Evenimentul, octombrie-decembrie 1904 - ianuarie-februarie 1905 (Anul 12, nr. 188-294)

1905-01-28 / nr. 282

I­ti REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 4 STRADA LAPU­ȘNEANU 44 T­A­Ș­I Apare in toate zilele de lucru Un număr vechil» SO bani Soarelei ,r. |­­k. * 24 Luni—Cat. Xenia I 7.29 6.29 25 Marți—Păr Grigorie T.I 7.29 5.80 26 Mercuri—Cov.Xenofon­ 7.27 5.82 Candidații Partidului Conservator CAMERA Colegiul I Vasile Vlădoianu Dimitrie A. Greceanu Al. A. Bădăreu Ștefan Negruzzi Colegiul II Gh. D. Șerban Lascar D. Rosetti Gr. Buțureanu Anton R. Roznovanu Lascar Antoniu Const. C. Chirilă Colegiul 111 Cristea T. Cristea SENAT Colegiul 1 Yasile Souly Gh. S. Cristofor Colegiul II D. Alexandrescu N. Nanu Ioan V. Praja Șarlatanii generoase Poftele nu pe deplin satis­făcute timp de patru ani de guvernămînt ale colectivită­­ței, continuă a-și arăta arama și în opozite. Cu toate pelerinajele diferi­telor nuanțe liberale ale­ par­tidului la d-l Sturza după că­­­­derea regimului colectivist , cu toate protestările corifeilor conducători ai acelor nuanțe, cum că partidul se găsește strîns unit în jurul pururea contestatului necontestat șefu său, tabăra liberală ne oferă și astăzi încă, spectacolul pro­vocat de mîncătoria isbucnită în sînul familiei colectiviste. Generoșii, raliați la apucă­turile ocultei au dat la guvern ca și’n opoziție, cei dintăi semnalul. D-l Sterea a deschis taraba pe față, fără multă politeță. Ieri, sub titlul de Democrația, dumnealui și a lansat ciuper­ca. Mai mult, și-a legitimat intrarea în arenă prin urmă­torul aforism: Și pentru ca să fii șef recunos­cut, zice fostul sociolog transfor­mat în liberal național și redeve­nit frondeur, nu se cere de­cit slu­gărnicie și lașitate la guvern, aro­ganță și nerușinare în opoziție, lip­să de scrupule și demnitate, c-o mare doză de ipocrizie în­totdeauna.. Precum se vede, tempera­mentul exticheler colectiviste l’a silit să nu’și mai ție cu de­cență poalele. Cînd vede că stăpînii de ieri nu mai sunt periculoși pentru el, cînd so­­coate că vremurile nu’l vor mai putea ajuta sa’și menție o situație escaladată pe ușa de din dos, și nepotrivită cu păcă­toasa lui competință, homun­­culu, ca să ne servim de o ex­presie proprie, se resvrătește contra unei stări de lucruri normale, dar la care nu se aștepta. Bueherul pandectelor de mai acum doi-trei ani, ajuns pe fu­riș profesor de Universitate, deputat și cu pretenții de mi­nisteriabil, pune azi popoarele­­ la cale. Cu o desinvoltură de contrabandist profesionist, se elige în judecător al organi­zărilor noastre politice și pro­nunță sentința că, pentru ca­­ să fii șef recunoscut, nu se­­ cere de­cît slugărnicie și lași­tate la guvern (plus pupatul 10 bani—Seria ÎI Anii XII­ »0. m TINERI 28 IANUARIE 1#05 ----------------------------------------- -TH­­ ‘ E­VENIMENTUL Ziar coan.searvs.tox mânei adăogiri noi), aroganță și nerușinare în opoziție. Inghite-o coane Mitiță ! Cînd secondat de sbirii ad­ministrației scotocea satele,fă­găduia pămînturi și aducea țăranii, ca pe vite,în ocolul din capul stradei Serăriei, adică la dumnealui acasă, ținîndu-i nemîncați pînă la ora votărei, pe atunci aceste fapte nu se numeau r lașitate la guvern. Și nici astăzi, cînd după atîtea înșelătorii degradatoare mai are curajul să-și scoată fața în lume, d-1 Sterea nu și-o fi po­reclind desigur atitudinea de­ nerușinare în opoziție, lipsă de scrupule și demnitate cu o mare doză de ipocrizie în­tot­deauna. Decît, din păcate pentru dumnealui, gura păcătosului adevăr grăește. Fără scrupule atît la guvern, cit și în opo­ziție, neo-colectivistul de pînă mai ieri, iritat de perderea matrapazlîcurilor și telalîcu­­rilor exercitate la umbra gu­vernului ce’l oploșea, se re­deșteaptă exploatator al idei­lor ce’l cocoțase unde nu visa. Cam tîrziu însă. Ț’ai mincat lefteria și repe­tiția în materie nu mai merge. Publicul ți-a ștampilat deja apucăturile sub justa etichetă de­ șarlătanii generoase. S­TICN­TIVE Dl. P. P. Carp, cel mai strălucit om politic al nostru. .,Democrația“ Ziarul care ne vorbește De-a­ceasta nouă strălucire Uitat-a vechea glăsuire : „Nu’i aur tot ce strălucește .....................