Evenimentul, octombrie-decembrie 1913 - ianuarie-februarie 1914 (Anul 21, nr. 185-273)
1913-11-26 / nr. 219
♦ A * ♦ — ANUL XXI No. 219 5 BANI o — ABONAMENTE Pe un an . . Lei'20 Pe jumătate an . „ 10 Pe trei luni . . * 1 In străinătate un an * 10 lin număr vechi 30 bani DI EVENIMENTUL ORGANIL PARTIDULUI COTî SERVIîT Redacția și Administrația Iași Strada Lăpușneanu Ho. 44 MARȚI 26 NOEMBRIE 1913 -5 BANI — o—. A H üNC üRI //ser/// și Apoiativa In pagina a 2-a rândul 1 leu In pagina a 3-a rândul 50 b. In pagina a 4-a rândul 30 b. —o— TELEFON Ho. 88 O R =— O VARIANTA probabil că săptămâna aceasta vor începe la senat desbaterile asupra proiectului de respuns la mesajul Tronului. Hotărârea ce s'a luat de a se începe întâi la senat aceste desbateri, s’ar datori unei condescendenți pentru șeful partidului liberal, care e senator. Nu știm dacă această versiune este exactă, nici dacă șeful despre care e vorba e sensibili la asemine delicateță. Ceea ce am putea garanta însă, —este că d. Ionel I. C. Brătianu proaspăt eșii din audiența îndelungată pe care Suveranul i-a acordat-o,—va ținea cel mai lung discurs din câte se vor produce cu această ocaziune. Șeful liberalilor, pândește să profite de discuțiile la adresă, pentru ca, luând cel întăi cuvântul, să arăte că dracul nu e așa de negru cum îl fac oamenii. Că dacă a spus că va căuta se vie la putere prin voința poporului, el nu a înțeles se repudieze pe acea a Suveranului, care este un factor constituțional principal în materie,—și în fine, că M. S. Regele Carol I este cel mai înțălept monarh de pe fața pământului. Sireaca audiență... I Apoi d. Ionel Brătianu venind la chestia expropierei silite, — se va considera obligat—va zice dumnealui—să dea oarecari lămuriri în pricină. Mai întăi, șeful liberal vă caută să arăte, că domeniile Coroanei, nu pot fi atinse de expropierea forțată, — deoarece în propunerea acestei reforme, se prevede cazul că ea se va face acolo unde se va crede că va fi nevoie. Neaparat că dacă prin această clauză, proprietățile partizanilor pot fi aparate de zavern expropierei silite, — apoi cu mai mult cuvânt treime să fie scutite Domeniile Coroanei,—căci o spuserăm mai sus. Corona este factorul constituțional cel mai principal în chestie de succesiunea la putere a partidelor noastre politice. In fine, spre a-și face mână bună cu toată lumea,—nu mai rămâne vorbă că șeful liberalilor va conchide, în ceea ce privește reforma agrară ridicată în proțap la Congresul din Octombrie,—că nu înțelege ca această reformă să se opereze turcește. El va explica lămurit, ca formele ce se vor propune pentru punerea în executare a expropierei, vor fi acceptabile, omenoasc și nu vor provoca nici o critică și nici o obiecțiune din acele ce se pun azi înainte. Nu simplă presupunere, sau părere, ci convingere sigură avem, că în acest sens se vor face de către d. Ionel Brătianu, declarațiunile lămuritoare asupra atitudinei partidului său, declarațiuni menite a demonstra odată mai mult, ce efecte pot produce asupra sufletului unui om, o audiență la Suveran. Evident că șantajul cu expropierea silită și cu primirea puterei numai din mânele poporului, este o simplă variantă a vechei școli de terorizare prin mijlocul căreia rușii au escaladat puterea, decât oricum varianta, cuprinde apucături mai civilizate și are darul, când propun reforme confuze, să-ți procure mijlocul de a intra în explicații ce’ți pot fi de mare folos, în ce privește reabilitarea cu Palatul. De altfel lucrul e și clar. Declari întâi că vrei puterea de la Popor, iar suveranul apreciind că poporul te primește. Aceasta dovedește că Pi ț’o dă, devine imediat un înțălept Suveran, și că dintr’o lovitură te pui bine și cu poporul și cu Regele adică, cu ambii suverani ! Propui expropierea forțată, dar după ce se'nprăștie nițel nourii, arăți că în [alegi a nu lovi în Domeniile Coroanei, nici în proprietățile latifundiarilor, cu cari se poate sta la vorbă și cădea de acord asupra modului de procedare. Prin urmare ești și d-ta satisfăcut, și sunt și proprietarii mulțumiți. Asta vra să zică o adevărată dibăcie. Am făcut până acum simple conjecturi, dar ne prindem că așa au să se petreacă lucrurile, și din munții pe care liberalii îi fac să se cutremure, are să țișnească un șoricel. Căci liberalii, sunt deprinși a nu putea veni în alt mod la putere unde niciodată țara nu i-a trimes, decât prin amenințări și șantaj. Și campania întreprinsă de ei astăzi nu este decât o variantă a acestor apucături. Știri politice Întrunirea comitetului executiv conservator. — Discuția asupra statutelor clubului. —Programul partidului.