Evenimentul, iulie-septembrie 1911 (Anul 19, nr. 112-183)
1911-07-24 / nr. 131
ANUS XIX No. 181 5 B ani &BOfi&wmrE Pe un an . . . Lei 20 Pe jumătate an . 10 Pe trei luni ... 5 In străinătate un an 80 Un număr vechi 80 bani DUMINICA 24 IULIE 1911 3 Esexii hmimduim Iruaieriliși raclam* In pag. a 2-a rândul 1 leu In pag. a 3-a rândul 50 b. In pag. a 4-a rândul. 30 b. TS2E3PO2T STO.S © ORGAN AL PARTIDULUI CONSERVATOR^ Redacția și Administrația Iași Strada Lăpușneanu 44 * Cu c« Se poate lăCida spastia ? Pentru ca opinia publică să-și deie seamă de cinstea și corectitudinea firmei „La trei frați“, care exploatează țara și pretinde să acapareze tot ce este izvor de bogăție și putere, în satul acesta fără cîini, care se numește Regatul Romîniei, în baza principiilor de naționalitate și patriotism, e bine să recapitulăm aici, diversele afaceri cari s’au descoperit pănă astăzi în sarcina dinastiei și cari pun în evidență rapacitatea și lipsa ei de orice scrupul. Dinastia n’are principii. Ea nu are decit pofte și dorințe de cîștiguri ilicite, apetituri josnice ; ea n’are decit stomac și ceia ce o caracterizează pe deplin este suprema ei nerușinare. Întocmai ca pungașul pe care-l prinzi cu mîna, în buzunarul altuia, dînsa țipă și se lamentează asupra bunelor ei intenții și dovada am avut-o, acum cu afacerea tramvaielor, cînd apucată de gît de primărie, pe care încerca să o jefuiască—dinastia a început să se jăluie că e năpăstuită, că i se face nedreptate, că un guvern vîndut străinilor (!?) persecută capitalul și industria romînească. Dar să începem pomelnicul numeroaselor ei afaceri și trebue să ne grăbim a o face, pentru că el este lung și variat. In primul loc, avem afacerea Rătești In calitate de ministru, d.T. I. C. Bratianu a luat în arendă, sub nume interpus și pe un preț ridicol, moșia Răteștii a Eforiei Spitalelor Civile și numai dorința de cîștig, lăcomia neamului brătienesc a fost mobilul acestui act incorect. Instituția de filantropie, căreia aparține moșia luată in arendă, a fost frustrată, cu o jumătate de milion și astfel s’au luat din gura bolnavilor bucățica de piine, lingurița de doctorii necesară însănătoșirii lor !... Avem apoi afacerea circiumei din colțul stradei Manea Brutar, cu calea Griviței. Abuzînd de faptul că e ginerile d-lui Emil Costinescu, pe atunci miniatm de finanțe, d. C. I. Brătianu a călcat legea circiumelor, deschizînd stabilimente de vînzare de băuturi spirtoase. In vecinătatea unei biserice și numai în urma unei campanii de presă, acest negustor neoinstit a revenit la respectul legei, închizînd ușa circiumei din fața sfîntului locaș. Stabilimentul există însă și astăzi și este într’o stare foarte prosperă. Afacerea bulevardului.In calitate de prim-ministru și fratele său Vintilă fiind primar al Capitalei, d. I. I. C. Brătianu a pus să i se deschidă un bulevard, care să pună in valoare imobilul ce și-a construit, în strada Lascar Catargiu. Planurile există și astăzi, în dosarele primăriei Capitalei, iar dacă noul bulevard pus la cale cu banii contribuabililor, nu a fost construit, pricina nu este alta decât căderea regimului liberal de la putere. Și în legătură cu palatul din strada Lascar Catargiu, nu trebuie să uităm nici mica incorectitudine, că același primminisru a cărat molozul și dârămâinile de la vechea clădire, pe care a dârmat-o, ca să construiască din nou, cu vagoanele artilerii, puse la dispoziția sa de un ministru de război prea