Evenimentul, octombrie-decembrie 1908 (Anul 16, nr. 196-265)

1908-11-26 / nr. 239

ANUL XVI-NO. 289 1BONIMINTE PE UN AN • «­ LEI PE • LUNI . . I« LEI PE S LUNI A, LEI I* străinătate PE un an *« LEI Telefoni ORGAN CONSERVATOR COTIDIAN MPercetor­i Aieocand­ru Siroja REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 44 STRADA LAPUPEANÜ 44 IAȘI MERC URI 26 N0EMBRTE -18 0 8 mm* Ä3S UHCIU E I INSERȚII Șl RECLAME IN PAG. *­• rândul : «,Leu IN PAG, S-a râadul . SO Baal IN PAG. A-a­rdadu , SO Bani ■U" n. aiimar vecii l­a 30 Td. Judecata ordii­ CaftiU­eamtanuhd Cătuneanu — i Unde este convingerea care tebue să călăuzească ori­ce j­udecată de care atiraă soarta u unui om ? ! Și să se noteze că majori­­t­atea judecătorilor erau ofi­­­­­eri de infanterie, armă care, * nsultată prin publicitate și * ,en bloc“ a găsit un inimos , apărător în căpitanul Cătu­­neanu. i Acest ofițer plătește astă­zi * în cariera lui un sentiment d ie cavalerism, el cade vicii­­­­ă gestului prin care a cău­­t­­at să apere cinstea ultragia­­­tă a camarazilor sei din in­­­fanterie. * Poate că înșiși judecătorii, cei, insultați și ei de fiul pri­­­­mului ministru, ar fi trebuit­ să se simtă obligați față de cel ce le-a luat apărarea și, ori­care ar fi fost presiunile, să nu lovească ori­care ar fi fost purtarea in trecut a căpitanului Cătu­­neanu, pe cîtă vreme ea nu fusese apreciata în râu de șefu­­l ei pană în Mai a. c. nimic nu îndreptățea ca el să fie de­odată atît de grozav, lovit numai pentru că a avut­­ curagiul să ceară socoteală și , sa-și încrucișeze sabia cu fiul primului ministru. Dar tocmai acest din urmă , fapt, pe cîtă vreme el a fost autorizat de șefii ambilor ofi­țeri, ’s-a pus necontestabil la , acelaș nivel, ceia ce nu s’ar­­ fi îngăduit, dacă în acel mo­­­ment căpitanul Cătuneanu se­­ găsea în condițiuni de a nu­­mai putea purta epoletul. Și­ acum, fiind­ ca au fost și nedumeriți care s’au între­bat ce putea să facă ofacerii care au compus consiliul față cu ordinele primite, le răs­pundem : Trebuiau sa’și de­cline competența la infinit pani ce acei în drept s’ar fi convins că acolo unde con­știința are dreptul să treacă înainte, disciplina militară trebuie să râmînă pe al doilea plan Chestiunea însă e prea im­portanta ca sa nu mai reve­sunt cîte­odată fapte la auzul cărora oamenii cei mai imposibili se revoltă. In ca­tegoria acestor fapte intra și reformarea căpitanului Cătu­­neanu. Nu importă motivele sau­ mai bine zis, pretextele ce­ s’au invocat pentru a împin­­­ge cu ori­ce preț pe acest ofițer înaintea unui consiliu de reformă și nici nu vom discuta de hatîrul și sub influența cui s’a pus în miș­care tot aparatul care era menit să zdrobească cariera unui vechiu și inimos ofițer. Toate acestea se știu căci presa le-a relevat și le-a în­fierat cum trebue atunci cînd ele au fost cunoscute publi­cului. Nu se poate trece însă cu vederea un fapt care pune într’o trista lumină modul cum se înțelege puterea dis­ciplinei în armată de către unii din membrii ei ajunși deja la trepte înalte ale ie­rarhiei militare. Ziarele care dau amănun­te cu privire la cele petre­cute în timpul ședinței con­siliului care a pronunțat re­forma căpitanului Cătuneanu relevează și o împrejurare care cu greu se poate ca­lifica. Se spune că, în momentul cînd căpitanul Cătuneanu protesta în­potriva constitui­­rei nelegale a consiliului și a modului cum fusese încunoș­­tiințat să compară la judeca­tă, președintele ar fi declarat că într’adevăr la 3 Noembrie consiliul s’a declarat necom­­petent de a judeca faptele imputate acelui ofițer, dar că nu s’a ținut