Evenimentul, octombrie-decembrie 1916 - ianuarie-februarie 1917 (Anul 24, nr. 195-291)

1916-10-14 / nr. 206

Anul XXIV No. 200 5 BAN­I si B­o H­aia este Pe un an . . . Lei 20 Pe jumătate ,an . »10 Pe trei luni „ 5 In străinătate un an 30 Un număr vechi 30 bani ieri 14 Octombrie 1916 5 B A­­ asuficsass #&«r;$a|£# jf# Ia pagina a 2-a râulaj 11. Ia pagina a 6-a răniri 50 la pagina a 4-a răniri B0 r 8 L £ f % SL Ho. 3DB Osgtt­a­**.! partidului coa*#satos ===== Redacția si Administrația Iasi.­FLoța Unirea „Doamne, Doamne, caută din Ceria și vezi și cercetează rȘomâniei filisrss, pe care o va sădi dreapta T ® a. Marienburg!—Baia! In decursul vremurilor o sin­gură dată pînă azi românii au dat piept cu teutonii. Acum cinci sute de ani aproape, o oaste moldove­nească, putină la număr, (călărași­­arcași) au bătut la Marienburg pe cavalerii teutoni. Se băteau mol­dovenii în tara teutonă, și totuși, cavalerii teutoni au fost înjuși de­ călărașii moldoveni! Dur­­^up^ sute de ani, aceiași teutoru­­l-a a amintit de cine e ostașul Afjenii Pentru a’l putea Infringe ffrau grămădit pe toate fronturile noas­­tre cea mai numeroasă și mai puternică a lor armată. Pe lingă ei și au mai adăugat și pe striaci, pe unguri, pe bulgari pu­­și pe turci, pe toti dușmanii, cari de veacuri ne pîndesc. Vor să in­tre in țară și să ne pedepsească pentru motivul că­­ ne-am îngă­duit să spunem in fata lumii gîn­­dul țelurilor noastre , pentru­­că, vrem, îndrăzneți ce sîntem, să ne real­zăm un ideal sfint : „cel mai sfint din cite fost­ an vre-odată pe pămînt Firește, după chipul de-a ju­deca al acelora cari, în închipui­rea lor nebună se cred Jupiter rom­ans, ar urma, ca lucrurile, în concluziea lor logică ideală nemțească, să fie­ așa, ca adică: Qiod licet Jovi... non licet bovr. Deci, un lucru iarăși tre­­bue știut că acei cari au drept marcă a țării pe bourul strămo­șesc, știu să ’mpungă cu coarnele pe Dumnezeu­ falși. Amintească și acei cari vor să se năpustească în țara noastră, că pe plaiurile Romîniei stau plă­­cșii lui Ștefan și ai lui Mihai, ai acelora cari au știut „cu plugul și cu spada“ să’și apere moșiea de toate ’n­cercările. Amintească’și acei cari vor să ne năvălească că-i așteaptă Călu­­gărenii și că după care spunea însuși Ștefan : „Baia, martoră să fie celor ce vor îndrăzni s­ă se­ anine de Moldova! Țara noas­­tră-i sfîntă țară Ce cu Dumnezeu în cuget și’nlăuntru și ’n afară izbîndit-a ’ntotdeauna! f Z­ile c­e f­a­ptSL lU Plecasem dimineața, ziua se anun­ța a fi frumoasă, de altfel cum am avut noroc în tot timpul marșurilor noastre. Mărșuluiam de mai bine de 3 oare, marș făcut cu multă ușurință de­oare­ce până și orășenii începu­seră a se deprinde, deși colo și țosă­­turile din primele zile prinseseră o coajă groasă încât cu toții umblau ca pe rotițe. — Pe la 11 începu căl­dura, și cu ea marșul deveni mai a­ne­­voios, mai cu seamă din cauza lipsei de apă.—Privind întinsele lanuri de popușoi, nu de puține ori mi’am pus întrebarea ce o fi făcând bietul ța­­ran în timpul muncei agricole pe un teren atât de vitreg, și unde fântâ­­nele nu se văd de­cât din zece în zece kilometre. Ajunși la marginea unui sat co­loana se oprește și cu toții ne pu­nem jos pe marginea drumului, ne e sete groaznic, soldatul nostru, așa e românul sufere mai mult de sete ca de foame; că’i dai tutun și apă și mergi cu el până la sfârșitul pămân­tului. Sătenii sunt de o resistență ce te cuprinde mirarea. La orizont a­­pare un punct negru și care se a­­propie din ce în ce mai mult, tot o­­dată se percepe un fel de bâzâit pu­ternic : e un aeroplan. Mă uit cu bi­noclul și îl disting bine de tot, e un monoplan.