Evenimentul, octombrie-decembrie 1909 - ianuarie-februarie 1910 (Anul 17, nr. 190-281)

1909-10-14 / nr. 201

­ANUL XVII No. 201 s Bani ABOU&Mtm7 Pe un an . . Pe jumătate de an . Lei 20­10 Pe trei luni ... 5 In străinătate pe an 30 Un număr vechi 30 bani ORGAN AL PARTIDULUI CONSERVATOR Redacția și Administrația Iași Strada Lăpușneana 44 MERCURI 14 OCTOMBRIE 190­5 Bani miUSHGIUHI Insexu­i și reclaim.® In pag. a 2-a rândul 1 leu In pag. a 3-a rândul 50 b. In pag. a 4-a rândul­ 30 b. t­elefon Conflictuil de la Biserica noastră ortodoxă este după Constituție biseri­ca de Stat și aceiași constitu­ție recunoaște că ea se înte­meiază pe Sfintele Canoane. Puterea politică este datoa­re în legile ce face să respec­te cu scrupulositate Sfintele Canoane, pentru ca să nu tul­bure conștiințele noastre prin încercări novatrice care ne-ar îndruma spre vre-o schismă. Episcopul Romanului—unul d­intre puținii noștri prelați întru totul respectabili, P. S. S. Gherasim Saferim—a sem­nalat S-lui Sinod că legea Con­siliului Superior Bisericesc este abătută de la canoane. P. S. S. Episcopul Romanu­lui a depus un documentat memoriu asupra acestei ches­tii și a declarat că, întru­cît Sf. Sinod admite - prin apli­care- aceasta lege anti-cano­­nică, el Episcopul Romanu­lui nu mai poate sta alături de membrii unui corp care se face complice călcătorilor de canoane. „Eh voi se remin ortodox și „nu mai am ct căuta aice—a zis „înaltul Prelat“. Dl. Ilaret, ministrul Culte­lor, a remas cît­va timp ză­păcit , apoi a îngaimat un fel de cuvîntare care nu are nici o valoare, întru­ cît nu a dovedit că legea, ce pentru prima dată aplică d-sa acum în Sf. Sinod, este lege corect canonică. Aceasta’i în chestie : cano­­nicitatea sau necanonicitatea legei. Dacă este anticanonică bine a făcut tot ce a făcut Înaltul Prelat—pentru că respectarea canoanelor se impune prela­ților bisericei Romane, căci alt­fel nu au nici un scop și nici o menire în Biserică. Și fără de a cunoaște în amănunt textele pe care se rezimă Episcopul Romanului pentru a susținea necanoni­­citatea legei—noi, între dl. Haret— care a comis atîtea pozne și e capabil a comite încă și mai multe—și între Prea Sănția Sa Episcopul Ghe­rasim Saferim nu putem fi decît de partea înaltului Pre­lat. Știm că în timpul tratati­velor pentru numirea Prima­tului și a Mitropolitului Mol­dovei­ au fost târguieli cu dl. Haret pentru a i-se primi le­gea—vestita lege care-i as­­tă­zi în chestie. Și n’ar fi mi­nune ca din acele tîrgueli să Sfîntu­l Sinod fi isbutit pentru ca ministrul se aibă voie se calce canoanele bisericei noastre ortodoxe. Așteptăm să vedem publi­cat memoriul de protestare al Episcopului de Roman pentru ca să ne pronunțăm mai hotărîtor. FUGITIVE a—Și totuși acest om putred de păcate, acest multicolor și v­e­c­i­n­i­c schimbător bărbat poli­tic" etc. „Opinia" Aluzia e transparentă. Pot zice chiar impertinentă Și de ghicit e prea ușor Pe cine—, Opinia“ țintește Când de pacate ea voriiște Și de-un bărbat multicolor. Căci cine-i putred de păcate ? Și cine-a fost, pe tind, de toate, Iatăi Intre cameleoni ? De nu chiar „șiiulu despre care A murs chiar vestea'n lumea mare Că'i zice: „Șoapte Pantaloni' ? Baiu. ....... «■«■' ■ [UNK] [UNK] La calendele grecești Ziarele Capitalei ne aduc ști­rea că vizita ministerială în lo­calitate proectată întâi pentru ziua de 15 Octombrie și apoi pentru 28 Octombrie, a fost amintită sine die. Departe ca faptul acesta să fie o surpriză pentru noi, măr­turisim că ne așteptam la el și ne așteptam încă