«MĂ—......... " —­ ­OMUL SI FAPT­ — Primarii liberali — ’ Colectiviștii se zvârcolesc în nepu­­­tința lor de a răsturna cît de cît di­n puternicele dovezi produse de no . Pentru a învedera nepriceperea lo­r crasă ei încearcă prin sistemul fal­sificărilor—cu care sunt atît de obiș­nuiți și care le-au adus atîtea foloas reale să denatureze fapte clare, pre­cise, doar vor reuși să șteargă cev din puternica impresie ce lasă ana­liza făcută administratorilor comunal colectiviști. Recunoaștem că sistemu pus în aplicare e mai puțin pericu­los de astă dată cînd privește cifrele menite a fi date publicitaței, de cî atuncea cind privea mînuirea ba­nilor publici. Pentru cel de astăz este un remediu, mai greu insă, e și restabilești echilibrul f­rișurilor și de­ficitelor din trecut, rezultat natura al clasei incapacități sintetizate în dualismul Gene Pe­nescu. Riposta d-lui Vera e cea mai ne­rușinată proză ce ne-a fost dat să cetim vreoda­tă. Alaltăieri susținea că administrația d-lui N. Gane a fost o administrație model și cît e de ade­vărat acest lucru cetitorii noștri s’au putut convinge din situația expusă a­­cum cîte­va zile de noi și pe care o com­plecam publicînd astăzi raportul de dizolvare a consiliului comunal pre­zidat de d Gane. Din acel raport, a­­dresat M. Sale Regelui, se poate ve­dea clar ce a însemnat administrația mult lăudatului de astăzi primar al Liberalului. In numărul de eri publică o situa­­ie—exactă ce-i dreptul—dar din care scoate un deficit de 130,708 lei 32 fani, punînd In suma d-lui Bădăreu defi­ctul bugetar constatat la 30 Sep­tembrie 1901. Aceasta e cea mai mare idioție ce a putut produce capul d-lui Penne­­scu și nic e de mirare, dacă prima­riatul d-sale a dat rezultatele cunos­cute, cind prostia de care dă dovadă nu cunoaște margini. D Pennescu-Vera habar n’are ce asamnă un deficit bugetar. Dator suntem să-i explicăm deși sunt oa­meni cărora nu le ajută nici o ex­plicație. Luăm situația pe 1900—1901 Iată cum trebuie explicate cifrele Drepturi constatate la venituri 2,258 490 ei 41 bani, și drepturi constatate la cheltueli 2,675 422 lei 97 bani în­­samnă, vorbind limbajul comun, că­acă s’ar fi încasat 2,558.490 lei 4l­ani și s’ar fi cheltuit 2,675,422 lei­­ 7 bani ar fi fost un deficit 116,932 lei 56 bani, dar cum nu s’a încasat de­cît 2 524 966 lei 71 bani și nu s’a cheltuit de­cit 2,538,742 lei 57 bani a rezultat un deficit real de 13,775 lei 86 bani. Dacă am fi procedat și noi ea d Pennescu — punem problema ad ab­surdum—iată ce ne-ar fi dat situația pe 1901—902, iscălită de d. C. B. Pennescu : Drepturi const, la venituri 2,483,022 lei 65 „ „ cheltueli 2,579,777 „ 42 Deficit buget..................... 94,751 lei 78 adică deficit bugetar 94,751 lei 78 bani, pe care dacă l’am fi adăugat la deficitul real, bănesc, în sumă de 25,943 lei 49 bani, anul 1901— 902 ar fi însemnat un deficit de 120 695 lei 78 bani, pe cînd noi în tabloul general nu l’am trecut pe­­­­ennescu de­cît cu un deficit de 25 943 lei 49 bani cum era și drept. Tot ast­fel situația pe 1902—903 Drepturi const, la venituri 2,365,698 lei 66 „ „ „ cheltueli 2,472,773 lei 31 Deficitul bugetar 107,074 lei 65 Procedînd după sistemul d-lui Vera anul 902 903 ar fi însemnat Deficitul bugetar 107 074 lei 65 ,­ bănesc 122,088 lei 66 Deficitul total 