seamă de această decimare de competință și că a primit ordin să-l judece ! Mărturisirea aceasta a pre­ședintelui carp, inconsequent cu prima părere în emiterea căreia de­sigur ci a contri­buit și bunul simț și glasul conștiinței sale, vine acum și declară în mod oficial ca a primit ordin sa judece, măr­turisirea aceasta este feno­menală ! Cum se poate ca un con­siliu, compus din ofițeri, su­periori, și care, în urma unor desbateri îndelungate au gă­sit că chestiunile la care a­­veau de răspuns, chestiuni ce întrupau complexul unor fap­te concrete, nu puteau căpăta nici o soluție de la un con­siliu de reformă, din pricina naturii lor, cum se poate ca acelaș consiliu, în urma unui ordin primit de sus să răs­pundă da la aceleași chesti­uni și făcîndu-se instrumen­tele răzbunărei altora să dea o asemenea lovitură. Prea a fost scurt momen­tul de independență al celor trei judecători care întâi au zis nu ca pe urmă, grație unei supuneri oarbe rău înțelese, sa schimbe cu atîta ușurin­ță în­să, nim.* Ceia ce se petrece la toate b­l­­eiuile aventurierilor acest­ora nu merită nici o atențiune de aceia nu vom stărui în relevarea tuturor insanităților nu se debi­tează de către diverșii moftangii ai „democrației“ române. Asupra unui lucru insă trebue să facem atent pe limbujul domn Alexandresco, (d-sa își scrie nu­mele cu o în coadă în semn de pronunțată dragostei pentru de­mocrație) și anum­e asupra fap­tului că nu toată lumea conser­vator-democrată este de părerea] d-sale cu privire la pr­of­elul d-lui Greceamu asupra reformei magistraturei. Nu e mai mult de­cît o săptă­­mînă de cînd Ordinea, marul măr­turisit al d-lui Takie Ionescu, a recunoscut că singuri­le procete de reforme, bune au fost acele ale miniștrilor conservatori Teo­dor Rosetti și I­. A. Greclant.­­ Prin urmare rău face d. Ale­­xandrescu că se pune în contra­zicere, tocmai d-sa un juriscon­sult, cu părerile organului ofi­cios al partidului d-sale, organ ce nici odată nu a eșit din ve­derile „șefului”. Dar d. Alexamîrescu ar fi trebuit să tacă și din­­ alt punct de vedere. D sa intră în categoria acelor oameni care cu musca pe căl­ciulă fiind ar trebui să iasă cu mai puțin la lumină. Nu s’a uitat încă dar avera cină fost prins căsătorind cu bibi fals în drumul de fer cu cart ocazie d-sa, om cu situație așa de înaltă pe atunci, a trebuit să­ sufere dogoritoarea morală a șefului de tren și să fie nevoit să lase liber fotoliul de procuror al lua lui Curți. Regretatul Ioni Bacalbași, a scris o dată o fabulă care se în­cheia cu aceste două versuri: „Cînd măninci eșt s­talpiic Pentru ce faci gălăgie* ? Le cităm aci pentru două mo­tive : Se potrivesc perfect cu îm­prejurarea și exprimă ideia sub o formă asemănătoare limba­­­lului de toate filele al ilustrului jurisconsult așa ui­ oii de signu că-i va face plăcere. -----------------,Q------------------- muntres ___ „Mă tem aânuscA] trenul*­­începutul și sfirși­tul discursului lui Ca­regista la Botoșani/ Degeaba frica și refrenul. Nu avea cum să scap» trenul Maestrul Iancu Carigiale, El, ce acum a deraiat Și prin vl singur a probat Valoarea opurilor sale ------—-...... Bara 0 imprudență Printre mulțimea „oratorilor” , care au ținut să se ilustreze cu­­ prilejul comediei țaki­ste de la Botoșani a fost si cunoscutul ju­risconsult d­r. Alexandre­scu care în momentul de față estei un takist convins. D-sa, alergând­­ după spirit. Af­ten, a făcut o comparație ne­­justificată și necuviincioasă la adresa fruntașului nostru d. D. R. Grecianu. Pentru publicul care asista și care da măsura nivelului moral și intelectual al întrunirilor