Evenimentul, octombrie-decembrie 1914 - ianuarie-februarie 1915 (Anul 22, nr. 200-300)

1914-10-14 / nr. 213

ANUL XXII No. 213­5 BANI A BON A ° M NETE Pe an an . . Lei 20 Pe jumătate an . .10 Pe trei luni . . .5 In străinătate un an , 30 Un num­ăr vechi 30 bani EDIȚIA ll-a O­n 6 fi H dl PARTIDULUI COOSEPST Redacția­­i Administrația Iași Strada lăpișneanu­ No. 44 MARTI 14 OCTOMBRIE 1914 -5 BBNI ft NU­NCIU R I f/sst&rd­; ș8 R&clama In pagina a 2-a rândul 1 leu In pagina a 3-a rândul 50 b. In pagina a 4-a rândul 30 b. —o— T­E­L­E­F’O­N-Mo, 88 O R '■=== ----­-------ODODO-----------­ D. Sturdza, fostul șef al parti­dului liberal, dacă n'a fost­ fericit In­totdeauna in alegerea termeni­lor cu care voia să caracterizeze un om sau o situație, in privința d-lui Take Ionescu, n’a greșit. Pe­ actualul șef al grupărei de­mocratice, ale căruia tribulațiuni politice D. Sturdza le cunoștea, l’a numit într’un moment de frumoasă inspirație, Belzebut D-l Ionescu, căruia și d-l N. Filipescu, i-a făcut un portret cla­sic, și care cuprinde toate liniile sufletești și fizice ale lui Belzebut, cum ni’l închipuim, nu-și dezminte cu nimic firea. Toate mijloacele diabolești, pentru a-și putea ajunge ținta care-i formează crezul poli­tic, nu sînt neglijate. Calomnia, intriga, ura sub toate nuanțele ei manifeste, sînt pe rînd puse la ’n­­cercare.. Visu­l politic se știe: șefia par­­tidulu conservator. Ori, cum astăzi și pentru viitor această chestiune e ridată, și cum știut e că d-l Marghiloman, este șeful necontes­tat al acestui partid, și cum, o­­dată cu chestiunea aceasta rezol­­vată, i se duc foarte multe din speranțele-i viitoare, nu mai poate de furie. A încercat și încearcă, și prin ziarele sale, ca și prin cele lătu­ralnice unde are trecere, să stre­­cure tot felul de afirmațiuni. Ca­lomniază, intrighează, insinuiază, doar va prinde ceva din tot ceia ce afirmă pentru ca ast­fel să 'și poată croi,­crede d-sa, printre mem­brii partidului conservator cîți­va aderenți părerilor d-sale. Nu mai încetează de un timp cu laudele pentru d l N. Filipescu. Nu mai contenește cu părerea-i în politica externă, socotind să-și re­facă virginitatea. Nimeni nu’l mai crede. Lauda d-lui Take Ionescu, este un cercificat de care nu se va servi nici­odată N. Filipescu. Ea-i mai usturătoare de­cit cea mai mare insultă. Părerea in politica externă, nu-i aparține. Este a alt­cui­va, și a­­cum vrea s’o speculeze pentru ca să'l seducă. Seducțiuni de diavol. Afirmațiunile pe cari le strecoară pe socoteala d-lui Marghiloman, n’au trecere nicăiri. Fie­ cine cînd se citește, se știe de unde și de la cine provin, și trece înainte. Cînd era mai tînăr și încă mem­bru al partidului conservator, toate trucurile erau luate drept mani­­festațiuni ale unui talent politic. De aceia pîn’la un punct a și fost tolerat. Cu cît s’a dezvoltat însă, apucăturile i-au crescut. Ele au început fi cunoscute, cînd au de­venit periculoase partidului și par­tidul nu l-a mai îngăduit. Din A­­ghiuță, care putea să devie folo­sitor dacă era cu pretențiuni ni­velului puterilor sale și se forma la școala politică a partidului, a ajuns Belzebut cînd a mai crescut, cum l'a botezat D. Sturdza și cum l’a descris N. Filipescu. Așa