Evenimentul, octombrie-decembrie 1907 - ianuarie-februarie 1908 (Anul 15, nr. 185-277)

1908-01-15 / nr. 264 (nr. 265)

/ •* V* "?* AÜL X V. — No. 264 REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA A4 Strada 1Aprivonnu 44 XILIX Apare în toate zilele de lucru Un număr vechiu 30 bani balaforL D njoiă trădări Atit în partidul liberal cit și ’ntreaga țară, există convingerea că d. Sturza actualu șei tolerat liberal, prezidează ultimul guvern al partidului său, fiind cît odată cu sfîrșitu acestui regim, se va sfîrși desigur și șefia sa. I) Sturdza o știe se pare, perfect de bine, și de aceea nu a voit să lase a trece ultima fază a vieței sale publice fără ca se o ilustreze cu o nouă trădare a intereselor țarei. Căci nici se putea ca un om,»2 care a debutat în viața politică prin a subtiliza, corespondența lui Vodă Cuza, care s’a relevat apoi ca unei»titor contra întemeerei dinastiei propagind resturnarea ei sub pseudonimul baronului de Hani, care devenind în urmă cel mai aprins dinastic și punînd mîna pe guvern s’a grăbit să complacă ungurilor tradînd interesele sooalelor române din Brașov,—care în fine a făcut pact până și cu socialiștii, și s’a servit de ei spre a revolta țărănimea numai și numai ca să acapareze putereaj—nu se putea zic ca acest om, se’și termine cariera și activitatea lui politică fără a sfîrși cum a început. Am lasat ca chestia concesionarei arsenalului și pirotechniei armatei după ce a fost relevată în Senat de un representant liberal să îșitre în discuția presei, spre a ne spune și noi părerea asupra modului cum se prezintă această afacere, și cerele au să decurgă din ea, pentru interesele apărărei noastre naționale. Ziarele guvernului,după ce s’au mulțumit mai întâi să denege existența negocierilor dintre guvern și uzina Krupp acum schimbă tonul și susțin că trebuie mai întși să se aștepte terminarea tuturor punerilor la cale cu nemții și presentarea în parlament a ' convenției ce se va încheia, ' —pentru ca apoi să se poata desbate în cunoștință de cauză, In cameră, fruntașul nostru J. N. Filipescu a anunțat la rîndul său o interpelare în chestiunea concesiunei arsenalului. D-sa a afirmat că inginerii prusiani lucrează deja la dresarea inventarului arsenalului, fapt care după credința noastră denotă ca altă-i «CIO»*iituirea cu nemții este un fapt nle- împlinit. Se vede că de cîte ori iauă liberalii puterea, fara trebuie si să se aștepte la vre-o pacoste ii națională căci sub cîrmuirea acestui partid se comit toate actele dăunătoare intereselor, materiale și morale ale narțiunei. Adversarii noștri au ajuns e a fi un desastru public, iar o șeful lor un om fatal țârei. Ei ne-au înbracat cu concesia Stausberg și cu tot felul de 0 pagube în folosul nemților, a și acum ne mai avînd pentru moment ce vinde, vînd arse■ 1, naiul și pirotehura armatei. Suntem tributarii nemților cu aproape întreaga noastră 1 datorie publică, căci în mînele lor este plasată mai toată 2 1 renta romînă. Petroleul merge pe aceeași cale,—acum i se vînd stabilimentele noastre publice de p cel mai mare interes, iar î mîne sau poimîne cine știe î ce vinzari nouă vor mai plăinui liberalii, cît vor mai sta la putere. Am atins în mod superficial chestia trădărei intereselor apărărei noastre naționale și vom continua în numerile viitoare a întră în detaliile acestei importante afaceri care poate pune în pericol ■ însăși existența noastră ca stat autonom. In Clișeele „Secolului“ Câ nd acest ziar colectivist nu are la indemina fraze de reclamă demagogică ori argumente mai mult ori mai puțin nelogice și nesolide, recurge la vechiul și răsuflatul sistem al clișeului. Acest sistem consistă la a debita vorbe și fraze care să potrivesc la orice și la nimic, care, fără să conțină vre-o ideie au aerul de a spune ceva,dar, care, netăgăduit, aduc gazetarului ce se servește de realul folos de-ai înlesni umplerea unei coloane și chiar a unui întrege pagini, fără să fi spus cu toate aceste ceva. Spre pildă, iată un articol din ultimul număr al Secolului, care poate tot atît de bine figura Intr'un ziar conservator ca și într’acel liberal. 