Evenimentul, octombrie-decembrie 1913 - ianuarie-februarie 1914 (Anul 21, nr. 185-273)

1913-11-26 / nr. 219

♦ A * ♦ — ­ ANUL XXI No. 219 5 BAN­I­­ o — ABONAMENTE Pe un an . . Lei'20 Pe jumătate an . „ 10 Pe trei luni . . * 1 In străinătate un an * 10 lin număr vechi 30 bani DI EVENIMENTUL ORGAN­­I­L PARTIDULUI COTî SERVIîT Redacția și Administrația Iași Strada Lăpușneanu Ho. 44 MARȚI 26 NOEMBRIE 1913 -5 BANI — o—. A H ü­N­C­­ ü­R­I //ser/// și Apoiativa In pagina a 2-a rândul 1 leu In pagina a 3-a rândul 50 b. In pagina a 4-a rândul 30 b. —o— TELEFON Ho. 88 O R =— O VARIANTA probabil că săptămâna aceasta vor începe la senat desbaterile a­­supra proiectului de respuns la mesajul Tronului. Hotărârea ce s'a luat de a se începe întâi la senat aceste des­­bateri, s’ar datori unei condescen­denți pentru șeful partidului libe­ral, care e senator. Nu știm dacă această versiune este exactă, nici dacă șeful des­pre care e vorba e sensibili la asemine delicateță. Ceea ce am putea garanta însă, —este că d. Ionel I. C. Brătianu proaspăt eșii din audiența înde­lungată pe care Suveranul i-a a­­cordat-o,—va ținea cel mai lung discurs din câte se vor produce cu această ocaziune. Șeful liberalilor, pândește să profite de discuțiile la adresă, pen­tru ca, luând cel întăi cuvântul, să arăte că dracul nu e așa de negru cum îl fac oamenii. Că dacă a spus că va căuta se vie la putere prin voința poporu­lui, el nu a înțeles se repudieze pe acea a Suveranului, care este un factor constituțional principal în materie,—și în fine, că M. S. Regele Carol I este cel mai înță­­lept monarh de pe fața pămân­tului. Sireaca audiență... I Apoi d. Ionel Brătianu venind la chestia expropierei silite, — se va considera obligat—va zice dum­nealui—să dea oarecari lămuriri în pricină. Mai întăi, șeful liberal vă caută să arăte, că domeniile Coroanei, nu pot fi atinse de expropierea forțată, — de­oare­ce în propune­rea acestei reforme, se prevede cazul că ea se va face acolo un­de se va crede că va fi nevoie. Neaparat că dacă prin această clau­ză, proprietățile partizanilor pot fi aparate de zavern expropierei si­lite, — apoi cu mai mult cuvânt treime să fie scutite Domeniile Co­roanei,—căci o spuserăm mai sus. Corona este factorul constituțional cel mai principal în chestie de suc­cesiunea la putere a partidelor noastre politice. In fine, spre a-și face mână bu­nă cu toată lumea,—nu mai ră­mâne vorbă că șeful liberalilor va conchide, în ceea ce privește re­forma agrară ridicată în proțap la Congresul din Octombrie,—că nu înțelege ca această reformă să se opereze turcește. El va explica lă­murit, ca­ formele ce se vor pro­pune pentru punerea în executare a expropierei, vor fi acceptabile, omenoasc și nu vor provoca nici o critică și nici o obiecțiune din acele ce se pun azi înainte. Nu simplă presupunere, sau pă­rere, ci convingere sigură avem, că în acest sens se vor face de către d. Ionel Brătianu, declara­­țiunile lămuritoare asupra atitudi­­nei partidului său, declarațiuni menite a demonstra odată mai mult, ce efecte pot produce asu­pra sufletului unui om, o audien­ță la Suveran. Evident că șantajul cu expro­pierea silită și cu primirea pute­­rei numai din mânele poporului, este o simplă variantă a vechei școli de terorizare prin mijlocul căreia rușii au escaladat puterea, de­cât ori­cum varianta, cuprin­de apucături mai