Evenimentul, februarie-martie 1906 (Anul 14, nr. 1-39)

1906-02-14 / nr. 1

A X IQ IS Attttl XIV So. 1 MABp 14 lgQfi IZiiscx conservator RSPAOȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 44 STRADA LĂPUȘNEANU 44 I A 19 ! Apare în toate zilele de lucru Un număr vech­iu 50 nani Soar­el* r. 1­a. 13 Luni—Cuv.Maritim­an *­. 1 5.56 14 Marți—Cuv. Axentie 6.59 5.57 15 Merc.—Apost. Oassim 6.58 5.58 ABONAMENTUL Pe an an 24 lei. pe 6 Iani 12 lei pe 3 Iani 6 lei In străinătate pe un an 30 lei Animaluri, inserții și reclame /60 bani rîndul în pag. HI. SoartU­u 16 Joi—Sf. Mart. Pamifil 17 Vineri—S. T. Tiron 18 Sâmb.—Sft. Teodor 656 6 51 O.tie 6­00 VI h­. s Cu numărul d­e astăzi „Eve­nimentul“ întră în al XI­V-lea an al existenței sale. Cu acest­­ prilej »*** »»««fiii« tiu­tori a aduce viile noastre mul­țumiri publicului cetitor și tu­turor celor care Vau sprijinit. „Evenimentul“ va sta și de a­­ci înainte ca sentinelă neclin­tită pentru paza și susținerea principiilor conservatoare. Ceva retrospectiv Este de observat că de un timp, liberalii, acei mai cu samă, cari săpau pe dl. Stur­za la șefie, nu numai că au amînat sine die intrigile și tripofagiile lor, contra actua­lului șef, dar încă, din con­tra, au aerul de a’l proclama mai necontestat decît tot­dea­­una. Acum un an și cîte­va luni, dl. Sturdza a fost obiectul lo­viturilor celor mai crîncene, ale ocultei. Dl. Take Proto­­popescu,mai cu deosebire,du­cea firul urzirilor înjghebate contra d-lui Sturdza, și, în celebrele ședințe ale carierei liberale din Decembrie 1904, oculta a reușit sa alcătuiască un obstructionism, care a a­tras după sine dărâmarea în­tregului regim. A fost un moment cînd, după retragerea sa de la gu­vern, dl. Sturdza era hotă­­rît să se retragă și din viata politică ; amărît de cele ce se petreceau în jurul său, șeful se lepădă și de politică și de șefie, lăsînd scaunul său va­cant, în niște momente tocmai cînd se ventila și ideea, des­pre aclamarea unui șef pro­vizor, până la deplina puber­tate politică a tînărului Ionel I. C. Brătianu. Se aruncase înainte, pen­tru această misiune, de către unii, numele d-lui Costinescu, de către alții pe acel al d-lui Lascar, și se acreditase ideea cum că chiar și în înalt loc, unul din aceste două nume va fi mai bine acceptat în momentele zilelor de atunci. De teama unei asemenea e­­ventualități, ocultiștii năvăli­ră la dl. Sturza și prin lungi pelerinaje pe strada Mercur convinseră pe șeful suparat că nu a sosit momentul unei așa de serioase deciziuni. Dl. Sturdza cedă, dar din mintea sa nu putură să fie șterse amărăciunile cu care a fost adapat, și neaparat că nu părăsi nici ideea, ca la ocaziune, să’și iee revanșa suferințelor îndurate. S’a văzut de curînd, cum de cîtă­va vreme, urzindu-se în partid nouă intrigi contra șefiei sale, dl. Sturdza de ne­caz, se învăluise într’o pasi­vitate care exaspera pe unii partizani, dar care furniza în acelaș timp intriganților ar­gument, care sa motiveze planurile de răsturnare ce ur­zeau. Aceștia din urmă însă, n’au cooptat cu incidentele nepre­văzute, și cazul cu Creditul Rural a venit tocmai la timp să dea deplină satisfacție d­­lui Sturdza. Acum liberalii de toate nu­anțele au uitat toate planuri­le și aleargă la dl. Sturdza să le scape cetatea, care a luat foc din patru părți și a­­menință să se prefacă ’n ce­nușă, dacă bătrînul șef—pom­pier nu vine cu pompele, de care poate dispune să