11 dăm mai la vale ed litteram, schimbind numai cuvîntul de „conservator“ în „liberal“: „Cind se vorbește la noi astăzi despre un partid politic „liberal“, gîndul se duce la un tip căruia nu'i mai corespunde o realitate obiectivă. E numai ceva sămbnind Mlini JlIKITII & LAN 1 J&ar Conservator cu faimoasei grupă din Infernul parodic a lui Scarron . Umbra lui vizitiu oarele, cu umbra un perii, freacă umbra unei călești. Vizitiul e dl. Dimitrie Sturdza peria, cu perii rari și tociți, principiile istorice, iar caleașca, fuziune cu socialiștii, o vechitură cîrpită și ruptă și cirpită iarăși , începind acum a se rupe mai rău.. Nu va trece mult și sdrențele e vor încăpea Intr’o fabrică politică de unde vor vrea să iasă la lumină cine știe sub ce forma de hîrtie , poate descris istoria mărirei și decăderii unui mare partid întemeiat de un Brăteanu ori Kogălniceanu și risipit sub Dimitri Sturdza. Partidul liberal, astfel precusă vede astăzi nu mai are nici însemnătate . El figurează încă drn amintirile activității sale din ale vremi, iar amintirile acele sunt aui de puțin glorioase încă insuș membrii lui cei mai„nestrămutați” uită să le pomenească pe toate chiar măcar la zile mari. Fără nici o altă comentare filțărunțișuri Qlegerg nemerită Un redactor al unui ziar local, mic dar obraznic (ziarul nu redactorul) și fără duh (redactorul nu ziarul), a fost însărcinat de comitetul executiv al partidului care i a dat slujba de pedagog clasa II-a, cu o misiune foarte grea. A fost pus să numere cîte ringuri cuprinde fiecare articol din gazetele opoziției și apoi să facă o dare de seamă complectă pentru a fi trimeasă lui Conu Mitiță la București. Redactorul In chestiune, dovedind că știe să numere pănă la 155, comitetul executiv al partidului a hotărlt să-l avanseze controlor el. I-a al biletelor de intrare la representațiile de... binefacere pentru sporirea fondurilor personale ale colegilor de la gazeta mică dar obraznică. Admirabilă gravură . „Adevărul" de aseară are la Cheștia zilei o ilustrație admirabilă ca desemn și mai cu seamă ca spirit Gravura reprezintă „Sala de Depeșiți a ziarului independent, iar in sala doi cetitori care au venit să piară fascicule din noul roman „Mortul din trăsură *, cu premii excepționale (o casă, un automobil, o moșie de 400 fălci, un ceasornic, un briceag și 100 cărți de vizită la minute)Ambii vizitatori sunt desemnați ținîndu-se cu o mină de nas, iar in cealaltă avînd cite un coșuleț de rășină cu care afumă. Explicația gravurei: Caiman Livescu, prim redactor, avînd mult de scris in chestia „loviturei“ de la Clubul Conservator din București, nu s’a putut duce să dejuneze acasă, ci a dejunat In „Sala de Depeși“. centru Pelifres „Adevărul“ furios înTiarul independent „Adevărul“, în acest moment se ocupă foarte de aproape de rezultatul întruniri de la clubul Conservator din București, inventind fapte și apoi comentînd ce a inventat. Punem prinsoare că, într’un timp mai scurt decît se bănuește, imparțiala gazetă nu va mai sufla un cuvînt în această chestie. Ceva mai mult Ne place a crede că nu riscăm să rămînem de minciună dacă am afirma că Adevărul, furios pentru moment, redobîndindu-și calmul și seninătatea cugetărei, va recunoaște că s’a înșelat și că tot ce s’a petrecut la Clubul din București a fost în perfecă regulă, chestia arsenalului după ce s’a ridicat ședința Senatului de Sâmbătă, d. Ionel Brătianu a pornit pe jos pe Bulevard însoțit de d-mi dr. C. Anghelescu și Al. Djuvara. Aceștia din urmă și-au exprimat surprinderea de răspunsul primului ministru la o chestiune atît dandida tura d lui Alimăni șteanu 3*roduce mare agitație în cercurile liberale intențiunea ce se atribue guvernului de a sprijini