Evenimentul, octombrie-decembrie 1908 (Anul 16, nr. 196-265)
1908-11-26 / nr. 239
ANUL XVI-NO. 289 1BONIMINTE PE UN AN • « LEI PE • LUNI . . I« LEI PE S LUNI A, LEI I* străinătate PE un an *« LEI Telefoni ORGAN CONSERVATOR COTIDIAN MPercetori Aieocandru Siroja REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 44 STRADA LAPUPEANÜ 44 IAȘI MERC URI 26 N0EMBRTE -18 0 8 mm* Ä3S UHCIU E I INSERȚII Șl RECLAME IN PAG. *• rândul : «,Leu IN PAG, S-a râadul . SO Baal IN PAG. A-ardadu , SO Bani ■U" n. aiimar vecii la 30 Td. Judecata ordii CaftiUeamtanuhd Cătuneanu — i Unde este convingerea care tebue să călăuzească orice judecată de care atiraă soarta u unui om ? ! Și să se noteze că majoritatea judecătorilor erau ofieri de infanterie, armă care, * nsultată prin publicitate și * ,en bloc“ a găsit un inimos , apărător în căpitanul Cătuneanu. i Acest ofițer plătește astăzi * în cariera lui un sentiment d ie cavalerism, el cade viciiă gestului prin care a căutat să apere cinstea ultragiată a camarazilor sei din infanterie. * Poate că înșiși judecătorii, cei, insultați și ei de fiul primului ministru, ar fi trebuit să se simtă obligați față de cel ce le-a luat apărarea și, oricare ar fi fost presiunile, să nu lovească oricare ar fi fost purtarea in trecut a căpitanului Cătuneanu, pe cîtă vreme ea nu fusese apreciata în râu de șeful ei pană în Mai a. c. nimic nu îndreptățea ca el să fie deodată atît de grozav, lovit numai pentru că a avut curagiul să ceară socoteală și , sa-și încrucișeze sabia cu fiul primului ministru. Dar tocmai acest din urmă , fapt, pe cîtă vreme el a fost autorizat de șefii ambilor ofițeri, ’s-a pus necontestabil la , acelaș nivel, ceia ce nu s’ar fi îngăduit, dacă în acel moment căpitanul Cătuneanu se găsea în condițiuni de a numai putea purta epoletul. Și acum, fiind ca au fost și nedumeriți care s’au întrebat ce putea să facă ofacerii care au compus consiliul față cu ordinele primite, le răspundem : Trebuiau sa’și decline competența la infinit pani ce acei în drept s’ar fi convins că acolo unde conștiința are dreptul să treacă înainte, disciplina militară trebuie să râmînă pe al doilea plan Chestiunea însă e prea importanta ca sa nu mai revesunt cîteodată fapte la auzul cărora oamenii cei mai imposibili se revoltă. In categoria acestor fapte intra și reformarea căpitanului Cătuneanu. Nu importă motivele sau mai bine zis, pretextele ce s’au invocat pentru a împinge cu orice preț pe acest ofițer înaintea unui consiliu de reformă și nici nu vom discuta de hatîrul și sub influența cui s’a pus în mișcare tot aparatul care era menit să zdrobească cariera unui vechiu și inimos ofițer. Toate acestea se știu căci presa le-a relevat și le-a înfierat cum trebue atunci cînd ele au fost cunoscute publicului. Nu se poate trece însă cu vederea un fapt care pune într’o trista lumină modul cum se înțelege puterea disciplinei în armată de către unii din membrii ei ajunși deja la trepte înalte ale ierarhiei militare. Ziarele care dau amănunte cu privire la cele petrecute în timpul ședinței consiliului care a pronunțat reforma căpitanului Cătuneanu relevează și o împrejurare care cu greu se poate califica. Se spune că, în momentul cînd căpitanul Cătuneanu protesta înpotriva constituirei nelegale a consiliului și a modului cum fusese încunoștiințat să compară la judecată, președintele ar fi declarat că într’adevăr la 3 Noembrie consiliul s’a declarat necompetent de a judeca faptele imputate acelui ofițer, dar că nu s’a ținut seamă de această decimare