în­cît acum cînd d. Take Ionescu por­nește o campanie, se știe ca-i e­­goistă și se știe că are drept scop dărîmarea acelora pe cari ’i crede piedică sie­și. Nici odată un scop mai înalt, și nici odată un mobil mai cinstit. Belzebut curat Acum cînd toate încordările ori­cărui român, fie chiar și ale celui din urmă, trebue să fie îndreptate în spre chestiunea cea mare care ne privește pe toți, d-l Take Ionescu se gîndește cum­­ ar putea lovi în cutare om politic, cum ar putea compromite pe altul și cum s’ar putea înălța pe dinsul, pentru ca odată ajuns să facă ce-a mai făcut­ mai D-sa socoate că oamenii nu-l cunosc și încearcă aceleași mijloace. De data aceasta a dat greș. Tactica d-sale e cunoscută, și i se poate ținea pept cu succes. R. fi-miE Norocul­ui Take De-un timp se zvonește Că Take și croește Un anume drum Și, cu socoteală, Face primeneală In partid acum. Chiar găsi măsura Cu „adunătura“ Să fie de-acord Și, spre-a ’i face cheful, 1 k­ A 1 eou—subșefu­l, L’a dat peste bord. .Dar Take se pare Că ’n ori ce ’ntîmplare E om cu noroc. Bine nu apucă Unul să se ducă Și-altul vine ’n loc. Dovadă-s jurații­le cu democrații Sunt tot de-un fason Căci se concertară Și le achitară Pe Pantelimon. 13 Octombrie 1914 Sir Arde-I BELZEBUT­I Dumitru C. Moruzzi La Iași s’a stins din viață un su­flet ales de român, un duios povesti­tor al vremurilor trecute, unul din­tre puținii din „lum­ea vechie“, care a știut să eternizeze în neperitoare scrieri o întreagă și prețioasă epocă aproape necercetată pănă astăzi, s’a stîns din viață bătrânul publicist Du­mitru Moruzzi, nu afiut să trăiască alt­fel de cum a trăit și să aibă un alt sfîrșit de­cît acela pe care l’a avut. Vlăstar de viță domnească, basara­beanul Dumitru Moruzzi pe care vîn­­turile unor vremuri vitrege și iubi­rea de neam l’au mînat pe plaiurile Moldovei libere, a închis pentru ve­cie ochii într’o căsuță scundă, sărăcă­cioasă și umedă din mahalaua Tatarașu­lui, surd și paralitic, după o viață de amară pribegie și ani de cum­plită mizerie. Acolo, în căsuța ceia scundă și să­răcăcioasă, bătrînul desmoștenit al soartei, cu sufletul rînit, de decepții, dar împăcat de gîndul lui curat și munca cinstită a unei vieți, și-a a­­dunat cu rîvnă întreaga lui comoară de amintiri și clipe trăite, reminis­cențe scumpe, căci nu erau numai ale lui, dar ale unui neam întreg. Le-a adunat cu smerenie, ca pe boa­bele unui sfînt talisman încredințat lui spre păstrare, reconstituind cu ele o viață dispărută aproape fără urme, alcătuind o operă fără care ar fi rămas de-a pururi un gol, aproape cu neputință de umplut, în istoria socială a Moldovei și Basarabiei. In cele două lucrări ale sale, „ înstrăi­nații“ și „Pribegi în țară rîpită“, fie­ care capitol e o pagină de istorie, fie­care pasagiu imaginea fidelă a u­­nor zile apuse, isvor nesecat de do­cumente, de care nu se va mai pu­tea lipsi nimeni care ar voi să stu­dieze viața socială a Moldovei din­tre 1850—1870, perioadă plină de prefaceri,—și de a cărei fizionomie intimă, aveam pănă astăzi atît de pu­ține date. Forma în­ care le-a redat, rămâne și ea ca un prețios document al tim­pului, căci nu de la mulți ne-a fost dat să auzim o limba de un arhaism mai dulce, mai frumos și mai curat, ca graiul sfătos și plin de duioșie ai acestui bătrîn moldo­van. Sufletul pe care Dumitru Moruzzi l-a pus în opera lui, e acela al omu­lui care și-a făcut din durerile nea­mului și amintirile străbune singura lui religie, al artistului care și-a fă­cut din ele singura lui inspirație. Cine a cetit „Pribegii“ fără ca să-i picure o lacrimă pe paginele în care inundă din sufletul lui Dimitrie Mo­ruzzi durerea Basarabiei răpite, acela nu e moldovean. ...