candidatura prea cinstitului d. Alimănișteanu, la alegerea viitoare de la Creditul Rural, ca director al acestei instituțiuni. — Dacă guvernul va Îndrăzni să âcă una cu asta, după faptele necinstite ce s’au dovedit la sarcina ui Alimănișteanu, să știți că se va da o luptă la Credit, care va sdruncina chiar și situația "guvernului. marți ss ianuarie iste ABONAMENTUL Pe un an 20 lei, pe 8 luni 10 lei pe 8 luni 6 lei INSTREMATATE pe un an 30 lei Anunciuri, inserții și reclame LO bani rândul In pag. 3 Telefon de gravă cum este cea ridicată de generalul Budișteanu. D. Ionel Brătianu a spus atunci textual: „Vă poti asigura totuși că atât timp cât voi fi eu ministru de interne, Arsenalul nu va fi cedat“. Atunci de ce n-o spuneți în ublic, a ripostat d. Anghelescu ? — Fiindcă cu Sturdza nu te ai poți înțelege, ai încheiat d-lrătianu, lăsînd să se vadă că . Sturdza este partizanul cedareirsenalului. D Stelian exclus din Barou congresul avocațîlor din Capitală s’a emis și aplagideia excluderei d-lui Toma Jelian din baroni avocaților. Motivul excluderei e cu d. Ștefan ca ministru, prin noua lege a avui,în prestigiul și demnitatea orpului de avocați din care și d-sn ace parte. Idea aceasta va fi în curând transă la fapt și va constitui o loviară de grație îngâmfatului mi istm. ....Numai de ar simți-o !... Interpelarea c d lui filipescu adâncă impresie a produs in Cameră interpelarea d-lui J. Filipescu in Chestiunea vânzărei arsenalului Ca o sfidare a dezmințirilor late de guvern, d. Filipescu a declarat că de o lună de zile un inginer străin inventariază arsenalul. Faptul acesta relevat de fruntașul conservator este de o exremă gravitate căci s’a permis drăinilor să pătrundă și să stuieze toate secretele arsenalului nostru. ’C aloarea parlamentului at prețuește parlamentul liberal ? Evident că nu prețuește prea mult de vreme ce d. Sturza îl pune mai pe jos decît un ziar german ce apare în București. Și iată cum. La întrebarea d-lui Budișteanu dacă este adevărat zvonul că e vorba să se cedeze Arsenalul armatei fabricii Krupp, d. Sturdza a declarat că nu răspunde și că nici d-lui ministru de războiu nu’i dă voie să răspundă. Dar nu trebue să uităm că în ajun apăruse în Bukarester Tageblatt un interviev al d-lui general Averescu în care dădea explicațiuni asupra chestiei Arsenalului. Cu alte cuvinte Bukarester Tageblatt are mai multă importanță decît Senatul României. Este bine de știut și de reținut. Sciința educațiunei (După Eugene Maillet) Principii generale asupra educațiunii simțurilor Educațiunea simțurilor trebuește făcută sub o dublă formă, directă și indirectă Sub forma directă educația constă in a scoate din fiecare simț tot ceea ce poate da, fie singur, fie cu ajutorul celorlalte simțuri. Sub formă indirectă educația simțurilor caută să facă capabil pe copil să-și corigeze singur erorile și iluziile sensoriale, care nu sunt decât imperfecțiuni provizorii a lucrului mintal prin care se formează Inel conceptul materiei. Citeva explicații teoretice sunt necesare asupra acestui punct. Avem două moduri de a face pa copil să-și corigeze erorile simțurilor de la care nu se poate sustrage la început. Primul mod este stricit și steril pentru că e bazat pe experiențe; și consistă in a face pe copil să remarce greșala lui pentru ca pe viitor să n’o mai comită. Pe un cer acoperit de nori pe care viatul ii gonește, luna pare că se mișcă cu repegiune, ea aleargă chiar. Totuși luna e imobilis (face mișcarea împrejurul pământului insă forte încet și cu o deplasare relativ insensibilă). Copilul va striga că luna fuge și oricit i-am explica contrarul, el va rămînea cu convingerea că ea fuge pentru că așa o vede el. Pentru a-l desminți il vom duce intr’un loc așa ca luna să fie ca un punct pe clopotnița unei biserici. El va observa «tind citeva minute că luna nu-și schimbă locul și ca mai înainte se înșela. Am fi putut să-l desmințim