le deie ajutor. Dl. Sturdza însă, care vede poli­țile sosite la scaden­ță, face pe greoiul, ba încă are aerul să abandoneze cu totul pe cei cuprinși de flă­cări, căci mai la urmă, se teme să nu se frigă și dum­nealui. Sunt mulți liberali cari a­­cuză pe dl. Sturdza de inac­țiune ; unii merg mai depar­te chiar, bănuind că d-sa nu ar vedea cu ochi răi arzînd șoarecii, chiar dacă ar arde ntreaga moară liberală de la Credit. De altmintrelea dl. Sturdza are ocazia să demonstreze cu ilustrații chiar, că momentul unei începeri de campanii de răsturnare, ne care o cere partidul, e rău venit, și că din toate punctele de vedere a­­cel moment trebuie amînat cel puțin pănă pe la anul viitor. Și așa credem că se va și întîmpla, m­oare, făcute de d. Tache Ionescu la Cameră, cît de justificată a fost campania dusă de presa conserva­toare pînă în prezent, campanie prea moderată, zicem noi, față de fapte atît de grave, fapte comise cu atîta nerușinare și atîta îndrăz­neală, ajungînd în a-ți confunda buzunarul tău cu casa unei insti­tuții, în cari mii de acționari și-au încredințat avutul lor. Măsurile luate de guvernul con­servator sunt departe de a se măr­gini aci, acesta e numai începutul, afară de raportul d-lui Căpităneanu în curînd, d. Andricu, al doilea co­misar al guvernului, va depune și d-sa raportul său, care va da la lumină fapte și abuzuri noi. Afară de acestea ni se aduce ști­rea că Parchetul de Ilfov fiind se­­sizat a făcut sîmbătă o descindere la Creditul Rural. D. Prim-Procuror Ciudlea și­­ judecător de instrucție Pană al cabinetului 4, unde s’a repartizat a­facerea au lucrat acolo pînă la o­­rele T seara. Nici o îndoială nu mai poate în­căpea că lumină complectă se va face și legea va fi aplicată cu toată rigoarea ei, pentru ca să se înțe­leagă odată pentru tot­deauna că banii unei instituții ca aceia a Cre­ditului Rural nu sunt meniți nici pentru coșnița zilnică a d-lui Ta­che Protopopescu, nici pentru plate dălcăușilor liberali în alegeri, nici pentru burse în străinătate acor­date ori­cărui ginerică al partidu­lui liberal. RAPORTUL OFICIAL ASUPRA FI­HHELI­ULu­i Raportul d-lui Căpităneanu, se­cretar general al ministerului de ß­runțe și comisar al guvernului pen­tru anchetarea fraudelor de la Cre­­diditul Rural, a fost împărțit în mod oficial la Cameră. Din acest raport reese că d. Take Protopopescu a falsificat registrele Creditului, că a acordat burse fii­lor săi, a împărțit bani corifeilor și gazetelor colectiviste a dat avan­suri('?!) pentru societatea România, în fine că confundat caseta Credi­tului cu acea a d-sale. D. Căpităneanu menționează că în direcțiunea, în care și-a îndrep­tat cercetările a constatat aceste a­­buzuri, și că așteaptă ca d. minis­tru de finanțe să-i dea însărcina­rea cuvenită spre a cerceta și cele­lalte denunțuri. Raportul conchide că d. Andricu, al doilea comisar al guvernului, va începe în curînd noi cercetări la Credit Ziarele din Capitală mai adaugă că senzația printre deputați este de nedescris. Din rezumatul dat în rîndurile de mai sus se poate vedea cît de precise au fost declarațiunile ante­ Din tabăra adversă Grupuri și grupulețe.—Ascenden­tul d-lui Gane. — Teama d-lor Pennescu și S­ăndulescu.