Evenimentul, octombrie-decembrie 1912 - ianuarie-februarie 1913 (Anul 20, nr. 172-271)

1913-01-15 / nr. 252

­ANUL XX No. 252­5 BAN­I ABONAMENTE Pt* un an . . Lui 20 Po jumătate an . „ 10 Pe trei luni „ In străinătate un an „ 30 Un număr vechi 30 bani tsJteau fitobfcia ORGAN AL PARTIDULUI CONSERVAT Redacția și Administrația Iași Strada Lăpușneanu No. 44 Turcii de est și Bulgarii de azi Vitejia și fanatismul turcilor, unite la lăcomia prăzii, i-a împins în 1356 a trece în Europa și a ocupa Gali­­poli, iar ticăloșia și destrăbălarea ce domnia în Orientul Europei, i-a îm­pins în 1362 spre Adrianopole și Constantinopole a cărui situație na­turală n’a permis să fie cucerit de­cât după un secol, în­cât la 1526 ve­dem oștirile musulmane sdrobind ar­matele creștine în faimoasa luptă de la Mohacs, iar după un alt veac și jumătate 1683, amenințând Viena ! Cu respingerea turcilor de sub zi­­durile Vien­ei, la care au contribuit mult Șerban Vodă al Munteniei, în­cep peripețiile Cestiunei Orientului, ce mai bine de două veacuri apasă asupra politicei Europene. Istoria ne arată că înaintarea trium­fală a turcilor se datorește mai mult intrigilor politice și desbinărilor din­tre creștini, de­cât iscusinței și vi­­tejiei lor. Este de remarcat că energia Voe­­vozilor din țările române, au făcut, ca puhoiul cotropitor turcesc, ce înain­ta spre Nordul Europei, să ocolească țările române, îndreptându-se spre Belgrad—Semiin, aceasta ne stă do­vadă, că putererea de apărare și vi­goarea de luptă a românilor impunea respect hordelor­­ luptătoare turcești. Pe când Ungaria mai bine de un secol a stat ca pașalâc turcesc, țările române se bucurau de autonomia lor, iar turcii se mulțumiseră cu un bacșiș plătit sultanilor. Pe la începutul veacului al 18-lea turcii au găsit un puternic dușman în Țarul Petru cel Mare al Rusiei care era un vrednic ostaș și un is­cusit organizator, el a știut să pue temelii solide împărăției sale, ce ne-a dat Rusia modernă, el a împins pe ruși la Nord, spre marea Castică și la Sud spre marea Neagră, pentru a da plămăii respiratori imperiului său, a mutat Capitala țării din înăbuiala stepelor Moscovei, pe malul mării, punând-o în contact cu lumea mare și civilizația occidentului. Respingând pe tatari a înlesnit o­­cuparea Crimeei, care i-a dat stăpâni­rea Mării Negre și contactul cu Im­periul Turcesc, cu care s’a răsboit, dacă nu cu foloase momentane, dar a indicat împărăției rusești, că as­­pirațiunile ei trebue să se îndrepte în viitor, către c­­eea mărilor sudice, care e Constantinopolul și Dardanelele. Rușii având un cult pentru sfaturile lui Petru cel Mare, își orientaseră toate aspirațiile lor spre Sud, iar țărilor române le-a fost dat să sufere toate calamitățile răsboaelor lor cu Turcii și să plătească gloaba cu perderea Basarabiei pentru un răsboi ce ele nici nu Tau provocat, nici Tau cătat și această răpire se făcea de sfânta Rusiei în numele creștinătăței. N’a fost puterea noastră de apăra­re, care ne-a scăpat țara de robie, pe acele timpuri, ci numai competi­­torii și rivalii politicei rusești; mare­lor puteri ale Europei nu le conve­nea să lese cheea mărilor din Sud- Estul Europei și Dunărea cu gurele ei, în posesiunea Rusiei. Și atunci o barieră uriașă se puse aspirațiilor ruse, prin răsboiul Crimeei în 1853— 1854 și tratatul de Paris din 1856, care au depărtat pe ruși de la gurile Dunărei, retrocedând țărilor române Sudul Basarabiei, asigurându-le au­tonomia și înlesnind unirea Moldovei cu