și altfel. L’am fi făcut să priceapă că dacă luna s’ar mișca cu o așa repegiune atunci in curând ar fi ajuns la orizont, cum se face atunci că D« ramme mereu in aceiași parte a cerului. Și din contra porii negri după care pare ca fuge san au dispărut in curând la orizont. Copilul pate fi desmințit deci, cu privire la această greșală. Miine el va comite o altă greșală de acelaș fel, și va trebui să ne imaginam o altă experiență, pentru a-l desminți. Mereu desmințit, in mod empiric, copilul sa va convinge poate că natura are ciudățeniile ei, anomaliile ei, și-i va rămânea o impresie rea. Această metodă echivalează cu ceea ce este în raționament reducerea la absurd, care ne silește să aruncăm greșală dar fără a pricepe pentru ce aceasta e o greșală Va trebui deci să combatem erorile sensoriale ale copilului în alt mod mai larg și mai simplu. E suficient pentru aceasta de a lua, cind se prezintă ocaziunea, citeva cazuri bine alese, relativ la care să-l facem (pe copil) să sesizeze condițiunile particulare ale exercițiului simțurilor, cit mai clar posibil. Funcțiunea simțurilor nu este aceea prin care căpătăm de la ele (simțuri) adevărul absolut; simțurile ne fac numai să cunoaștem un adevăr relativ, de la care ne ridicăm mai sus făcînd uz de reflexiunea personală. Cu alte cuvinte intuițiile simțurilor nu pot fi adevărate decât după interpretare și rectificare a spiritu Suprema forță Cetisem zilele trecute Intr’un volum ce-mi căzuse la îndemînă, un studiu asupra manifestărei artistice și literare la noi. O pleiadă Întreagă de poetaștri, o mulțime de debutanți tineri, cari n’au dat la iveală decît niște palide Încercări, erau pare-că tîrzii cu deasira la posteritate, în timp ce talente de elită, scriitori de o valoare necontestată, scriitori pe cari am avut cu toții ocazia de a-i aprecia Îndeajuns, scriitori cari au lăsat și lasă o urmă pe cimpul activităței noastre literare, erau s au neglijați cu desăvîrșire sau numai pomeniți așa in treacăt, ca o simplă atențiune acordată lor de criticul anonim. Haralamb Lecca? „Autor rece, care merită oare și care atenție... Atît, nimic mai mult ! Eram sub impresia lucrării dramatice .Suprema forță", cunoșteam aproape tot ce publicase Lecca, auisem relativ la dânsul cuvîntul unor “ameni cari înseamnă ceva, și astăzi, "Astăzi vine un anonim, cu pretenții A* critic consumat și... .Lecca e un autor rece!" Sermana critică română!... Alimentată de relați literari, de critici anonimi cu păreri strlnse cu cheia prin cafenele, ajunsă pe mina unor mediocrități pline de invidie și orgoliu, scărmănată prin redacțiile unor reviste cu două pagine literatură și restul polemica de șatră, iată la ce nu te-ai așteptat.. Cel ce vine și afirmă că Lecca e un autor rece, acela n’a cetit pe Lecn, dacă l’a cetit nu că nu l’a înțeles căci Lecca nu scrie cu subînțelesuri, dar nu l’a simțit și cit de orbite trebue să-ți fie simțurile ca să nu-l poți simți ! Realitatea zguduitoare, realitatea care ne izbește zilnic, cu întreaga ei gamă de stări sufletești, redate cu o putere extraordinară, cu un talent vădit, realitatea chinuitoare — dacă voiți, —realitatea din care răsare ironia neforțată, sarcazmul fără exagerare, iată nota dominantă In lucrările dramatice ale lui Haralamb Lecca. ♦ .Suprema Forță, piesă ce se va uca în curând pe scena teatrului nostru, se apropie foarte mult și are o acțiune aproape paralelă cu aceia din „Cîini*. Dacă în „Clinii* se analizează viața de culise a politicianizmului de gașcă, dacă ni se dezvălue această cangrenă socială în toată goliciunea ei, cu întreg noianul de intrigi, interese josnice, aspirațiuni personale și acea goană și luptă lașă pentru „ciolan" a acestui roi de paraziți, indivizi pentru cari cinstea nu se ridică nici măcar la înălțimea unui ideal, in „Suprema Forță”, asistăm la parvenirea „politicianului tip", desbrăcat de conștiință, desbrăcat de orice scrupule, fără