civilizate și are darul, când propun reforme con­fuze, să-ți procure mijlocul de a intra în explicații ce’ți pot fi de mare folos, în ce privește reabili­tarea cu Palatul. De altfel lucrul e și clar. Declari întâi că vrei puterea de la Popor, iar suveranul apreciind că poporul te primește. Aceasta dovedește că Pi ț’o dă, devine imediat un înțălept Suveran, și că dintr’o lovitură te pui bine și cu poporul și­ cu Regele adică, cu ambii suverani ! Propui expropierea forțată, dar după ce se'nprăștie nițel nourii, arăți că în [alegi a nu lovi în Do­meniile Coroanei, nici în proprie­tățile latifundiarilor, cu cari se poa­te sta la vorbă și cădea de acord asupra modului de procedare. Prin urmare ești și d-ta satis­făcut, și sunt și proprietarii mul­țumiți. Asta vra să zică o ade­vărată dibăcie. Am făcut până acum simple conjecturi, dar ne prindem că a­­șa au să se petreacă lucrurile, și din munții pe care liberalii îi fac să se cutremure, are să țișnească un șoricel. Căci liberalii, sunt deprinși a nu putea veni în alt mod la pu­tere unde nici­odată țara nu i-a trimes, decât prin amenințări și șantaj. Și campania întreprinsă de ei astăzi nu este de­cât o variantă a acestor apucături. Știri politice Întrunirea comitetului executiv conservator. — Discuția asu­pra statutelor clubului. —Pro­gramul partidului.—Din cine se va compune comitetul ?—■ Discuția la Mesaj. Membrii comitetului execu­tiv central au fost convocați de d. Ioan Lahovari, preșe­dintele clubuli conservatore in ședință plenară, pentru Luni —25 Noembrie, la ora 5 p. m. Această ședință­ [UNK] va fi con­sacrată discuției statutelor clu­bului central, a cărora redac­­țiune a fost deja terminată, de o comisiune în care au parti­cipat mai mulți fruntași ai partidului, dimpreună cu mi­niștrii conservatori.­ Numai după ce statutele vor fi aprobate, se va convoca co­mitetul executiv central, din care vor face parte—după no­ul statut—și președinții organi­zațiilor conservatoare din pro­vincie, spre a lua în desbatere pro­gr­a­m­ul pa­rt­id­ulu­i. Această ședință va fi prezi­dată de d. Titus J.Laioresen șe­ful partidului.* Noul comitet al clubului cen­tral, se va compune din miniștrii și foști miniștri, din președinții și foștii­ președinți ai Corpurilor Le­giuitoare, din președinții organiza­­țiilor conservatoare din țară și din 10 persoane care vor fi cooptate de comitet. Din acest comitet, se va delega un comitet mai restrîns, pentru a fi la disposițiunea șefului partidului. Acest de pe urmă comitet va fi com­pus numai din miniștri și foști mi­niștri. D. Titu­ Maior­escu,­­ șeful partidului conservator, până intro săptămână, va supune no­ulu­i comitet, programu­l pa­rm­idului conservator. * Discuția la l­esaj, va începe din­tâi la Senat, probabil Joi 28 s­­o­­embrie, iar la Cameră probabil în ziua de 9 Decembrie c. Gwen­ în școalele publice Răspuns d-lui Moritz Wachtel In ziua de 14 Octombrie dl. Mo­ritz Wachtel, în calitate de preșe­dinte al „Uniunii evreilor pământe­ni“, ținând să explice într’o întrunire publică, rostul congresului ce avea să aibă loc peste puțin în București, face o lungă expunere, pe care „Di­mineața“ din 17 Octombrie o repro­duce textual­e cu privire la situați­­unea evreilor din țară. Ascultat cu multă atenție de nu­meroasa asistență, cum se exprimă ziarul, dl. Wachtel a zis între altele— și citim textual—următoarele : „Lucrurile au ajuns până într’aco­­lo (!) că evreilor pământeni li s’a (!) răpit aproape 90 la sută din dreptu­rile de existență“. „Copilul evreului pământean nu o primit în școalele statului, dacă tatăl său nu are cartă de alegător". „Pe când acum 40 de ani patrioți luminați dintre cari un Mihail Co­­gălniceanu și alții sileau pe evrei să-și dea copiii în școalele statului, pentru ai romaniza și înfrăți cu creștinii, au venit acum altele (!) când ei sânt alungați, iar aerul curat de altădată, plin de toleranță, de uma­nitate și blândeță a fost înlocuit prin altul pestilențial, plin de ură și pri­­goană, începând de la grădinele de copii și treptat până la instituțiunile culturale cele mai înalte ale statului, cum sunt Universitățile, se propagă de către educatorii tineretului dis­preț și ură în contra noastră“. Intr’o conversație particulară și într’un compartiment de drum de fer, astfel de vorbe trec fără a fi luate în samă. Va recunoaște ori­cine însă, că discursul unui șef respectat și conducător, cu o mare autoritate, care convoacă într’o întrunire pu­blică, „Uniunea evreilor“ din a doua capitală a țării, în vederea pregătirii lor sufletești față de un congres ge­neral, nu poate fi de­cât bine cum­pănit și mai ales bine întemeiat pe fapte. E o întreagă lume măruntă, care absorbită de munca grea de toate zi­lele, n’are timp să-și formeze păreri generale proprii, nici nu poate con­trola pe cele ce i se dau de către cei ce o conduc sufletește. Autorita­tea lor nediscutată ajunge pentru ca toate afirmațiile lor să devie adevă­ruri, tot așa de nediscutate pentru mulțime. Căci mulțimea trăește prin sugestii venite de sus. Cu atât mai mult când cel ce vor­bește este dl. Moritz Wachtel. Căci d-sa este un distins cetățean „român“ și o însemnată personalitate a Iașilor.­­A învățat desigur în școli românești—afară doară dacă n’a vrut —și ocupă fireș­te prin munca și ca­pacitatea sa de toți apreciate, un loc de onoare între industriașii și financia­rii acestui oraș. Mai mult încă, D-sa este intemeetorul unui frumos gim­naziu de aici, clădit și înzestrat din averea sa, fapta frumoasă, pentru care după cât ni se spune, guvernul român acum de curând s’a grăbit a-l distinge cu „răsplata muncii dl. I“. Autoritatea d-sale este dar în afară și mai presus de orice discuție. Dl. Wachtel e, hotărât, un român de muncă, un om de cultură, și mai ales om de onoare. Probabil și om serios. Și un astfel de om are o con­știință care știe ce afirmă chiar când nu dovedește. Iată de ce membrii corpului di­dactic din Iași, întruniți în adunare generală, au rămas profund suprinși, luând cunoștință de discursul în chestiune. Evreul răpit de 90 la sută din drepturile de existență! Cum ? Copi­lul lui neprimit în școalele statului, dacă tatăl său nu e alegător! Cum ? Educătorii tinerim­i toți (luați sama bine) de la grădina de copiii până la universitate propagă numai (firește) ură și dispreț față de o populațiune nevinovată! Și peste întreaga țară aerul pestilențial de ură și prigoană. Cogălniceanu îi silea la înfrățire cu creștinii, iar noi îi alungăm ! Dar unde, în ce țări se petrec toa­te acestea ? Căci afirmăm­ de o gra­vitate mai mare n’a făcut încă ni­meni. Și ori­cât de stimat ar fi d. Wachtel, noi nu-l putem crede pe cuvânt, ci vrem să vedem faptele. Nici chiar recunoașterea că dacă lucrurile au ajuns până