Evenimentul, octombrie-decembrie 1916 - ianuarie-februarie 1917 (Anul 24, nr. 195-291)
1916-10-14 / nr. 206
Anul XXIV No. 200 5 BANI si Bo Haia este Pe un an . . . Lei 20 Pe jumătate ,an . »10 Pe trei luni „ 5 In străinătate un an 30 Un număr vechi 30 bani ieri 14 Octombrie 1916 5 B A asuficsass #&«r;$a|£# jf# Ia pagina a 2-a râulaj 11. Ia pagina a 6-a răniri 50 la pagina a 4-a răniri B0 r 8 L £ f % SL Ho. 3DB Osgtta**.! partidului coa*#satos ===== Redacția si Administrația Iasi.FLoța Unirea „Doamne, Doamne, caută din Ceria și vezi și cercetează rȘomâniei filisrss, pe care o va sădi dreapta T ® a. Marienburg!—Baia! In decursul vremurilor o singură dată pînă azi românii au dat piept cu teutonii. Acum cinci sute de ani aproape, o oaste moldovenească, putină la număr, (călărașiarcași) au bătut la Marienburg pe cavalerii teutoni. Se băteau moldovenii în tara teutonă, și totuși, cavalerii teutoni au fost înjuși de călărașii moldoveni! Dur^up^ sute de ani, aceiași teutorul-a a amintit de cine e ostașul Afjenii Pentru a’l putea Infringe ffrau grămădit pe toate fronturile noastre cea mai numeroasă și mai puternică a lor armată. Pe lingă ei și au mai adăugat și pe striaci, pe unguri, pe bulgari puși pe turci, pe toti dușmanii, cari de veacuri ne pîndesc. Vor să intre in țară și să ne pedepsească pentru motivul că ne-am îngăduit să spunem in fata lumii gîndul țelurilor noastre , pentrucă, vrem, îndrăzneți ce sîntem, să ne realzăm un ideal sfint : „cel mai sfint din cite fost an vre-odată pe pămînt Firește, după chipul de-a judeca al acelora cari, în închipuirea lor nebună se cred Jupiter romans, ar urma, ca lucrurile, în concluziea lor logică ideală nemțească, să fie așa, ca adică: Qiod licet Jovi... non licet bovr. Deci, un lucru iarăși trebue știut că acei cari au drept marcă a țării pe bourul strămoșesc, știu să ’mpungă cu coarnele pe Dumnezeu falși. Amintească și acei cari vor să se năpustească în țara noastră, că pe plaiurile Romîniei stau plăcșii lui Ștefan și ai lui Mihai, ai acelora cari au știut „cu plugul și cu spada“ să’și apere moșiea de toate ’ncercările. Amintească’și acei cari vor să ne năvălească că-i așteaptă Călugărenii și că după care spunea însuși Ștefan : „Baia, martoră să fie celor ce vor îndrăzni să se anine de Moldova! Țara noastră-i sfîntă țară Ce cu Dumnezeu în cuget și’nlăuntru și ’n afară izbîndit-a ’ntotdeauna! f Zile ce faptSL lU Plecasem dimineața, ziua se anunța a fi frumoasă, de altfel cum am avut noroc în tot timpul marșurilor noastre. Mărșuluiam de mai bine de 3 oare, marș făcut cu multă ușurință deoarece până și orășenii începuseră a se deprinde, deși colo și țosăturile din primele zile prinseseră o coajă groasă încât cu toții umblau ca pe rotițe. — Pe la 11 începu căldura, și cu ea marșul deveni mai anevoios, mai cu seamă din cauza lipsei de apă.—Privind întinsele lanuri de popușoi, nu de puține ori mi’am pus întrebarea ce o fi făcând bietul țaran în timpul muncei agricole pe un teren atât de vitreg, și unde fântânele nu se văd decât din zece în zece kilometre. Ajunși la marginea unui sat coloana se oprește și cu toții ne punem jos pe marginea drumului, ne e sete groaznic, soldatul nostru, așa e românul sufere mai mult de sete ca de foame; că’i dai tutun și apă și mergi cu el până la sfârșitul pământului. Sătenii sunt de o resistență ce te cuprinde mirarea. La orizont apare un punct negru și care se apropie din ce în ce mai mult, tot odată se percepe