Evenimentul, iulie-septembrie 1911 (Anul 19, nr. 112-183)

1911-07-24 / nr. 131

­ANUS XIX No. 181 5 B ani &BOfi&wmrE Pe un an . . . Lei 20 Pe jumătate an . 10 Pe trei luni ... 5 In străinătate un an 80 Un număr vechi 80 bani DUMINICA 24 IULIE 1911 3 Esexii hmimd­uim Iruaieriliși raclam* In pag. a 2-a rândul 1 leu In pag. a 3-a rândul 50 b. In pag. a 4-a rândul. 30 b. TS2­E3PO2T STO.S © ORGAN AL PARTIDULUI CONSERVATOR^­ Redacția și Administrația Iași Strada Lăpușneanu 44 * Cu­ c« Se poate lăCida spastia ? Pentru ca opinia publică să-și deie seamă de cinstea și corectitudinea firmei „La trei frați“, care exploatează țara și pretinde să acapareze tot ce este izvor de bogăție și putere, în satul acesta fără cîini, care se numește Rega­tul Romîniei, în baza princi­piilor de naționalitate și pa­triotism, e bine să recapitu­lăm aici, diversele afaceri cari s’au descoperit pănă astăzi în sarcina dinastiei și cari pun în evidență rapacitatea și lip­sa ei de ori­ce scrupul. Dinastia n’are principii. Ea nu are de­cit pofte și dorin­țe de cîștiguri ilicite, apeti­­turi josnice ; ea n’are de­cit stomac și ceia ce o caracteri­zează pe deplin este suprema ei nerușinare. Întocmai ca pungașul pe care-l prinzi cu mîna, în bu­­zunarul altuia, dînsa țipă și se lamentează asupra bune­lor ei intenții și dovada am avut-o, acum cu afacerea tramvaielor, cînd­­ apucată de gît de primărie, pe care în­cerca să o jefuiască—dinastia a început să se jăluie că e nă­păstuită, că i se face nedrep­tate, că un guvern vîndut străinilor (!?) persecută capi­talul și industria romînească. Dar să începem pomelnicul numeroaselor ei afaceri și trebue să ne grăbim a o fa­ce, pentru că el este lung și variat. In primul loc, avem aface­rea Rătești In calitate de mi­nistru, d.T. I. C. Bratianu a luat în arendă, sub nume in­terpus și pe un preț ridicol, moșia Răteștii a Eforiei Spi­talelor Civile și numai dorin­ța de cîștig, lăcomia neamu­lui brătienesc a fost mobilul acestui act incorect. Institu­ția de filantropie, căreia a­­parține moșia luată in aren­dă, a fost frustrată, cu o ju­mătate de milion și astfel s’au luat din gura bolnavilor bucățica de piine, lingurița de doctorii necesară însănăto­șirii lor !... Avem apoi afacerea circiumei din colțul stradei Manea Bru­tar, cu­­ calea Griviței. Abu­­zînd de faptul că e ginerile d-lui Emil Costinescu, pe a­­tunci miniatm de finanțe, d. C. I. Brătianu a călcat legea circiumelor, deschizînd stabi­limente de vînzare de băuturi spirtoase. In vecinătatea unei biserice și numai în urma unei campanii de presă, acest negustor neoinstit a revenit la respectul legei, închizînd ușa circiumei din fața sfîntu­­lui locaș. Stabilimentul există însă și astăzi și este într’o stare foar­te prosperă. Afacerea bulevardului.­In ca­litate de prim-ministru și fra­tele său Vintilă fiind primar al Capitalei, d. I. I. C. Bră­­tianu a pus să i se deschidă un bulevard, care să pună in valoare imobilul ce și-a construit, în strada Lascar Catargiu. Planurile există și astăzi, în dosarele primăriei Capitalei, iar dacă noul bulevard pus la cale cu banii contribuabi­lilor, nu a fost construit, pri­cina nu este alta de­cât că­derea regimului liberal de la putere. Și în legătură cu palatul din strada Lascar Catargiu, nu trebuie să uităm nici mica incorectitudine, că același prim­­minisru a cărat molozul și dâ­­rămâinile de la vechea clădire, pe care a dârmat-o, ca să con­struiască din nou, cu vagoanele artilerii, puse la dispoziția sa de un ministru de război prea