aici, greșala este fără îndoială și a părinților noș­tri și a noastră, nu ne poate îm­piedeca de la aceasta. Un apel la realitate, o anchetă asu­pra situației elevilor evrei­ în toate școalele din România, ar fi singurul mijloc de a convinge pe d. Wachtel că se înșală. Regretăm că ne este peste putință aceasta acum. De altfel acest lucru cade în sarcina d-lui Wachtel. Fiind însă că afirmarea în forma cea mai absolută și categorică cu pu­tință s’a făcut în Iași și fiindcă vor­bitorul avea toată posibilitatea de a se convinge de realitate în acest oraș măcar, înainte de a vorbi cum a vor­bit, aducem următoarele cifre auten­tice, comunicate de direcțiile școale­­lor, din care se constată numărul elevilor evrei, cari au frecventat toa­te școalele publice din Iași, afară de universitate și cele două școli secun­dare de fete. Oamenii serioși să compare acum vorbele cu faptele și să judece. Iată numărul evreilor cari au fre­cventat școalele din Iași in cei din urmă 5 ani: 1) Școalele primare 1) Școala primară de băeți G. Asachi: 409 elevi evrei. 2) Școala primară de băeți Trei Erarh­i: 471 elevi evrei. 3) Școala primară de băeți Prin­­cipele Ferdinand : 274 elevi evrei. 4) Școala primară de băeți Vasile Conta: 115 elevi evrei. 5) Școala primară de băeți M. Co­­gălniceanu : 103 elevi evrei. 6) Școala primară de băeți V. A­­lexandri: 104 elevi evrei. In apropierea acestei școli sunt școli (de băeți și fete) evreești și cu toate acestea nici un elev străin n’a fost respins de la înscriere, așa afir­mă directorul. 7) Școala primară de băeți Carol I: 107 elevi evrei. 8) Școala primară de băeți Vasile Adamache: 447 elevi evrei. 9) Școala primară de băeți Cuza Vodă : 35 elevi evrei. Această școală e situată într’un cartier pur românesc, la marginea orașului. Toți fii de evrei câți au ce­rut înscrierea aici au fost înscriși. 10) Școala primară de băeți C. Negri : 6 elevi evrei anul acesta. Numărul celor de pe 4 ani în ur­mă nu-1 avem, deși direcția școlii ne afirmă că a fost cam tot atâția pe fiecare an. Cu ocazia recensimentului școlar, directorul a spus celor săraci că pot fi primiți fără taxă, dacă aduc certificat de paupertate. Școala se gă­sește situată în aceleași condiții ca și cea de la No. 9. 11) Școala primară de fete No. 8: 172 eleve evreice. 12) Școala primară de fete Princi­pesa Maria, 67 eleve evreice. Școala aceasta este situată în „Să­­rărie“, cartier unde locuesc foarte puțini elevi evrei. 13) Școala primară de fete Carmen Sylva : 247 eleve evreice. 14) Școala primară de fete Elena Doamna : 26 eleve evreice în acest an. Din cauza neluărei încă pe samă de nouă directoară a arh­ivei școlii, nu s’a putut obține numărul elevelor evreice pe cei patru ani din urmă. Nici odată nu s’a refuzat înscrierea vre­ unei eleve străine. 15) Școala primară de fete A. Lam­­brior : 262 eleve evreice. 16) Școala primară de fete No. 10: 2^­eleve evreice. Cartierul în care se află școala e curat românesc și alte cereri nu s’au prezintat. 17) Școala primară de fete „Re­­gina“Elisabeta“ : 86 eleve evreice. 18) Școala primară de fete P. Poni 81 eleve evreice. 19) Școala primară mixtă Nicolina : 2 elevi evrei. Localul e insuficient și pentru ro­mâni, iar în apropiere se află o școa­lă primară evreiască. 20) Școala primară de fete Medi­na : 45 eleve evreice. Localul este insuficient chiar pen­tru fiicele de român din circumscripție. 