ta­­teiste îndrăzneala fostului pro­curor de la Casație, a avut do­pul să stîrnească aplauze pe care și reporterul „Opiniei” le-a măsurat cu ceasornicul în mînă și a con­statat că durata lor a fost de 1 „peste o minută". Secăturile Există o categorie de oameni p­ears nu poți compta absolut de la Oamenii aceștia iși schimbă convin­­gerile la fie­care pas și e destui ei se găstiMOă in împrejurări diferit» pentru ca simpatiile lor să se mult tot atîta de repede ca și conving­­irile. De data aceasta putem ilustra a­firmațiunile noastre cu două lumi care constitue în acelaș timp și două exemple vii de instabilitate în po­litică. Vorbim de d-nii dr. Zosin și G. Beldiman. In ca privește pe cel dintâi, ci greu ar putea cine­va să afirme ci credință ari în acest moment pentu cuvântul că, fiind cunoscută cea de ori care nu seamănă cu cea de alai­tăeri și așa mai departe, nu se poat preciza durabilitatea celei de aști A fost o vreme cînd, adept foarte convins al anarehismului, a făcut tovărășie cu inconscientul descoperi­tor al Cârmei balonului, cunoscutul Varlam Ghițeacu și au făcut sa apară un ziar anume „Neatârnarea”, gazetă in doi peri, in care ’mi-aduc aminte ca articolele insultătoare la adreas Familiei Regale alternau cu studii asupra e­ârmei balonului. N’a trecut mult și doctorul, pără­­sindu’și confratele fără cârmă, a pornit in lumea mare în căutarea drumului pe care să apuca pentru a a­junge... Și așa a coment­ast Brânca cu prilejul m­ui întâi Mal. Atunci a constatat doctorul legă­tura intimă ce există între convin­gerile en­rehiste și principiile con­servatoare și într’un avînt de expli­cabil entusiasm a făcut o prețioasă mărturisire. D-l doctor Zosin a zis că e fatal să fia pe viitor un conserva­tor convins și că pentru eternitate se fixează printre partizanii d-lui Gre­­ceanu. Mai tîrziu a făcut curte d-lui Bâ­dărău în puterea căruia credea că stă reușita concursului de medic se­cundar la Sf. Spiridon iar în prezent „ca fiu al Botoșanilor explică botoșe­­nenilor transformarea sa politică și zice că tocmai pentru că nu ’și poat alta clasa din care face parte se gă­sește în rîndurile costrvatorilor demo­crați-Să dea Dumnezeu să ramina ! iar partidul d-lui Take Ionescu, despre care partid fostul tovarăș al lui Var­lam Ghițeacu a zis tot la Botoșani că t>tun vast mozaic, să aibă parte pe veci de doctorul­ Curculeiu. Un al doilea exemplu de nestabi­­litate politică am spun că e d-l G. Beldiman. D-sa a băut la Botoșani în sănăta­tea d-lui Bâdărău „care*— zice con­servatorul de eli și takistul da azi „a făcut politică așa cum trebue“. Foarte bine, numai un lucru să bine­voiască să ne spuie dl Beldi­­mmn Pentun ce și-a permis sa zugră­vească altă data în culori utri de negre pe acela sub aripa protectoare a efiruia riscă sstă­ și tossturi politice în tovărășia unor oameni pe care­­ i-a batjocorit cu vehemență ? D-sa care a mîncat la masa d lui Grieeanu, ca invitat politic, cu care ocazia fruntașul nostru, pentru res­pectul comesenilor, el a văzut nevoit tempereze aprinderea cu care ie faima pe dl . tdârau «d­aalul d-s«le protector politic, d-s ospătează azi n compania acestui di­n urmă. Ar mai fi multe de zis cu privire a făcături la acestea care după cit­me vede formează floarea partidului a enturieru ui Take, ds«r ne oprim aci Și așa s’a hotărit banchetul și în­trunirea de la Botoșani. In sala Popovici, unde s’a așazat masa, și apoi s’a ținut întrunirea, abia în cap două sau maesim­um trei suta de persoane. De la un martor ocular știm, că lumin­ca a luat parte la tambalău se alcătuia din : 55 de inși aduși din Roman, 