—Rădică la schimbare­a situației. In partidul liberal din Iași, dom­nește cea mai mare confuzie și ne­siguranță. Cît au fost liberalii la pu­tere, fie­care corifeu din localitate avea partidul său, și mai ales acei care dețineau mai însemnate demni­tăți, sau aveau un acces ușor la om unul din miniștri. Fie­care a lucrat ast­fel, ca să și facă clientelă perso­nală, cu care să cîntărească greu în balanța politică și să impună iar nu să primească condițiuni. Insă, ca în politică, nicăeri nu găsește cine­va mai mari deziluzii. Cind ai pedat puterea, lumea, care te încunjura, începe a se rări și a se feri să-ți arate simpatia pe față, căci nu se știe ce aduce ziua de mîne. Din această cauză, ori­cît se caută, nu se poate găsi centrul de gravitate al acestui echilibru nestabil, fie­care căutînd a fi el sîmburile, în jurul căruia să se închege formațiunea e­xtraclubistă, care să se impună clu­bului la timpul oportun. De aceea se încearcă formațiuni de grupuri și grupulețe,­­ pentru a se vedea : se prinde sau nu ? D. Sandulescu și Radu­ Vasiliu, țin conciliabule la domiciliul d-lui Mazlim la intervale determinate, dar pănă in prezent nici o aderare. Această înjghe­bare nu prezintă deci mulți sorți de izbindă. D. Pennescu cearcă să for­meze un grup cu d­utere, dar a­­cesta pare a fi condus de alte idea­luri și nu dă multă atenție mahala­gismelor. D. Gane a provocat, cu totul în­­tîmplător, o reunire intimă la d-sa și încercarea a reușit. D. Gane, în ciuda adversarilor săi, va obține de la cen­tru ce va voi, și întâi de toate va reuși lesne a mai fi primar la Iași, cea mai arzătoare dorință a d-sale. Această împrejurare aruncă o mare neliniște în d-nii Pennescu și Săn­­dulescu, care vînează aceeași demni­tate. Dar, afară de aceasta, întărirea situației d-lui Gane, aruncă groază in adversarii săi, în acei care stăruiau, la ministrul de interne Pallade, să mazilească pe d. Gane de la prefec­tură,­ ea fiind prea bătrîn. Situația d-lui­ Gane a fost salvată atunci de d. Sterea și Poni, pe cînd în contra d-sale lucrau din răsputeri d-nii Pe­riesteu, Săndulescu și Radu­ Vasiliu. Aceștia știu că d Gane e foarte răs­­bunțător și una din preocupările lor este acum de a-1 face cit mai inofensiv. Din tot ce se știe și se vede pănă acuma, un singur lucru rezultă: că in clubul liberal nu vor mai dicta coteriile, că toată autoritatea o vor avea-o d-nii Poni și Gane și că cei­lalți­ vor trebui să vie cu rugăminte, cu­­ răpunere și sinceritate la aceștia, iar nu cu amenințări, pentru a do­bîndi ceva. Pe de altă parte, cine cunoaște de aproape sentimentele d-la Poni și Gane, prevede o schimbare radicală în viitor. Sunt membri de vota­ți ai partidului, a căror modestie s-a ținut la întuneric. Aceștia vor fi utilizați toți, fie­care la locurile me­ritat­e. Sa va recurge chiar la persoane străine de localitate, pentru a se in­fringe apetiturile nelegitime ale așa zișilor tineri liberali, cărora cei bă­­rb­er­au a le reproșa multe incorec­titudini și o colosală rea credință și lipsă de respect. ---WWMMW A WáaWBMX»,*««----­ECOURI D. Panu și liberalii purta o mare bogăție de sentimente alese. Părintele, care și-a acoperit cu atîta dragoste pe copiii săi, se poate simți astăzi mîndru și fericit despre dovada admirabila și temeinica dovadă, pe care aceștia, la rîndul lor, i-au dat-o astăzi, punîndu-și în primejdie chiar viața. Și dacă nu găsim destule cuvinte de laudă pentru frumoasa faptă a lui Teodor Badanu, nu ne putem opri, în acest moment, să nu relevăm lipsa de hotărire a altora, din apropierea d-lui Bădăreu care ar fi fost datori poate să facă la timp aceea ce cu­­ragiosul