21) Școala primară de fete „Hat­manul Nicoră“ : 14 eleve evreice. 1­. Școlile comerciale 1) Școala comercială elementară : 141 elevi evrei. 2) Școala comercială superioară : 203 elevi evrei. III. Gimnaziile 1) Gimnaziul Ștefan cel Mare : 259 elevi evrei. 2) Gimnaziul Alexandru cel Bun : 136 elevi evrei. IV. Liceele : 1) Liceul Național : 547 elevi evrei. 2) Liceul Internat : 46 elevi evrei. 3) Seminarul pedagogic universi­tar, funcționând totdeau«» numai cu 2 clasa : 76 elevi evrei. Adunând găsim următoarele cifre : In învățământul primar ținând su­ma că la 2 școli nu dispunem decât de numărul elevilor evrei din acest an, în ultimii 5 ani au frecventat școlile primare mai mult de 3070 e­­levi evrei. In învăț, comercial: 344 elevi evrei. In învățământul secundar , mai mult de 1064 elevi evrei dat fiind că nu posedăm date asupra elevelor ce ur­mează la externatul secundar de fete și la școala profesională Sft. Sava. In toate școalele din Iași și-au pri­mit deci instrucțiunea peste 4478 evrei. Nu există în Iași o singură școală de orice grad din care fiul evreului să fie alungat. Singur seminarul „Ve­niamin Costache“ și Școalele norma­le de învățători și învățătoare, n’au într’adevăr nici un elev evreu spre sincera noastră părere de rău. Cauza nu e persecuția (!) noastră față de ei, ci a lor față de noi. Cel puțin di­rectorul Seminariului îi ar primi, sântem siguri, cu brațele deschise și îi așteaptă. Considerăm deci afirmația, că co­pilul evreului nu e înscris, ba chiar alungat din școlile statului, ca o pal­mă dată adevărului, o ofensă gravă adusă corpului didactic și o insultă la adresa țării, isvorâtă desigur din sentimentul de iubire și recunoștință al unui evreu încetățenit pe care ea l-a răsfățat cu toate onorurile. Atâta timp dar, cât d. M. Wachtel menține afirmațiile sale calomnioasa noi regretăm că nu putem vedea în d-sa, nu un om de onoare sau un om cult, ci o persoană de cea m­ai vădită rea credință, în serviciul unor scopuri străine și dușmănoase nea­mului și țării care l-au îmbrățișat. Ce să mai zicem de „aerul pesti­lențial plin de ură și prigoană“. El există și se simte din nefericire din ce în ce mai mult. Dar nu por­nește de la noi spre ei, ci de la ei spre noi. Aerul pestilențial plin de ură și de prigoană este sufletul și esența iu­­daismului intolerant și inasimilabil, care împrăștiat de brațul de fer al împăratului roman T tus în cele pa­tru vânturi, a știut de atunci să fie în toate țările și sub toate latitudi­­nele geografice, în toate epocele și împrejurările istorice, ceia ce este și rămâne : egoismul feroce manifestat în ura și disprețul de tot ce-l încon­­jură, străin și dușmănos pretutindeni și o problemă curioasă și complicată de psih­ologia raselor pentru toți oa­menii ce cugetă. Unor oameni pătrunși de acest spi­rit fanatic și cu privirea veșnic înapoi chiar dacă le-ai da pe samă casa ta întreagă, din temelie, și i-ai pune în fruntea mesei încărcată de tot cel ai mai bun, să fii sigur că prezența ta alăturea cu ei, va fi și atunci simțită ca o jem­ă și o profanare și nu vor fi mulțumiți până ce nu vei­eși cu totul afară. Și aceasta nu se poate și nu se va putea niciodată. Iată răspunsul, pe care corpul di­dactic din Iași l’a crezut obligat a-l da, pentru luminarea opinei publice românești. Președintele cercului didactic din Iași S. Halija

Next