Evenimentul, octombrie-decembrie 1913 - ianuarie-februarie 1914 (Anul 21, nr. 185-273)

1913-11-26 / nr. 219

EVENIMENTUL Patriotica mișcare a Femeilor Române -----Marele congres din Iași----­ Festivalul de la Teatrul Național- Parastasul de la Mitropolie - Inaugurarea gradinei de Masa de la Otelul Trai­an.- Inaugurarea Institutului superior de fete-Ceaiul de la Cercul Militar. Ca un omagiu înțeles și bine meritat, lașului nostru i se face din vreme în vreme neprețuita cinste a congreselor mari, a reuniunilor hotărâtoare. Congresul societăței ortodoxe a doamnelor române este unul dintre cele mai impozante dintre câte au a­­vut loc la noi. Importanța lui a fost înălțată și sporită prin prezența oas­peților de peste Carpați, precum și a celor veniți anume din cuprinsul țărei. Cine a văzut era spectacolul scenei Teatrului Național, ocupată de înalții prelații și de distinsele doamne din comitetul societăței din București și din Iași, va păstra una din acele a­­mintiri patriotice, care nu se mai șterge. Sala ocupată de tot ce­lașul are mai distins, alcătuia un cadru în care cuvântarea caldă a d-lui Mehedinți era în cea mai desăvârșită onoare. Un suflu înălțător ne cuprindea pe toți și înțelegem ușor entusiasmul spontaneu provocat prin discursul venerabilului Arhiereu­ Ilariu Pușcariu Vicarul Mitropoliei din Sibiu, entusi­­asm ce a cuprins sala toată când a rostit simțitoarea frază: „în noi doi un suflet bate“... Cinstea acestui congres cade, fără îndoială asupra Iașului Cultural, dar în primul loc cade asupra comitetu­lui doamnelor ieșene, care cu o ho­tărâre de nebiruit și un curaj demn de cauza sfântă pe care o susțin, au înfăptuit, aice în Iași, o operă de e­­ducație, care față cu mijloacele și în­curajarea ce li s’a dat, este un act de eroizm național. Nu vom uita nici­odată câte­va nume, care nu se cuvine să fie date uitărei, ori­când se va pomeni de o­­pera societăței ortodoxe a doamnelor române din Iași. * * Sala a avut loc festivalul. Același decor impozant al salei teatrului, cu același public, venit de astă dată, să auda pe privighitoarea Ardealului, doamna Triteanu. Festivalul s’a început cu o uvertură aranjată pe motive naționale de către d. Vlăduț și executată de muzica re­gimentului pe care o conduce cu des­toinicia cunoscută în întreaga țară. Corul mitropolitan, una dintre glo­riile artistice ale Iașului, execută im­nul regal în respectul asistenței în­tregi, după care urmează interesanta cuvântare a marelui nostru istoric d. A. D. Xenopol. Domnia sa, vorbind de ideia națională, o arată ca o conse­cință a unui ideal național, pe care-l definește: întrunirea tuturor Româ­nilor într-un singur mănunchi. Această definiție, răscolește adânc toată sim­țirea românească din sală. Toți, ca un om, sunt cuprinși de același entusiasm. Savantul nostru concetățean își con­tinuă conferința în audiția pioasă a salei, care-i răsplătește cu nesfârșite aplauze. Urmează d-na V. Triteanu. Ne aș­teptam cu toții să vedem una dintre acele surori din Ardeal îmbrăcată în portul ținutului, cu figura înăsprită de gândurile deznădejdei și cântân­­du-ne aici ce nu încântă, dar îndure­rează. Gare nu ne-a fost surpriza când am văzut înaintând pe scenă una dintre cele mai moderne grații, ce iradia în jurul său cea mai desăvârșită eleganță și distincțiune. Nici n’ar fi fost nevoe, pentru a ne fermeca, de glasul și is­cusința ei artistică, eram deja vrăjiți, de cum o