tinăr a făcut acum. Dar aci e vorba de inimă și se vede că nu­ sunt mudți inimoși ca Teodor Ba­dar­eu, pe care,încă odată,în mod sincer ll aprobăm și-l admirăm l­­a întrunirea de la d. Pherek­yde, după propunerea d-lui Sturza s’a admis ca d. Panu să figureze în comtdul executiv. , "Î.Wrluriw­m că, de­cit a lua bani de la Creditul rural sau a primi ono­rarii enorme de la guvernul liberal sub eticheta de independent, e mai onora­bilă noua situațiune, dacă se mai poate vorbi de onoare cînd e în chestiune d. G. Panu. Taxă de impozit . In cuvîni se va depune pe biț­** roul Camerei un proect de­­lege, prin care supușii țărilor­­ care n’avem convenții comerciale, vor fi impuși la o mai mare taxă de impozit și anume: De trei ori fonciera, de șase ori patenta și venitul mobiliar, de 10 ori impozitul personal, taxele va­male ori cît de ridicate pînă la pro­­hibițiune, iar pavilioanele pînă la zece ori. Un băiat de inimă Să lăsăm un moment de-oparte viitoarea, în care de o potrivă ne a­trage pe toți puterea luptelor politice, și, în afară de discuțiunil­e zilnice, des­pre tot ce se petrece în diferitel­e ta­bere stăpînite de diferite simțiminte, să consacrăm aceste rînduri pentru oprimarea unei sincere admirațiui, față de cel mai frumos act de dra­goste și devotament filial. Tinărul Teodor Badaren a venit de la Paris, unde’și face studiile, a­­nume pentru a cere reparațiune pen­tru insulta adusă părintelui său. Gestul său este cu atît mai frumos și dovedește cu atît mai mult curagiu cu cît știa bine că trebue să se mă­soare cu un adversar serios cum este d A T. Filip­escu. I s’a dat satisfacțiunea voită, deci considerațiunea meritată de o așa de energică mișcare, care trădează de tim­ OAMENI ȘI LUCEVEI l-va cont­n­da împrejurările au făcut ca zilele acestea să mă ocup mai mult de Conservatorul nostru de Muzică și Declamație, împreju­rări din acelea cărora trebuește dată toa­tă atențiunea, pe care o merită. A­șa, fap­tul că s’a mărit cu zece mii de lei sub­venția anuală a acestei instituții, sumă care ea ajuta la formarea unei orchestre permanente și la er­earea încă a două catedre pe lângă Conservator ; angajarea orchestrei acestei școli pentru sesonul de vară la băile Constanța, cum și succesul strălucit al celui de al treilea Concert simfonic, toate acestea sic, sunt împreju­rări fericite, în existența Conservatorului din Iași, cari nu puteau fi trecute cu ve­derea. Și nu mă puteau lăsa indiferent împrejurările de cari vorbesc mai sus, pentru că ele joacă un rol decisiv în mer­sul înainte pe calea progresului a institu­ției aceștia care, acum citi­va ani, era să fie desființată, tocmai pentru că nu făcea dovada că și-a­ croit drumul în direcție. Acum, însă, cînd starea această de lu­cruri de mai înainte a luat sfîrșit la Conservator, cînd instituția aceasta se pre­stază sub o altă înfățișare, motivîndu'și cu prisos existența, acum cînd Conserva­torul se manifestă cu succes ca serioasă trebuitoare instituție de cultură artistică musicală, acum, ași comite și o greșală și o nedreptate, neîncurajind pe acei cari au contribuit la această schimbare fa­ță, care s'a petrecut la Conservatorul din Iași. Iată pentru ce dar dau atîta aten­țiune bine meritată scotei aceștia ca și d-lui Mesetti, priceputul ei conducător. Și dacă însoțesc de laude numele directorului Con­servatorului, este pentru că am ferma con­vingere că, în progresele realizate de