de cînd inten­­țiunea acestei vizite se manifes­tase și presa o înregistrase. După cele petrecute la Vaslui și la Huși era imposibil ca d-lui Ionel Brătianu să nu i-se fac cheful de turneuri politice prin nordul Moldovei, prin acele părți unde emisarii poporanismului sterist crează atâtea tabere duș­mane în sinul partidului liberal. Consecvenți doctrinei socialiste, aceste elemente de disoluție so­cială și-au început acțiunea lor disolvantâ în însăși cadrele par­tidului în care erau incorporați într’adevăr ce să facă d. Ionel Brătianu la Iași ? Să vadă cum cele două tabere antagoniste din clubul liberal să frămîntă de moarte între ele ? se expună la neplăceri și la apostrofe de felul celora la cari s'a expus la Vaslui și la Huși ? Sau ca ci­stiune de gospodă­rie liberală să vadă halul în care se află orașul Iași ? Primul ministru a făcut în timpul din urmă destulă expe­riență pentru a se mai expune la asemenea neplăceri. Dacă este însă cine­va pentru care această amînare sine die să constitue o surpriză și încă o dureroasă surpriză, acela fără îndoială este d. Stere. Șeful nominal al liberalismu­­lui ieșan conta mult și scoata multe în vederea acestei întru­niri. Dînsul știa că de aci de la Iași primul ministru va aduce la cunoștința țarei fericitul eve­niment al complectărei. Și cu acest fericit eveniment al com­plectărei d. Stere mai spera—cel puțin așa i se șoptise—că î-și va vedea fi dînsul visul cu ochii, că va avea în sfîrșit la subțioară nenorocitul acela de portofoliu ministerial după care umblă ah­tiat de atîta vreme. Socoteala de acasă n'a voit însă să se potrivească cu cea din tîrg. Chestiunea complectărei ca­binetului care părea o clipă re­­zolvată, s’a încurcat în timpul din urmă și mai rău. Refuzul de a întră un minister a d-lui general Crăiniceanu fără certe condiții pe de-o parte ; opoziția vechilor cadre în cap cu d, Fe­­rechy de la ori­ce demersuri în privința complectării pănă nu se vor deschide corpurile legiuitoa­re pe de altă parte, au venit una după cea­laltă să strice toate com­binațiile d-lui Ionel Brătianu. Haturat că ne­avînd ce să a­­nunțe, primul ministru nu mai avea ce căuta la Iași. Iată de ce amînarea la calen­dele grecești a vizitei ministe­riale în localitate a fost o sur­priză dureroasă pentru d. Stere, care î­și vede și tilul său de „aur”—d. Stere vrea finanțele,— realizabil tot la calendele gre­­­cești. .——»—­ Nu este criză ? Ziarele liberale se miră că presa opozițiunei pomenește de o oare­care criză ce ar fi un guvern. Ziarele liberale tăgăduesc că ar fi criză, părerea lor e că guvernul se află în starea cea mai normală și se arată foarte su­rprinse că opoziți­­unea nu vede lucrurile la fel. In adevăr, nu este criză de gu­vern în România ? Dacă ar trebui să judecăm după faptul că actuala formațiune guver­namentală dfiinuește de prea multă vreme, negreșit nu este criză. O for­mațiune care durează luni de zile și conduce trebile Statului cu pretenția de a le conduce încă și mai mult, este o formațiune normală. Dar dacă facem o comparație cu cele ce se petrec aiurea și luăm de normă bu­nul simț, negreșit că suntem la pli­nă criză guvernamentală. Dar, mai inttmu, ce se poate Înțe­lege prin cuvântul „criză“ ? Ce este o criză ? Când se poate spune că este criză ? Criză, după părerea noastră, este atunci când guvernul încetează de a fi In stare normală și duce o exis­tență anormală. Pentru ca un guvern să fie In stare normală trepuie să fie compus din 9 miniștri, toți aceștia să fie in deplină Înțelegere, iar între guvern