70 aduși din Folticeni, 60 aduși din Dorohoi, și cîte vre-o 10 sau 15 cărăbaniți de la Iași, Piatra și Vaslui , în total vre-o 250 de persoane rechiziționate din alte părți, și care înpreună cu vre-o 30 - 40 de partizani locali, compu­neau stocul de lume mai mult de ori trebuitoare spre a se afirma că sala Popovici era ticsită de o lume nebună. Trecem asupra toasturilor de la banchet, care toate au conținut a­­celaș subiect: preamărirea Hristo­­sului d-lui Hurmuzescu și urarea ca el să pariie a pune cit se va spuies mai curînd mîna pe putere pentru fericirea partizanilor. Absolut nimic al­ceva, nu s’a spus cu ocazia toasturilor. La întrunire, nu s’a vorbit nici despre evenimentele exterioare, nici despre situația țarei față cu aceste evenimente și nici despre dificultă­țile din lăuntrul și din afară în care să găsește regimul, și nici nu s'au emis idei care să lumineze noroa­dele asupra tuturor acestor chestii. To­tă conversația s’a învârtit în jurul vnt­­r­­elor egoiste a­le aven­turei și atîta tot Ba, uut o particularitate. Dl Barbulescu a luat cuvîntul sa atace pe ministrul de instrucție în chestia numirei d-lui Ibrăileanu, și a găsit de cuviință se arunce cele mai grosolane injurii asupra tutu­ror armenilor in genere, fapt pen­tru care a fost zice-se Inhațat de piept și dat jos de la tribună. Dar asupra acestui important in­cident mentă să revenim una pe larg Atîta a fost, în linia mimii scurte, intri­gul program al zămbălăului, din care turismul a vroit să facă o diversiune în spiritele acelora care judecă mișcările politice a­le partidelor după zgomotul furculi­e­­lor, a farfuriilor și a muzicelor, — căci chiar felul acesta de spirite, perdusă de un timp iluzia despre takism Pentru lumea serioasă însă, ridi­colul zămbălau de la Botoșani, me­rită se fi cu tot onorul cusut la do­­sarul deja voluminos al tuturor ca­­raghios­curilor democrate, și la activul invențiunilor maestrului de­­ ermonii a gruparei, dl A. A Bâ­­dără­u. Ca să crezi că întinzind messe cu maioneze și servind șampanie poți să treci o partid politic,—aceasta poate să fluture nu­mai prin mintea unor scametori și speculator ai credințelor celor să­raci cu duhul. ..mi sîsfin w— Astfel cu ocazia discursului ce a ținut la Botoșani d-s- a dat din nou cu oiștea slavistică In gardul demo­cratic, căci d-sa a găsit de cuviință aă’și bată joc de armeni în plină în­trunire publică. Efectul a fost dezas­­tros căci un membru marcant al par­tidului tekist, de origină armean, furios pe dl. Pistescu-Cocoșanu i-a adresat oara care cuvinte bine simțite după care dl. Bădărău a șoptit distinsului slavist—la ureche : „Mai las’o Bărbulescule" invitîndu-l să lase altuia locul la tribună. Incidentul acesta a avut două ur­mări : 1­ . Dl. Ilia Prefescu—Cocoșeanu după hotărîrea comitetului executiv, și-a schimbat prin Mani­. Oficial nu­mele da Ilie In acela de Iritai». 2) . In curînd va face să apară de sub tipar o operă de mare valoare t Manuel du par fait Gaffeur. 0 diversiune takistâ In urma ridicolului cu care s’a de­cop­rit tokiamul la Constanța, un­aventures considerîndu-se­ soare, a aruncat o despoitre medi­evală de a strelucire soarelui care si adică măreț dimințele pe Bosfor f­ță cu stare­a de burzuluială și de hârțuială intestină în care sa gâ­­lește coteria democrată de la Ga­lați, — și, după sdravăna păruială se ’nfundate petrecută la clubul »­­venturierilor din Brăila unde par­tizanii s'au‘bătut ca orbii,—nempa­rat că o diversiune în spiritul pu­blic, se împuma. Trebuia takismului o sindrofie cu ochiulhan și tambalâu pentru ca o­­oor. pi­i. public se uite pentru moment mac#r situația caraghioasă a partidului. 