Evenimentul, octombrie-decembrie 1909 - ianuarie-februarie 1910 (Anul 17, nr. 190-281)

1909-11-26 / nr. 235

-AN,U L XVII Ne. 285 5 Bani ABONAMENTE Pe­­ un an . . . Lei 20 Pe jumătate an . 10 Pe trei luni ... 5 In străinătate un an 30 Un număr vechi 30 bani ORGAN AL PARTIDULUI CONSERVATOR Redacția și Administrația Iași Strada Lăpușneanu 44 JOI 2S NOEMBRIE 1909 1 5 Bani anunciutri XuLserții el rec­la tine In pag. a 2-a rândul 1 leu In pag. a 3-a rândul 50 b. In pag. a 4-a rândul­ 30 b. TSLEPON Să i­ 3 Slăbească Au ajuns într’adevăr din cale afară de plicticoase co­chetăriile și asalturile curteni­toare ale takiștilor față de par­tidul conservator. Toate desmințirile drastice ale presei noastre cu privire la vre-o apropiere sau acțiu­ne paralelă, toate comunica­tele și toate intervievurile ce s’au dat de către fruntașii noștri politici nu au avut da­rul să poată scoate din capul takiștilor ideia unei „ concen­trări conservatoare“, presa pusă în serviciul lor continuă încă și astăzi să răspîndească în public apropierea „mult doritului“ eveniment. A trecut aproape vreme de un an de cind „Adevărul“ cel dintâi a asvîrlit în opinia publică senzaționala știre a concentrărei conservatoare. Aceasta era îndată după pri­mele eșecuri suferite de către gruparea takistă, atunci cînd mințile începură să se mai desmeticească. Partidul con­servator, se ințelege, a des­­mințit imediat aceste svonuri, denunțîndu-le nu numai ca fantaziste dar și ca ridicole. Cu toată execuția bine-me­­ritată pe care a suferit-o gru­parea takistă din partea pre­sei conservatoare cu acea o­­cazie, n’a trecut de­cit o lună la mijloc și „Adevărul“ iar a scos capul la lumină cu o nouă știre de senzație, faimo­sul minister de tranziție în vederea reformelor agrare, minister de­sigur în care să fie chemat a participa și d. Take Ionescu alături de frun­tașii partidului conservator. Odată desmințită și această știre, „Adevărul“ fără să-și piardă curajul a dat alta la iveală, acea a guvernului de concentrare conservatoare ce ar rezulta în urma tratative­lor de la putere la putere. Și pe zi ce în opinia publică se observa că acțiunile takismu­­lui sunt mai în scădere, pe atît propaganda «Adevărului“ în jurul unei apropieri cu partidul conservator devenea mai asiduă. Se înțelege că presa con­servatoare avînd ceva mai bun de făcut de­cît să caute a desminți zilnic fanteziile „Adevărului”, l’a lăsat să-și continue nesupărat de nimeni reportagiile politice de senza­ție asupra concentrărei, cari dacă puneau pe gînduri pe toți gură* cască, în cercurile politice seriose nu produceau de­cît ilaritate. Tăcerea presei conservatoa­re a fost interpretată însă de către „Adevărul“ și inspira­torii săi ca un fel de inclina­­re a partidului conservator către o înțelegere și atunci a început adevărata larmă în jurul concentrărei. Văzînd că zilele guvernu­lui liberal sunt numărate și că la succesiune nu poate fi vorba de­cît de partidul con­servator, în culmea zăpăcelei takiștii nu țipau de­cît „con­centrare!“ Ba mai mult, „A­devărul“ găsea ca prea înde­părtată o concentrare conser­vatoare abia atunci cînd va avea loc schimbarea de regim, ci vroia cu tot dinadinsul o acțiune paralelă chiar de pe a­­cum pentru răsturnarea gu­vernului liberal. E lesne de înțeles că în fața speculațiilor presei takiste a­­supra așa zisei acțiuni para­lele prin comună înțelegere, cît și din cauză că s’a potrivit ca takiștii să combată guver­nul liberal în cîte­va puncte combătute și de partidul con­servator, o lămurire opiniei publice se impunea, to Atunci, spre marea decep­ție a takismului plin de spe­ranțe, interviewul d-lui Carp a venit să spulbere toate