și partid să fie armonie. Dare așa sa prezintă actualul guvern ? Mai întâiu guvernul actual. Încă de mai multe luni de zile, se află redus la 7 miniștri. Faptul că de aproape un an cabinetul nu se poa­te întregi ci este silit să trăiască mutilat cu două interimate, e dovada cea mai bună cum că guvernul nu se află în stare normală. Un regim normal nu ar fi tolerat o asemenea stare de lucruri. Sub un regim normal cabinetul ar fi fost întregit, fără Intirziere, atit spre a face dovada că o deplină În­țelegere există in partid cit și pen­tru ca interesele Statului să nu su­fere. Dovada lipsei de sănătate a re­gimului este evidentă, mai ales dacă comparăm starea de lucruri de as­tăzi cu starea de lucruri­ de ieri. Când au venit liberali la putere în 1907 au găsit opt departamente mi­nisteriale care funcționau de mai mulți ani, însă liberalii au socotit că opt departamente sunt prea puține și că interesele Statului ar suferi dacă nu ar fi mai multe. Și atunci au Înființat pe cel de al noulea mi­nister. Acest da al noulea minister a fost creat, atât spre a descărca prea în­cărcatul minister al domeniilor, agri­culturei, comerțului și industriei, cât și spre a se mulțumi mai mulți mi­nisteriabili din partid. In sfârșit mi­nisterul al noulea a fost înființat sub cuvânt că numai cu opt miniș­tri nu se poate guverna destul de bine țara, și cu toate acestea, de a­­proape un an de zile, dl. Ionel Bră­­tianu guvernează numai cu șapte. Unde este logica ? Dacă dl. Brătianu guvernează nu­mai cu ș­apte miniștri de­și tot d sa recunoscuse, cu un an mai înainte, cum că nici cu opt nu se poate guverna In mod normal, oare aceasta nu este o dovadă cum că situația guvernului e anormală, deci că avem o criză guvernamentală ? Dar este măcar armonie Intre mi­niștri sau Intre miniștri și partid ? Dar de unde ! In minister se află miniștri in cele mai rele raporturi. Am povestit care sunt raporturile dintre d-nii miniștri Costinescu și Haret și am povestit fapte. Așa am aratat că dl. Costines­cu a refuzat să aprobe rezultatul li­­citațiunei ținută la departamentul instrucțiunei pentru combustibilul trebuincios școalelor și tot d. Costi­nescu a refuzat să plătească cheltue­­lile de deplasare a funcționarilor ministerului de instrucție. Dara asemenea conflicte nu dove­desc că Intre miniștrii se află rapor­turi netolerabile și că ne găsim in plină criză ? Dar intre miniștri și partid ce le­gături sunt ? Partidul este divizat In două părți și atât de anormală e situația parti­dului liberal in vremurile acestea la cet membrii clubului din București, la mare majoritate, vorbesc pe față în casa partidului, că votează pentru candidați tskiști la toate alegerile parțiale. In starea aceasta de spirite gă­sește răsunet in guvern. D. Costinescu nu ascunde păre­rile sale și nu face un mister cu soluțiile pe care le propune, țin a­­devăr, cine nu știe că d. Costinescu e de părere că ministerul să se re­manieze în așa fel In­cit să se dea satisfacere vechilor cadre pentru ca acestea să fie mulțumite și să dea, iarăși întregul concurs partidului in alegeri. D. Costinescu nu so stește a spune că fără a se obține o ase­menea restabilire a armoniei In par­tid liberalii nu vor putea participa, cu șanse de succes, la alegerile par­țiale ce se vor face la iarnă. Aceasta e situația generală. Apoi dacă nici aceasta nu se mai numește criză, o criză latentă și foarte periculoasă, nu știm, rău, ce mai este o criză și clnd există criză intr’un guvern ? (Conservatorul) Examenul căpitanilor aspiranți la gradul de maior s’a amînat din cauză că un mem­bru al comisiunei, dl. Stere, e ocupat a»­iurea și anume în comisiunea de exami­nare a candidatului la catedra de Drept Roman de la Universitatea de Iași. Pentru acest motiv dl Stere a demisionat din comisiunea examinatoare a candidaților pentru catedra de armonie de la Conserva­torul nostru, în care comisiune figurează ca președinte.