Valahia, s’au format un stat liber, care a putut să se desvolte și să se întărească până a câștiga glas în concertul European. Pe turci cu fatalismul lor vremurile ce trec nu i-a învățat nimic, i-am vă­zut cum s’au răsboit un an cu Italia, ca să sfârșească cum putea să în­ceapă , declărând Tripolitania, stat independent. Preocuparea lor cea mare a fost să schimbe Sultani și Mi­niștri, să cate o altă formă de gu­vernământ în care tinerii turci să aibă preponderența în Stat și se gu­verneze cu mai mare destrăbălare de­cât bătrânii. Toată peninsula Balcanică era în fierbere, toate ziarele Europei vor­beau de aspirațiile Bulgarilor, Greci­lor, Sârbilor și Muntenegrenilor, de pregătirele lor militare, nu pentru conchiste, ci o îndreptă o stare de lucruri administrativă ce ajunsese pen­tru creștini nesuferită în Turcia; nu­mai turcii, nici cei tineri, nici cei bătrâni, nu se impresionau de nimic și să măguleau cu dispozițiile lor constituționale, care garantau drep­turile cetățenești pe hârtie, pe când în practică, bande armate de tot felul făceau zilnic prădăciuni și omoruri, pe unde le convenea mai bine. Ca­mera turcească se ocupa cum să răs­toarne viziri și miniștri mai iute, ca fiecare să-și aibă rândul în averea țării. Răsboiul bătea la ușă, toată Europa îl discuta cu îngrijire. Turcii învâr­teau politică, în­cât te făcea să crezi în siguranța puterei lor, de a stăpâni situațiile ce pot veni. La declarația de răsboi a Muntenegrului în 25 Sept. 1912, turcii nici nu răspund, iar la 5 Octombrie, Bulgarii, Grecii și Sâr­bii declară și ei răsboiul, atunci tur­cii își amintesc că cu 4 săptămâni înainte liberaseră rezervele armatei lor Europene! Ei abia atunci au înțeles că au a face cu o alianță Balcanică, bine închegată și bine pregătită de luptă Astfel inconșcienți de primejdia ce-i amenință, constatau cu spaimă, în momentele din urmă, că n’au nimic pregătit pentru luptă. Câteva deslo­­cări de trupe și întărirea Adrianopu­­lui era tot ce au putut face. In această tristă stare de slăbi­ciune i-au surprins aliații, care stu­diaseră bine destrăbălarea lor militară. Aceasta reeșă în mod evident din o­­fensiva armatei bulgare și din planul conceput și executat de bulgari. In­cât ne-a fost dat să asistăm la pri­veliștea fenomenală cum în mai pu­țin de 20 zile au dispărut militărește Imperiul Turcesc din Europa! Cam 7 milioane de aliați, care pentru pri­ma oară se avântă într’un răsboiu serios, bat în mod desastros 25 mi­lioane de turci, ce altă dată erau spaima Europei ! Iată unde au ajuns Turcii de est, înainte de răsboiul ruso-româno­­turc din 1877­—78, Bulgaria nu avea o expresie geografică, ci numai una etnografică, deși în cursul vremei mulți din ei să turciseră ca să scape de iataganul întins de­asupra gâtului lor. Pacea victorioasă din 1878, pentru care armata română a contribuit foar­te mult, a dat ființă politică princi­patului Bulgar între Dunărea și Bal­cani, alăturea de provincia Rumelia, care la 1885 s’a anexat Bulgariei, pe cale diplomatică. Sunt cunoscute veleitățile meri­­toase ale bulgarilor de pe atunci, în frunte cu Pr. A. de Battenberg, de a se desface de tutela rusă, începând prin isgonirea din țara lor a tuturor ofi­țerilor și instructorilor militari ruși, în cap cu Colonelul rus, ministru de răsboi. Nervozitatea marelui imperiu contra Bulgarilor devenise atât de acută, în­cât principele Domnitor a trebuit să părăsească Bulgaria, iar ziarele îngânau atunci refrenul su­părător , că Bulgaria e o invenție