plecat. Ajungem astfel la a 5 a afacere, care este acea a tramvaelor comunale, al cărei caracter pur comercial se dovedește astăzi, cînd societatea, acționînd în judecată primăria Capitalei, cere daune interese de 50.000 lei pe zi, plus procente și in care figurează și protejații ei. Urmează apoi Govora-Calimanești, societate întemeiată pe aceleași baze, ca și cea a tramvaielor și in care drepturile Statului au fost incăl“ cate și averea sa data în exploatarea dinastiei și amicilor ei. rea Avem după aceasta SocietaLocuințelor efline, despre care va veni timpul să ne ocupăm altă dată și în care tot dinastia operează, prin favoriții și interpușii ei,oameni de paie. Micul gheșefi al expropierilor vilei și a terenurilor d-lui Vintilă Brătanu de la Constanța, pe cari un ministru de lucrări publice, complezent cum a fost d. V. G. Morțun, le-a cumpărat pentru Stat, pe un preț exorbitant, sau cum se spune, în termeni technici, prin „bună învoială“ și cu o „justă îndemnizațiune“, ceia ce e identic cu jaful averei publice. Și mai avem încă construcția, de la moșiile cocoanelor dinastiei, de șosele de interes particular, cu banii județelor, întrebuințîndu-se și zile de prestații și plantîndu-se, pe marginea lor, pomi roditori și de lux, aduși din străinătate. De asemenea, nu trebuie să uităm întrebuințarea inginerilor de la C. F. R., la construcța caselor familiei de la Florica și a vilei de la Predeal a fostului prim-ministru, pentru a realiza economia meschină a plăței unui conductor de lucrări și ziarele au vorbit la timp de această urîtă afacere, asemănătoare cu căratul molozului cu furgoanele artileriei, întrebuințarea funcționarilor Creditului Rural, că vînzători și conducători ai prăvăliilor dinastiei. Cazul Mocanul administratorul debitului de vinuri, din strada Manea Brutar și al multor altor slujbași ai acestei institu luni plătit! din banii acționarilor și întrebuințați, pe la moșiile membrilor dinastiei. Iar pentru ca să terminăm, e necesar să punem în evidență și moralitatea firmei, lipsa ei de orice sentiment de recunoștință, pentru binefăcătorii ei și suntem datori să facem lucrul acesta, după ce am arătat rapacitatea și patima ei de cîștiguri ilicite. Paralela este absolut necesară și pentru aceasta avem două cazuri cu totul tipice. Unul ni s’a prezentat, acum de curînd, cu ocazia morței regretatului Parada, fostul director al Băncii Naționale. Cadavrul său nici nu se răcise incă bine și d. Vintilă Brătianu s’a și repezit sa-i ia locul de teama ca să nu pună altul mîna pe el și această supremă impietate, față de memoria defunctului, a fost complectată, prin luarea imediată in posesiune a fotoliului său de director, rîvnit încă din timpul cînd bietul Carada trăia. Al doilea caz îl avem, în sfîrșit în proclamarea de șef al partidului liberal, cu suprimarea d-lui C. Sturdza, a d-lui I. I. C. Brătianu. Uitînd orice sentiment de recunoștință către bătrânul om de stat, căruia își datora situațiunea in partid, d. I. I.C. Brătianu i-a luat locul și comițînd acest act de felonie și neagră ingratitudine, fiul statuiei și șeful dinastiei a dovedit o inimă de piatră,—el n’a avut nici cea mai mică mustrare de cuget. Acesta este dosarul de incorectitudini și acte rușinoase ale dinastiei și lumea cinstită . In măsură acum să judece !... toate învinuirile aduse dlui Marghiloman și guvernului conservator au fost numai josnice calomnii și că țara a dat lovitura de grație grupărei tachiste. Dar „Adevărul“ vorbind de aceasta cădere cu durere zice că, *e cea mai tristă pagină din istoria electorală a României moderne*. Noi vom afirma că e cea mai tristă pagină din istoria grupărei tachiste și singura pagină pe care a putut-o scrie în scurta ei durată, iar pentru corpul electoral este o glorie, ci a dovedit că nu mai poate fi amăgit de toți parveniții politici. O fi mare durerea pe care o simt tachiștii, precum și a „Adevărului” care a perdut speranța de- ași face trebușoarele cu venirea lui Tache la guvern, dar lovitura a fost bine și pe drept dată. De remarcat este că după atăta luptă dusă cu cea mai mare patimă politică, orbiți de insuccesul lor, adversarii noștri, cei mai îndârjiți ,în momente lucide dărâmă ei singuri calomniile aduse și lăudând ținuta guvernului conservator au curajul să se recunoască că sunt mișei. De altfel apucăturile tăchiștilor, scopurile lor politice erau îndestul de bine cunoscute cetățenilor, ca să mai aibă nevoie guvernul, ce încordăndu-și puterile să-i sfarme. Gruparea tachistă născută din ambiții politice, neizvorâta din nevoile sociale, nebazându-se pe nici o clasă socială, s-a prăbușit în mod natural sub propriul ti pacat. Cea mai tristă pagină.. „Adevărul" a simțit din nou nevoia să explice de ce gruparea tachistă care părea atât de populară a căzut într'un mod așa de rușinos în alegerile generale, cădere care a avut de urmare distrugerea grupărei. Se discutase la timp această chestiune și atunci s'a căutat cauza în modul banditesc cum s’au operat alegerile și, pe această temă s’a atacat într’un mod violent guvernul și în special pe Marghiloman, pe care în înverșunarea lor lau denumit „banditul de la Interne". La aceste grave învinuiri le-am demonstrat că nu guvernul a distrus țe tachiști ci țara s’a pronnțat contra lor, deoarece a văzut în această grupare un pericol. Acum după multă chibzuială „Adevărul“ revine asupra aprecierilor făcute la început și alături eu noi spune : «Fața de partidul Conservator democrat este pur și simplu o sfidare îndrăzneață pe nimic întemeiată, când se afirmă că d. Marghiloman a regulat partidul tachist în alegeri, că a terminat deci cu acest partid. Deci rămâne bine stabilit că ȘEFII De aproape jumătate secol de când țara noastră trăește o viață constituțională, nici o dată lumea noastră politică nu a fost mai frământată de fluctuații politice ca acum. Cu vre-o treizeci ani în urmă, cele două partide de guvernământ, nu erau încă bine cristalizate, și trăiau din conpromisuri cu diferite grupări, cu care aveau afinitate de vederi. Așa de exemplu, liberali erau cei din jurul lui C. A. Rossetti, care, deși lucrând de-a valma cu gruparea care asculta mai mult de cuvântul lui Ion C. Brătianu, păstrau totuși o mică nuanță sub denumirea de liberali rosetiști care-i distingea de liberalii brătieniști. Alăturea cu aceste două nuanțe liberale lucra și nuanța ghikistă, adică prietinii din jurul lui Ioan Ghica Bey de Samos, care și ea se prenumera pintre falangele liberale. Partidul conservator pe atunci era și el fracționat, în Românii de peste Milcov. General Florescu, Gună Vernescu, G. Costafoni, Beizade Mitică Ghica, Gr. Pancescu, V. Boerescu etc, erau toți un fel de mici șefi de grupulețe alcătuite din amicii personali ai fruntașului ce conducea grupușorul, și toți la un loc cu micele lor escadroane alcătuiau puterea conservatoare. In Moldova partidul liberal propriu zis nu exista. Se înființa la Iași o grupare