Evenimentul, octombrie-decembrie 1912 - ianuarie-februarie 1913 (Anul 20, nr. 172-271)
1913-01-15 / nr. 252
ANUL XX No. 2525 BANI ABONAMENTE Pt* un an . . Lui 20 Po jumătate an . „ 10 Pe trei luni „ In străinătate un an „ 30 Un număr vechi 30 bani tsJteau fitobfcia ORGAN AL PARTIDULUI CONSERVAT Redacția și Administrația Iași Strada Lăpușneanu No. 44 Turcii de est și Bulgarii de azi Vitejia și fanatismul turcilor, unite la lăcomia prăzii, i-a împins în 1356 a trece în Europa și a ocupa Galipoli, iar ticăloșia și destrăbălarea ce domnia în Orientul Europei, i-a împins în 1362 spre Adrianopole și Constantinopole a cărui situație naturală n’a permis să fie cucerit decât după un secol, încât la 1526 vedem oștirile musulmane sdrobind armatele creștine în faimoasa luptă de la Mohacs, iar după un alt veac și jumătate 1683, amenințând Viena ! Cu respingerea turcilor de sub zidurile Vienei, la care au contribuit mult Șerban Vodă al Munteniei, încep peripețiile Cestiunei Orientului, ce mai bine de două veacuri apasă asupra politicei Europene. Istoria ne arată că înaintarea triumfală a turcilor se datorește mai mult intrigilor politice și desbinărilor dintre creștini, decât iscusinței și vitejiei lor. Este de remarcat că energia Voevozilor din țările române, au făcut, ca puhoiul cotropitor turcesc, ce înainta spre Nordul Europei, să ocolească țările române, îndreptându-se spre Belgrad—Semiin, aceasta ne stă dovadă, că putererea de apărare și vigoarea de luptă a românilor impunea respect hordelor luptătoare turcești. Pe când Ungaria mai bine de un secol a stat ca pașalâc turcesc, țările române se bucurau de autonomia lor, iar turcii se mulțumiseră cu un bacșiș plătit sultanilor. Pe la începutul veacului al 18-lea turcii au găsit un puternic dușman în Țarul Petru cel Mare al Rusiei care era un vrednic ostaș și un iscusit organizator, el a știut să pue temelii solide împărăției sale, ce ne-a dat Rusia modernă, el a împins pe ruși la Nord, spre marea Castică și la Sud spre marea Neagră, pentru a da plămăii respiratori imperiului său, a mutat Capitala țării din înăbuiala stepelor Moscovei, pe malul mării, punând-o în contact cu lumea mare și civilizația occidentului. Respingând pe tatari a înlesnit ocuparea Crimeei, care i-a dat stăpânirea Mării Negre și contactul cu Imperiul Turcesc, cu care s’a răsboit, dacă nu cu foloase momentane, dar a indicat împărăției rusești, că aspirațiunile ei trebue să se îndrepte în viitor, către ceea mărilor sudice, care e Constantinopolul și Dardanelele. Rușii având un cult pentru sfaturile lui Petru cel Mare, își orientaseră toate aspirațiile lor spre Sud, iar țărilor române le-a fost dat să sufere toate calamitățile răsboaelor lor cu Turcii și să plătească gloaba cu perderea Basarabiei pentru un răsboi ce ele nici nu Tau provocat, nici Tau cătat și această răpire se făcea de sfânta Rusiei în numele creștinătăței. N’a fost puterea noastră de apărare, care ne-a scăpat țara de robie, pe acele timpuri, ci numai competitorii și rivalii politicei rusești; marelor puteri ale Europei nu le convenea să lese cheea mărilor din Sud- Estul Europei și Dunărea cu gurele ei, în posesiunea Rusiei. Și atunci o barieră uriașă se puse aspirațiilor ruse, prin răsboiul Crimeei în 1853— 1854 și tratatul de Paris din 1856, care au depărtat pe ruși de la gurile Dunărei, retrocedând țărilor române Sudul Basarabiei, asigurându-le autonomia și înlesnind unirea Moldovei