—Din cine se va compune comitetul ?—■ Discuția la Mesaj. Membrii comitetului executiv central au fost convocați de d. Ioan Lahovari, președintele clubuli conservatore in ședință plenară, pentru Luni —25 Noembrie, la ora 5 p. m. Această ședință [UNK] va fi consacrată discuției statutelor clubului central, a cărora redacțiune a fost deja terminată, de o comisiune în care au participat mai mulți fruntași ai partidului, dimpreună cu miniștrii conservatori. Numai după ce statutele vor fi aprobate, se va convoca comitetul executiv central, din care vor face parte—după noul statut—și președinții organizațiilor conservatoare din provincie, spre a lua în desbatere programul partidului. Această ședință va fi prezidată de d. Titus J.Laioresen șeful partidului.* Noul comitet al clubului central, se va compune din miniștrii și foști miniștri, din președinții și foștii președinți ai Corpurilor Legiuitoare, din președinții organizațiilor conservatoare din țară și din 10 persoane care vor fi cooptate de comitet. Din acest comitet, se va delega un comitet mai restrîns, pentru a fi la disposițiunea șefului partidului. Acest de pe urmă comitet va fi compus numai din miniștri și foști miniștri. D. Titu Maiorescu, șeful partidului conservator, până intro săptămână, va supune noului comitet, programul parmidului conservator. * Discuția la lesaj, va începe dintâi la Senat, probabil Joi 28 soembrie, iar la Cameră probabil în ziua de 9 Decembrie c. Gwen în școalele publice Răspuns d-lui Moritz Wachtel In ziua de 14 Octombrie dl. Moritz Wachtel, în calitate de președinte al „Uniunii evreilor pământeni“, ținând să explice într’o întrunire publică, rostul congresului ce avea să aibă loc peste puțin în București, face o lungă expunere, pe care „Dimineața“ din 17 Octombrie o reproduce textuale cu privire la situațiunea evreilor din țară. Ascultat cu multă atenție de numeroasa asistență, cum se exprimă ziarul, dl. Wachtel a zis între altele— și citim textual—următoarele : „Lucrurile au ajuns până într’acolo (!) că evreilor pământeni li s’a (!) răpit aproape 90 la sută din drepturile de existență“. „Copilul evreului pământean nu o primit în școalele statului, dacă tatăl său nu are cartă de alegător". „Pe când acum 40 de ani patrioți luminați dintre cari un Mihail Cogălniceanu și alții sileau pe evrei să-și dea copiii în școalele statului, pentru ai romaniza și înfrăți cu creștinii, au venit acum altele (!) când ei sânt alungați, iar aerul curat de altădată, plin de toleranță, de umanitate și blândeță a fost înlocuit prin altul pestilențial, plin de ură și prigoană, începând de la grădinele de copii și treptat până la instituțiunile culturale cele mai înalte ale statului, cum sunt Universitățile, se propagă de către educatorii tineretului dispreț și ură în contra noastră“. Intr’o conversație particulară și într’un compartiment de drum de fer, astfel de vorbe trec fără a fi luate în samă. Va recunoaște oricine însă, că discursul unui șef respectat și conducător, cu o mare autoritate, care convoacă într’o întrunire publică, „Uniunea evreilor“ din a doua capitală a țării, în vederea pregătirii lor sufletești față de un congres general, nu poate fi decât bine cumpănit și mai ales bine întemeiat pe fapte. E o întreagă lume măruntă, care absorbită de munca grea de toate zilele, n’are timp să-și formeze păreri generale proprii, nici nu poate controla pe cele ce i se dau de către cei ce o conduc sufletește. Autoritatea lor nediscutată ajunge pentru ca toate afirmațiile lor să devie adevăruri, tot așa de nediscutate pentru mulțime. Căci mulțimea trăește prin sugestii venite de sus. Cu atât mai mult când cel ce vorbește este dl. Moritz