229,163 lei 31 adică un deficit de 229 163 lei 31 b. pe cînd noi, am aprn’o clar, că deficitul anului 1902—903 este numai de 122 088 lei 66 bani. Tot ast­fel pentru anii următori și dacă am continua sistemul atunc prezența d-lui Pennescu la primări ar însemna un deficit de un milion aproape. Și pentru a dovedi falsul d­­lui Pennescu, luăm angajamen­tul de a înscrie in fruntea zia­rului nostru, timp de o lună, cu­vintele „D . B. Pennescu a fost un primar destoinic și cinstit“ dacă se va găsi un singur om de ci­fre, care să susție că d. Penne­­scu are dreptate și că nu a spus cea mai mare nerozie posibilă. Dar cu ast­fel de oameni ori­ce discuție e de prisos. Prostia omului te enervează, îți provoacă milă, dar nu­poți face respunzator, căci Însă­ Și prostia este chezășia iresponsabilităt­­ței sale. Domnia­ sa anunță noi nerozii pen­tru numărul de astă­zi. Ar fi o mun­că zadarnică a încerca sa-1 convin­gem de prostiile ce le debitează. Cînd omul nu poate pricepe, eii zadar ori­ce muncă. Cetățenii lașului au dreptul însă să cunoască starea adevărată a lu­crurilor; ei au dreptul să știe în mod neîndoelnic ce pacoste­a însemnat pentru comună d. Penneseu. Polemi­ca încinsă ar părea unora poate in­suficientă, unii naivi ar putea să crea­dă că d. Pennescu e de bună cre­dință. De aceia nu există de­cît o singură soluție. O inspecție financia­ră a gestiunei d-lui Pennescu, iată ce se impune și iată de ce aplăudăm din toată inima măsura luată de d. Gh. Lascar, președintele comisiunei inte­rimare, de a cere ministerului de in­terne trimiterea unei inspecțiuni fi­nanciare. Pentru oamenii de teama d-lui Pen­­nescu nu sunt suficiente argumentele, ci le trebuiesc acte emanate de la autorități al căror cuvînt nu mai poate fi discutat pentru ca ast­fel sa fie siliți a recunoaște păcătoșia lor. Inspecția financiară va dovedi în mod hotar t ce a însemnat d. Pen nescu la comuna Iași, generoasă ? Nu cum­va Înseamnă în­tărirea spuselor noastre cum că d. Ste­rea și ai sei au fost maziliți de­ la ,,Liberalul“ ? încă odată car de ce „ Democrația “ ? Democrația­­ este menită să susție candidatura d-lui Stere și de aceea din primul număr au început atacurile contra candidatului conservator. D. Stere se întreabă cine e d. Cris­tea T. Cristea, candidatul conservator la colegiul III de. Cameră ? Candidatura d-lui Cristea T. Cris­tea, înseamnă o recunoaștere din par­tea partidului conservator a muncei fără preget în domeniul agriculturei. D. Cristea T. Cristea e unul din acei mari agricultori din județul nostru pe ale câruia moșii țăranid găsește a­­dăpostul cel mai sigur și traiul omenesc. Cine e însă d. C. Sterea, iată ce ne întrebăm noi și odată cu noi și cetă­țenii cinstiți ai acestui județ. D. C. Sterea e autorul faimoasi le­gende cu ocnele siberiene pe care a transplantat’o în țara noastră sub­ o formă care nu cade mai puțin în pre­vederile codului Penal și care nouă formă în cea mai blinda expresie, se poate numi misitie. Ca om­ politic d. C. Sterea mai este și un escroc, căci cele făptuite de d-sa cu ocazia alegerei pentru colegiul al l­la din Decembrie 1903 nu pot fi denumite de­cît escrocherie. Promisiunile cu vreți pământ ? și cele­lalte făcute țăranilor înainte de a­­legeri și pe cari apoi d. Sterea le-a dat uitărei odată trimes în Parlament, ne­ar îndritui să fim și mai severi in ale­gerea cuvintelor c\nd e vorba de d­l. Sterea. Un om care a traficat cu­ cinstea po­liției, avea nevoi ce e drept de un ziar care săli sprijine candidatura și iată de ce Democrația, a văzut lumina ti­parului, pe cei ce-i întrebuințează, „Libera­lul“ continuă să apară cu acest pa­sagiu în textul sen. Gaminerii și­cercări de acestea de a înșela pe alegătorii naivi, zu­grăvesc în­deajuns pe cei de la Liberalul, și explică și de ce mulți din liberali au dezertat și s’au ho­tărît să scoată altă foaie: le era rușine să mai stea alături de cei de la „Liberalul““ și astfel pe lingă o dizidență pe chestii de „princi­pii“ s’a făcut și o selecție pe ches­tii de... necurățenie.