­ Ceva mai târziu disting crucile negre de sub aripi, e pentru prima oară când vedem un aeroplan dușman. Un altul apare de la nord urmat încă de două mari ca niște ciori, sunt de departe de tot, dară după sbor cu toate se îndreaptă spre noi. Bateriile de pe o poziție încep a bombarda, și urmărim c­u atenție șrapnelele cari se sparg când deasu­pra când înaintea sultanului, căci așa îl porecleau soldații noștri. Mitralie­rele pârăiesc strașnic, iară noi cu toții ne ascundeam în popușoaie. Co­loana se pune din nou in marș—pe drum întâlnim convoiuri întregi de căruțe cu populația civilă de prin sa­tele evacuate. Numai femei, bătrâni și copii. Pe fețele lor se citește groaza, îmbrăcă­mintea le e sumară, iară încărcătura căruțelor desordonată, fie­care a fu­git cu ceia ce a putut lua în grabă. Iarăși o haltă, de data aceasta mai mare. Vin căruțele cu mâncarea și cu ceaiul care lucruri nu ne-au lipsit până și în timpurile cele mai grele prin care am trecut. Se vede că pe front se petreceau lucruri importan­te așa că nu apucasem bine a lua o îmbucătură și o pornirăm în trap mai departe, începem să auzim bubuiturile de tun, nu vedem însă absolut nimic, terenul e deluros în­cât din vale nu zărești de­cât culmea dealului, tot o­dată ajuns sus vezi iarăși o vale, un deal și așa mai departe. Noi mărșă­­luim pe dreapta drumului, automo­­bilile și călăreții trec în goană.­­Tu­nurile încep a se auzi mai bine, dis­tingem bubuiturile tunurilor noastre, iar din când în când exploziile obu­zelor dușmanului. Ordin ca toți ofi­țeri să mergem călări să recunoaș­tem posiția cu Colonelul nostru în frunte. Calul meu și’a scrint­it picio­rul, așa că am luat’o pe jos, un bi­ciclist ce’l întâlnesc și e din compa­nia mea îmi dă bicicleta. Ajungem la bateriile noastre — trăgeau băeții ca la nuntă, pare că nici nu erau la războiu . Nu știu Oă vorbește Colonelul cu Generalul, după expresia figurei lor trebuie să fi fost vorba de ceva foar­te important, ceva ce nu sufere încă cea mai mică întârziere. Cam pe la orele 2 după amează vine și ordinul de înaintare, batali­oanele fie­care pe sectoare bine de­finite. Mergem înainte trecând prin po­pușoaie, văi și dealuri, tunul-bubuie, nu ne dăm insă socoteală cât de a­­proape ne aflăm de zona ucigătoare a focului de artilerie. Companiile se strecurau în ordine de odată când ajunsesem într’un fund de vale, vre’o 20 de șrapnele pri3­­nesc deasupra capetelor noastre. In­trasem atât de repede în foc în­cât nu am avut timpul de a mai avea emoții. Companiile se adăpostesc sub deal pentru a fi ferite puțin, focul însă devine atât de intens încât e un adevarat iad. In­formație subțire o pornim înainte. Ghiulele au făcut multe ravagii și numai uitându-ta înapoi îți poate da socoteala de ceea ce a fost, cai trântiți pe coastă, oa­menii în tot soiul de poziții așa cum i’a prins moartea. Noi mergem îna­inte fără a prinde veste de Cei ce rămân. Lupta se începe de al binelea și trupele regimentului nostru trec peste tranșeele noastre într’un elan nebun de atac. Bătălia ține toată ziua până pe inseratele, când se da ordin de retragere. Se vede că scopul ur­mărit a fost atins. Lucrurile au mers atât de repede în­cât nici nu am a­­vut timp a prinde de veste. Noaptea stăm în avant posturi, pocniturile de armă din amândouă părțile nu mai contenesc. Gloanțele flueră în toate părțile iară din când în când o ghiulea se spar­ge înaintea liniilor noastre, zburătu­­rile ebârnăesc ca bondarii. — Către ziuă luăm altă