Wachtel. Căci d-sa este un distins cetățean „român“ și o însemnată personalitate a Iașilor.A învățat desigur în școli românești—afară doară dacă n’a vrut —și ocupă firește prin munca și capacitatea sa de toți apreciate, un loc de onoare între industriașii și financiarii acestui oraș. Mai mult încă, D-sa este intemeetorul unui frumos gimnaziu de aici, clădit și înzestrat din averea sa, fapta frumoasă, pentru care după cât ni se spune, guvernul român acum de curând s’a grăbit a-l distinge cu „răsplata muncii dl. I“. Autoritatea d-sale este dar în afară și mai presus de orice discuție. Dl. Wachtel e, hotărât, un român de muncă, un om de cultură, și mai ales om de onoare. Probabil și om serios. Și un astfel de om are o conștiință care știe ce afirmă chiar când nu dovedește. Iată de ce membrii corpului didactic din Iași, întruniți în adunare generală, au rămas profund suprinși, luând cunoștință de discursul în chestiune. Evreul răpit de 90 la sută din drepturile de existență! Cum ? Copilul lui neprimit în școalele statului, dacă tatăl său nu e alegător! Cum ? Educătorii tinerimi toți (luați sama bine) de la grădina de copiii până la universitate propagă numai (firește) ură și dispreț față de o populațiune nevinovată! Și peste întreaga țară aerul pestilențial de ură și prigoană. Cogălniceanu îi silea la înfrățire cu creștinii, iar noi îi alungăm ! Dar unde, în ce țări se petrec toate acestea ? Căci afirmăm de o gravitate mai mare n’a făcut încă nimeni. Și oricât de stimat ar fi d. Wachtel, noi nu-l putem crede pe cuvânt, ci vrem să vedem faptele. Nici chiar recunoașterea că dacă lucrurile au ajuns până aici, greșala este fără îndoială și a părinților noștri și a noastră, nu ne poate împiedeca de la aceasta. Un apel la realitate, o anchetă asupra situației elevilor evrei în toate școalele din România, ar fi singurul mijloc de a convinge pe d. Wachtel că se înșală. Regretăm că ne este peste putință aceasta acum. De altfel acest lucru cade în sarcina d-lui Wachtel. Fiind însă că afirmarea în forma cea mai absolută și categorică cu putință s’a făcut în Iași și fiindcă vorbitorul avea toată posibilitatea de a se convinge de realitate în acest oraș măcar, înainte de a vorbi cum a vorbit, aducem următoarele cifre autentice, comunicate de direcțiile școalelor, din care se constată numărul elevilor evrei, cari au frecventat toate școalele publice din Iași, afară de universitate și cele două școli secundare de fete. Oamenii serioși să compare acum vorbele cu faptele și să judece. Iată numărul evreilor cari au frecventat școalele din Iași in cei din urmă 5 ani: 1) Școalele primare 1) Școala primară de băeți G. Asachi: 409 elevi evrei. 2) Școala primară de băeți Trei Erarhi: 471 elevi evrei. 3) Școala primară de băeți Principele Ferdinand : 274 elevi evrei. 4) Școala primară de băeți Vasile Conta: 115 elevi evrei. 5) Școala primară de băeți M. Cogălniceanu : 103 elevi evrei. 6) Școala primară de băeți V. Alexandri: 104 elevi evrei. In apropierea acestei școli sunt școli (de băeți și fete) evreești și cu toate acestea nici un elev străin n’a fost respins de la înscriere, așa afirmă directorul. 7) Școala primară de băeți Carol I: 107 elevi evrei. 8) Școala primară de băeți Vasile Adamache: 447 elevi evrei. 9) Școala primară de băeți Cuza Vodă : 35 elevi evrei. Această școală e situată într’un cartier pur românesc, la marginea orașului. Toți fii de evrei câți au cerut înscrierea aici au fost înscriși. 10) Școala primară de băeți C. Negri : 6 elevi evrei anul acesta. Numărul celor de pe 4 ani în urmă nu-1 avem, deși direcția școlii ne afirmă că a fost cam tot atâția pe fiecare an. Cu ocazia recensimentului școlar, directorul a spus celor săraci că pot fi primiți fără taxă, dacă aduc certificat de paupertate. Școala se găsește situată în aceleași condiții ca și cea de la No. 9. 11) Școala primară de fete No. 8: 172 eleve evreice. 12) Școala primară de fete Principesa Maria, 67 eleve evreice. Școala aceasta este situată în „Sărărie“, cartier unde locuesc foarte puțini elevi evrei. 13) Școala primară de fete Carmen Sylva : 247 eleve evreice. 