Evenimentul, octombrie-decembrie 1911 - ianuarie-februarie 1912 (Anul 19, nr. 184-298)

1911-10-14 / nr. 194

-ANUL XIX No, 194 ABONAMENTE Pe un an . . . Lei 20 Pe jumătate an . 10 Pe trei luni ... 5 In străinătate un an 30 Un număr vechi 30 bani ORGAN AL PARTIDULUI CONSERVATOR Redacția și Administrația Iași Strada Lăpușneanu 44 TINERI 14 OCTOMBRIE 1911^ matignatulsi 13a,*»rții si reclame In pag. a 2-a rândul 1 lea In pag. a 3-a rândul 50 b. In pag. a 4-a rândul. 30 b. arsx ss’past ar ©, sa Ai I. Pala^ri cu cântec Cu toate promisiunile date de a nu se mai ocupa de chestia împăcărei, afirmînd că nu mai sunt nici un fel de tratative, ceea ce de altfel nu au fost nici odată, presa tachistă continuă să se ocupe mereu de împacarea eventuală dintre tachiști și conservatori. Chestia aceasta a ajuns o adevarată comedie, pe care gazetele tachiste o pun mereu în scenă, numai și numai ca să nu se uite de public,—interesul tachizmului fiind de a se vorbi necontenit de împăcare. Cine nu știe mă rog, că încă acum două săptămîni—mai bine.In urma energicilor desmințiri date de organele conservatoare autorizate, ziarele acreditate ale d-lui Ionescu s'au grăbit și ele să desmintă versiunile de împăcare, pe care tot ele le răspîndise în public. Desbaterile se considerară terminată, și cititorii scapati de găl&ga pe care presa tachistă o făcea în jurul acestei chestii, discutînd condiți ce ar fi fost puse, și comentînd diferite vorbe atribuite unor fruntași conservatori, dar pe care el nici gînd nu avură vre o dată, să le spuie. Cu toate aceste ziarele tachiste nu încetează de a se ocupa și azi de faimoasa împăcare ba încă afirma că ar exista deja o înțălegere și că numei asupra condiției desalvării parlamentului dacă s’ar cădea deacord, împacarea ar putea fi privită ca un fapt înplinit. Este ceva fenomenal nerușinarea și lipsa de orice simț al iubirei de adevăr, cu care ziarele întreținute de tachiști, istruesc mereu se revie zilnic asupra chestiei împăcărei, o chestie clasată dacă ne putem exprima astfel, și asupra căreia nu mai au nici un motiv de a reveni, mai cu samă cînd ea nu a fost nici odată primită în discuție de partidul conservator. Dar și le facem amatorilor de împăcare condiționată, plăcerea de a ne opri un moment asupra propunerei pe tac, cerînd desalvarea parlamentului. Dacă ar vroi cineva să cetească printre rândurile interminabilelor articole relative la împăcare ce umple coloanele tuturor ziarelor tachiste și astăzi încă, ar putea constata ușor, că ele sunt scrise numai pentru uzul partizanilor, spre ai putea mea cu speranțe și iluzii că dintr’o zi în alta, ar putea interveni o înțelegere cu guvernul, și deci, o apropiere de buget. Căci cum se poate crede că în rîndurile tachiste s’ar considera posibilă o disolvare a parlamentului cînd se știe că nu există nici un motiv de a se solicita de la Suveran așa ceva—și cînd gazetele lor motivează cererea acestei disolvări, pe considerentul că parlamentul ar fi ales prin fraudă ?». Cum adică, însuși partidul conservator se recunoască și să consimtă a afirma în mod implicit, că nu se bucură de loc de nici o popularitate și nu are încrederea țarei, la care în urma cererei aventurierilor, este silit să facă un nou apel ? Trebuie să fie cineva stupid ca un huligan sau cel puțin ca un tărtănaș de la Adevărul, pentru ca să creadă în o așa eventualitate, și deci întreaga discuție pe care presa tachistă o face în jurul chestiei împăcări, nu poate fi privită decit, ca o manevră de care se uzează spre a duce