cu Valahia, s’au format un stat liber, care a putut să se desvolte și să se întărească până a câștiga glas în concertul European. Pe turci cu fatalismul lor vremurile ce trec nu i-a învățat nimic, i-am văzut cum s’au răsboit un an cu Italia, ca să sfârșească cum putea să înceapă , declărând Tripolitania, stat independent. Preocuparea lor cea mare a fost să schimbe Sultani și Miniștri, să cate o altă formă de guvernământ în care tinerii turci să aibă preponderența în Stat și se guverneze cu mai mare destrăbălare decât bătrânii. Toată peninsula Balcanică era în fierbere, toate ziarele Europei vorbeau de aspirațiile Bulgarilor, Grecilor, Sârbilor și Muntenegrenilor, de pregătirele lor militare, nu pentru conchiste, ci o îndreptă o stare de lucruri administrativă ce ajunsese pentru creștini nesuferită în Turcia; numai turcii, nici cei tineri, nici cei bătrâni, nu se impresionau de nimic și să măguleau cu dispozițiile lor constituționale, care garantau drepturile cetățenești pe hârtie, pe când în practică, bande armate de tot felul făceau zilnic prădăciuni și omoruri, pe unde le convenea mai bine. Camera turcească se ocupa cum să răstoarne viziri și miniștri mai iute, ca fiecare să-și aibă rândul în averea țării. Răsboiul bătea la ușă, toată Europa îl discuta cu îngrijire. Turcii învârteau politică, încât te făcea să crezi în siguranța puterei lor, de a stăpâni situațiile ce pot veni. La declarația de răsboi a Muntenegrului în 25 Sept. 1912, turcii nici nu răspund, iar la 5 Octombrie, Bulgarii, Grecii și Sârbii declară și ei răsboiul, atunci turcii își amintesc că cu 4 săptămâni înainte liberaseră rezervele armatei lor Europene! Ei abia atunci au înțeles că au a face cu o alianță Balcanică, bine închegată și bine pregătită de luptă Astfel inconșcienți de primejdia ce-i amenință, constatau cu spaimă, în momentele din urmă, că n’au nimic pregătit pentru luptă. Câteva deslocări de trupe și întărirea Adrianopului era tot ce au putut face. In această tristă stare de slăbiciune i-au surprins aliații, care studiaseră bine destrăbălarea lor militară. Aceasta reeșă în mod evident din ofensiva armatei bulgare și din planul conceput și executat de bulgari. Incât ne-a fost dat să asistăm la priveliștea fenomenală cum în mai puțin de 20 zile au dispărut militărește Imperiul Turcesc din Europa! Cam 7 milioane de aliați, care pentru prima oară se avântă într’un răsboiu serios, bat în mod desastros 25 milioane de turci, ce altă dată erau spaima Europei ! Iată unde au ajuns Turcii de est, înainte de răsboiul ruso-românoturc din 1877—78, Bulgaria nu avea o expresie geografică, ci numai una etnografică, deși în cursul vremei mulți din ei să turciseră ca să scape de iataganul întins deasupra gâtului lor. Pacea victorioasă din 1878, pentru care armata română a contribuit foarte mult, a dat ființă politică principatului Bulgar între Dunărea și Balcani, alăturea de provincia Rumelia, care la 1885 s’a anexat Bulgariei, pe cale diplomatică. Sunt cunoscute veleitățile meritoase ale bulgarilor de pe atunci, în frunte cu Pr. A. de Battenberg, de a se desface de tutela rusă, începând prin isgonirea din țara lor a tuturor ofițerilor și instructorilor militari ruși, în cap cu Colonelul rus, ministru de răsboi. Nervozitatea marelui imperiu contra Bulgarilor devenise atât de acută, încât principele Domnitor a trebuit să părăsească Bulgaria, iar ziarele îngânau atunci refrenul supărător , că Bulgaria e o invenție rusască în Europa și ea n’are dreptul să se supere că-i scapă printre degete“ Românii se bucurau de acest avânt de neatârnare al Bulgariei, căci noi preferam o Bulgarie de sine stătăoare, de cât s’o știm o anexă rusască, noi preferam ca Bulgaria să rărămâna bulgarilor cu interesele politice proprie lor, fără să ne atingă plstonismele lor slave. La 1908 să proclamă independența Bulgariei, iar Domnitorul lor Ferdinand își ia numele de Țar al Bulgarilor și acest eveniment românii l’au salutat cu o deplină mulțumire sufletească, fiindcă el încheagă bine în orient o stare de lucruri definitivă. Dacă recapitulăm puțin istoria, vedem că România a fost totdeauna o sinceră prientenă a Bulgarilor și le-a dat cel mai devotat ajutor, întâi, când sub jugul turcesc veneau în școalele noastre spre a’și însuși o cultură occidentală și mijloace de trai, apoi tot la noi au găsit un adăpost sigur, pentru a putea pregăti reînvierea lor politică, iar în răsboiul din 1877, românii intervenind, în momente de grea cumpănă pentru ruși, au pecetluit cu sângele lor întocmirea Statului Bulgar. In evenimentele de azi, neutralitatea României a înlesnit Bulgarilor și aliaților lor rezultate fericite, o intervenire a României ar fi provocat un răsboi European, sau punea pe toți aliații pe planul al 2-lea în interesele balcanice, iar în caz când turcii ar fi fost învingători tot România cu bastonul de mareșal rus în mână temporiza pretențiile turcești. Mai trebue amintit, că răsboiul Balcanic s’a frământat sub impresia diplomatică, că în caz de bat turcii pe aliați câștigă Austria, iar dacă aliații bat pe turci câștigă Rusia, aliaților li se lasă numai Statu-quo ante cu libertăți administrative garantate, azi tot acei diplomați vorbesc de respectul cuceririlor și merg până a ceda cetăți necucerite și flămânzite în armistițiu. iată cum se adeverează vorbele lui Miron Costin că : „omul nu e stăpân pe vremi, ci vremile stăpânesc omul“. In această schimbare radicală a efectelor răsboiului, patriotul Bulgar cel mai aprig nu poate cere României asta impasibilă, sub falsul pretext ca ea n’a luptat ? Căci dacă intră în luptă toată epopea bulgară, era imposibilă și numai neutralitatea României a făcut-o posibilă. România ar greși dacă s’ar baza politica pe reaua voință și nervozitatea aliaților balcanici și nici trebue să lase sdrobirea complectă a turcilor care de nevoe vor fi cei mai devotați prieteni ai României. Dacă rectificarea frontierei despre Dobrogea în sensul hotărât de tratatul de Beidin și omenia de a lăsa liberă cultura românilor macedoneni face pe Bulgari să ne batjocorească cu atâta răutate și să uite toate îndatoririle și tot binele ce de o jumătate de secol România a făcut națiunei Bulgare, atunci la ce să mai stăm de vorbă cu ei ? A pretinde să rectifici frontiera despre Dobrogea, fără a ceda Silistra, cheia apărărei, e absolut neserios, cum Bulgarii pretind cu mai puțină dreptate Adrianopolul pentru a-și păstra supremația ofensivei atacului în contra turcilor, noi avem mai puternice sezoane a pretinde Silistra pentru defensivă, apărarea frontierei noastre, și cu cât nervositatea Bulgariei e mai mare în cedarea Silistrei, cu atât grija noastră trebue să fie mai statornică a o obține. Bulgarii înțeleg sentimentul recunoștinței numai în teorie, în realitate nu sacrifică nici un praf degerat recunoștinței. România nu trebue să aștepte ca Bulgarii să accepte