un fel de bâzâit puternic : e un aeroplan. Mă uit cu binoclul și îl disting bine de tot, e un monoplan. Ceva mai târziu disting crucile negre de sub aripi, e pentru prima oară când vedem un aeroplan dușman. Un altul apare de la nord urmat încă de două mari ca niște ciori, sunt de departe de tot, dară după sbor cu toate se îndreaptă spre noi. Bateriile de pe o poziție încep a bombarda, și urmărim cu atenție șrapnelele cari se sparg când deasupra când înaintea sultanului, căci așa îl porecleau soldații noștri. Mitralierele pârăiesc strașnic, iară noi cu toții ne ascundeam în popușoaie. Coloana se pune din nou in marș—pe drum întâlnim convoiuri întregi de căruțe cu populația civilă de prin satele evacuate. Numai femei, bătrâni și copii. Pe fețele lor se citește groaza, îmbrăcămintea le e sumară, iară încărcătura căruțelor desordonată, fiecare a fugit cu ceia ce a putut lua în grabă. Iarăși o haltă, de data aceasta mai mare. Vin căruțele cu mâncarea și cu ceaiul care lucruri nu ne-au lipsit până și în timpurile cele mai grele prin care am trecut. Se vede că pe front se petreceau lucruri importante așa că nu apucasem bine a lua o îmbucătură și o pornirăm în trap mai departe, începem să auzim bubuiturile de tun, nu vedem însă absolut nimic, terenul e deluros încât din vale nu zărești decât culmea dealului, tot odată ajuns sus vezi iarăși o vale, un deal și așa mai departe. Noi mărșăluim pe dreapta drumului, automobilile și călăreții trec în goană.Tunurile încep a se auzi mai bine, distingem bubuiturile tunurilor noastre, iar din când în când exploziile obuzelor dușmanului. Ordin ca toți ofițeri să mergem călări să recunoaștem posiția cu Colonelul nostru în frunte. Calul meu și’a scrintit piciorul, așa că am luat’o pe jos, un biciclist ce’l întâlnesc și e din compania mea îmi dă bicicleta. Ajungem la bateriile noastre — trăgeau băeții ca la nuntă, pare că nici nu erau la războiu . Nu știu Oă vorbește Colonelul cu Generalul, după expresia figurei lor trebuie să fi fost vorba de ceva foarte important, ceva ce nu sufere încă cea mai mică întârziere. Cam pe la orele 2 după amează vine și ordinul de înaintare, batalioanele fiecare pe sectoare bine definite. Mergem înainte trecând prin popușoaie, văi și dealuri, tunul-bubuie, nu ne dăm insă socoteală cât de aproape ne aflăm de zona ucigătoare a focului de artilerie. Companiile se strecurau în ordine de odată când ajunsesem într’un fund de vale, vre’o 20 de șrapnele pri3nesc deasupra capetelor noastre. Intrasem atât de repede în foc încât nu am avut timpul de a mai avea emoții. Companiile se adăpostesc sub deal pentru a fi ferite puțin, focul însă devine atât de intens încât e un adevarat iad. Informație subțire o pornim înainte. Ghiulele au făcut multe ravagii și numai uitându-ta înapoi îți poate da socoteala de ceea ce a fost, cai trântiți pe coastă, oamenii în tot soiul de poziții așa cum i’a prins moartea. Noi mergem înainte fără a prinde veste de Cei ce rămân. Lupta se începe de al binelea și trupele regimentului nostru trec peste tranșeele noastre într’un elan nebun de atac. Bătălia ține toată ziua până pe inseratele, când se da ordin de retragere. Se vede că scopul urmărit a fost atins. Lucrurile au mers atât de repede încât nici nu am avut timp a prinde de veste. Noaptea stăm în avant posturi, pocniturile de armă din amândouă părțile nu mai contenesc. Gloanțele flueră în toate părțile iară din când în când o ghiulea se sparge