gruparea din amăgeli în smăgeli. . Este ceva caracteristic, că chiar mulți dintre partizanii aventurei încep să fie desgustați nu numai de minciunele cu care sunt mereu purtați, dar chiar și de sistemul presei tachiste, de a ținea într’una discuția pe tema unei chestii care nu a fost nicînd în desbatere, și care, deși pusă pe tapet numai de tachiști, totuși este cu desăvîrșire închisă. Vezi că toate palavrele tachiste în jurul împăcărei, au cîntecul lor. Aventura tachistă e pe sfîrșite, și ea trăește de azi pe mine, numai cu cântece de aceste, cu cîntece de grandomanie și de iluzii, care au dus pe celebrul Babagas din cunoscuta piesă franceză, la balamuc !.. ------------QD......... -Cine-i d. Șumuleanu Șeful Institutului îl* C himie din Iași, a reușit fără în preze nt să se facă cunoscut numai prin un proces intentat mai multor cărciumari evrei, care proces i-u remat bine de tot și prin repetate asalturi la titlul de profesor universitar, as lluri susținute nu prin lucrări meritorii, deși in cei zece ani, de când s'a înturnat din străinătate, s’ar fi putut produce ceva de samă, dat fiind că a avut la îndemănă unul—și nici pe urmă două—din cele mai bine înzestrate laboratorii, unde putea să lucreze. Dar laboratorul se vede că atrage prea puțin , căci mai des îl întâlnești în vagoanele dintre Iași și București, decât în laboratoriile ce i s’au încredințat spre conducere. Acest interesant și interesat personagiu nu poate duce o viață liniștită; agitația, dăruiala cu toată lumea, fie chiar cu servitorii laboratorului — în lipsă de alți dușmani mai simandicoși—constitue cea mai aleasă activitate pentru dânsul. — In timpul din urmă insă, acest lung dar....... nu știu cum să-i mai zicem, chimist, plictisit de neactivitate a început a se agața de unii și de alții pentru a-și da o mai mare importanță.— Pentru a-l reduce la justa lui valoare, credem că nu poate fi fără interes pentru publicul cititor, să arătăm cine este d. Șoimuleanu, atât ca diriginte al Institutului de Chimie, ca profesor universitar, ca om de știință și mai ales de caracter. Cele ce s’au publicat despre d aa până acum au fost doară niște încercări în care s'a dat mare importanță unor fapte mici, pe când faptele care pun în adevărată lumină pe d. S. nici nu erau măcar relevate. Toate cele ce se vor publica despre d sa vor fi numai fapte, cunoscute de mai multe persoane, așa că întreg studiul va f cu totul obiectiv. (vom urma) —--------fWANAA/WW------- Sezonul campaniei de răsturnare Liberalii au fost cei dintâi care au luat hotărârea de a inaugura o campanie de răsturnare contra guvernului, hotărâre care a fost luată, nu în vederea unui pericol ce amenință statul, ci pentru că se stinghereau interesele personale ale celor mai marcanți membri ai partidului. Țara rusă, pe care o implora să le vie in ajutor a rămas surdă, și ca urmare a acestei stări de lucruri, vor ține o mare consfătuire în orașul nostru, la sfârșitul lunei Octombrie, pentru a încerca să împace pe cei nemulțumiți de modul cum conduce „Dinastia* partidul liberal, sprijinindu-30 macar psein lupta pe care vor s’o intreprindă. Taeh’știi care simt cum mor,—ftiziei pe care toisma» îi Îndruma spre lăcașul de veci — pentru a da probă incă de viață nu s'au lăsat mai prejos, luând hotărârea eroică de a deschide o campanie de răsturnare a guvernului, luptând alături de Ionel Tramvailă. Deschizând această campanie, tschiștii invoc serioase motive ca acele că, guvernul nu cunoaște boala da care suiere țara, are metode învechite, dar