numită fracțiunea liberală și independentă care, nu numai că lucra neatârnată de partidul liberal de dincolo de Milcov, dar încă adeseori se ciocnea cu el, în diferite chestii asupra cărora aveau păreri contrare. Arma a conservatoare în Moldova era și ea foarte divizată. Manolake CostaJce era șeful tinerilor conservatori. Apoi după moartea lui, prezidenția acelei grupări o luase un moment Th. Rossetti, după care în scurtă vreme trecu definitiv în mânele d-lui P. P. Carp actualul șef al partidului nostru. Bătrânii conservatori mergeau sub conducerea lui Petru Mavroeni și Lascar Catargi căruia reposatul Mavroeni îi trecu în cele din urmă cârma,—iar după trecerea din viață a lui Lascar Catargiu,—partidul conservator alesă ca șef pe d. Gh. Gr. Cantacuzino. In scurtă vreme însă, toate nuanțele liberale se contopiră in partidul liberal de sub șefia dualismului Brătianu-Rosselli, iar acum vreo patru cinci ani partidul conservator se întregi sub șefia d-lui P. P. Carp, act măreț, datorit înaltelor sentimente de abnegație și de luminat patriotism a veneratului barbat de Stat d. Gh.Gr. Cantacuzino. Am înșirat pe scurt numele a mai multor persoane care au jucat un rol însemnat în viața noastră politică și cari au contribuit la cristalizarea partidelor,—pentru ca se punem in relief calitățile superioare ce destingeau pe acei mari barbați de stat pe care i-am enumerat. Una din cele mai strălucite ale lor calități a fost cinstea ! Cea mai mare parte din ei, s’au dus dintre noi, dar toți au lasat un nume onorabil și nime, nici adversarii lor cei mai aprigi, nu i-au învinuit de necinste. loan Brătianu, C. A. Rossetti loan Ghica și încă vre-o cîțiva cari aveau în jurul lor cîte un grup de prietini, ca Blarenberg, Câmpineanu, nu a fost nici când atacați pe tema cinstei. Se înțelege că nu vorbim de acei cari sub liberali în toate timpurile își speculau influența. La conservatori un Lascar Catargi, Manolake CostaJce, Petre Carp și alți mari conducători, nu au fost nici odată atacați pe tema neoneștiinței, cu toată lupta înverșunată ce li se făcea de adversari. Ei bine, astăzi, în vremuri de asanare.- un șef de partid, șeful partidului liberal d. Ionel Brătianu așa zis, fiul statuie este acuzat zilnic cu tot felul de gheșefturi rușinoase care terfelesc nu numai partidul față cu țara, dar chiar și țara față cu stăinătatea. Toți șefii de partid au fost oameni cinstiți, despre actualul șef liberal, multi partizani de ai sef vorbesc altfel. Când un partid ajunge se aibă asemine șef, apoi acel partid trebuie să-și pună cenușă pe cap, și să nu se mai presinte lumei politice și sociale. — Dar mai avem încă de spus. --------------«»ppti------------ SpajintoriJi crappi Un oarecare domn Hangan, pentru a scapa da taxa da ziar, ce se impune tuturor clubiștilor, s’a prefăcut imediat un colaborator la fosta partidului liberal local „Mișcarea“. De la un d. Hangan, s’ar fi așteptat oricine sa tragă câteva înjurături cu tărul sau outorul personaj politic din tabăra adversă, dar să se pue pe chestiune de principiu.... și cine încă ?Aceasta Întrece orice așteptare. Ilustrul sprijnitor al democrației, sprijinindu-se pe celebre citații ale marelui Georgel Mârzescu (!), înlătură cu dispreț pe niște nerozi ca Emile Faguet, Platon. Nietscha, Aurel Popovici și P. P. Carp, cari „de aci Incolo pot să protesteze, pot să fulgere în scrieri eloquente“ că tot degeaba, d. Hangan i-a dat, gata. E o plăcere deosebită săt vezi pe