com­binațiile­­ făurite în oficina „Adevărului”. Acum, credem, i­ s’a tăiat cel puțin pentru cîtă­va vreme pofta ,,Adevărului“ de curte­niri și mediațiuni amorale. Trebue să se știe odată pentru totdeauna că odată a­­leasă neghina din grîu, ni­meni din partidul conservator n’ar comite imprudența să se amestece din nou la un loc. Căci, în cele din urmă care e menirea politicei conserva­toare de­cît acela de a face politică cinstită pentru bine­le țărei, iar nu pentru căpă­tuiala haitei hămisite care a înconjurat pe acest lanus cu două fețe, care se numește Take Ionescu. Să ne slăbească.­­ ■—-------­ FUGITIVE fesa ia „Comitetul electoral al clubului liberal a fixat ori candidatura d-lui dr. Manicatide la colegiul al 2-lea de Senat“. Ziarele Ciudată fapta lor îmi pare Și nu prea pot­ea să'mi explic . La un colegiu—așa de mare. Un candidat atît de... mic ? Bum „Propapia conservatoare“ Ziarul partidului conservator din Tutova, reluîndu-și apariția publică in capul primului său număr comu­nicatul semnat de șeful partidului local d. Lupu Kostake, prin care a­­nunță că la alegerea colegiului al II-lea de deputați, ce se va face în ziua de 13 Decembrie, pune candi­datura d-lui Mihai Vasiliu Christes­­cu, un vechiu și Încercat conserva­tor, un tînăr de talent, care a mai reprezentat in Cameră acest colegiu. Comunicatul anunță în acelaș timp că prietenul nostru d. N. N. Grego­­riade, indicat și d-sa, prin trecutul său, ca și prin trecerea mare ce are in colegiul al Il-lea, să­ce candidat, a bine­voit să se retragă pentru a aduce încă un serviciu partidului. D. Lupu Kostake exprimându-i mul­țumirile sale pentru acest înțelept act politic, li asigură că partidul va profta de prima ocaz­une pentru a-i arata simpatia și încrederea de care se bucură. „Propaganda Conservatoare” pu­blică in acest prim număr și un foar­te interesant interview al valorosului nostru fruntaș d. Lupu Kostake, în care d-sa vorbește de remaniarea mi­ nisterială arătînd că nota ei este tri­umful d-lui Emil Costinescu în po­triva „Ocultei” d-lui Eug. Carada. Despre generoși d. Lupu Kostake spune că in­­ politica țarei sunt, ca pretudindeni socialiști, o negațiune. In sfirșit e de părere că așa cum s’a remaniat guvernul, nu mai poate fi de­cJt un guvern vremelnic pentru expediarea afacerilor curente. ---- 1 1 1 Iar ese la iveală? După ce a făcut cîte­va luni la șir pe schimnicul în patiu­rile mănăstirei Neamțului în urma campaniei noastre în chestia Zemstveului, după ce in prada nopților de Insom­nie a stat o lună închis în casă fiind­că d. Ionel Brătia­­nu sa exolusit din rîndul as­piranților de ministere, d. Stere scoate iarăși capul la iveală. In nu mai puțin de două zile a ținut două ședințe ple­nare la clubul liberal, mani­festând veleitatea de a lua pe mine că alegerile parțiale. Știam că d. Stere este un personagiu scos din circula­ție, căruia după însăși decla­rațiile d-sale nu i-a rămas de­cît revista și casa de sănă­tate. Credeam că în urma celor petrecute i-a mai rămas mă­car intima doză de bun simț care să-l facă să înțeleagă că politicește este I sfirșit și că nu mai poate scoate capul în public fără să fie taxat de necinstit și farsor de cea mai vulgară speță. Adică d. Stere voește ca tot dinadinsul să apară în arena luptei electorale ? Voiește să ceară voturile alegătorilor pentru candidatul său ? Poate spars și in aplicarea sistemu­lui căzăcesc de la trecutele alegeri ? ! Nu ne vine a­ crede, dar to­tuși așteptăm. Numai să nu-i pară rău la urmă... Gheorgh­e G. Partidul conservator a fost du­reros încercat prin moartea unuia dintre cei mai devotați soldați ai săi, Gogu Robescu. Bine cunoscut în lumea politi­că, Gogu