posiție pentru că în fața noastră alte trupe de ale noas­tre odihnite luase posiție în tranșee. In ziua următoare ne am reconstituit și strâns răniții. A treia zi des d,3 dimineață ne-am sculat în bubuitul tunului, stăm în așteptare și cu ner­vii încordați, când pe la orele 10 dimineață, ordin de a lua loc pe po­ziții. Pe la 3 p. m. începem înaintarea, compania înaintează, șrapnelele curg ca ploaia, câte 4 explodează deasupra capetelor noastre repetăndu­se încon­tinuu. Suntem de acum deprinși cu văjsala și cu pocnetul lor, fumul ne­gru ce-i risipeai șrapnelele în cer îți face o impresie neplăcută. Camarazi rămân pe câmp, cari sunt mai puțin răniți se retrag singuri, cei mai grav vor fi culeși seara. Intrăm în tranșeele ce le întâlnim în fața noastră și de acolo începem a trage în pozițiile inamice. Mitralie­­rele lor și ale noastre încep și ele a funcționa. O nefală teribilă de arti­larie se abate asupra noastră, sgo­­motul e infernal, valuri întregi de pă­mânt se prăvălesc în tranșee, soldații acoperiți de țăm­ă­­să ca șoarecii de sub dărâmăturile malurilor, toți însă sunt voioși și nu așteaptă de­cât mo­mentul atacului. Inamicul în ruptul capului nu vrea să primească lupta la baionetă, fug cu­ toții plini de groa­ză și nu se opun de­cât în alte tran­șee de ale lor, de unde ne împroașcă ea focuri în timp ce artileria lor îi susține. Pe­­ la 5 pornim cu toții la atac, ca furnicile eștm pe creastă. Liniile a­par ca niște dungi verzui unele după altele, pocniturile mei’g da la un flanc la celălalt, în timp ce artileria vărsa un foc infernal. Salturi mici și înce­­t­ul cu încetul scăpări de bătaia arti­­l­eiei inamice. Se întunecase de al binelea, trupele inamica retrase în marginea pădurei trag mereu, iară lumina focurilor de armă iți face impresia că pădurea e plină de jăratec. E întuneric de al binelea. Soldații noștri pentru a fi mai ușor au lepădat ranițele. Inami­cul lansează rachete luminoase, roșii albastre și verzi, rachete cari lumi­nează valea pe o distanță oare­care. De­odată mitralierele lor încep a trage, noi care eram în vale ne strâcam da râs, cum inamicul trăgea în ranițele aflate pe deal, și cari săreau în sus parcă erau fermecate, atât de violent erau bătute de focuri. Noi stăm pe loc și fără a trage foc înaintam pe brânci,‘când deodată ajunși la mică distanță de pădure începem și noi un foc puternic, goarnele sună asaltul, iar ai noștri în urale puternice o iau în goană spre pădure. Inamicul s’a retras, noi am prins inamicii de tot neamul, erau împes­trițați cu totul și fiecare vorbea altă limbă, unul nemțește altul turcește, altul bulgărește. Soldații noștri îi ziceau însă bul­gari la toți și de bună seamă, de­oa­re­ce o limbă ce ei nu o pricepeau. Un soldat de la mine care fusese prins de dușman îmi spunea că niște bulgari cari îl duceau îl tot spuneai­ langsa, lang­sa, adică langsam, din când în când se răsteau la el stri­gând hop, hop, adică hob­, și bietul Nicam­ al meu era convins că aceia cari îl prinseseră erau bulgari, iar nici­de­cum nemți din Saxonia, du­pă cum am aflat de la prizonierii luați. Un altul îmi spunea că ajuns la mar­ginea unei tranșee trăgeau focuri în cei dinăuntru și că un bulgar cu ma­nile împreunate și ridicate spre cer țipa cât îl ținea gura maigota, mai­­gota, adică Mein Gott, bulgarii sol­daților mei nu erau alții decât niște saxoni. Un altul îmi spune: trăgeau bulgarii cu mitraliera și noi târâș pe burtă n­-am apropiat de dânșii până la vre-o sută de pași, erau mărăcini pe jos și întuneric, îl auziam pe unul cum tot poruncea, în