văzurăm. Ariile pe care le-a cântat, erau toate melancolice ca și doina de la început, dar variațiile nesfârșite ce glasul ei de privighitoare dădea nuanțelor, ne făcea să abuzăm fără milă de farme­cul vocei sale. Studenții au sărbăto­rit-o cum se cuvine, acoperind’o de flori și urale, și conducând’o la eșire în cântece de salut și ovații pline de admirație. Carmen saeculare, poem alegoric de Iosif și Angel a fost bine pus în scenă de societatea dramatică din Iași. După mijloacele noastre scenice și ar­tistice, nici nu putea mai bine. Versurile admirabile ale autorilor, sunt de alt­fel cunoscute publicului. La urmă s’au reprezintat tablourile alegorice, „Deștaptarea României“ de către artistele teatrului național. Din numerosul public ce a partici­pat la festivalul de aseară, remarcăm: In loji: I. P. S. S. Mitropolitul Pimen, P. S. Teodosie Episcopul Ro­manului; P. S. Nicodim, Episcopul Hu­șilor; P. S. Arhiereul Uarian Pușcaru, Vicarul Mitropoliei din Sibiu; P. S. Arhiereul Antim Petrescu, Vicarul Mitropoliei; Părintele Savin, Rectorul Seminarului Iași; Păr. Gotcu. D-nele: Alexandrina Gr. Cantacuzino, Zoe Gr. Râmniceanu, Elena C. Odo­­bescu, A. Disescu, Sultana Miclescu, Rossetti, Bălănescu, Marioara Glogo­­veanu, Predescu, Ana Florescu, Dina Triteanu, Bozianu, d-na Pruncu­, d-na Petrescu, d-na Antoni, d-ra Arion, d-na Vlad, Apostolescu, d-ra Vârnav­­(București); d-na St. Georges, (Boto­șani); d-na și d. General Manu (Bucu­rești); d-na Colonel P. Grecianu, d-na și d. Const. Climescu, d-na și d. D. Filipescu, d-na și d. dr. Em­. Severin cu d-re­e Ana și Angela Severin, d-na Mavrocordat, d-na și d. Alex. D. Xenopol cu d-șoarele Gatoschi, d-na și d. Nicolae Krupensky, d-na și d-ra Gane, d-na și d. dr. Leon. Cosmovici, d-na și d. Junius Lecca, d-na și d. Const. Miclescu cu d-ra Dudu Miclescu, d-na colonel Vrabie, d-na și d. Iulian Teodorescu, d-na co­lonel Stroja cu d-rele Margaretta Stroja Lily Gafencu și Nelu Udrea, d-na și d. Leonida Gatoschi cu d-rele, d-na și d. C. Marinescu, d-na și d. Racovitză, D-na și d. Const. Praja, d-na și d. Gh. Netzer, d-na și d. George Lambrino cu d-rele Cantacuzino și Sturza, d. Mehedinți, d. A. C. Cuza, d. general Popovici, P. Gârboviceanu, d-na și d. Daniel, d-na și d. Gr. Vasiliu (Bârlad), d-na și d. dr. Socor, d-na Deladecima, d-na și d. Daniel, d-na Anghelichi, d-na și d. Crudu. In­ital: D-na și d. Const. Meissner, d. Căp. Stroia, Prefectul Poliției, d-na General Pascu cu d-ra Panopol, d-na și d. Maior Macarovici, d-na Kilimoglu cu d-rele Georgette Ghica (Vaslui) și Popovici, d-na și d. At. Gheorghiu, d-na Lascar Antoniu, d-na Elena Sta­­matiu, d-na și d. dr. Taicu cu d-rele Cantacuzino Teodosieff, d-na Dica Corban,­­d-na dr. Angh­el, d-na și d. dr. Bacaloglu, d. Vespasian Erbiceanu, d-na și d. Gh. Lateș­cu d-ra Tănă­­sescu, d-na și d. Căpitan Costandache, d-na și d. I. Mitru, d-na și d. Popescu- Mușata, d. loan Praja, d-na și d. Os­­vald Teodoreanu, d-na și d. dr. Posa cu d-ra Mărgărintescu, d-na și d. in­giner Țintu cu d-ra, d. D. Diaconescu, d-na și d. dr. Fior, d. Const. Ivașcu, d-na și d. C. Grigoriu, d-rele Dimache, d-na și d. Vizanti, d-na și d. Mihai­­lescu, d-na și d-ra Rădulescu, Părin­tele Tincoca cu d-na și d-ra, d-na și d-ra Gotcu, d-na Tulbure, Colonel Oprescu, d-na și d. inginer Savul, d-na și d. Stihi, d-na și d. Culianu, d-na Vârgolici, d-na Florescu, d-na și d. dr. Iliescu, d-na și d. Căp. Ionescu, Părintele