. Spiru Prasin, nu știa să dee îndărăt înaintea nici unei greu­tăți, înaintea nici unui pericol. Se cunoaște campania cea a­ aprigii dusă de el, personal, in ches­­­­tiunea fraudelor de la finanțe,—­­ și cu ce curaj a înfruntat el un­­ proces periculos înaintea Curții fficu jurați, când n’avea de­cit să n1 bată puțin îndărăt, pentru a scapa dij de el. Dar Prasin nu era din a­­lteia care pun piciorul înapoi după ace l’au pus înainte­ . S'a expus cu cel mai mare curaj tpi a reușit a eși învingător, căci Mei apara cauza cea dreaptă. p Spiru Prasin avea și un talent­­ literar însemnat, care făcea ca­­ toate articolele lui să fie intere­ssante, bine scrise și pline de căl­dura entusiasmului tînâr. El era neobosit și nu era număr din E­­venimentul care să nu conțină articolul de fond iscălit de dînsul și alte două sau trei semnate Priar, Marcial sau Paul Cel­ian,—a­­tîtea nume deosebite sub care se ascundea m­lădiindu-se după su­biect pana cea ghirace a regre­tatului prim-r­edactor. Talentul lui literar izvora din o pornire a mimei lui și o învă­­pdiare a sufletului, care îl împin­sese de timpuriu la alcătuiri ima­ginative. §­­Sunt cunoscute încercăr Ue lui % dramatice Ceea ce nu moare, Mioara in colaborare cu d. Ge­orge Volenti, Miriam din Mag­dala,—acea frumoasă creațiune, care a văzut lumina rampei, în­trupată de neîntrecuta noatră tra­gediană Agatha Barsescu, — și Pentru țară, lucrare în care se vădește adîncul său patriotism, ce răsună in accente așa frumoase, din gura personajelor sale. Prasin s'a încercat și'n roman, scriind pe lingă alte lucrări mai mici și una mai întinsă, Calea Robilor, care are însușiri pre­țioase de stil și gîndire, — și do­vedește tot­odată prin închegarea numeroaselor personaje intr’o ac­țiune unitară, puterea de combi­nație a minței lui. Nu de mult, dorind să dea un sbor mai mare activității sale li­terare, inkmtiasă o revistă Epi­gonii in care publicase intere­sante articole. Chiar acum citeva zile înaintea mor­­ței lui, provocase o anchetă lite­rară asupra „Viitorului versului“ —anchetă in care mă rugase și pe mine să-mi dau părerea; cînd o detunătură fatală curmă versul vieței lui de abia înjghebat, căci așa a vrut soarta, ca un tinăr menit să trezească, sa­ lupte și să producă, să se culce fără de vre­me in taina mormîntului. A. D. Xenopol ă Pra­si­n și Năprasnica știre despre ne­așteptata dispariție dintre noi a iubitului Prasin, a căzut ca un trăsnet și ne-a um­plut de groază pe toți aceștia, cari trăiam In viața lui de toate zilele, cari eram ne­despărțiți de el, și cari ’l iu­beam tot mai mult, cu cit îl vedeam mai des. Pe mine mai cu deosebire, vestea fatală m’a înmărmu­rit ; nime ca mine nu cunoș­tea mai bine calitățile sufle­tești și talentul de scriitor al lui Prasin. Am fost cred cel intâi care am pus pana de ziarist în mînele lui Prasin și dacă în spinoasa cale, ce am parcurs în gazetărie și din care n’am cules decit de­cepții—a putut să’mi remăie vre-o mîngăere că am putut introduce în presă mintea și inima unui tinăr de me­rit, apoi de­sigur nu e decit amintirea, că după îndemnul meu, Prasin a devenit ziarist Neuitatul prietin era unul din acele caractere cum rar— dar foarte rar—se intîlnesc in viață. Prietinia lui dulce, delica­teța sentimentelor sale, în­sușirile superioare a­le su­fletului seu, făceau din Pra­sin, ca om, un caracter de elită , drăgălășia stilului seu, fineța cugetărilor sale și mo­dul lui de expunere, făceau din om un ziarist superior. Se pare că în viață sunt influențe fatale pe care omul ori­cut le-ar simți și vedea, nu le poate totuși evita. Ceea ce totdeauna a influențat mai mult asupra vieței lui Pra­sin, era caracterul său mîn­­dru împins până la cavaleris­mul cel mai extrem. Un pe­ricol cît de mare era pentru Prasin un simplu incident, și în lupta grea pentru exis­tența pe care el o ducea cu un curaj și un stoicism fără samăn, loviturile cele mai simțitoare. Prasin se ascun­dea totdeauna în cutele ini­­mei sale largi, blîndă și no­bilă. Ca om de litere Prasin își cucerise un loc de onoare. Scrierile lui erau foarte mult apreciate și denotau dispozi­țiile de maistru al gîndirei, cu care natura îl înzestrase. Nu credeam că soarta ne­miloasă îmi va rezerva du­rerea se văd abătut la