ru­­sască în Europa și ea n’are dreptul să se supere că-i scapă printre degete“ Românii se bucurau de acest avânt de neatârnare al Bulgariei, căci noi preferam o Bulgarie de sine stătă­­oare, de cât s’o știm o anexă rusas­­că, noi preferam ca Bulgaria să ră­­rămân­a bulgarilor cu interesele po­litice proprie lor, fără să ne atingă plstonismele lor slave. La 1908 să proclamă independența Bulgariei, iar Domnitorul lor Fer­dinand își ia numele de Țar al Bul­garilor și acest eveniment românii l’au salutat cu o deplină mulțumire sufle­tească, fiind­că el încheagă bine în orient o stare de lucruri definitivă. Dacă recapitulăm puțin istoria, ve­dem că România a fost totdeauna o sinceră prientenă a Bulgarilor și le-a dat cel mai devotat ajutor, întâi, când sub jugul turcesc veneau în școalele noastre spre a’și însuși o cultură oc­cidentală și mijloace de trai, apoi tot la noi au găsit un adăpost sigur, pen­tru a putea pregăti reînvierea lor politică, iar în răsboiul din 1877, ro­mânii intervenind, în momente de grea cumpănă pentru ruși, au pe­cetluit cu sângele lor întocmirea Statu­lui Bulgar. In evenimentele de azi, neutralita­tea României a înlesnit Bulgarilor și aliaților lor rezultate fericite, o in­­tervenire a României ar fi provocat un răsboi European, sau punea pe toți aliații pe planul al 2-lea în interesele balcanice, iar în caz când turcii ar fi fost învingători tot România cu bastonul de mareșal rus în mână temporiza pretențiile turcești. Mai trebue amintit, că răsboiul Bal­canic s’a frământat sub impresia di­plomatică, că în caz de bat turcii pe aliați câștigă Austria, iar dacă a­­liații bat pe turci câștigă Rusia, a­­liaților li se lasă numai Statu-quo ante cu libertăți administrative ga­rantate, azi tot acei diplomați vor­besc de respectul cuceririlor și merg până a ceda cetăți necucerite și flă­mânzite în armistițiu. iată cum se adeverează vorbele lui Miron Costin că : „omul nu e stăpân pe vremi, ci vremile stăpânesc omul“. In această schimbare radicală a e­­fectelor răsboiului, patriotul Bulgar cel mai aprig nu poate cere României a­sta impasibilă, sub falsul pretext ca ea n’a luptat ? Căci dacă intră în luptă toată epopea bulgară, era im­posibilă și numai neutralitatea Ro­mâniei a făcut-o posibilă. România ar greși dacă s’ar baza politica pe reaua voință și nervozitatea aliaților bal­canici și nici trebue să lase sdrobirea complectă a turcilor care de nevoe vor fi­ cei mai devotați prieteni ai României. Dacă rectificarea frontierei despre Dobrogea în sensul hotărât de trata­tul de Beidin și omenia de a lăsa li­beră cultura românilor macedoneni face pe Bulgari să ne batjocorească cu atâta răutate și să uite toate în­datoririle și tot binele ce de o ju­mătate de secol România a făcut na­­țiunei Bulgare, atunci la ce să mai stăm de vorbă cu ei ? A pretinde să rectifici frontiera despre Dobrogea, fără a ceda Silis­­tra, cheia apărărei, e absolut neserios, cum Bulgarii pretind cu mai puțină dreptate Adrianopolul pentru a-și păs­tra supremația ofensivei atacului în contra turcilor, noi avem mai puter­nice sezoane a pretinde Silistra pen­tru defensivă, apărarea frontierei noastre, și cu cât nervositatea Bulga­riei e mai mare în cedarea Silistrei, cu atât grija noastră trebue să fie mai statornică a o obține. Bulgarii înțeleg sentimentul recu­noștinței numai în teorie, în realitate nu sacrifică nici un praf degerat re­cunoștinței. România nu trebue să aș­tepte ca Bulgarii să accepte o recti­ficare de