„Și curge, curge Nistrul româ­­nilor, pe acele locuri, întunecat sub soare de stîncele uriașe, de frun­zișurile copacilor, înluminate abia pe alocarea de vre-o spărtură de mal... ...„Prăpastie, amețitoare și tu apă atît de adîncă și vijelioasă ! De ce nu v’a­ți păstrat aceleași înălțimi și aceleași adîncuri de la isvor și pînă la mare? Poate că Prutul nu v’ar fi luat atuncea locul, hotăr­nicind nu două neamuri, precum o faceți voi și astăzi, ci numai două țări“... ...„Fi­ vor și astăzi codrii Orhe­­iului așa de frumoși? Ori mirez­­mele rusești vor fi covîrșit miro­sul de toporași, lăcrămioare și mintă, alungind și cucul și privi­­ghitoarea ?... „Dar nu se poate!“ „Trec domniile și stăpînirile, trec năvălirile și năvălitorii, trece și securea prin codrii de stejar. Trei lucruri nu trec nici odată : locurile, limba­ și vlaga unui neam“... De cite ori n’am surprins în colțul genelor bătrînilor mei,—rude și prie­teni din Basarabia, furisindu-se cite o lacrimă sau cîte un suspin întretă­­indu-le respirarea, cînd în nopțile lungi de iarnă, le ceteam rîndurile acestea din cartea lui Moruzzi pe care le-o aducem ca pe cel mai fru­mos dar ce la puteam aduce și de cîte ori eu însumi nu le-am citit cu buzele tr­emurînde!.. Și autorul acestor comori menite odată să electrizeze și să trezească conștiința națională a două milioane de moldoveni, și-a tipărit, cărțile prin subscripții făcute de cîți­va inimoși, și le-a vîndut cu cheta, a trăit a­­proape din milă și a murit în mi­zerie. ...Că suntem iefteni în recunoștință și glorificare postumă, o­.. asta o știu. Să lăsăm însă generațiilor vii­toare, acelora cari nu sunt într’u ni­mica vinovate înaintea memoriei sale, să le lăsăm lor dreptul ca să-i aducă tot prinosul de laudă pe care îl me­­rită.Ingrata generație actuală însă,— din care n’au voit să-l cunoască nici acei cari erau datori să 1 cunoască,— să se dea la o parte. Osanalele ei postume ar însemna cea mai nemernică profanare fața de bă­trînul prigonit al vremei, care s’a sfîrșit îngînînd cuvintele cu cari și’a încheiat „Pribegii“ : . „ Fine aer îmbălsămat al țârei mele de-mi spală toate întinările lumești, vine soare strălucitor al Moldo­vei de’mi, luminează sufletul cură­țit acuma, ducîndu-l pe razele tale, pănă’n raiul unde se odihnesc iu­bitorii de n­eam !... București 13 Octombrie 1914 Raul Crăciun ------------î- cod «30 -i------------. Inm­ormântarea lui Dim. G. Moruzzi Era la ora 5 p. m., cu o deosebită pompă religioasă, s-a făcut înhuma­rea rămășiților pămîntești ale regre­tatului publicist, Dim. C. Moruzzi, în­că de la ora 1 multă lume,­compu­să în majoritate din prieteni și admi­ratori ai defunctului, se adunase la locuința dispărutului scriitor, în str. Vasile Lupu 