Florescu cu d-rele, d-nii: Colonel Broșteanu, D. Gusti, Drouhet, Maior Fărcășanu, Căpitan Manolache, S. Halitza, Ștefănică Văleanu, Mihail Borcea, Nică Stamatiu, P. P. Nițescu Vasiliu Ghem, dr. Dimitriu, Sub-Kt. R. Hotineanu, Sub­ Kt. Tarnoschi, Socot. Gotcu, dr. Stener, Căp. Mihailescu, C. Policot, Leon Sculy, Titică Sturza, Andre Faure, Porta, Căp. Voinea, Petruță Rusovici, Căp. Macarovici, Munteanu, etc. etc. ZIUA ZI Duminecă 24 Noembrie PARASTASUL DE LA MITROPOLIE Dri dimineață la orele 10, la Cate­drala Mitropolitană a avut loc un parastas pentru ostașii morți pentru Patrie în campania noastră din Bul­garia, la care au asistat toate doamne­le congresiste, reprezentații autorită­ților civile și militare, precum și un numeros public. Serviciul divin a fost oficiat de I. P. S. S. Mitropolitul Pimen, înconju­rat de întreg clerul Catedralei. După oficiarea serviciului divin, I. P. S. S. Mitropolitul­ Pimen ține o caldă cuvântare, arătând marea în­semnătate a acestei mișcări patriotice care se petrece în orașul Iași. I. P. S. Sa vorbește apoi de cam­pania din Bulgaria arătând avântul patriotic de care au fost însuflețiți ostașii români. Cu aceas­tă ocazie I. P. S. Sa, în mijlocul unei emoții de nedescris, o­­feră o sumă de 300 lei din partea Societății Ortodoxe a Femeilor Ro­mâne, soției unui ostaș, care a murit pe câmpul de onoare, lăsând în urma sa șase copii. INAUGURAREA GRADINEI DE COPII Conform programului, după săvârși­rea Parastasului de la Mitropolie, con­­gresistele, întreaga asistență și clerul se îndreaptă spre Grădina de copii înființată de Societatea Ortodoxă a Femeilor Române la Socola. La orele 1 p. m., se oficiază un ser­viciu divin, după care ia cuvântul d-na general Manu. D sa vorbește despre activitatea Societăței Ortodoxe a Femeilor Ro­mâne, în ceia ce privește educația ce trebue să se dea tinerelor vlăstare. Insistă asupra importanței grădine­­lor de copii, pentru formarea cultu­­rei naționale în spiritul tradițiunilor noastre strămoșești și iubirei de Patrie. Terminând, d-sa mulțumește co­mitetului din Iași a Societăței Orto­doxe a Femeilor Române pentru, ac­tivitatea ce depune, exprimându-și convingerea că această grădină de co­pii inaugurată azi, va da rezultatele cele mai satisfăcătoare, P. S. S. Arhiereul Antim Pe­trescu luând cuvântul, insistă pe larg asupra îndatoririlor ce ni se impun față de educația copiilor de azi și cetățenilor de mâne. P. S. Se termină, aducând elogii și mulțumiri Doamnelor din Societatea Ortodoxă Națională a Femeilor Ro­mâne. Inaugurarea a luat sfârșit la orele 2 p. m. BANCHETUL DE LA OTELUL TRAIAN La ora 2 ji m­., a avut loc un ban­chet la restaurantul otelului Traian, la care au luat parte Doamnele con­­gresiste, reprezentanții Clerului și un mare număr de persoane. S’au ridicat mai multe toasturi pen­tru M. S. Regele și Familia Regală, pentru izbânda scopului măreț ce ur­mărește Societatea Ortodoxe a Fe­meilor Române etc. ✓ In tot timpul banchetului a domnit un entuziasm de nedescris. INAUGURAREA INSTITUTULUI SU­PERIOR DE FETE La orele 4 p. m., cu o deosebită solemnitate s’a făcut inaugurarea In­stitutului Superior de Fete a Societă­ței Ortodoxe Naționale a Femeilor Române din str. Carp No. 2. Serviciul divin a fost oficiat de P. S. S. Arhiereul Antim Petrescu Vi­carul Mitropoliei, înconjurat de cler, iar răspunsurile au fost date de corul Seminarului „Veniamin Costache“. După oficiarea