de competință și că a primit ordin să-l judece ! Mărturisirea aceasta a președintelui carp, inconsequent cu prima părere în emiterea căreia desigur ci a contribuit și bunul simț și glasul conștiinței sale, vine acum și declară în mod oficial ca a primit ordin sa judece, mărturisirea aceasta este fenomenală ! Cum se poate ca un consiliu, compus din ofițeri, superiori, și care, în urma unor desbateri îndelungate au găsit că chestiunile la care aveau de răspuns, chestiuni ce întrupau complexul unor fapte concrete, nu puteau căpăta nici o soluție de la un consiliu de reformă, din pricina naturii lor, cum se poate ca acelaș consiliu, în urma unui ordin primit de sus să răspundă da la aceleași chestiuni și făcîndu-se instrumentele răzbunărei altora să dea o asemenea lovitură. Prea a fost scurt momentul de independență al celor trei judecători care întâi au zis nu ca pe urmă, grație unei supuneri oarbe rău înțelese, sa schimbe cu atîta ușurință însă, nim.* Ceia ce se petrece la toate bleiuile aventurierilor acestora nu merită nici o atențiune de aceia nu vom stărui în relevarea tuturor insanităților nu se debitează de către diverșii moftangii ai „democrației“ române. Asupra unui lucru insă trebue să facem atent pe limbujul domn Alexandresco, (d-sa își scrie numele cu o în coadă în semn de pronunțată dragostei pentru democrație) și anume asupra faptului că nu toată lumea conservator-democrată este de părerea] d-sale cu privire la profelul d-lui Greceamu asupra reformei magistraturei. Nu e mai mult decît o săptămînă de cînd Ordinea, marul mărturisit al d-lui Takie Ionescu, a recunoscut că singurile procete de reforme, bune au fost acele ale miniștrilor conservatori Teodor Rosetti și I. A. Greclant. Prin urmare rău face d. Alexandrescu că se pune în contrazicere, tocmai d-sa un jurisconsult, cu părerile organului oficios al partidului d-sale, organ ce nici odată nu a eșit din vederile „șefului”. Dar d. Alexamîrescu ar fi trebuit să tacă și din alt punct de vedere. D sa intră în categoria acelor oameni care cu musca pe călciulă fiind ar trebui să iasă cu mai puțin la lumină. Nu s’a uitat încă dar avera cină fost prins căsătorind cu bibi fals în drumul de fer cu cart ocazie d-sa, om cu situație așa de înaltă pe atunci, a trebuit să sufere dogoritoarea morală a șefului de tren și să fie nevoit să lase liber fotoliul de procuror al lua lui Curți. Regretatul Ioni Bacalbași, a scris o dată o fabulă care se încheia cu aceste două versuri: „Cînd măninci eșt stalpiic Pentru ce faci gălăgie* ? Le cităm aci pentru două motive : Se potrivesc perfect cu împrejurarea și exprimă ideia sub o formă asemănătoare limbalului de toate filele al ilustrului jurisconsult așa ui oii de signu că-i va face plăcere. -----------------,Q------------------- muntres ___ „Mă tem aânuscA] trenul*începutul și sfirșitul discursului lui Caregista la Botoșani/ Degeaba frica și refrenul. Nu avea cum să scap» trenul Maestrul Iancu Carigiale, El, ce acum a deraiat Și prin vl singur a probat Valoarea opurilor sale ------—-...... Bara 0 imprudență Printre mulțimea „oratorilor” , care au ținut să se ilustreze cu prilejul comediei țakiste de la Botoșani a fost si cunoscutul jurisconsult dr. Alexandrescu care în momentul de față estei un takist convins. D-sa, alergând după spirit. Aften, a făcut o comparație nejustificată și necuviincioasă la adresa fruntașului nostru d. D. R. Grecianu. Pentru publicul care asista și care da măsura nivelului moral și intelectual al întrunirilor tateiste îndrăzneala