­ Numai că cei de la „Liberalul“ bat recordul ori­cărei murdarii și asta este just „după cum scrie și Evenimentul*'. De ce democrația“? D. G. Sterea, a făcut să apară în localitate un ziar pentru sprijinirea candidaturei sale la colegiul III de Cameră Pentru ce această separație de „Li­beralul 11 care susține toate candidatu­rile colectiviste ? Să fie oare de vină înjurăturile su­­rugiești, care ilustrează de la începutul campaniei electorale proza ce se eta­lează în coloanele ziarului liberal ? Dacă aceasta e cauza, atunci nu d. Sterea era îndrituit s-o facă, căci nu puține din infamiile din trecut ale­­,Liberalului“ erau datorite­ d-lui Stere. Ar fi suficient să amintim că d sa a mers până acolo, în­cît a publicat in „Liberalul“ faimoasa informație prin care fruntașii conservatori erau acuzați de furt, informații ce nu au fost de­cit punctul culminant al altor mojicii debitate de același domn Sterea și prin coloanele aceluiași ziar. Dacă este așa, atunci, de ce „Demo­­crațiau ? Ni4 cum­va ziarul d­lui Sterea în­semna ruptura definitivă din sinul partidului liberal și confirmarea vădită a aserțiunilor noastre, cum că neînțe­legeri există—și încă neînțelegeri acu­te— intre bătrînii­ liberali și tinerimea­­ D. Stere si votul universal Dl. C. Stere care timp de patru aui,­­V­este ori a trecut prin ca­meră, nici n'a deschis măcar o da­tă gura pentru a susține „votul u­­niversal a fost apucat in primul număr ce a scos din ziarul Demo­crația, a fost apucat, de un adeva­rat delir după această „reformă Aceasta din pricină că Transilvă­nenii au obținut un succes alegînd cîți­va deputați in camera Ungară Cazul e ușor explicabil. In Dragos­tea sa de țărani, dragoste care pănă aci a avut de rezultat numai înșelarea acestora de către d­ute­re, neoptul colectivist e apucat de dorul de a se aßriva pentru aceea ce crede că ii va momi mai lesne și pind-ca sacul cu minciuni este aproape gol, d-sa recurge la ulti­mul seu truc , votul universal Purtarea aceasta a d-sale nu se deosebește întru nimic de ce a a­­vut pănă acuma, decît întru cît azi d-sa fiind in opoziție vorbește și chiar fu­găduește un lucru de care s’a ferit să amintească măcar in cameră. Totuși ea constitue notă a­parte și arată pentru cei cari știu să aprecieze lucrurile la adevarata lor valoare, cît de puțin se jenează d. Stere și ce mică im­presie tace asupra d-sale rușinea sau celelalte „invenții burgheze" Cititorii și ce­tățenii cari aud de această subită dragoste a d-lui Stere pentru un lucru pe care da gna să-l ignoreze, atît timp cît n’avea nevoe de cetățeni și de vo­turile lor, vor ști cum să aprecie­ze purtarea d-lui Stere, și să-l pună la locul seu, neacordînd încrederea l­ or unui om care nu s’a ținut nici odată de cuvînt și care abia pe vremuri de opoziție pomenește de o reformă, pe care între prieteni o califică de re­formă. „După cum scrie* Am arătat acum cîteva zile de ce fel de procedee se servesc libe­ralii pentru a înșela buna credință a alegătorilor. Intre altele colecti­viștii au adoptat și sistemul de a face să se creadă că și candidații or sunt sprijiniți de partidul no­stru, ca astfel să producă o con­fuzie pe urma căreia să profite măcar de cît de puține voturi. U­nul din aceste procedee este și a­­cela adoptat de Liberalul, organul coactivităței locale. Acesta, după ce face înșirarea instrucției de a se vota, termină încheind cu cuvin­tele, după cum scrie și „Eveni­mentul“. Acest truc, care face pe