serviciului divin, corul elevelor Institutului sub con­ducerea d-lui Teodorescu intonează Imnul Regal, care este ascultat în pi­cioare de întreaga asistență. Urmează seria discursurilor: DISCURSUL D-nei ELENA MEISSNER 24 Noembrie 1913 Printre nenumăratele probleme so­ciale cari preocupă lumea civilizată în vremurile acestea de febrilă acti­vitate una dintre cele mai importan­te este problema educației. De aceea sunt cugetători cari ar dori ca seco­lul acesta să merite a fi numit „se­colul copilului“. Așa după cum în decursul veacurilor s’a denumit unele epoce după fenomenul dominant care a adus schimbări, accelerând fazele evolutive ale progresului, denumiri ca epoca petrei, epoca ferului, epoca bronzului, epoca aburului etc., tot așa secolului acestuia ar dori unii scrii­tori să-i poată da numirea de „seco­lul copilului“ căci ar dori ca ’n se­colul acesta educațiunea în adîncul ei înțeles să devină o preocupare de căpitenie și nu numai scopul să fie urmărit cu perseverență dar mijloa­cele ei să fie aplicate cu sinceritate și rîvnă deopotrivă de către educa­torii de carieră ca și de toți mem­brii societății. De aceea vedem că în genere sta­tul, inițiativa privată, părinții, toată lumea în sine se gîndește cum să crească mai bine copii, atit în scopul fericirei lor viitoare cît și mai ales în­­ scopul progresului patriei și a so­cietății. In România chiar din primele tim­puri ale redeșteptării noastre națio­nale se înființază un număr mare de școli, f­ăcându-se de către stat sacri­ficii enorme pentru educațiunea și instrucțiunea publică. Cu toate aces­tea n’a fost cu putință ca școalele statului să satisfacă toate necesitățile educative ale tuturor claselor sociale. Ceea ce n’a putut face statul singur, a făcut inițiativa privată care s’a născut din această nevoe. Puțini au fost Românii, cari în pri­mele decenii ale redeșteptării noas­tre naționale s’au dedat acestei în­deletniciri, dar totuși au fost. Astfel pentru a nu cita decât în Moldova în 1866 o asociație de profesori re­numiți compusă din domnii Titus Maiorescu, P. Poni, I. Melik, N. Cu­­lianu, dr. Ciurea și P. Pascu fundea­ză în Iași Institutul academic, mai târziu Institutile Unite, iar câți­va ani în urmă în 1872 d-na Em. Hum­­pel născută Maiorescu fundează Pen­sionatul Normal de Domnișoare, mai târziu institutul liceal de domnișoare „Rumpel“ în locul căruia se înfiin­țază în anul acesta institutul socie­tății Ortodoxe a cărui inaugurare o serbăm azi. In afară de aceste 2 școale însem­nate cari au adus cele mai mari ser­vicii țărei și învățămîntului, toate ce­­­lelalte instituții de educațiune au fost înființate și conduse de streini. Strei­nilor s’a încredințat educațiunea și instrucțiunea copiilor din clasele de sus și bine s’a făcut. Neexistând încă instituțiuni culturale românești siliți am fost să ne adresăm streinilor, căci în setea noastră de cultură nu pu­team aștepta până să se formeze pro­fesorii și educatorii români. De alt­mintrelea au făcut cu școalele ceea ce s’a făcut și cu celelalte ramuri de activitate trebuitoare nevoilor de or­ganizare ale unui stat civilizat. Așa în telegraf s’a adus telegrafiști stre­ini până i-am format pe ai noștri. S’a adus mecanici streini, ingineri streini, doctori streini, farmaciști streini iar azi când avem elementele noastre avem pretutindeni Români, Doamnelor și domnilor, cu cît un popor e mai civilizat și mai conști­ent de nevoile și aspirațiile