plecat. Ajungem astfel la a 5 a afacere, care este acea a tram­­vaelor comunale, al cărei carac­­ter pur comercial se dovedeș­te astăzi, cînd societatea, ac­­ționînd în judecată primăria Capitalei, cere daune interese de 50.000 lei pe zi, plus pro­cente și in care figurează și protejații ei. Urmează apoi Govora-Cali­­manești, societate întemeiată pe aceleași baze, ca și cea a tramvaielor și in care drep­turile Statului au fost incăl“ cate și averea sa data în ex­ploatarea dinastiei și amici­lor ei. rea Avem după aceasta Societa­Locuințelor efline, despre care va veni timpul să ne o­­cupăm altă dată și în care tot dinastia operează, prin favo­riții și interpușii ei,­oameni de paie. Micul gheșefi al expropi­e­­rilor vilei și a terenurilor d-lui Vintilă Brătanu de la Constan­ța, pe cari un ministru de lucrări publice, complezent cum a fost d. V. G. Morțun, le-a cumpărat pentru Stat, pe un preț exorbitant, sau cum se spune, în termeni technici, prin „bună învoială“ și cu o „justă îndemnizațiune“, ceia ce e identic cu jaful averei publice. Și mai avem încă construc­ția, de la moșiile cocoanelor di­nastiei, de șosele de interes parti­cular, cu banii județelor, în­­trebuințîndu-se și zile de prestații și plantîndu-se, pe marginea lor, pomi roditori și de lux, aduși din străină­tate. De asemenea, nu trebuie să uităm întrebuințarea ingine­rilor de la C. F. R., la construc­­ța caselor familiei de la Florica și a vilei de la Predeal a fostului prim-ministru, pentru a realiza economia meschină a plăței unui conductor de lucrări și ziarele au vor­bit la timp de această urîtă afacere, asemă­nătoare cu căratul molozului cu furgoanele artileriei, întrebuințarea funcționarilor Creditului Rural, că vînzători și­­ conducători ai prăvăliilor dinas­tiei. Cazul Mocanul adminis­tratorul debitului de vinuri, din strada Manea Brutar și al multor altor slujbași ai aces­tei institu­­ luni plătit! din banii acționarilor și întrebuințați, pe la moșiile membrilor di­nastiei. Iar pentru ca să terminăm, e necesar să punem în evi­dență și moralitatea firmei, lipsa ei de ori­ce sentiment de recunoștință, pentru bine­făcătorii ei și suntem datori să facem lucrul acesta, după ce am arătat rapacitatea și patima ei de cîștiguri ilicite. Paralela este absolut necesa­ră și pentru aceasta avem două cazuri cu totul tipice. Unul ni s’a prezentat, acum de curînd, cu ocazia morței regretatului Parada, fostul di­rector al Băncii Naționale. Cadavrul său nici nu se răcise incă bine și d. Vintilă Brătianu s’a și repezit sa-i ia locul de teama ca să nu pună altul mîna pe el și această supremă impie­tate, față de memoria defunc­tului, a fost complectată, prin luarea imediată in posesiune a fotoliului său de director, rîvnit încă din timpul cînd bietul Carada trăia. Al doilea caz îl avem, în sfîrșit în proclamarea de șef al partidului liberal, cu suprimarea d-lui C. Sturdza, a d-lui I. I. C. Brătianu. Uitînd ori­ce senti­ment de recunoștință către bătrânul om de stat, căruia își datora situațiunea in partid, d. I. I.C. Brătianu i-a luat lo­cul și comițînd acest act de fe­lonie și neagră ingratitudine, fiul statuiei și șeful dinastiei a dovedit o inimă de piatră,—el n’a avut nici cea mai mică mustrare de cuget. Acesta este dosarul de in­corectitudini și acte rușinoase ale dinastiei și lumea cinstită . In măsură acum să judece !... toate învinuirile aduse d­lui Mar­ghiloman și guvernului conser­vator au fost numai josnice ca­lomnii și că țara a dat lovitura de grație grupărei tachiste. Dar „Adevărul“ vorbind de a­­ceasta cădere cu durere zice că, *e cea mai tristă pagină din istoria electorală a României moderne*. Noi vom afirma că e cea mai tristă pagină din istoria grupă­rei tachiste și singura­­ pagină pe care a putut-o scrie în scurta ei durată, iar pentru corpul electoral este o glorie, ci a dovedit că nu mai poate fi amăgit de toți par­veniții politici. O fi mare durerea pe care o simt tachiștii, precum și a „Ade­vărului” care a perdut speranța de- ași face trebușoarele cu veni­rea lui Tache la guvern, dar lo­vitura a fost bine și pe drept dată. De remarcat este că după a­­tăta luptă dusă cu cea mai mare patimă politică, orbiți de insuc­cesul lor, adversarii noștri, cei mai îndârjiți ,în momente lucide dărâmă ei singuri calomniile a­­duse și lăudând ținuta guver­nului conservator au curajul să se recunoască că sunt mișei. De altfel apucăturile tăchiștilor, scopurile lor politice erau îndes­tul de bine cunoscute cetățenilor, ca să mai aibă nevoie guvernul, ce încordăndu-și puterile să-i sfarme. Gruparea tachistă născută din ambiții politice, neizvorâta din nevoile sociale, ne­bazându-se pe nici o clasă socială, s-a prăbușit în mod natural sub propriul ti pacat. Cea mai tristă pagină­.. „Adevărul" a simțit din nou nevoia să explice de ce grupa­rea tachistă care părea atât de populară a căzut într'un mod a­­șa de rușinos în alegerile gene­rale, cădere care a avut de ur­mare distrugerea grupărei. Se discutase la timp această chestiune și atunci s'a căutat cau­za în modul banditesc cum s’au operat alegerile și, pe această te­mă s’a atacat într’un mod violent guvernul și în special pe­­ Mar­ghiloman, pe care în înverșuna­rea lor lau denumit „banditul de la Interne". La aceste grave învinuiri le-am demonstrat că nu guvernul a distrus țe tachiști ci țara s’a pro­nnțat contra lor, de­oare­ce a văzut în această grupare un pericol. Acum după multă chibzuială „Adevărul“ revine asupra apre­cierilor făcute la început și ală­turi eu noi spune : «Fața de partidul Conser­vator democrat este pur și simplu o sfidare îndrăzneață pe nimic întemeiată, când se afirmă că d. Marghiloman a regulat partidul tachist în a­­legeri, că a terminat deci cu acest partid­. Deci rămâne bine stabilit că ȘEFII De aproape jumătate secol de când țara noastră trăește o viață constitu­țională, nici o dată lumea noastră politică nu a fost mai frământată de fluctuații politice ca acum. Cu vre-o trei­zeci ani în urmă, cele două partide de guvernământ, nu erau încă bine cristalizate, și trăiau din conpromisuri cu diferite grupări, cu care aveau afinitate de vederi. Așa de exemplu, liberali erau cei din jurul lui C. A. Rossetti, care, de­și lucrând de-a valma cu grupa­rea care asculta mai mult de cuvân­tul lui Ion C. Brătian­u, păstrau totuși o mică nuanță sub denumi­rea de liberali rosetiști care-i distin­gea de liberalii brătieniști. Alăturea cu aceste două nuanțe liberale lucra și nuanța ghikistă, adică prietinii din jurul lui Ioan Ghica Bey de Samos, care și ea se prenumera pintre falangele liberale. Partidul conservator pe atunci era și el fracționat, în Românii de pes­te Milcov. General Florescu, Gună Vernescu, G. Costa­foni, Beizade Mitică Ghica, Gr. Pancescu, V. Boerescu etc, erau toți un fel de mici șefi de grupulețe alcătuite din amicii personali ai fruntașului ce conducea grupușorul, și toți la un loc cu micele lor escadroane alcătu­iau puterea conservatoare. In Moldova partidul liberal pro­priu zis nu exista. Se înființa la Iași o grupare numită