fostului procuror de la Casație, a avut dopul să stîrnească aplauze pe care și reporterul „Opiniei” le-a măsurat cu ceasornicul în mînă și a constatat că durata lor a fost de 1 „peste o minută". Secăturile Există o categorie de oameni pears nu poți compta absolut de la Oamenii aceștia iși schimbă convingerile la fiecare pas și e destui ei se găstiMOă in împrejurări diferit» pentru ca simpatiile lor să se mult tot atîta de repede ca și convingirile. De data aceasta putem ilustra afirmațiunile noastre cu două lumi care constitue în acelaș timp și două exemple vii de instabilitate în politică. Vorbim de d-nii dr. Zosin și G. Beldiman. In ca privește pe cel dintâi, ci greu ar putea cineva să afirme ci credință ari în acest moment pentu cuvântul că, fiind cunoscută cea de ori care nu seamănă cu cea de alaităeri și așa mai departe, nu se poat preciza durabilitatea celei de aști A fost o vreme cînd, adept foarte convins al anarehismului, a făcut tovărășie cu inconscientul descoperitor al Cârmei balonului, cunoscutul Varlam Ghițeacu și au făcut sa apară un ziar anume „Neatârnarea”, gazetă in doi peri, in care ’mi-aduc aminte ca articolele insultătoare la adreas Familiei Regale alternau cu studii asupra eârmei balonului. N’a trecut mult și doctorul, părăsindu’și confratele fără cârmă, a pornit in lumea mare în căutarea drumului pe care să apuca pentru a ajunge... Și așa a comentast Brânca cu prilejul mui întâi Mal. Atunci a constatat doctorul legătura intimă ce există între convingerile enrehiste și principiile conservatoare și într’un avînt de explicabil entusiasm a făcut o prețioasă mărturisire. D-l doctor Zosin a zis că e fatal să fia pe viitor un conservator convins și că pentru eternitate se fixează printre partizanii d-lui Greceanu. Mai tîrziu a făcut curte d-lui Bâdărău în puterea căruia credea că stă reușita concursului de medic secundar la Sf. Spiridon iar în prezent „ca fiu al Botoșanilor explică botoșenenilor transformarea sa politică și zice că tocmai pentru că nu ’și poat alta clasa din care face parte se găsește în rîndurile costrvatorilor democrați-Să dea Dumnezeu să ramina ! iar partidul d-lui Take Ionescu, despre care partid fostul tovarăș al lui Varlam Ghițeacu a zis tot la Botoșani că t>tun vast mozaic, să aibă parte pe veci de doctorul Curculeiu. Un al doilea exemplu de nestabilitate politică am spun că e d-l G. Beldiman. D-sa a băut la Botoșani în sănătatea d-lui Bâdărău „care*— zice conservatorul de eli și takistul da azi „a făcut politică așa cum trebue“. Foarte bine, numai un lucru să binevoiască să ne spuie dl Beldimmn Pentun ce și-a permis sa zugrăvească altă data în culori utri de negre pe acela sub aripa protectoare a efiruia riscă sstă și tossturi politice în tovărășia unor oameni pe care i-a batjocorit cu vehemență ? D-sa care a mîncat la masa d lui Grieeanu, ca invitat politic, cu care ocazia fruntașul nostru, pentru respectul comesenilor, el a văzut nevoit tempereze aprinderea cu care ie faima pe dl . tdârau «daalul d-s«le protector politic, d-s ospătează azi n compania acestui din urmă. Ar mai fi multe de zis cu privire a făcături la acestea care după citme vede formează floarea partidului a enturieru ui Take, ds«r ne oprim aci Și așa s’a hotărit banchetul și întrunirea de la Botoșani. In sala Popovici, unde s’a așazat masa, și apoi s’a ținut întrunirea, abia în cap două sau maesimum trei suta de persoane. De la un martor ocular știm, că luminca a luat parte la tambalău se alcătuia din : 55 de inși aduși din Roman, 