pămînt acest tinăr și falnic stejar care se ridicase între noi prin puterea lui de viață, prin ta­lent și prin calități sufletești neîntrecute. Nu se poate, nu se poate Și totuși, iubitul Prasin, bie­tul Prasin, nu mai este ! Las condeiul căci lacrimile mă ’nneacă! Grigori­u-Maras, cu ocazia conferenței lui Catulle Mendes a adus după sine o ripostă a „Evenimentului“, c­are a făcut pe d. Sc înteie, persoana vizată, să tri­mită eri, la ora I martorii lui Spiru Prasin-Deși nu el era autor al notiței apărute in ziar, deși erau o sumă de considerente care puteau aduce după sine un refuz de a eși pe te­ren, Prasin, eminamente cavaler, a răspuns primind cartelul și la mar­torii V. Brăescu și I. Maxim a opus pe d-nii Jacques Levin și M. Co­dri­a­nu. Lucrurile au ur­mat în cel mai strict secret și martoră se arătau de o discreți une extra­­ordinară. Aseară la teatru se știa numai că astă­zi dimineață duelul are loc. Prasin in h­otărîrea-i fermă de a eși pe teren au or­ ce preț­u'a șovăit un moment. * Ce s’a petrecut pe teren? Iată cum glăsuește procesul-ver­­­i încheiat de martori: Cubscrișii V. Brăescu și C. Maxim in calitate de martori ai d-lui V. Se î­iteie precum și dr. B. Stenner in calitate de medic al sus-numitu­­lui, împreună cu d-nii Jaques Levin și M. Codreanu precum și d. dr. Lebell in calitate de medic de cîmp a d-lui Prasin, transportindu-na pe platoul Rond­point al II-lea de la Copou,­­astă­zi la ora fc> jum. dim. după cuai cerea primul proces-verbal dresat in causă eri. 18 ianuar 1904, am procedat la alegerea terenului, fixind pe ambii luptători la 20 pași distanță numărați după pasul d-lui M. Codreanu. In urmă și înainte de a așeza pe luptători la locul fixat, le-am pro­pus cu insistență impacarea și în urma refuzului lor, i- am așezat la locurile fixate provedind la încărca­rea pistoalelor, care a’a făcut de d-nii M. Codreanu și V. Brăescu in prezența secondanților și la Intim­­plare unul din pistoale a fost luat de d. M. Codreanu și cei’ați de d. V. Brăescu In urma acestora s’a propus din nou luptătorilor cu in­sistență împacarea și după un nou refuz categoric d. Codreanu a da pistolul d lui S. Prasin și d. Brăes­cu a dat pistolul d-lui V. Neînteiet După cum era hotârit in proce­sul verbal, ambii luptători la pri­ma comandă a d-lui V. Brăescu vi­zată, la a doua comandă a d-lui V. Brăescu întoarseră capul, și la a III-a comandă, ambele pistoale luară instantaneu foc. După o secundă d. Prasin în pi­cioare incă și cu pistolul in mină ae îndreptă spre noi cu cuvintele: „Sunt străpuns de glonț. Toți alerga­răm spre el, care căzu intru’n ge­nunchi. Medicii de timp constatară o he­moragie internă, rănitul fu pus in trăsură de toți și însoțit de d. dr. Steinner a fost dus la spitalul mili­tar de la Copou, unde după cite­va momente sucombă. E de notat încă, că lupta s’a fă­cut cu pistoalele aduse de d. Prasin de­oare­ce acele ale adversarului fiind ghintuite, subscrișii in perfectă înțelegere le-am ales pe cele mai simple. Constatăm dar că lupta a urmat după toate regulele, fără nici o a­­batere de la normele respective uzate in asemeni împrejurări. Făcut astă­zi 1­4 ianuar 1904 ora 10 dimineața.* Ast­fel dispare acel care avea ina­­intea-i un viitor atît de strălucit. Lovit de un gloanțe provocator de hemoragie internă sa stinge prietinul neasăm­ănat luptătorul fără preget pentru ideea conservatoare, căreia­­ i sa devotase. Moartea i-a provenit din hemora­gia produsă prin perforarea pulmo­­nului drept și i-a venit curind spre groaza martorilor, spre uimirea ace­lora care aflau o veste pe cit de neașteptată pe atit de îngrozitoare. La ora 9 dimineață orașul știa des­pre tristul sfirșit al iubitului Spiru și spitalul militar ca și sălile redacțiu­­nei „Evenimentului“ au fost obiectul unui pelerinaj al reprezentanților tu­turor straturilor societatei ieșene. Adversarul in viață arestat, mar­torii chemați pemtru ora 2 la par­chet, iar Spiru Prasin, înting pe masa de lemn de la morga spitalu­lui militar urmeaza­ să fie autopsiat rmine Jos la ora 4 d. a. de d. dr. G. Bogdan, medicul legist al par­chetului, permu ca știința să vie si», complecteze condiția ceic­e care s'a produs funestul sfî lrșit al neuitatu­lui nostru prim redactor. Disparatul de asta­zi Cauzele duelului.