Robescu era mult iubit și stimat de toți mai cu seamă de concetățenii săi din Galați, o­­raș pentru care Robescu a post ca un adevărat părinte. Născut în Focșani în iunie 1847, studiile liceale le-a făcut în Haul Sf. Sava din București, iar di­ploma de doctor in drept a luat-o la Bruxelles. Și-a început cariera în magistratură, apoi a îmbră­țișat profesiunea de avocat pe care a exercitat-o până la sfîrșit. A reprezentat Galații de cinci ori în Parlament, și a fost primar și prefect interesîndu-se cu cea mai mare dragoste de nevoile popula­ției rurale. Gogu Robescu avea o inimă lar­gă, el a ajutat vecinie pe cei ne­norociți, pe cei saraci. Moare într-un moment cînd încă putea fi de mare folos partidului conservator, în­ numele căruia de­punem o călduroasă lacrimă pe mormîntul său de abia închis. FARAMITURI In fine clubul liberal local are un can­didat, mititel, dar bun... doctor. Totuți, flînd­ ca alegătorii sunt oameni sănătoși vizitele d-lui doctor Manicatide sunt de prisos. Resultatul de asemenea se poate preve­dea, dl. Manicatide va fi al doilea doctor pe care liberalii îl pun candidat ca să aibă cine cădea. Ne miră însă un lucru. De ce au uitat pe dli doctor Juliano ? Ori poate că d-lui a eșit la pensie, scos din oficiu avind împli­nite termenele de căderi în serviciul par­tidului ?­­CV lașul în revistă, presa de bine­facere, țesută din perle de spirit pentru încuraja­rea broderiilor naționale, a fost caracteri­zată­­ de „Mișcarea" după cum urmează : „O surpriză pe neașteptate care a stîrnit o furtună de­ ilaritate“. Vă puteți închipui ce ar fi fost dacă sur­priza era­­, pe așteptate?! --------------------------------------------­ Ecouri Politice c­omitetul executiv conser­vator a luat hotârîrea ca d. C. C. Arion să interpeleze in Senat și d. Barbu Delavrancea în Cameră, pe d. ministru al instrucției publice asupra modului cum d. Tău Maio­­rescu a fost nevoit să demisioneze de la Universitate. A anunțat că s-a acordat serviciului de navigație flu­vială o sumă de 300.000 lei în ve­derea organizării unui serviciu spe­cial de navigație comercială pe Prut. Se știe că Rusia are deja un ase­menea serviciu, prin mijlocul căruia atrage spre porturile rusești de la gurile Dunării o mare parte din co­merțul de cereale de pe marginea Prutului. In scop de a se organiza un ase­menea serviciu român pe Prut, ser­viciul nostru fluvial a comandat la șantierul din Severin șase remorche­re puternice care vor fi puse la dis­poziția comerțului. ăspunsul la Mesagiu a fost în fine dat presei spre publicare. Conținutul nu e de­cît parafa­­zarea Mesagiului, minus greșelile de stil și gramatică. S’a întîmplat se vede că d. Culoglu autorul răs­punsului la Mesagiu să știe mai multă gramatică de­cit întreg con­siliul de miniștri. Cum se face însă că tocmai d-l Culoglu a fost acela asupra căruia a căzut onoarea aceasta ? Adică nu s’a găsit in tot parlamentul o persoană mai aptă pentru a ticlui un răspuns la adresă de­cît cunos­cutul om de afaceri d. Manolache Caloglu zis și „Cazino de Paris“? Se zice că d. Constantinescu P. a fost acela care a stăruit ca să i se acorde demnitatea aceasta d-lui Culoglu. Ce ți-i și cu solidaritatea la oa­meni de afaceri!