74. Serviciul religi­os a fost oficiat de P. S. S. Arhiereul Alexie Craioveanul asistat de păr. protoereu Țincoca și alți câți­va preoți. O companie din reg. 13 Ștefan cel Mare în frunte cu muzica regimen­tului, a dat onorurile cuvenite, re­gretatul dispărut fiind decorat cu „Steaua Romîniei“. La ora 3 luna, cortegiul a pornit de la locuința de­functului, parcurgând străzile Vasile Lupu, Albă, Tg. Cucului și Eternitate. In tot timpul cortegiul a fost ur­mat de corul Seminarului „Veniamin“, de mulțime de lume, de prin părțile Tătărașului, de studenți universitari, de membri ai partidului naționalist și de mulți admiratori și prieteni ai defunctului publicist. In asistență remarc pe d-nii: Const. Meissner, Alex. Stroia, A. C. Cuza, A. B. Brandia, d-na și dl. Anibal Ciurea, Rudolf Suțu, State Dragomir, Moruzi, C. Toma, dr. C. Șumuleanu, I Ursu, Virgil Hulban, colonel dr. Bălăceanu, Carpus, d-na și d-rele Hulubei, dl. Val. Hulubei, Eugen Revent, Gr. Stra­­tin, Șt. Petrovici, P. Nițescu, Grigo­­rescu, Al. Ionescu, dr. Lambrior, dr. Tănăsescu, Victor Iamandi, Roșcu­­lescu etc. Pe coșciug erau depuse mai multe coroane și jerbe de flori. La cimitir a vorbit d. prof. Alex. C. Cuza, arătând meritele defunctului publicist. Informații M­­inisterul­ instrucției publice a luat dispoziția ca in ziua de mâni Marți 14 Octombrie, Cuvioasa Paras­­chiva, toate școalele din țară. In afară de școalele din Iași să țină cursuri, D-ra Minodora Deseanu se numește pe ziua de I Noembrie maestră cu titlu provizoriu la catedra de desemn și caligrafii de la școala profesio­nală de fete din Slatina. Joi noaptea a încetat din viață în locuința ei din mănăstirea Agapia, Principesa Raluca Grigore Sturdza. Defuncta și-a lăsat partea cea mai mare din avere în scopuri de bine­facere. înmormântarea s’a făcut ori Dumi­nică. Vicarul Mitropoliei din Iași și multă lume distinsă a plecat la mănăstire pentru a asista la înmormântare. Marți 14 Octombrie, ora lorum, va ave­a lo­r serbarea s­alonului societă­­ței Clerului din Iași „Binefacerea“ la biserica Cuvioasa Parasch­iva de sus și în urmă la părintele econom Gh. Carp, unde se va ținea ședințe. La ordinea zilei: 1. Raportul comitetului și al comi­siei de control pentru anul financiar a societății pe anul 1913—1914. 1. Alegerea Comitetului pe anul 1914—1915. 3. Alegerea comisiei de control 1914- 1915. 4. Votarea budgetului 1914—1915. Suntem în măsură a anunța că d. căpitan Paladi, bine cunoscutul nostru concetățean și-a dat dat de­mis­iunea din­ clubul takist local. Mare zarvă în clubul d-lui Bă­­dărău pe chestia gazetei. Cei mai mulți membri sunt revoltați de mo­dul cum este redactată „Opinia“ și mai cu seamă de atitudinea ce i se imprimă, atitudine contrarie majorităței clubului. E vorba de decapitarea lui Blu­menberg. Foarte mulți credincioși au luat parte astăzi dimineață, la slujba de la Mitropolie, în vederea zilei de mâni Cuvioasa Paraschiva. Aprovizionarea în Bucovina Partea de jos a Bucovinei duce, din cauza întreruperii comunicațiunii spre nord, mare lipsă în unele so­iuri de alimente. In deosebi făina de grâu, fiind în România exportul o­­prit, se urcase la prețul de 60 bani kg. Petrolul lampant, benzina și mo­torina, at­ât de