70 aduși din Folticeni, 60 aduși din Dorohoi, și cîte vre-o 10 sau 15 cărăbaniți de la Iași, Piatra și Vaslui , în total vre-o 250 de persoane rechiziționate din alte părți, și care înpreună cu vre-o 30 - 40 de partizani locali, compuneau stocul de lume mai mult de ori trebuitoare spre a se afirma că sala Popovici era ticsită de o lume nebună. Trecem asupra toasturilor de la banchet, care toate au conținut acelaș subiect: preamărirea Hristosului d-lui Hurmuzescu și urarea ca el să pariie a pune cit se va spuies mai curînd mîna pe putere pentru fericirea partizanilor. Absolut nimic alceva, nu s’a spus cu ocazia toasturilor. La întrunire, nu s’a vorbit nici despre evenimentele exterioare, nici despre situația țarei față cu aceste evenimente și nici despre dificultățile din lăuntrul și din afară în care să găsește regimul, și nici nu s'au emis idei care să lumineze noroadele asupra tuturor acestor chestii. Totă conversația s’a învârtit în jurul vntrelor egoiste ale aventurei și atîta tot Ba, uut o particularitate. Dl Barbulescu a luat cuvîntul sa atace pe ministrul de instrucție în chestia numirei d-lui Ibrăileanu, și a găsit de cuviință se arunce cele mai grosolane injurii asupra tuturor armenilor in genere, fapt pentru care a fost zice-se Inhațat de piept și dat jos de la tribună. Dar asupra acestui important incident mentă să revenim una pe larg Atîta a fost, în linia mimii scurte, intrigul program al zămbălăului, din care turismul a vroit să facă o diversiune în spiritele acelora care judecă mișcările politice ale partidelor după zgomotul furculielor, a farfuriilor și a muzicelor, — căci chiar felul acesta de spirite, perdusă de un timp iluzia despre takism Pentru lumea serioasă însă, ridicolul zămbălau de la Botoșani, merită se fi cu tot onorul cusut la dosarul deja voluminos al tuturor caraghioscurilor democrate, și la activul invențiunilor maestrului de ermonii a gruparei, dl A. A Bâdărău. Ca să crezi că întinzind messe cu maioneze și servind șampanie poți să treci o partid politic,—aceasta poate să fluture numai prin mintea unor scametori și speculator ai credințelor celor săraci cu duhul. ..mi sîsfin w— Astfel cu ocazia discursului ce a ținut la Botoșani d-s- a dat din nou cu oiștea slavistică In gardul democratic, căci d-sa a găsit de cuviință aă’și bată joc de armeni în plină întrunire publică. Efectul a fost dezastros căci un membru marcant al partidului tekist, de origină armean, furios pe dl. Pistescu-Cocoșanu i-a adresat oara care cuvinte bine simțite după care dl. Bădărău a șoptit distinsului slavist—la ureche : „Mai las’o Bărbulescule" invitîndu-l să lase altuia locul la tribună. Incidentul acesta a avut două urmări : 1 . Dl. Ilia Prefescu—Cocoșeanu după hotărîrea comitetului executiv, și-a schimbat prin Mani. Oficial numele da Ilie In acela de Iritai». 2) . In curînd va face să apară de sub tipar o operă de mare valoare t Manuel du par fait Gaffeur. 0 diversiune takistâ In urma ridicolului cu care s’a decoprit tokiamul la Constanța, unaventures considerîndu-se soare, a aruncat o despoitre medievală de a strelucire soarelui care si adică măreț dimințele pe Bosfor fță cu starea de burzuluială și de hârțuială intestină în care sa gâlește coteria democrată de la Galați, — și, după sdravăna păruială se ’nfundate petrecută la clubul »venturierilor din Brăila unde partizanii s'au‘bătut ca orbii,—nemparat că o diversiune în spiritul public, se împuma. Trebuia takismului o sindrofie cu ochiulhan și tambalâu pentru ca ooor. pii. public se uite pentru moment mac#r situația caraghioasă a partidului. 