o rectificare de frontieră bazată pe principiul echilibrului; să ne amintim că noi n’am cedat Basarabia rușilor, ce ei au ocupat-o, tot astfel România să ocupe frontiera ce-i va asigura pe viitor liniștea , care ar fi o linie dreaptă ce purcede de la Dunăre din dreptul Olteniței și sfârșește la 5 kilometri în sud de Beleih pe Marea Neagră, și atunci vom avea ocazia să constatăm pe deplin recunoștința Bulgară, de altfel facem apă pisată, pe noi fulgerile Bulgărești nu ne pot îngrozi, dar în nici un caz să nu facem din demnitatea noastră o jucărie bulgărească. Sfârșesc articolul arătând cum un Etnograf rus Maxim o descrie pe Bulgari: „că bulgarul nu e slav, ci „un bastard al unei mume slave, e le„gat de neamul slavilor prin cine știe „ce accident istoric perdut în noaptea „timpurilor! Bulgarii au fost crescuți „și aserviți de Tatari, craniul le e tartar, moravurile și horizontul intelectual iarăși tartar. „Bulgarul este diametralmente opus „slavului, el e crud și ranchinos, pe „când slavul e blând și împăciuitor, „Bulgarul e individualist, iar slavul „cu totul sociabil. Bulgarul este in„grat, egoist și rapace, pe când slavul e devotat, recunoscător, altuist „și puțin econom“. Azi în tratativele noastre cu Bulgaria nu mai poate fi vorba de ce ar fi trebuit să facem dacă.... și dacă.... ci de aceia ce suntem neaparat datori a face. General Scheletti POOO—*------------ Jinduire... E o tendință constantă în presa noastră de a exagera scăderile țarei românești. Dacă teai dui după ziare, totul merge prost în România. Nici diplomația noastră, nu putea scăpa de critice răutăcioase. Câte ironii nu s'au cheltuit de ziariști la adresa bieților diplomați români ! In schimb tot ce-i strein, este, pentru noi, colosal, piramidal. Despre d. Daneff s’a spus că e un mare diplomat, care n’are pereche decât doar pe Bismark. Ei bine, cunoaștem un amănunt, de când cu trecerea d-lui Daneff prin București, care pune intr’o lumină, nu tocmai favorabilă pe ..Marele diplomat bulgar. Președintele Subraniei a fost primit în audiență de M. S. Regele și a venit la Palat, conform protocolului, în caretă regală, însoțit de aghiotantul de serviciu. Nu știm convorbirea dintre d. Daneff și Suveran. Dar numai „diplomatică“ n’ o fi fost, dacă. M. S. Regele a crezut de cuviință, numai după, câteva momente de convorbire, sa, spună, președintelui Subraniei: —Audiența d-ve terminată. Veți pleca mâine cu trenul de ... In adevăr a doua zi toată lumea a citit în ziare că d. Daneff a plecat din București, fiind însoțit la gară de d. C. Solomonescu, directorul poliției Capitalei, încă un amănunt. D. Dane a fost nevoit, contrar protocolului, sa și plătească, biletul de tren. Și acum, iubiți confrați, lăsați-o mai domol cu „marii diplomații ai Țarului Ferdinand ! --------------ovo--------------Tratativele româno-bulgare Din Lciuka se anunță următoarele : D-nii, Danev și Miști continuă tratativele, România și-a formulat din nou pretențiile. România pretinde următoarele : Dărâmarea forturilor de la Sindre, renunță, însă,la acest oraș, în schimb România cere înălțimile de la sudul orașului fortificate de bulgari. România pretinde litoralul de la Marea Neagră pe o întindere de 6 km, apoi ca românii de pe teritoriul ocupat de statele aliate să se bucure de o deplină libertate. România pretinde un pod pe Dunăre, la care Bulgaria, s-a opus până acum cu cea mai mare îndârjire. Construindu-se acest pod Rominia