fracțiunea liberală și independentă care, nu nu­mai că lucra neatârnată de parti­dul liberal de dincolo de Milcov, dar încă adese­ori se ciocnea cu el, în diferite chestii asupra cărora aveau păreri contrare. Arma a conservatoare în Moldova era și ea foarte divizată. Manolake CostaJce era șeful tine­rilor conservatori. Apoi după moar­tea lui, prezidenția acelei grupări o luase un moment Th. Rossetti, după care în scurtă vreme trecu defini­tiv în mânele d-lui P. P. Carp ac­tualul șef al partidului nostru. Bătrânii conservatori mergeau sub conducerea lui Petru Mavroeni și Lascar Catargi căruia reposatul Ma­vroeni îi trecu în cele din urmă cârma,—iar după trecerea din vi­ață a lui Lascar Catargiu,—parti­dul conservator alesă ca șef pe d. Gh­. Gr. Cantacuzino. In scurtă vreme însă, toate nu­anțele liberale se contopiră in par­tidul liberal de sub șefia dualismu­lui Brătianu-Rosselli, iar acum vre­­o patru cinci ani partidul conser­vator se întregi sub șefia d-lui P. P. Carp, act măreț, datorit înalte­lor sentimente de abnegație și de lu­minat patriotism a veneratului bar­bat de Stat d. Gh.­Gr. Cantacuzino. Am înșirat pe scurt numele a mai multor persoane care au jucat un rol însemnat în viața noastră politică și cari au contribuit la cris­talizarea partidelor,—pentru ca se punem in relief calitățile superioare ce destingeau pe acei mari barbați de stat pe care i-am enumerat. Una din cele mai strălucite a­le lor calități a fost cinstea ! Cea mai mare parte din ei, s’au dus dintre noi, dar toți au lasat un nume onorabil și nime, nici ad­versarii lor cei mai aprigi, nu i-au învinuit de necinste. loan Brătianu, C. A. Rossetti loan Ghica și încă vre-o cîți­va cari aveau în jurul lor cîte un grup de prietini, ca Blarenberg, Câmpi­­neanu, nu a fost nici când atacați pe tema cinstei. Se înțelege că nu vorbim de acei cari sub liberali în toate timpurile își speculau influ­ența. La conservatori un Lascar Ca­targi, Manolake CostaJce, Petre Carp și alți mari conducători, nu au fost nici o­dată atacați pe tema neo­­neștiinței, cu toată lupta înverșu­nată ce li se făcea de adversari. Ei bine, astăzi, în vremuri de asanare.- un șef de partid, șeful partidului liberal d. Ionel Brătia­nu așa zis, fiul statuie este acuzat zilnic cu tot felul de gheșefturi ru­șinoase care terfelesc nu numai par­tidul față cu țara, dar chiar și țara față cu stăinătatea. Toți șefii de partid au fost oa­meni cinstiți,­­ despre actualul șef li­beral, multi partizani de ai sef vor­besc altfel. Când un partid ajunge se aibă asemine șef,­­ apoi acel partid tre­buie să-și pună cenușă pe cap, și să nu se mai presinte lumei politice și sociale. — Dar mai avem încă de spus. --------------«»ppti------------­ Spajin­toriJi crappi Un oare­care domn Hangan, pentru a scapa da taxa da ziar, ce se im­­pune tuturor clubiștilor, s’a prefăcut imediat un colaborator la fosta parti­­dului liberal local „Mișcarea“. De la un d. Hangan, s’ar fi așteptat ori­cine sa tragă câte­va înjurături cu tărul sau outorul personaj politic din tabăra adversă, dar să se pue pe chestiune de principiu.... și cine încă ?­­Aceasta Întrece ori­ce așteptare. Ilustrul sprij­nitor al democrației, sprijinindu-se pe celebre citații ale marelui Georgel Mârzescu (!), înlătură cu dispreț pe niște nerozi ca Emile Faguet, Platon. Nietscha, Aurel Po­­povici și P. P. Carp, cari „de aci In­colo pot să protesteze, pot să fulgere în scrieri eloquente“ că tot degeaba, d. Hangan i-a dat, gata. E o plăcere deosebită săt vezi pe

Next