trebuincioase morilor și uzinelor electrice, nu se pot fur­­nisa, decât numai în România, tere­­nele petrolifere din Galiția aflându-se în mijlocul câmpului de luptă. A fost un frumos act de generozitate a Gu­vernului Român că a îngăduit pen­tru ajutorarea populațiunii nevoiașe în aproprierea frontierelor exportul de făină în cantități de câte 10 kg. Populațiunea Bucovinei va rămânea mulțămitoare harnicului prefect al județului Botoșani, d-lui Dr. Goilav, care din motive de umanitate l’a însărcinat să exopereze la guvenul din București aceste înlesniri. D. dr. Stenner a confiscat 6 butoaie cu pește sărat stricat­ și 50 cutii de ruși stricați, de de la comerciantul Jean Rosenberg din str. Ștefan cel Mare No. 60. O întrunire a avut loc ezi la ora 10 dim. la „Centrul Studențesc“, în str. Sf. Sava, cu care ocazie s’a luat cunoștință de de demiterea vechiului comitet diriguitor și s’a ales o co­­misiune compusă din 4 studenți, care să se ocupe cu verificările necesare. Gimpuri de med­icim—Con­cursul de medici secundari, speciali­tatea medicină internă, s’a terminat eri. Au reușit d-nii d-rn: Michiu, Orn­­stein, Nubert, d-rele Ioan și Ispir. Comisiunea a fost compusă din d-nii prof. dr. Alex. Bacaloglu, președinte, și d-rii Carnabel, Lambrior, Mârzes­­cu și Apoteker, membri. * * * Astăzi a început la spitalul Sf. Spi­ridon concursul de medic primar de chirurgie, pentru spitalul din Bârlad. Candidează d-nii d-ri : Vrânceanu, Savini și Steiner. Comisiunea examinatoare se com­­pune din d-nii profesorii d-rii Bejan și Jianu și d. dr. Ștefănescu-Galați. D. prof. dr. V. Negel este delegatul ministerului.* * * Tot astăzi a început și concursul de medici secundari de Chirurgie. Can­didează d-nii d-rn Bazgan și Raș­ca­nu. Comisinea examinatoare se compu­ne din d. prof. dr. I. Tănăsescu și Buteanu. D. dr. Carnabel este dele­gatul ministerului. Eri s’a reîntors în localitate, după o absență de 3 ani, d. Vasile Cocir­, profesor la școala comercială su­perioară din localitate. D-sa a utili­zat acest interval pentru studii în Franța și Anglia. Acuma d-sa s’a re­întors din Londra. Fiind văzut de un redactor al ziarului nostru, d. Cocuz i’a declarat că se reîntoarce i­n Lon­dra și a trecut prin Dieppe—Baris— Marsilia și că e entusiasmat de mo­dul cum luptă Francejii și Englejii, de ale căror succese finale nu mai încape nici o îndoială. Situația francejilor e admirabilă, iar cu privire la engleji, d-sa decla­ră că nu s’ar fi așteptat nici­odată la atât entusiasm. Recrutările în An­­­glia și în colonii se fac în mod ex­traordinar. Chiar zilele acestea en­­glezii ar fi pus pe câmpul de luptă o nouă armată de 400.000 oameni și sunt deciși să țină răsboiul un timp cât de îndelungat, pănă vor asigura succesul final. In ceia ce privește acțiunea flotei engleze, ea și-a asigurat libera ac­țiune pe toate mările. Flota germană e blocată în Marea Baltică, iar­­ cele câteva vase germane ce se ascund pe la Sud, vor fi în curând captura­te. Asemenea germanii și austriacii nu mai au acces pe la Adriatică, de­oare­ce și aci au fost blocați, ter­mină d. profesor Cocuz. Cu acceleratul de astăzi diminea­­­ță, s’a reînors din Capitală, d. Z­. A. Orecianu. -----------QOOC-----------

Next