1 Mărunțișuri Stdenții de 1% Solidaritatea au băgat u-am oasele lu Aviuni Rodion căruia i-au făgăduit rhi<*r acasa la el că, d* ci? va mai obrăznici, 12 vor ,sfărîma". Cum au plecat studenții, Rodion a exclamat. ..Daci, mă rog, i țara'n pra I. di ? Da die dija, să mă sfărîme ? Și dacă are să mă stuească cine am să mai ide dija interview di la prnțul sîrbesc ?“ Apoi adresindu se eminentului socialist, Em. Socor care se găsta de față : — Moi Socor bre, iacă înjură-ii mata puntru mimi că iu nu că ni fun, chi dar n'ai vremi, sunt de-amu om. pat cu articol di fond a lui Tontoniu, DL Iii ® Pisescu-Cucoșeanui, distinsul profesor universitar, actual■ mante tiksat, este deja la al doilea debut (cum ar zice dl. Vespasian í Pella), în noua sa carieră da oratos democrat. BULGARIA de Ieri și de mine (Important pentru toți Românii) (Urmare) Despre țăranul Bulgar zice că foarte rar se împroprtă, pe cinci în Romania, Bucovina, Galiția, Polonia crumarul, strein de neam, exploatează pe țărani. Bulgarul, mai econom,o apără mai bine și nu e exploatat decit de compatrioții lui. La Slivuo, oraș de 24.000 de locuitori, sa afla 18 fabrice de postav soldățesc. (Bravo lok) In cap. VII vorbește despre Sofia, Filipopol etc. In cap VIII vorbește despre Macedonia etc. In cap. IX descrie poporul bulgar și zică : „Bulgarul e, înainte de toate, țăran, cultivator, copil al pământului, alipit de pământ, trăind dintr’iisul și pentru dinsul. Calitățile i defectele lui Islim ca și ale țăanului francez: solid, econom, hazlie, cumpătat, aspru cu el singur r și cu alții, dar împingind uneori soliditatea pînă la asprime, economia pină la avariție. Turcii, Rommii și Grecii rid foarte mult de Bulgari că-s proști și greci. Cu toate acestea, supt liniștea lor aparentă se ascund mari calități militare ! in Bulgaria nu există aristocrație mndra, nici mulți meseriași ,măriți, doritori de petreceri și excitați la țură prin contrastul prea violent, prea j continuu al unui lux cinic fața de mizeria lor. Grava chestiune socială din țările industriale, idealizmul mistic și speculativ al Slavilor nu prea există în Bulgria. Nobleță propriu zisă nu e Raporturile burghezului cu țăranul is oordiale; țăranul se poartă față de burghez nu ca un servitor, ci ca un camarad. Această democrație te surprinde din Francia, unde egalitatea, cind vii ca și libertatea, a fost scrisă pe toate monumentele c să fia pe urmă uitată în practică. Cf»mn aceiași democrație există și in Grecia. Francia, din contra, cu toate că e republica, e o f mrä prea veche ca să nu existe, supt o egalitate de vorbe, o inegalitate de clasa și de pozițiune socială. Î Tot așa sa întâmplă in Statele Unite, le are s mai vechi de un secol. Orice țară care îmbătrânește, care are uin tezaur de tradițiuni, amintiri și glorii personificat în oarecare nume, orice țară care are oameni bogați ori Iesuperiori In altele, e aristocratică Alt fapt care contribue la fericita egalitate din Bulgaria e lipsa averilor mari. Puțini au cinci sau zece milioane, făcute și acelea mai mult în Rominia, unde Bulgarul (care e guvernatul Balcanilor) găsește ușor de lucru la mijlocul unei populațiuni leneșe și cheltuitoare. (Bravo Bulgarilor , N. Trad.). Foarte mulți țărani Bulgari știu sa citească și asta se vede din modul cum vorbesc ei cu deputații sau cu , miniștri lor. Bulgarii au mare putere da asimilare, și de aceia au succese prin școalele străine pe unde se duc In Rominia se crede tocmai pe dos,