lucrul cel mai grav e o’a eșit biruitor în alegerile generale, atunci când ei, țara, doreau guvernul. Dacă guvernul nu cunoaște boala de care sufere țara, lucru de care u’a dat dovadă, apoi țara și-o cunoaște foarte bine ; ea suferă de „tachism" și caută toate mijloacele ca să se cureze de ea. Ia alegerile generale va dat lovitura cea mai puternică, acum veți primi pe a doua. Motivele campaniei nu trebue să le căutăm aici, ele vezid in altă parte. Cunoaștem frământările din lumea tachistă, care a făcut uz de toate mijloacele pentru a reintra in vechiul partid conservator, iar rezultatul a fost negativ. Speranța împăcărei odată risipită, nu le-a mai rămas alt mijloc de a constrânge pe conservatori la împăcare, decât acela de-ai amenința cu campania de răsturnare. Spereitoarea aceasta nu-și poate avea efectul întrucât guvernul e așezat pe un teren cât se poate de solid, iar adversarii sunt atât de certați cu cinstea politică și atât de anemici încât manevrele acestea li doboară, fară a mai avea nevoie guvernul să facă uz de armata sa. Parlamentul se va deschide in curând și atunci veți deschide lupta dacă va va da mâna. Multiplele pacate care vă apasă plutește asupra voastră și ele vor cele dintâi care vor tempera acțiunea noastră. Rolul pe care vroiți să-l jucați nu vă prinde, fiind prea serios, comedia vă prinde mult mai bine. ——...... rurimi»-К îlnde s misiun și gfreșefiarii O LĂMURIRE In ultimul său număr, ziarul „ Mișcarea“ încearcă inpotriva mea un atac pe tema cinstei personale și caută cu orice preț să mă transforme într’un deliguent, a cărui faptă se încadrează de minune în unul din articolele codului penal. Mărturisesc, a fost o plăcută surpriză pentru mine, căci dintre militanții partidului conservator local, eram aproape singurul care pănă acum scăpasem judecăței supremilor cenzori ai cinstei și moralităței, d-nii G. B. Pennescu și Gh. Săndulescu. Astăzi iată-mă însă adus înaintea imaculaților arbitri, clasat, etichetat și dat în judecata opiniei publice. Mai lipsea amicul d-lui Pennescu, celebrul Marcovici, pentru ca tribunalul „ celor trei* să fie în complectul său adevărat. Să revin însă la fapte. „Mișcarea“ mă acuză că intervenind la epitropia Sf. Spiridon în interesul unei obștii, am căzut sub prevederile articolului 11 din legea Casei Rurale, care zice : „Acei cari, pentru a trage vre-un folos, vor promite țăranilor să le procure pămînturi prin influența lor, se vor pedepsi conform art. 332 și 333 din Codul penal 1. Iată și la ce se mărginește în fapt toată vina mea în această afacere : In una din zilele săptăminei trecute ducindu-mă la Epitropie, găsesc In culvar o discuție aprinsă in jurul unui act de nedreptate pe care l’ar fi comis d-nii epitropi, fațada o obștie țărănească. Inserînd și eu In discuție, afla de la preotul care reprezenta obștia că d-sa venind împreună cu mandatarii obștiei să reînoiască facă pe cinci aui contractul moșiei Puțureni,—pe care obștii o ține în arendă încă de 1907,— Epitropia a găsit cu cale să urce arenda cu 12 000 lei. Frapat de acest spor considerabil al unei arenda de la un an la cellalt, peste cîteva minute ,cînd mă aflam în camera d-lor epitropi, am cerut, fără nici o calitate ci pur și simplu ca chestie de curiozitate, cîte-va lămuriri asupra acestui spor. Mi s’a răspuns atunci, că obștia obținuse la 1907 moșia Puțureni pe un preț mai de nimic și că acum nu s’a făcut altceva, decit să se aplice prețul pe nectar întocmit de comisiunea regională, conform legal votată de parlamentul