a­­ceasta instituție în ultimul timp, d-sale îi revine partea cea mai mare de de­oare­ce e omul care,—înzestrat cu merit, vaste cunoștinți artistico-muzicale și cu o doză mare de pricepere,—ș’a dat bine seamă care e răul ce ține în loc această școală și, a știut să i­a măsurile ca să’l îndrep­te. In afară de aceasta d. Mesetti a mun­cit din greu pentru propășirea Conserva­torului și, are marele merit, de a fi știut cum să muncească, căci mai sunt mulți cari muncesc, dar au nenorocul de a nu ști cum să muncească. Că d. Mezetti a ști­ut, dovada o fac progresele însăși realiza­te de Conservator în cele opt luni de cînd d-sa are direcția acestei școli. O nouă ocazie pentru Conservator de a se manifesta ca instituție, care progresează din ce in ce, va fi cel de al patrulea Con­cert simfonic. Din ciclul celor certe anunțate, trei au avut loc, cinci con în același timp, frumoase succese obținînd­ cel de al patrulea Concert simfon­ic, pentru care va avea loc la finele lunei aceștia, a ofe­rit concursul seu si d-na Gemma Mezetti, al căreia nume e destul de cunoscut în lu­mea noastră muzicală. Cu această o­cazie vom revedea o veche cunoștință a noa­­stră tînărul bariton Zira, care actualmente ? se află în Italia, chemat în țară de inter­­ese familiare pentru cîte­va zile, va sosi în Iași cu cît­va timp înainte de al patrule­a Concert și va da concursul seu la Concern­tul simfonic. Cu chipul acesta penultimul Concert devine și mai interesant de ort cele talte, se anunță ca adevărat eveniment în lumea muzicală de la noi. Mir­cea Aldea. Congresul international de Medicină Veterinară Dini­aci raportul d-lui dr. Irimia Ilescu, medicul veterinar al județului, delegat a representa județul Iași la Congresul inter­național de medicină veterinară, ținut la Buda-Pesta. Domnule Prefect. Ca delegat al d-stră spre a repre­­senta acest județ la al VIII-a Con­gres Internațional de medicină vete­­rinară ținută la Buda­ Pesta la 2­7 Septembrie st. nou a. c. am onorea a vă expune prin cele ce urmează, modul in care au avut loc acest con­gres, cum­­ și rezoluțiunile resultate din discuțiunea multiplelor lucrări ce a îmbrățișat congresul de o mare im­­portanță economică și științifică. Congresul s’au deschis la 2 Sep­tembrie st. nou a. c. prin o ședință inaugurală, ce a avut loc în sala fes­tivităților Academiei de științe sub președenția d-lui Gyorgy Ministrul Agriculturei asistat de general Barou Fejervari presidentul consiliului de miniștri, d. Mendyes primarul orașu­lui Buda­ Pesta, d. Hutyra, d. de Ru­tz presidentul și secretarul general al comitetului de organisațiune, d. Ar­­leng, d. Kautz, d. Dauman, d. Lydtus și de toți delegații oficiali a­i guver­nelor, sala fiind arhi­plină, căci pe lângă aproape MOO congresiști au ți­nut a participa toate elementele culte ale orașului Buda­ Pesta. A. S Imperială și Regală Arhidu­cele Iosef sub al cărui patronagiu s’a ținut congresul a pronunțat următo­rul discurs în limba Maghiară și Franceză, Domnilor. Simpl o satisfacție cu totul deo­sebită, a saluta pe delegații guver­nelor străine și a corporațiilor știin­țifice, în capitala de reședință a Un­gariei. Prezența d-voastră­­ aci, în așa de mare număr, în urma invitațiunei guvernului Ungar, este o probă e­­locventă de interesul viu, pe care-l poartă erorile cele mai întinse Poli­ției sanitară și Medicinei o terînare a cărui importanță crește necontenit. Și pe de altă parte