sale cu atît fie­care simte mai mult trebuința de a se mișca, de a lucra pentru oa­menii săi pentru a înfăptui idealul la care expiră, și cu cât e mai înce­pător în desvoltare cu atât e mai in­dolent și cu atît mai mult așteaptă totul numai de la cârmuitorii săi.Așa s’a întîmplat și la noi: la început to­tul a fost lasat în sama statului, în­cetul cu încetul însă lumea a început a se deștepta și a pune umărul ală­turi de stat pentru a grăbi realiza­rea acelor instituții și organizații ne­cesare progresului lor. Multe asociații și societăți de bine­facere s’au format la noi în scurtul timp de când ne-am redeșteptat și­ au început opera de civilizare­­ și multe așezăminte bisericești, spitale, ospicii și instituții culturale datoresc exis­tența lor inițiativei private căci bă­­trînii noștri strămoși au hărăzit mult din averele lor spitalelor și biserice­­lor și nu numai boerii bogați dar și micii proprietari, negustori și gospo­darii creștini în sine, fie­care după putere și voință a dat cît s’a lasat inima și astfel din aurul bogatului și dinarul săracului s’au clădit acele spitale așezate în palate mărețe și a­­cele biserici și monastiri frumoase în care atîtea suflete își alină suferin­țele fizice și morale și care vorbesc generațiilor de azi despre pietatea, dărnicia și evlavia strămoșilor noștri. Nu mai puțin vrednice de laudă din acest punct de vedere sunt tim­purile de azi. Inițiativa privată se manifestă din ce în ce mai cu pute­re și mai cu succes. Uneia din aceste manifestări se datorește instituția în care ne găsim în acest moment și iată cum: In anul 1910 în împrejurările cu­noscute de dv., un grup de doamne din înalta societate din București, fundează societatea Ortodoxă Națio­nală a femeilor din România care*și propune să provoace o reacțiune în educațiunea publică românească. Ea tinde să devie un fel de eforă a e­­ducațiunei și culturei naționale, eforie către care să-și întoarcă privirile Ro­­mânimea actuală așa după cum în vechime Românimea a creat și a sus­ținut prin donațiuni eforia spitalelor. Iar această eforie a educațiunei noas­tre naționale să dea acelaș concurs statului în desvoltarea noastră cultu­rală pe care eforia spitalelor l’a dat și-l dă îmbunătățirei noastre sanitare. S. O. N. este o societate înainte de toate culturală. Ea își propune să lu­creze în toate paturile societ­ăței noastre urmărind ca ori­ce copil al țărei aceștia să devină buni Români, iubitori de patrie, cu conștiință na­țională și cu respect pentru Religia strămoșească. 1. Pentru pătura de jos S. O. N. înființază un mare număr de grădini de copii mai ales în cartierele săra­ce unde copilașii sunt lipsiți de bune îngrijiri și pentru ca o influență e­­ducativă sănătoasă să înceapă din primii ani. Fie­care își poate da sa­mă de î­nsemnătatea acestor instituții Și dacă până acum nu s’au putut în­ființa asemenea grădini de copii decît la București, Iași și încă câteva orașe apoi S. O. N. nu se va mulțumi să se ocupe numai de copii de la orașe. S. O. N. care pe lingă Secțiunea din Iași are ramificațiuni aproape in toată țara, căci are filiale în Ploești, Focșani, Calarași, Tg.