oamenii serioși să zîmbească, a fost găsit p­ar­te ingenios de către colectiviști , de aceea, deși noi am batjocorit € court c­u fațania unui candidat liberal . Colectiviștii moderni așa de bine trăesc astă­zi, prin națiune și cu națiune, încît nici nu cunosc pe ale­gători. Un domn profesor candidat de deputat liberal-național făcea mai «laltă­ ieri vizite electorale în cupea , vorba aia.... se suise ’n copac. Ajungînd la un alegător în Tata Iași, este poftit cu multă politeță de acesta, sâ’i expuse ce opinii are in cutare și cutare chestiuni Profesorul candidat se execută.­­ Dar despre convenția cu Ger­mania ce credeți ? Părerea mea este așa și așa­, perorează vre­o 20 de minute. Dar in chestia petrolului ce idei aveți ? - Părerea mea este așa și­ așa .... —iar vre­o 20 de minute de polologhii. - Dar în chestia .... - Te rog d le iartă-mă că nu mai pot sta da vorbă cu dv, răci am în­­că o mulțime de vizite de făcut. Ca încheere, nu mă îndeaia d-le.... că’mi vei da votul d-tale.­­ Cu cea mai mare plăcere a’și face-o d-le, dar.. eu nu sunt ale­gător ! Tablou !­­ Este o necuviință d-le ! strigă furios profesorul candidat național- liberal; este o necuviință d-le, cînd nu ești alegător, să ții pe un om trei oare la palavre ! Și candidatul © și cu un turbat pe ușă. Ultim Cuvînt — De ce zice Liberalul la sfirși­­tul apelului de vot, după cum scrie și ,Evenimentul“? — Pentru că dacă n’ar invoca mărturia ,Evenimentului“, nimeni n’ar crede în spusele «Liberalului». Galeria candidaților colect­i­ști Domnul Costandache Celebritat a domnului Costandache se trage de pe vremea incendiului grajdiurilor fostului palat Rosnova și Scăpat cu viață, a fost avansat că­pitan, trecut în rezervă și intrat în partidul liberal. Ca să ții minte nu­mele d-lui Costandaehe, trebue să-l scrii pe o bucată de hirtie. Dl. Cos­tandaehe este, anume, in politică, o umbră și, natural, inodor ca dînsa Nu știm dacă d-sa este un mit, sau dacă, în adevăr, există. Nu știm, iarâ­și, daca vorbește, sau dacă ia mut. Numele său, pe lista candida­ților liberali, figurează, și cînd ie pe serios și eiid­ie numai d’a baba oarba. Domnul Costandache a stat in Adunare o legislație aproape îm­plinită Nici odată, în acest lung in­terval, numele său n’a fost citat Nici măcar in Monitorul oficial la ru­brica deputaților absenți, cu sau fără de motivare. Curiosul bărbat, la facerea apelului nominal, nu strigă nici­odată „pre­sent“. Era o convenție intre el și un alt deputat, ca acesta să răspundă a apel. La hotel, chiar, unde găzduia, domnul Costandache nu-și anunța numele pe tabla pasagerilor și scria, în dreptul numărului camerei, miste­riosul „ocupat”. Mitul colectivist a apărut iar pe lsta candidaților partidului liberal. De astă dată, firește, se joacă d’a candidatura. In viitor, însă, vom auzi iară­și că domnul Costandache a fost ales în Cameră. Și atunci iar ne vom căzni zadar­nic să-l descoperim, căci dl Costan­dache este un deputat incognito. A se vedea In corpul ziarului inte­resantele documente cu privire la ad­ministrația comunală colectivistă pre­cum și telegramele despre mersul eve­nimentelor din Rusia. Pe e» ABONAMENTUL i 24 lei : m § Iua i 1$ Isi pe 3 muai 6 lei la străinătate pe an an 30 lei Anunciuri, inserții și reclame 50 bani rundul . ------------------------­Soarele]­.*?-­ 27 Joi—Sf. Ioang. d. al 28 Vineri—Cuv. Ei. S. 1 7.24 29 Sâmb.— Ad.rel.St.Ig... 7.28 ‘Miâ IMPORTAI!