faptul că cestiu­­nele importante de la ordinea zilei a congresului au să fie tratate de că­tre specialități cu totul competente, care au se arate resultatele (pe de­plin) îndelungatelor și obositorilor lor cercetări justifică pe deplin spe­ranța că ea și întrunirile ce le au precedat, acest congres vă însemna­­ră­ și un nou progres în Politica Sanitară Veterinară, iar științele me­dicale au să fie înbogățite de date prețioase în toate privințele. Urezi dar d lor cel mai desevîrșit succes servanților și bine­făcătoare­lor d-voastre lucrări și deschid cu aceasta nădejde al VIII Congres In­ternațional de Medicină Veterinară. D. Ministru al Agriculturei și d. primar­ul orașului Buda-Pesta a urat membrilor congresului bună venire și ’și exprimă speranțele ce le au că acest congres va fi fecund în conce­sii utile și practice. Față de aceste alocațiuni au fost delegați a vorbi în numele congre­­siștilor consilierilor Kants delegatul guvernământului impe­rial german, d. profesor Arloing delegatul guvernului francez și d. profesor Stockman de­ a­legatul guvernului englez și care au mulțumit solicitudinii guvernului Re­gal Ungar, care a înțeles toată im­portanța economică și științifică a m­edicinei veterinare dindu-i o așa bi­as-voitoare protecție. Guvernele diferitelor state pătrunse Principii ic civilizație occidentala Benjamin Kydd. — Principles of Western Civilisation London, Mac­millan and Co., 1902, în 8 ®. II. 1). Prima fază evolutivă a so­­cietății este acea al cărei carac­ter dominant e subordinarea indivi­zilor numai la organizarea politică actuală,—izbînda intereselor prezen­te; 2) a doua fază e acea in care principiul dominant e subordinarea sociețiței inss­și cu toate interesele sale prezente, in propriul său viitor; 3) faza mijlocie, prin care se trece de la prima la a doua va fi repre­zentată de acele societăți, in cari su­­bordinarea indivizilor la interesele prezente ale societăței va fi cea mai desăvîrșită. Cea ce face ca deodată principiul subordinărei societăței ac­tuale la propriul ei viitor să-și facă apariția spontan. Dacă ați înțeles bine acest princi­piu, nu va mai fi mistere în feno­menalitatea istorică. Veți putea citi în trecut și in viitor ca într’o carte deschisă, căci viitorul și trecutul sunt cele două pagini ale acestei cărți, acolo unde ea e deschisă. In concurența pe care și-o fac so­cietățile, selecția ’naturală numită darwiniană modernă, hotărăște de izbindă și elimină pe aceste socia­­tăți, după criteriul forțelor lor mili­tare, cari sunt cu atit mai mari, cu cât sunt mai întinse sacrificiul și su­punerea indivizilor la interesele ac­tuale ale societăței. In a doua fază ea elimină după criteriul subordo­nărei individului și societăței actuale la un proces, care in cea mai mare parte se va desfășura în viitor. Partea tragică a diferitelor scene ale istoriei decurge din rezistența, pe care mai Iuții trecutul­­ și indivi­dul o opun procesului, care îi subor­donează organizărei societăței pre­zente și apoi din rezistența pe care societatea prezentă o va opune pro­cesului, care trebue să o supună in­tereselor unui viitor, dincolo de li­mitele conștiinței sale politice actu­ale. (147) In această din urmă eta­pă conflictul este întărit și împins pănă la imposibil, în măsura chiar în care societatea și prezentul vor fi învins trecutul și indivizii în mod cît mai complect, deci în măsura în care societatea și prezentul