are legătură din cela cu Turcia prin Bulgaria. Pe acest pod va trece o linie ferată până la Sofia prin vechea Isker. Linia ferată va porni în România dela Craiova. Pe această linie ferată Austria își va exporta articolele în Bulgaria. Dacă această linie ferată nu va trece prin Sofia, atunci Austria trebue să-și facă exportul pe Marea Neagră, sau de la Dedeagaci prin Constantinopol în Asia mică. Linia ferată Dunărea Adriatica, de asemenea va trece pe acest pod astfel că linia ferată română va avea, o legătură directă cu cea rusească. MARȚI 15 IANUARIE 1913 5 BANI * ' O — ANUN 11 UR 1 Inserții și Reclama in pagina a 2-a rândul 1 leu In pagina a 3-a rândul 50 b. In pagina a 4-a rândul 30 b. —o— TELEFON NO. 88 C R ===== In jurul unui interview Se știe că de mai multe zile, aproape toate ziarele noastre au relevat tonul acerb și dușmănesc pe care'l ține pressa franceză la adresa României, cu privire la diferendul româno-bulgar. Ca o dovadă despre aceasta dăm mai la vale un interview al generalului bulgar Papricov, acordat unui redactor al ziarului Le Journal, interview care tinde a discredita pe dl- Take Ionescu ministrul nostru de interne, atribuindu-i că ar fi propus, fără să fie autorizat bine înțeles,—ca România se intre în alianță cu statele balcanice,— ceea ce Bulgaria ar fi refuzat. Dl. Take Ionescu a desmințit această versiune, și spre a se vede cât de puțin verosimilă este afirmația generalului bulgar, dăm partea mai esențială a interviewului ce a acordat corespondentului francez. Iată ce spune acel corespondent: E cu totul exact, după cum amaunțat, „Le Journal“, că Bulgaria a « respins alianța României. E precis, coincidența ciudată, în momentul când d. Filipescu ministrul de comerț (?) își exprima la Constantinopole sentitimentele sale turco-file, d. Take Ionescu propunea d-lui Danel o alianță ofensivă când ar reîncepe ostilitățile. Este de asemeni exact că Bulgaria a declinat această propunere. Dorind să aflăm care este adevărul asupra acestei știri, ne-am adresat d-lui Take Ionescu. D-sa după ce l’am pus în curent cu cele publicate în „Le Journal“, a declarat că „nu știu nimic despre o asemenea propunere“, dându-i cea mai largă desmințire. M’am întreținut în privința aceasta și cu generalul Papricos care este al doilea delegat al bulgarilor și care toată lumea își amintește a jucat în mai multe rânduri unul din cele mai înalte roluri în politica țărei lui. Gteneralul Papricof mi-a spus: — Am fost aduși să refuzăm alianța României pentru motive care sânt din cele mai comprehensibile și logice. In ceea ce privește sprijinul diplomatic—acel al marilor puteri, pe care îl vedem manifestându-se ni se pare suficient. In ce privește sprijinul militar, near fi adus un ajutor de prisos, căci noi ne simțim destul de puternici, dacă va trebui să facem încă odată apel la sorții armelor pentru a ajunge scopul pe care ni l-am fixat în modul cel mai trainic. Adevărata „buba“ Domnul Toma Dragu care face propagandă socialistă în țara noastră nu vede altă soluție pentru România decât sau „democratizarea începând cu abolirea marei proprietăți a solului, ori vom pieri“. Astfel pretinde d-sa în articolașul întitulat „Buba“ publicat în „Adevărul“ de la 11 Ianuarie- Și d-sa își explică obrăznicia bulgărească față de noi atunci când ne amenință cu „un nou 1907“ prin faptul că ei ne cunosc „buba noi suntem o țară de mare proprietate agrară și dânșii o „republică de țărani“.