^ " cursului de adulți la țară Dar imputarea cea mai puternică va se face dascălulu­i să­t­esc­e că chiar absolvenții școalei rurale, cari au ros pragul școalei 5 ani de zile, sunt prinși în mrejele ignoranței ca ori­și­care analfabet. Așa e, absolvenții școalei rurale in majoritate la vr­sta de 21 ani, sunt trecuți în rândurile celor ne­știutori de carte, nu-și amintesc nici prin vis de cele ce odată au cuno­scut. Dar pentru aceasta oare e de vină învățătorul? Cred că nu, de oare­ce chiar în țerile cu un procent mai mare al cunoscătorilor artei scris-ci­­titului, acelaș fenomen se petrece. Prin urmare dar, vina trebue s-o căutăm în învățămint, care e așa cum este și ca atare școala dă re­­sultate așa cum le vedem Cu toate acestea însă, nu zic că vom îndrepta numai noi țara cu Tí­márul­—pentru ca al'tea ponosuri să nu mai fie asvîrlite asupra noastră , cit se poate de bine a întemea cel puțin de două ori pe săptămină cur­suri și șezetori cu adulții. Zisesem însă mai sus, că țăranul nu se dă în ruptul capului adus la școală. Mai bine stă acasă ori in aerul pestilențios al crîșmelor, de­cît să vină acolo, unde e supus unei ușoa­re munci intelectuale. Deprinderea a devenit la el o a doua natură. Să­­ facem deci ca venirea la școală să-i fie ceva indinspensabil, ceva înnăscut în el. A deschis și subsemnatul un curs cu adulții satului Tabăra și mărturi­sesc că la început mă cam descura­jasem căci procedind conform pro­gramei analitice pentru adulți, pu­țini ba chiar prea puțini auditori a­­veam, îmi lipsia deci ceva; îmi trebuia un ce magnetic, care să f­i­că pe elevii mei adulți, a veni cu drag, a veni din propriul lor îndemn, In locașul luminei și al adevărului. Meditind cît­va timp cam care ar fi mijloacele,—în afară de progra­mă—care n’ar scoate din acest im­pas, am ajuns la ferma convingere că a mai proceda și pe viitor tot așa, ar fi și nefolositor și nepractic. Și bazat pe cunoștința că mușica a imboldul cel mai puternic pentru înnobilarea inimei și înnălțarea sufle­tului, am­usat de acest netăgăduit auxiliar al învățămintului. Imediat s’a făcut o schimbare bruscă. Să dăduse sfoară în sat, că la școală se și evită ba încă cîntece populare. Și de unde la început nu-mi ve­neau de cît prea puțini, azi cursul e fre­guentat de peste o sută bar­b­iți însurați, flăcăi, femei și fete ! Iar cînd e să de la școală clocotește satul de sublimele compoziții musicale : „Auzi valea, cucuie cu pana sură“, (Nicu) etc. umplîndu-iui suflatul de bucurie De alt­fel era prea natural ca a­­ritmetica, gramatica, agricultura, is­toria, geografia, etc. etc. să i obosească să-i plictisească și să-i îndepărteze de școală la început. Aceste cunoștinți înse, împestrițate cu musica și cu poveștile glăsuitori­lor fermecători în dulcea limbă popu­lara, I Creangă, P. Ispirescu, V. A. Ureche etc. dau roade minunate. Și dacă i ar fi posibil fie­cărui în­vățător, dacă au­tea amar de gr­utăți n’ar fi pe capul lui, dacă posiția lui materială s’ar mai îndulci macar cît da cît, usînd de aceste mijloace, n’am mai auzi de nici unul care a trecut prin școală că la vrîsta de 21 ani nu mai știe nimic, ba am avea mulți analfabeți care vor avea luminați o­­chii minții Cursurile de adulți dar, organisate sistematic, au dorul a face să trăească și să fie folositoare în toată puterea cuvîntului cunoștințele capatate in cursul primar, căci mereu împrospă­tate și cu altele din nou adăugate, vor forma nu o clădire pe nisip, ci pe o temelie puternică și indistruc­­tibilâ. Insă pentru ca succesul să fie de­­săvîrșit, învățătorul trebue să fie pu­rurea exemplul sclipitor înaintea să­­teanului în toate: Bun gospodar, econom, bun sfă­tuitor la toate necazurile lui­, evla­vios etc. stabilindu-se ast­fel un fel­ de notă comună a ocupațiilor,­­ mo­­­ravurilor, etc. :4 Intru cit insă sfatul și conferințile nvățătorului vor fi diametral opuse cu faptele sale, intru cît învățătorul se va sfii a se atinge de mina no­duroasă și crăpată de ger a sătea­nului, întru cit el va fi orgolios, stăă­­pînit de mîndria rău înțeleasă, pri­

Next