ur­mă mitraliera începea să pocnească, am început și noi a trage și au muțit cu toții. După toată lupta cât a fost ea de îndârjită, odată strânși la un loc au început să facă haz pe socoteala dușmanului și în special ei râdeau cum o rup de fugă când văd că românii dau asal­tul cu baioneta. Unul dintre prizo­nieri un grad, băet ce părea de fami­lie bună, vorbea franțuzește, îmi spu­nea votre infanterie est vraimul admirabile — și că în luptele în care au fost nu poate fi asemuită de­cât cu cea franceză, care și ea luptă fru­mos — Ai d-voastră trec prin focul nostru de baraj de artilerie ca și cum ar merge pe drum drept, fără să se sinchisească de foc. In aceste două zile mari pentru Re­gimentul 53, s’au petrecut acte eroice care vor rămânea neșterse în cartea de aur a acestui răsboi. „ Vulpoiua, p­t *« I­m ^ T1 || 'dfa Ari 'JL W A' &Áé # Grădina de copii a Familiilor Mobilizaților, care funcționa la societatea de gimnastică, a fost mutată în localul gimnaziului A­­lexand­ru cel Bun, iar în localul societății de gimnastică, s-a insta­lat un spital pentru răniți. U&ds ss va vi&de saMrul Lista negustorilor din cele 5 dis­­păru­ri, unde se va vinde zahar cu începere de la 14 Octombrie a. c. d) . Pentru disp. IV-a Copel Faivelovici Str. Cismăriei No. 2 Herson Șm 1­10 I. I. Marco­­vici 27, N. Olăniscu Russt. Panu 23, B. Ițicovici 29, Ana Mark 35, Liza Silberberg 45, Eui Lipseher 55, L. Goldemberg 75, Cristea Sotiriu C. Negri 93, Rașeia Strauch 3, S. Pers Cucu 3, M. Kunovici 37, M. Fischer Str. Vasile Lupu No 85, M. Leibo­­vici 112, Slo­m Matei Apeciuc 27, Lupu Kunovici Pantelimon 27, Siaim Haim St. Lazăr 29, Strai Bercovici 42, Avram Mar­ovici Smî­din 62, Slóim M. Haim Elena Doamna 64, Iancu Moise Smîrdan 25, N­ufela A­­vram 26, Edla Fru­htman Socala 23, Pavla Ivanov 33 Meisic Solomon 117, Bereu Swartz 173, Țirla Bercovici 201, Mendel Mendel 20I, H. Haimo­­vici Țuțora 6, Strul Marcu Arapu 41, Mendel David Broscăriei 33, Moise Leibovici Adunați 18, Vasile Alexandre sau Mala 22. e) . Pentru disp. V­a Al. Agapi Str. Tatarași No. 1, I. Schneider 37, M. Schwinger I. Crean­gă 36, Const. Ene­r Stejar 48, Iosub Lega­ 28, Mendel Acherman Eterni­tate 37, Leon Ițic 47, Șanil Sovarț 69, Manole Serghin Vasile Lupu 48, Natalia Ionescu 49, Lupu L*ibovici 77, Ecat. Soituz Solhana 2, H. Gol­denberg 64, Mendel Hor­o v 4« 100, I. Goldenberg Ciric 20, Iosub Solomon Marăncineanu 30, G. Ciuș­­muleanu Pașcanu 18, Iți­o »ia Avram 21, Manaș Cabana Rufeni 2, H*iv­ț Osia» Vîntu 21, Volf L. Solomon Brândușa 1, Iosub Lebel 36. JUDICIARE. — Curtea de Apel din Iași s. II a admis în parte apelul inculpatului Iancu Berman, reformă în parte sentința Trib. Iași s. II a prin care era condamnat la o lună închisoare și îi reduce pedeapsa la 150 lei amendă.* Idem a admis cererea de revizuire a deciziei Curței facute de G. Goilav și condamnă pe I. Lazaride să plă­tească lui Goilav procente legale la suma de 9783 lei ca este obligat prin zisa decizie.* Idem a respins ca neîntemeiat a­­pelul făcut de G. Valentin Băseanu și confirmă sentința trib. Suceava prin care i s’a respins acțiunea, con­tra L. Crupenschi pentru averea ră­masă pe urma def. Liteanu. Stema orașului Verdun a fost îm­podobită solemn cu următoarele de­­corațiuni: crucea rusească Sf. Gheor­­gh­e, Crucea militară engleză, insig­nele Legiunei de onoare și crucea militară franceză, medalia italiană cu stema dinastiei Savoia și cu ins­cripția : orașului Verdun 1916 meda­lia sîrbească de aur pe o panglică roșie, Crucea Leopold I Belgiană, medalia de aur Obiitk­i muntenegrea­­nă, iar Japonia a trimes o sabie de onoare. Lipsește decorația româ­nească, ' Moartea căpitanului pensionar Catargi dri dimineață la orele 5 a. m. a încetat din viață la locuința sa din str. Tăutu No. 16 dl Căpi­tan Constantin Catargi pensionar. Corpul defunctului a­ fost trans­portat la Capela Cimitirului E­­ternităței și înmormântarea va a­­­vea loc mâni Vineri 14 Octom­brie a. c. Subofițerul de aviație francez Derma a doborât al 14 - lea aeroplan duș­man. ." 