liberal, adăogindu-mi-sa că chiar cu acest spor, obștia nu plătește pe hectar de cit 37 lei, ceia ce constitue un preț mai mult dacit avantajos, pentru una din cele mai frumoase moșii din județul Dorohoi. Cînd am părăsit camera d-lor epitropi am intilnit In culvar iarăși pe preot, căruia i-am explicat că sporul e legal și că Epitropia in starea precară financiară In care se află, nu-și mai poate permite concesiuni jignitoare intereselor ei. Acestea toate s’au petrecut pe cale incidentală și chiar eu le-am dat uiturat incă de a doua zi. S’a găsit se vede însă vreo lichea a d-lui Pennescu, de care Epitropia n’a fost incă curățată, care probabil vâzîndu-mâ vorbind cu preotul, a alergat într’un suflet la „Mișcarea" pentru a destăinui „delictul" pe care il făptuisem. Acestea fiind faptele, rog pe jurisconsulții „Mișcarei" să dea cetire încâ odată articolului de lege pe care mi-l aplică și să-și pună ei singuri nota pe care o merită. Oi fi cu avocat fără procese,— cu toate că mulți din celebrii jurisconsulți ai „Mișcărei 1 ar dori să aibă clientela mea,—dar țin să se știe că faă din nici unul dintre mulții sau puținii mei clienți, nu m’am făcut vinovat de trădare de Interese, cum s’a făcut vinovat d. Stere în faimosul proces al Zemstroului Basarabiei. Ilia rostesc în cunoștință de cauză, căci am contribuit la darea ei la iveală și probabil că prin această stupidă însoanare a „Mișcărei“, se încearcă să mi se achite polițe, prostește însă, așa cum de obiceiu știu d-lor să achite astfel de polițe. Și mărturisesc că atunci cînd aruncîndu-mi ochii asupra ziarului liberal mi-am văzut numele tipărit ca litere compacte sub titlul „Cum o operează la epitropie*, am crezut o clipă că năbădăioși cum sunt acei de la „Mișcarea“, m’or fi descoperit și pe mine ca complice la faimoasele gheșefturi operate sub ciomatul d-lui Pennescu, amestecat în arendările moșiilor Blăgești sau Urechești, părtaș la scandaloasele antreprize sau înfruptat cu vreo părticică din bacșișul de 61.000 lei dat pe vereste în afacerea caloriferelor. Iar cînd parcurgînd din fugă senzaționalul articol, am dat și de „moșh" și de „Casă rurală1" și de „misitie<, nf am întrebat dacă nu cumva am avut și eu vreun amestec în celebra misitie a caselor Neuschotz, sau a moșiei Cucutenii, cumpărată de Casa rurală sub trecuta guvernare liberală pe preț de 8 milioane, cînd proprietarul cu un an mai înainte cerea 2 milioane, vinațile asupra câreia d. Sfere dacă ar voi ne-ar putea da picante amănunte. Mai în urmă mi-a venit în minte rostul adevărat al alarmantului articol publicat pe seama mea în chestiunea „onorațiior de la Epitropie". Se știe că dosarul minuțioasei anchete făcută în primăvara anului acesta, cu privire la glif și fiurile operate la Spîrîdonie sub foasta guvernare liberala, a fost înaintat parchetului general local, că rechizitorul care conchide la darea in judecată a d-lui Pennescu și alții e aproape gata și că chiar zilele acestea parchetul a făcut noi cercetări în această chestie la eforie. Nu va trece mult dar și afacerea va ajunge în domeniul public, vinovații vor fi aduși la baza justiției și campania de presă va începe. «Mișcarea“ se știe toate acestea, și în căutarea unei teme prin care să producă o diversitate In opinia publică, ■— atăcînd actuala administrație, a dat peste umila mea persoană. A nimerit-o lasă prost și de data aceasta, căci eu nu am nici una din calitățile cerute pentru a apărea în fața parchetului la brat cu d-nul Pennescu. Raul Crăciun ................. ...........