frontieră bazată pe princi­piul echilibrului; să ne amintim că noi n’am cedat Basarabia rușilor, ce ei au ocupat-o, tot ast­fel România să ocupe frontiera ce-i va asigura pe viitor liniștea , care ar fi o linie dreaptă ce purcede de la Dunăre din dreptul Olteniței și sfârșește la 5 kilometri în sud de Beleih pe Marea Neagră, și atunci­ vom avea ocazia să constatăm pe deplin recu­noștința Bulgară, de alt­fel facem apă pisată, pe noi fulgerile Bulgărești nu ne pot îngrozi, dar în nici un caz să nu facem din demnitatea noastră o jucărie bulgărească. Sfârșesc articolul arătând cum un Etnograf rus Maxim o­ descrie pe Bulgari: „că bulgarul nu e slav, ci „un bastard al unei mume slave, e le­­„gat de neamul slavilor prin cine știe „ce accident istoric perdut în noaptea „timpurilor! Bulgarii au fost crescuți „și aserviți de Tatari, craniul le e tar­tar, moravurile și horizontul intelec­tual iarăși tartar. „Bulgarul este diametralmente opus „slavului, el e crud și ranchinos, pe „când slavul e blând și împăciuitor, „Bulgarul e individualist, iar slavul „cu totul sociabil. Bulgarul este in­­„grat, egoist și rapace, pe când sla­­­vul e devotat, recunoscător, altuist „și puțin econom“. Azi în tratativele noastre cu Bul­garia nu mai poate fi vorba de ce ar fi trebuit să facem dacă.... și dacă.... ci de aceia ce suntem neaparat da­tori a face. General Scheletti POOO—*------------­ Jinduire... E o tendință constantă în presa noastră de a exagera scă­derile țarei românești. Dacă te­ai dui după ziare, totul merge prost în România. Nici diplo­mația noastră, nu­ putea scăpa de critice răutăcioase. Câte i­­ronii nu s'au cheltuit de ziariști la adresa bieților diplomați ro­mâni ! In schimb tot ce-i strein, este, pentru noi, colosal, piramidal. Despre d. Daneff s’a spus că e un mare diplomat, care n’a­re pereche de­cât doar pe Bis­­mark. Ei bine, cunoaștem un amă­nunt, de când cu trecerea d-lui Daneff prin București, care pune intr’o lumină, nu tocmai favorabilă pe ..Marele diplo­mat­­ bulgar. Președintele Subraniei a fost primit în audiență de M. S. Regele și a venit la Palat, con­form protocolului, în caretă regală, însoțit de aghiotantul de serviciu. Nu știm convorbirea dintre d. Daneff și Suveran. Dar numai „diplomatică“ n’ o fi fost, dacă. M. S. Regele a crezut de cuviință, numai după, câte­va momente de convorbire, sa, spu­nă, președintelui Subraniei: —Audiența d-v­e terminată. Veți pleca mâine cu trenul de ... In adevăr a doua zi toată lumea a citit în ziare că d. Da­neff a plecat din București, fi­ind însoțit la gară de d. C. Solomonescu, directorul poli­ției Capitalei, încă un amănunt. D. Da­ne­ a fost nevoit, contrar pro­tocolului, sa și plătească, bile­tul de tren. Și acum, iubiți confrați, lă­­sați-o mai domol cu „marii diplomații ai Țarului Ferdi­nand ! --------------ovo--------------­Tratativele româno-bulgare Din Lciuk­a se anunță următoarele : D-nii, Da­nev și Miști continuă tratativele, România și-a formulat­ din nou pretențiile. România pretinde următoarele : Dărâmarea forturilor de la Si­n­dre, renunță, însă,la acest oraș, în schimb România cere înălțimi­le de la­ sudul orașului fortificate de bulgari. România pretinde lito­ralul de la Marea Neagră pe o în­tindere de 6 km, apoi ca românii de pe­ teritoriul ocupat de statele aliate să se bucure de o deplină libertate. România pretinde un pod pe Dunăre, la care Bulgaria, s-a opus până acum cu cea mai mare în­dârjire. Construindu-se acest pod Romi­­nia are legătură­ din