1­0 © î— ' Vom putea avea zahar în 1916-1917? (Urmare și fine) Rămân aproape 10.000 vagoane de sfeclă care vor fi transportate cu va­­goane de la furci și aceasta într’un interval de cel mult 100 zile, ținând seamă de efectele gerului asupra sfe­clei ; aceasta înseamnă 100 vagoane deschise pe zi. Naște întrebarea: în aceste timpuri când, arma sa necesi­­tează toat locomotivele și toate va­goanele, când vagoanele deschise au atâta căutare pentru transportul tu­nurilor, automobilelor, camioanelor, munițiilor etc. va putea oare să se pună la dispoziția fabricațiunii zahă­rului un număr așa de mare de va­goane ? întrebarea­ trebue răspunsă în mod negativ. Ori­cât de optimiști am fi, nu pu­tem admite că se vor putea pune la dispoziția fabricilor de zahăr, pentru transportul sfeclelor, un număr mai mare de 2­3000 vagoane mai alea dacă luptele vor dăinui pe tot fron­tul, cerând imperios sforțări peste măsură de mari din partea căilor noastre ferate. Ajungem deci să admitem că din sfeclele cultivate, numai o cantitate de cel mult 8500 vagoane va putea ajunge la fabrici pentru a fi prelu­crate. Ultima întrebare care sa pune este acel**, dacă fabricile vor put­e ex­trage un­ procent de 14 kgf. zahăr din sfecle, ceia ce ar presupune că fabricile ar lucra normal, dispunând pe deoparte de personalul necesar, pe de altă parte de celelalte materii prime, strict necesara fabricațiunii. Ne îndoim de toate acestea. Va fi în primul rând necesar ca o parte din personalul strein al acestor fabrici, «dtuașmente interact, să fie readus , mobilizarea pe loc a personalului ro­mânesc credem că va putea fi reali­zată. In ce privește piesele de mașini și materiile prime n­ecesare, nu ne putem pronunța în mod precis. In ge­neral vorbind și avănd în vedere si­tuația, nu putem admite că în aceste timpuri cele patru fabrici de zahăr ce vor lu ra și din cari numai trei sunt înzestrate cu rafinării, vor pu­tea scoate randamente n­im­ic. Din cele ce am expus mai sus, pri­vind lucrurile așa cum sunt și nu așa cum ar trebui să fie, ajungem la concluzia că în campania 1916 I07 nu vom putea fabrica și dacă dispu­ne de mai mult de 11 milioane kilo­grame de zahăr, cantitate ce abia va fi suficientă pentru a acoperi necesi­tățile armatei, ale serviciului sani­ar cât și ale diferitelor instituț­iu­ni de binefacere sau ajutor. Pentru marele public nu va rămâne nimic sau aproa­pe nimic și dacă nu vom putea im­porta ceva zahăr din Rusia vom­ duce mare lipsă de zahăr. Precum am arătat în cele ce pre­ced, situațiunea s’ar putea ameliora dacă căile noastre ferate reușesc a pune la dispoziția sfeclelor de zahăr un număr mai mare de vagoane ; a­­ceasta este însă în legătură strânsă cu situația noastră de pe fronturi și cu nevoile noastre militare. In ori­ce caz, ceea ce ce impune este o strictă economie în utilizarea zahă­rului. Cine dispune de ceva zahăr, să cântărească de mai multe ori fie­care bucățică înainte de a o întrebuința. In timpurile de azi, este mai bine să se spună la timp adevărul adevă­rat, pentru ca lumea să știe cum să procedeze. (Agrarul).

Next