ar fi mai puternici și mai tiranici. Așa fiind sensul procesului istoriei, urmează ca conținutul tuturor siste­melor de cugetare, de filosofie de mo­ralitate, de etică și de religie, trebue să fie integr­at în acesta. La lumina acestui principiu, istoria omenirei ia întorsătura unei drame neîncetate și nedefinite, ale cărei personagii sunt trecutul, prezentul și viitorul, eroul fiind fără îndoială viitorul. Primul act e ocupat, în întregime, de intriga dintre trecut și viitor și primele sale scene se pierd în intu­nericul primelor veacuri ale popoa­relor orientale. Dar a trebuit multă vreme ca prin­cipiul ascendenței prezentului să în­vingă pe acel al trecutului. In adevăr, el găsește cea mai înaltă expresie a sa, în ordinul militar al societăței. „Cei mai curagioși, cei mai tari, cei mai îndrăzneți sunt aceea cari fac progrese continue” (156). Tipul social organizat așa în­cît să doblndească cea mai înaltă potenția­litate, în prezent, e rivalul învingă­tor al tuturor celor­lalte tipuri. Impe­riul roman ajunsese, fără îndoială la tipul cel mai perfect al acestei or­ganizări sociale. Ast­fel principiul său călăuzit era idealul cucerirei nemărginite pentru a ajunge la domnia universală. In această primă fază triburile, ra­sele fură aruncate într-un proces de selecțiune amețitoare, care le elimină una cîte una, sau le aruncă in umbră pe un plan secundar, pentru a lăsa loc numai desvoltarei puternice a Grecilor și Romanilor. Caracterele e­­sențiale ale tipurilor sociale din a­­ceastă categorie sunt, întâi, că sco­pul final al conștiinței religioase a­­parține prezentului, in urmă, excluzi­­vismul dreptului de cetățean, care e un lucru de natură morală și religi­oasă (162). Acest ultim caracter e exprimat și subliniat în in­stituția cultului stră­moșilor, care regulează, în adevăr, raporturile indivizilor, în sensul că prescrie exterminarea, sau cel puțin ura, dușmănia față de toți cei cari n’au aceeași strămoși, și egalitatea, amiciția față de acei ce sunt de a­­ceeași rasă, cari se trag din aceeași strămoși. Tocmai acesta e principiul cel mai potențial, ce se poate concepe, al e­ficacitatei militare. In nici un alt tip de societate eficacitatea militară nu și-ar fi ajuns așa de sigur scopul Cultul strămoșilor era împreună cu exclusivismul drepturilor de cetățean, unde el ajunge adevăratul principiu cîrmuitor al acestei epoce, în care conștiința socială era înclinată să se exprime exclusiv în organizarea po­litică actuală. De asemeni, acest principiu con­­stitue pivotul în jurul căruia se în­vârtește întreaga viață politică, so­cială, mo­rală și religioasă a celor vechi. Și trebuie să notăm că Grecii și Romanii prezintă această trăsătură și nu se deose­besc decât prin faptul că la ei cultul strămoșilor era mai puternic, mult­­­ mai puternic ca la celeilalte popoare. Jus civileé expre­sia juridică a aces­tui principiu. De asemenea, evoluția lui jus civile va arăta și va exprima evoluția acestui principiu. In adevăr, num­ai cu în­tinderea republicei, mai întăi asupra întregei Italii. Ajungem la jus itali­­cum, apoi cu i­ntindere­a universală a imperiului ajungem la jus gen­tium.. Religia cu augurii ,și cu ceremo­niile sale publici 5 e pusă în serviciul statului în această primă friză socială. Conștiința religi­oasă urmărește aici scopuri materiale de realizat în pre­zent și concepute­ în limitele organi­zărei sociale actuale. (Va urma)

Next