­n urma destăinuirilor făcute de „Epoca“ în privința fraude­lor de la serviciul de geniu al cor­pului II de armată, ministerul de războiu a ordonat o amănunțită an­chetă la acel serviciu. D. general Minei, intendent gene­ral al armatei a fost însărcina­t cu ancheta, care, după cum spune o notă a ministerului de război, atenuat­ă de un ziar oficios de seară, care a pu­blicat-o, va avea să cerceteze toate responsabilitățile in fraudele imp­­utate colonelului Marian. Inmormîntarea lui Augustin Bunea Discursul poetului Octavian Goga Jalnici ascultători. Viața unui popor In lupta lui pen­tru asigurarea existenței, este călău­zită de îndemnul unei năzuinți spre culme. Spre ajungerea unei culmi se frămîntă în veșnică neodihnă forțele pe cari le poate pune în miș­care sufletul mare al unui neam. Aceste forțe în desfășurarea lor is­torică își găsesc întruparea în per­sonalitățile distinse, care sunt menite a schimba fața vremilor și a aduce cu un pas mai departe neamul lor în năzuința spre atingerea culmei. Aceste personalități întrupează pu­terea misterioasă a geniului unui po­por și prin munca lor se reprezintă veșnica schimbare la care e supusă societatea. Ei sunt conducătorii în a căror activitate se concretizează fră­­mîntarea unei epoce : „aleșii" după cuvîntul scripturei, „eroii" cum îi numește filosoful, întreaga evoluție istorică a unui neam nu se poate închipui de­cit ca un rezultat al acestor personalități, căci adevărate sunt cuvintele lui Carlyle : „istoria universală, istoria a tot ce a săvîrșit omul pe lumea a­­ceasta, este in fond istoria oameni­lor mari cari au muncit noi". Și cum trupurile munților sunt într’o frățeas­că înlănțuire îndelungată pînă la cea mai înaltă culme, astfel și In des­­voltarea istorică a unui neam, per­sonalitățile, cari se succed din ge­nerație in generație, au o intimă le­gătură organică. Desvoltarea culturală a poporului romînesc încă nu poate fi socotită de­cit ca un dar al personalităților, din a căror muncă s’a înfiripat. Și această desrobire culturală a noas­tră iși are aleșii, eroii ei. Din negura unei întunecimi de veacuri ne-au smuls cîteva persona­lități, cîțiva cărturari, răsăriți din po­porul acestui pămînt batjocorit de umilințe, înainte cu un veac și jumătate, s’a început munca de des­robire culturală a neamului nostru. Primind învățătura Romei, cîțiva ti­neri cu sufletul de apostoli, in chi­­lințele lor singuratice, răzimați pe cărțile bâtrine și-au întors privirile spre acest neam chinuit și impinte­­neți de îndemnul demnităței strivite, căutind un reazim, un cuvint de mindune pentru suflatul lor apăsat de umilință, în Îndelunga lor cerce­tare și-au descoperit­ limba și istoria lor Filologia și istoria lui Klein, Șin­­cai, Maior, a incorporat cele dintăi raze strălucitoare prin care a lumi­nat soarele culturei noastre. Ei au adus mindune in sufletele descurajate, au adus neamului romînesc conști­ința de demnitate, care a înviorat pe cei apăsați. Sub influența lor cărtu­­rărimea a început a se desface din negura veacurilor posomorite și prin ei din mințile primenite, din sufletele regenerate a primit întrupare conș­tiința națională. Spre norocul nostru ș­iul acestor personalități excepțio­nale nu s’a încheiat cu prăbușirea lor, ci s’a continuat mai departe. Ca o încorporare a unui prisos de energie adunat de truda ascunsă a veacurilor, s-a ivit o bogăție de figuri nouă, cari au dus mai departe un curent de idei. Bărnuț, Papiu Ilarian, Cipariu, Bariț, au fost sluji­torii aceluiași altar. Prin acești băr­bați și-a purtat geniul neamul româ­­nesc din mină in mină făclia redeș­teptări naționale și culturale. Și in evoluția istorică a acestei pleiade de bărbați va trebui să fie așezat ca un continuator vrednic răposatul nos­tru de astăzi, pururea viu prin alcă­tuirea minței sale : Augustin Bu­nea. Prin toată viața și activitatea sa Augustin Bunea este continuatorul acestei tradiții seculare a literelor ro­mânești in Ardeal. Prin originea lui prin studiile ce le-a făcut la Ro­ma, prin spiritul de intimă înrudire cu occidentul latin, prin năzuințile lui științifice, prin fondul de înaltă

Next