­ ­CV In „Opinia" de azi, dl. Lascar Traversin continuă polemica în unul cu dl. G. Panu.­­CV — De ce dl. Georgel Mîrzescu se scaldă în apele Steristo-poporaniste ? — Fiindcă are pe Săteanu la gazetă. r - -----A/WXi- --------• FARÂMITURI — Care’i litera favorită a d-lui Stere ? — Litera K. — Pentru ce ? ! — Pentru că toți prefecții săi, Kernbach care a fost, Krupenschl care este, și Kili­­ntogl­t care era să fie, încep cu litera K.­­C. „Opinia" despre ai săi .* Nimic nu revoltă, nu indignează mai mult de oât oamenii care fac pe puritanii și pe moraliștii în politică, ei care sunt quintesența lipsei de scrupule în aface­rile lor și personificarea imoralitatei în toate ca și în politică". Evident că ziarul takist își atacă propriii săi partizani, începînd cu șeful din Iași. Dar pe ce petrece oare în tabăra lor ?­­C^­Oficiul nostru telegrafic a primit și expe­diat ori următoarea telegramă :" Espanas G­uber­no» Europă» Pen traco» execatados Ferreros, los restituidos medallos espanos et protes­­tandos eoa ultimas energlas contras infamos assaasinados. Dr. Tironos Delos Faculiatos ntedicinalos lasayoa—Bomanlaa ---------------- „h, INS EMNÄRI STRO FE Deschideți ori­ce revistă sau ori­ce jurnal literar veți vedea refăin­­du-se, pe pagini întregi, tipărite cu litere groase, versuri cari de­sigur nu merita nici o atenție. Citindu-le te gindești cîți poeți adevarați scriu la umbră, necunoscuți de nimeni, scriu: Insemnîndu-și simțirile lor rare, smulse din inimă, pline de gloduri și înălțare sufletească, și nimeni nu-i să le asculte cuvîntul, aă sa încînte de frumusețea plăsmuirei lor poetice. Cite odată intimplarea ne ajuta să descoperim, ici colo, cîte o poezie frumoasă, ca și cum am găsi plim­­bindu-ne pe timp, este o floare as­cunsă care te atrage numai cu miro­sul ei îmbătător. Mulțumirea noastră e cu atit mai mare, cu lolt mai ne­așteptată, căci ori­ce plăcere, și ca toate celelalte și cea estetică, cu cît e mai prevăzută, mai dorită dinain­te și mai scontată, cu atit e mai puțin savuroasă și mulțumitoare. O întimplare face se-mi cadă lu­mină două frumoase strofe a unui poet necunoscut: A. Toma. Frumuseța lor m’a incintat. E în ele o îndrăz­neală de concepție, o adincime de cugetare, o lărgime filosofică de in­spirație, rară, in poezia noastră mo­dernă. Citind versurile aceste te gân­dești la Alfred de Vigny, nobilul po­et al cugetărei și al sentimentelor înalte, și îți aduci aminte și de E­­minescu și Carna, de la noi. Ideia e foarte originală și demnă de atenție. Omul prin suferința lui e singurul zeu al pământului. S’ar fi putut pu­ne ca motto versul lui Vigny : „J’aime la majesté des souffrances humaines“ Iată și versurile poetului A. Toma, pe care le împărtășesc cititorilor: Zeului necunoscut Tu ai gustat Isuse și moartea și mor­mîntul, Dar noaptea lor de spaimă, ea s’o ° nduri mereu Mai sus fu de­cît poate un fiu de Dumnezeu Și sbor luînd spre ceruri, ne'ai des zeit pămîntul­ Dar fii țăriei iată, duc crucea și duc spinii Și pănă 'n fund beau moartea, în veci de veci ad­ică Un zeu smerit e omul El n'cre Um­ple încă Dar viața-i, ca și moartea-i­ dau în­zeire tinii. Tristan.

Next