1 Mărunțișuri St­denții de 1% Solidaritatea au bă­g­at u­-a­m oasele lu Avi­uni Rodion căruia i-au făgăduit rhi<*r acasa la el că, d* ci? va mai obrăznici, 12 vor ,sfărîma". Cum au plecat studenții, Rodion a exclamat. ..Da­ci, mă rog, i­ țara'n pra I. di ? Da die dija, să mă sfărîme ? Și dacă are să mă stu­ească cine am­ să mai ide dija interview di la p­rnțul sîrbesc ?“ Apoi adresindu se eminentului so­cialist, Em. Socor care se găsta de față : —­ Moi Socor bre, iacă înjură-i­i mata puntru mimi că iu nu că ni fun­­, chi dar n'ai vremi, sunt de-amu om­­. pat cu articol di fond a lui Tonto­niu, DL Iii ® Pisescu-Cucoșeanui, dis­­­­tinsul profesor universitar, actual­­■ mante tiksat, este deja la al doilea­­ debut (cum ar zice dl. Vespasian í Pella), în noua sa carieră da oratos democrat. BULGARIA de Ieri și de mine (Important pentru toți Românii) (Urmare) Despre țăranul Bulgar zice că foarte rar se îm­propr­tă, pe cinci în Ro­mania, Bucovina, Galiția, Polonia cru­­­marul, strein de neam, exploatează pe țărani. Bulgarul, mai econom,­­o apără mai bine și nu e exploatat de­cit de compatrioții lui. La Slivuo, oraș de 24.000 de lo­cuitori, sa a­fla 18 fabrice de postav soldățesc. (Bravo lok­) In cap. VII vorbește despre Sofia, Filipopol etc. In cap­ VIII vorbește despre Ma­cedonia etc. In cap. IX descrie poporul bul­gar și zică : „Bulgarul e, înainte de toate, țăran, cultivator, copil al pă­mântului, alipit de pământ, trăind dintr’iisul și pentru dinsul. Calitățile i defectele lui Is­lim ca și ale ță­­anului francez: solid, econom, haz­­lie, cumpătat, aspru cu el singur r și cu alții, dar împingind une­ori soli­ditatea pînă la asprime, economia pină la avariție­. Turcii, Rommii și Grecii rid foarte mult de Bulgari că-s proști și greci. Cu toate acestea, supt liniștea lor aparentă se ascund mari calități mi­litare ! in Bulgaria nu există aristocrație m­ndra, nici mulți meseriași ,măriți, doritori de petreceri și excitați la țură prin contrastul prea violent, prea j continuu al unui lux cinic fața de mizeria lor. Grava chestiune socială din țările industriale, idealizmul mis­tic și speculativ al Slavilor nu prea există în Bulg­ria. Nobleță propriu zisă nu e Raporturile burghezului cu țăranul is oordiale; țăranul se poartă față de burghez nu ca un servitor, ci ca un camarad. Această democrație te surprinde din Francia, unde egalitatea, cind vii ca și libertatea, a fost scrisă pe toate mo­­numentele c să fia pe urmă uitată în practică. Cf»mn aceiași democrație există și in Grecia. Francia, din­­ contra, cu toate că e republica, e o f mrä prea veche ca să nu­­ existe, supt o egalitate de vorbe, o inegali­tate de clasa și de pozițiune socială. Î Tot așa sa întâmplă in Statele Unite, le are s mai vechi de un secol. Orice­­ țară care îmbătrânește, care are uin­­ tezaur de tradițiuni, amintiri și glo­rii personificat în oarecare nume, ori­ce țară care are oameni bogați ori I­esuperiori In altele, e aristocratică Alt fapt care contribue la fericita egalitate din Bulgaria e lipsa ave­rilor mari. Puțini au cinci sau zece milioane, făcute și acelea mai mult în Rominia, unde Bulgarul (care e guvern­atul Balcanilor) găsește ușor de lucru la mijlocul unei populațiuni leneșe și cheltuitoare. (Bravo Bulga­rilor , N. Trad.). Foarte mulți țărani Bulgari știu sa citească și asta se vede din modul cum vorbesc ei cu deputații sau cu , miniștri lor. Bulgarii au mare putere­­ da asimilare, și de aceia au succese­­ prin școalele străine pe unde se duc­­ In Rominia se crede tocm­ai pe dos,

Next