14) Școala primară de fete Elena Doamna : 26 eleve evreice în acest an. Din cauza neluărei încă pe samă de nouă directoară a arhivei școlii, nu s’a putut obține numărul elevelor evreice pe cei patru ani din urmă. Nici odată nu s’a refuzat înscrierea vre unei eleve străine. 15) Școala primară de fete A. Lambrior : 262 eleve evreice. 16) Școala primară de fete No. 10: 2^eleve evreice. Cartierul în care se află școala e curat românesc și alte cereri nu s’au prezintat. 17) Școala primară de fete „Regina“Elisabeta“ : 86 eleve evreice. 18) Școala primară de fete P. Poni 81 eleve evreice. 19) Școala primară mixtă Nicolina : 2 elevi evrei. Localul e insuficient și pentru români, iar în apropiere se află o școală primară evreiască. 20) Școala primară de fete Medina : 45 eleve evreice. Localul este insuficient chiar pentru fiicele de român din circumscripție. 21) Școala primară de fete „Hatmanul Nicoră“ : 14 eleve evreice. 1. Școlile comerciale 1) Școala comercială elementară : 141 elevi evrei. 2) Școala comercială superioară : 203 elevi evrei. III. Gimnaziile 1) Gimnaziul Ștefan cel Mare : 259 elevi evrei. 2) Gimnaziul Alexandru cel Bun : 136 elevi evrei. IV. Liceele : 1) Liceul Național : 547 elevi evrei. 2) Liceul Internat : 46 elevi evrei. 3) Seminarul pedagogic universitar, funcționând totdeau«» numai cu 2 clasa : 76 elevi evrei. Adunând găsim următoarele cifre : In învățământul primar ținând suma că la 2 școli nu dispunem decât de numărul elevilor evrei din acest an, în ultimii 5 ani au frecventat școlile primare mai mult de 3070 elevi evrei. In învăț, comercial: 344 elevi evrei. In învățământul secundar , mai mult de 1064 elevi evrei dat fiind că nu posedăm date asupra elevelor ce urmează la externatul secundar de fete și la școala profesională Sft. Sava. In toate școalele din Iași și-au primit deci instrucțiunea peste 4478 evrei. Nu există în Iași o singură școală de orice grad din care fiul evreului să fie alungat. Singur seminarul „Veniamin Costache“ și Școalele normale de învățători și învățătoare, n’au într’adevăr nici un elev evreu spre sincera noastră părere de rău. Cauza nu e persecuția (!) noastră față de ei, ci a lor față de noi. Cel puțin directorul Seminariului îi ar primi, sântem siguri, cu brațele deschise și îi așteaptă. Considerăm deci afirmația, că copilul evreului nu e înscris, ba chiar alungat din școlile statului, ca o palmă dată adevărului, o ofensă gravă adusă corpului didactic și o insultă la adresa țării, isvorâtă desigur din sentimentul de iubire și recunoștință al unui evreu încetățenit pe care ea l-a răsfățat cu toate onorurile. Atâta timp dar, cât d. M. Wachtel menține afirmațiile sale calomnioasa noi regretăm că nu putem vedea în d-sa, nu un om de onoare sau un om cult, ci o persoană de cea mai vădită rea credință, în serviciul unor scopuri străine și dușmănoase neamului și țării care l-au îmbrățișat. Ce să mai zicem de „aerul pestilențial plin de ură și prigoană“. El există și se simte din nefericire din ce în ce mai mult. Dar nu pornește de la noi spre ei, ci de la ei spre noi. Aerul pestilențial plin de ură și de prigoană este sufletul și esența iudaismului intolerant și inasimilabil, care împrăștiat de brațul de fer al împăratului roman T tus în cele patru vânturi, a știut de atunci să fie în toate țările și sub toate latitudinele geografice, în toate epocele și împrejurările istorice, ceia ce este și rămâne : egoismul feroce manifestat în ura și disprețul de tot ce-l înconjură, străin și dușmănos pretutindeni și o problemă curioasă și complicată de psihologia raselor pentru toți oamenii ce cugetă. Unor oameni pătrunși de acest spirit fanatic și cu privirea veșnic înapoi chiar dacă le-ai da pe samă casa ta întreagă, din temelie, și i-ai pune în fruntea mesei încărcată de tot cel ai mai bun, să fii sigur că prezența ta alăturea cu ei, va fi și atunci simțită ca o jemă și o profanare și nu vor fi mulțumiți până ce nu veieși cu totul afară. Și aceasta nu se poate și nu se va putea niciodată. Iată răspunsul, pe care corpul didactic din Iași l’a crezut obligat a-l da, pentru luminarea opinei publice românești. Președintele cercului didactic din Iași S. Halija