cela cu Tur­cia prin Bulgaria. Pe acest pod va trece o linie ferată până la So­fia prin vechea Isker. Linia ferată va porni în România dela Craio­va. Pe această linie ferată Austria își va exporta articolele în Bulga­ria. Dacă această linie ferată nu va trece prin Sofia, atunci Aus­tria trebue să-și facă exportul pe Marea Neagră, sau de la Dedea­­gaci prin Constantinopol în Asia mică. Linia ferată Dunărea Adria­­tica, de asemenea va trece pe acest pod astfel că­ linia ferată română va avea, o legătură directă cu cea rusească. MARȚI 15 IANUARIE 1913 5 BANI * ' O — A­N­U­N 11 U­R 1 Inserții și Reclama in pagina a 2-a rândul 1 leu In pagina a 3-a rândul 50 b. In pagina a 4-a rândul 30 b. —o— T­E­L­E­F­O­N NO. 88 C R ===== In jurul unui interview Se știe că de mai multe zile, a­­proape toate ziarele noastre au re­levat tonul acerb și dușmănesc pe care'l ține pressa franceză la a­­dresa României, cu privire la dife­rendul româno-bulgar. Ca o dovadă despre aceasta dăm mai la vale un interview al gene­ralului bulgar Papricov, acordat unui redactor al ziarului Le Jour­nal, interview care tinde a discre­dita pe dl- Take Ionescu ministrul nostru de interne, atribuindu-i că ar fi propus, fără să fie autorizat bine înțeles,—ca România se intre în alianță cu statele balcanice,— ceea ce Bulgaria ar fi refuzat. Dl. Take Ionescu a desmințit a­­ceastă versiune, și spre a se vede cât de puțin verosimilă este afir­mația generalului bulgar, dăm par­tea mai esențială a interviewului ce a acordat corespondentului francez. Iată ce spune acel corespondent: E cu totul exact, după cum a­m­­aunțat, „Le Journal“, că Bulgaria a « respins alianța României. E precis, coincidența ciudată, în momentul când d. Filipescu ministrul de comerț (?) își exprima la Constantinopole senti­­timentele sale turco-file, d. Take Io­nescu propunea d-lui Danel­ o alian­ță ofensivă când ar reîncepe ostili­tățile. Este de asemeni exact că Bulgaria a declinat această propunere. Dorind să aflăm care este adevă­rul asupra acestei știri, ne-am adre­sat d-lui Take Ionescu. D-sa după ce l’am­ pus în curent cu cele publicate în „Le Journal“, a declarat că „nu știu nimic despre o asemenea propunere“, dându-i cea mai largă desmințire. M’am­ întreținut în privința aceasta și cu generalul Papricos care este al doilea delegat al bulgarilor și care toată lumea își amintește a jucat în mai multe­ rânduri unul din cele mai înalte roluri în politica țărei lui. Gte­neralul Papricof mi-a spus: — Am fost aduși să refuzăm a­­lianța României pentru motive care sânt din cele mai comprehensibile și logice. In ceea­ ce privește sprijinul diplo­­matic—acel al marilor puteri, pe care îl vedem manifestându-se ni se pare suficient. In ce privește sprijinul militar, ne­ar fi adus un ajutor de prisos, căci noi ne simțim destul de puternici, dacă va trebui să facem încă odată apel la sorții armelor pentru a ajun­ge scopul pe care ni l-am fixat în modul cel mai trainic. Adevărata „buba“ Domnul Tom­a Dragu care face pro­pagandă socialistă în țara noastră n­u vede altă soluție pentru România de­cât sau „democratizarea începând cu abolirea marei proprietăți a solului, ori vom pieri“. Astfel pretinde d-sa în articolașul întitulat „Buba“ publi­cat în „Adevărul“ de la 11 Ianuarie- Și d-sa își explică obrăznicia bul­gărească față de noi atunci când ne amenință cu „un nou 1907“ prin fap­tul că ei ne cunosc „buba noi sun­tem o țară de mare proprietate a­­grară și dânșii o „republică de ță­rani“.

Next