­Ocna, Bârlad, Botoșani, Dorohoi etc. Tinde ca într’un viitor cît de a­­propiat să se ramifice în toată țara în orașe și în sate și ca ideal își propune să nu remînă sat în țara ro­mânească în care să nu existe un co­mitet al societăței Ortodoxe în stare de a ținea o educatoare care să strîngă pe toți copii mici ai săteni­lor în timp ce aceștia se duc la muncă în afară de casă, și să-i îngri­jească ferindu-i de atîtea primejdii costisitoare de viață la care sunt ex­puși pe de o parte, iar pe de alta dându-le bune deprinderi de curățe­nie, de hygienă, dându-le primele e­­lemente de educație și primele cu­­noștinți, invățându-i în fine că au un D-zeu o țara și o lege. Doamnelor și domnilor, mari spe­ranțe ,pune țara pe pătura țărăneas­că și cu toți suntem încă sub impre­sia admirațiunei ce-a stîrnit țărăni­mea noastră cu prilejul­ evenimente­lor istorice de astă vară. Țărănimea noastră e însuflețită de un avînt pa­triotic la care pe nedrept unia din noi, nu ne așteptam poate! Ocupându-ne de copilașii de la țară în modul de mai sus, nu numai că ne îndeplinim o datorie sfântă că­tre ei, dar înălțând țara civil­ând a­­tâtea milioane de Români și cred eu, nu putem prevedea cât de mult se va schimba în bine darea noastră d civilizație! Căci ne putem noi samă, când nu va fi copil mic pătura de jos care să nu treacă grădina de copii, ce va fi școala mară, ce va fi școala secundari când prin urmare nu numai pii din bune familii, dar toți copii de Români, vor primi o primă educați­­une îngrijită, o educaț­une rațională, continuată și în învăț, primar în con­formitate cu cerințele moderne, ba­zată pe religia strămoșească și pe interesele noastre naționale, putem vedea cât se va schimba fața satelor ? Nu vom avea noi atunci cetățeni conștienți nu numai de drepturile dar mai ales de datoriile lor către țară și nu vom deveni atunci în a­­devăr o țară civilizată, fără prăpăs­tiile ce există astăzi între clasele noa­stre sociale ? Și nu va fi aceasta o operă măreață de educație națională și operă care pornește de la S. O. și deci de la femee ? 1­2. In pătura mijlocie S. O. își pro­pune ca prin bibliotece populare, conferințe, serbări naționale să in­fluențeze spiritele și să le întrețină cu chestiuni naționale și religioase cu chestiuni practice economice din care fiecare să tragă folos. A ocroti deci a ajuta sfânta copilărie, a dirija pe adolescent nu este aceasta o operă de solidarizare națională și socială ? 3. In fine, Doamnele Române din București văzând cu nerăbdare nea­junsurile creșterei ce i se dă unei părți a fetelor noastre din pătura de sus, din p. dv. religios și național și simțind pericolul de care țara și neamul sunt amenințate prin aceasta, cum și prin faptul că copilele noas­tre se încredințează în parte unor institute streine, au crezut de dato­ria lor a înființa institute românești în care pe lângă instrucțiune să se cultive sent, religioase și naționale cari sunt și trebue să remână teme­lia educațiunei patriotice și podoaba neamului. Spuneam la începutul acestei cu­vântări că și în educațiune ca și în celelalte ramuri de activitate ne-am adresat streinilor atunci când nu a­­veam elementele necesare la noi. Dar acum ? Să lăsăm noi o problemă atât de delicată ca acea a educațiunei și anume a educațiunei fetelor și a fe­telor care probabil vor parte din clasa diriguitoare în mâna streini­lor ? A sosit momentul să zicem și în educațiune ca și în celelalte în­deletniciri ale noastre : „Prin noi înșine“. S. O. gândindu-se să înființeaze in­stitute de educațiune și instrucțiune pentru pătura de sus, a știut că e­­xistă institute particulare în ac. țară, și dacă s’a mai gândit să Înființeze aceste a făcut-o nu pentru ca să fie

Next