— Provocarea. Lupta.— Cruda fatalitate, presia ia oraș.—Doliul nostru.Im­­ pașul a fost zguduit astă­zi. Spiru Prasin, gazetarul de talent, omul cinstei personificate, luptătorul ager și neobosit, a căzut finit de ud glonte. Primul redactor al Eveni­mentului a dispărut și lacrimi a pro­vocat pretutindinea această zgudui­toare știre. Impresia în oraș a fost colosală. De mulți ani lașul n’a fost zguduit atît de puternic c a de vestea morței lui Prasin, zguduirea, explicabilă și prin condițiuniie tragice la care dispare iubitul nostru amic și prin iubirea sinceră ce a știut să inspire tuturor prin talentul sau, caracterul său afabil, prin larga-i inimă și ne­întrecută bunătate. Pentru noi ce știa de la „Eveni­mentul“ lovitura se fără seamăn. Acel care a căzut astă­zi pe platoul de la Copou,­ n’a fost numai caTt­rigű IIII, ci a fost un conducător de suflete Gazetăria, sub conducerea sa, lua o înfățișare deosebită sub direcția lui căci nu toate punea inimă și bu­nătate. In marea durere ce încercăm cu­vintele cu greu își fac drum, gîndirea cu greu poate fi înbracată in­­ forma vorbirei și condeiul sa arată nepu­tincios spre a exprima suferințele care fac sa zv­eneasca inima și u­mplete- Singure lacrimile curg fără incetare și nimic nu poate opri mersul lor. Dumnezeu ne e martor ca-l plîngem cu toată durerea pe care o inimă omenească este in stare s’o suporte.# Nenorocirea vara izbește cu atîta furie provine de la un fapt nein­semnat, obicinuit de multe ori in gazetărie. Cu antr­fileu violent și ne­drept apărut in „Gazeta Moldovei“ 0ri­­ il cari dispare Brun, cu ochii negri plini de focul cerurilor meridionale, cu înfățișarea blajină contrastînd cu structura at­letică a trupului său nalt, Prasin, înfățișează cea mai frumoasă armo­nie dintre fizic și moral, căci are spiritul tot așa da viguros ca și tru­pul, iar in suflet poartă poezia ace­lor ceruri de la cari ochii săi au luat căldura. Scriitor de un talent remarcabil, are tot ce-i trebue pentru a ajunge la gloria : cultură întinsă, inteligen­ța ageră, limba elegantă și plas­tică îmbrăcînd prefect inspirația largă. Ceea ce-l caracterizează cu deose­bire, a atracția, ca o exercită asupra lui lumea veche, antichitatea elenă și romană, timpurie biblice și ale scripturei noui. Acolo imaghi&tția lui se adapă de la izvoarele vecinie, pure de poezie și gîndire, cari inundă chiar lucrările in cari amorul îmbră­țișează timpurile în cari trăim. Prasin excelează in povestiri, dar cu deosebire in povestiri de legende și de mituri de prin vremi apuse, că­rora le dă un parfum și un colorit particular. Intr’o serie variată, pa care n’a adunat-o încă în volum, dar care a apărut in diverr­e pu­blicații periodice, ne fol­­ișează ta­blouri din viața romană și ebraică care se alternează cu „P­ovești pen­tru Stella“­, etern frumoasa legendă a lui, Don Juan de Maranna. Două lucruri de o reală valoare i-au pus insă mai mult in evid­eU talentul său distins. Ceea ce nu moare, dramă moder­nă, reprezentată pa scena teatrului din Iași. E dezvoltarea teoriei ere­­dităței sufletești. Intr’o formă nouă, plină de originalitate, dar mai cu seamă de o mare forță moralizatoa­re pe care o insuflă el pui cum e înfățișat in ea, determinizmul fața cu teribila problemă a responsabili­­tăței omenești. Miriam din Magdala reprezintata iarna aceasta pe același teatru, cu Agata Birse­scu,—un poem biblic de o frumsețe desăvârșită, în­ceputul unei trilogii, in care e me­nit să apară cele trei mari genii ce au revoluționat omenirea cu verbul inspirat: laus, Moisi și Mohamet. Concepția e măreață, ce sigură de o reușită deplină dacă sa are in ve­dere începutul trilogiei, această su­perbă „Mirkm din Magdala“, plină de poezia sacră­ a vieței Mintuito­­rului. Calea Robilor e o lucrare, care sa menține la înălțimea ceior­ i’arte, și care in­iifară de interesul artistic, prezintă pentru noi interesul istoric și național, îmbrățișind m­­­icțiunea sa una din­ cele mai fecunda pagini ala istoriei noastre. Cum am spus-o, Spiru Prasin, e un talent distins, cu rare calități și publicarea in foiletonul „Adevăru­lui“ a inimosului său rommi, va fi­ încununată de un strălucitor succes.. Hero. ■4 -­w % kfi tim­­p. ...••*;:' * Wf>:i vm­-' # V'A 1 .

Next