nimica sfint, pentru care datoria nu-i decit „o convenție absurdă“, jertfind orice legătură sufletească ambiției și orgoliului, înarmat cu acel egoism mai josnic decit oricare altul, egoizmul parvenirei, profitând de orice patimă orice slăbiciune omenească și utilizlnd pentru dansul, tot ce poate smulge de la oricare altul. In „Suprema Forță“ dacă nu găsim o intrigă propriu zisă, găsim acel contrast pe care dinsul a știut întotdeauna să’l scoată atit de bine In relief, acel antagonizm de caractere cari se apropie, se luptă, se lovesc, luptă din care e dă învingător glasul conștiinței, cugetul curat. Alexandru Fronda personagiu pe care l’am Intilnit In „Clinii“ sub aparența acelui ministru cu aer grav, egoist, afectind o Vecinică preocupare, plictisit de anturagiul pe care si exloatase. II vedem In „Suprema Forță“ ocupând unul din rolurile prime, rol determinat al aproape Intregei acțiuni. Amant al văduvei Zoe Lorian care’l iubește cu toată pasiunea femeiei pe care suferințele trecutului au învățat-o să aprecieze Îndestul amorul, femeie care singură Ta făcut să ajungă ceia ce I iîotonim, și care orbită de iubire nu-și putuse da seama că această ființă egoistă, pentru care interesul și ambiția parvenirei erau mobilul oricărei acțiuni, nu era capabilă de o iubire sinceră, iubire curată, pentru care altruismul nu exista nici măcar sub forma unei noțiuni, nu ghicise că sub masca acestui sentimentalizm aparent se ascunde o ființă dezbrăcată de conștiință, un suflet ingrat și veninos. Cind împrejurările determină în ea acea grozavă luptă sufletească făcând-o să aleagă între iubirea de femeie și sentimentul de mamă, să aleagă intre amant și copiii, în acel zbucium de stări sufletești care n’o lăsau să se despartă nici de unul nici de altul, cind ea vede singura scăpare in căsătoria -i cu Fronda, atunci de abia acesta i-i apare în toată goliciunea lui de ființă josnică, caracter pervers, care găsește plnă și în sinceritate și iubire un instrument de parvenire, o marfă de exploatat. Atunci asistăm la acea zguduitoare scenă dramatică, admirabil redată de către autor, la desperarea femeei iovită în tot ce avea mai sfint, unde Intr’o clipă tot ce făurise In lumea ei de visuri, năruise cu o cruzime și o răceală revoltătoare, acela căruia i se dase cu trup și suflet, acela care i-i datora atât de mult. Această lovitură nu fu de ajuns, sentimentul care precumpănise amorul femeei,—iubirea de mamă, — acesta în care cel dinții ar fi găsit poate uitarea, este nimicit și dlusul prin moartea Ninei, unicul copil. Și atunci ne-am aștepta cu toții ca această femeie In Îndoita ei desperare, lovită de un atac de paralizie, singură, părăsită de toți, zic ne-am aștepta ca să-și curme firul vieței, nimic ne mailegând-o de aceasta. Ea însă continuă a suferi, continuă a trăi înainte, sub povara nenorocirilor, nu voeșîi a dezarma în fața lor, căci are în ea „Suprema Forță“. Aici vedem mai bine ca oriunde acel contrast de caractere, deosebirea intre egoizmul laș a lui Fronda care în asemenea împrejurări nu vede Scăparea decît în sinucidere, renunțind la luptă, la povara vieței, și concepția Zoei Lorian : Oricît de mare ți-ar fi suferința „s’o privești in față ca să inveți de la ea multe, și cind ai ajuns intre două prăpăstii,—unde drumul se’nfundă și nu te-mai poți întoarce înapoi, — cind te-a osîndit suferința la muncă silnică pe viață, in loc să ei revolverul și să tragi, să suferi, să trăești !...“ Aceasta e Suprema forță impuls al unei voințe nestrămutate, suprema forță pe care o cristalizează atit de bine poetul .Codreanu in următoarele versuri din poemul „Spovedanie“ . Am fost și sunt, Variate, un răicrStit pribeag, Eu nu ur&sc nimica, nimica nu-mi e drag, t-mi trec cu ia calea ; In inima-mi pustie, N’a mai râma», Părinte, nici o semntei» ei* Și mi sorb cu nepăsare durerea și amarul Urctndu-mi In tăcere ți liniștit Calcarul, 20 Ianuarie 1906 R.