înaintea liniilor noastre, zburăturile ebârnăesc ca bondarii. — Către ziuă luăm altă posiție pentru că în fața noastră alte trupe de ale noastre odihnite luase posiție în tranșee. In ziua următoare ne am reconstituit și strâns răniții. A treia zi des d,3 dimineață ne-am sculat în bubuitul tunului, stăm în așteptare și cu nervii încordați, când pe la orele 10 dimineață, ordin de a lua loc pe poziții. Pe la 3 p. m. începem înaintarea, compania înaintează, șrapnelele curg ca ploaia, câte 4 explodează deasupra capetelor noastre repetănduse încontinuu. Suntem de acum deprinși cu văjsala și cu pocnetul lor, fumul negru ce-i risipeai șrapnelele în cer îți face o impresie neplăcută. Camarazi rămân pe câmp, cari sunt mai puțin răniți se retrag singuri, cei mai grav vor fi culeși seara. Intrăm în tranșeele ce le întâlnim în fața noastră și de acolo începem a trage în pozițiile inamice. Mitralierele lor și ale noastre încep și ele a funcționa. O nefală teribilă de artilarie se abate asupra noastră, sgomotul e infernal, valuri întregi de pământ se prăvălesc în tranșee, soldații acoperiți de țămăsă ca șoarecii de sub dărâmăturile malurilor, toți însă sunt voioși și nu așteaptă decât momentul atacului. Inamicul în ruptul capului nu vrea să primească lupta la baionetă, fug cu toții plini de groază și nu se opun decât în alte tranșee de ale lor, de unde ne împroașcă ea focuri în timp ce artileria lor îi susține. Pe la 5 pornim cu toții la atac, ca furnicile eștm pe creastă. Liniile apar ca niște dungi verzui unele după altele, pocniturile mei’g da la un flanc la celălalt, în timp ce artileria vărsa un foc infernal. Salturi mici și încetul cu încetul scăpări de bătaia artileiei inamice. Se întunecase de al binelea, trupele inamica retrase în marginea pădurei trag mereu, iară lumina focurilor de armă iți face impresia că pădurea e plină de jăratec. E întuneric de al binelea. Soldații noștri pentru a fi mai ușor au lepădat ranițele. Inamicul lansează rachete luminoase, roșii albastre și verzi, rachete cari luminează valea pe o distanță oarecare. Deodată mitralierele lor încep a trage, noi care eram în vale ne strâcam da râs, cum inamicul trăgea în ranițele aflate pe deal, și cari săreau în sus parcă erau fermecate, atât de violent erau bătute de focuri. Noi stăm pe loc și fără a trage foc înaintam pe brânci,‘când deodată ajunși la mică distanță de pădure începem și noi un foc puternic, goarnele sună asaltul, iar ai noștri în urale puternice o iau în goană spre pădure. Inamicul s’a retras, noi am prins inamicii de tot neamul, erau împestrițați cu totul și fiecare vorbea altă limbă, unul nemțește altul turcește, altul bulgărește. Soldații noștri îi ziceau însă bulgari la toți și de bună seamă, deoarece o limbă ce ei nu o pricepeau. Un soldat de la mine care fusese prins de dușman îmi spunea că niște bulgari cari îl duceau îl tot spuneai langsa, langsa, adică langsam, din când în când se răsteau la el strigând hop, hop, adică hob, și bietul Nicam al meu era convins că aceia cari îl prinseseră erau bulgari, iar nicidecum nemți din Saxonia, după cum am aflat de la prizonierii luați. Un altul îmi spunea că ajuns la marginea unei tranșee trăgeau focuri în cei dinăuntru și că un bulgar cu manile împreunate și ridicate spre cer țipa cât îl ținea gura maigota, maigota, adică Mein Gott, bulgarii soldaților mei nu erau alții decât niște saxoni. Un altul îmi spune: trăgeau bulgarii cu mitraliera și noi târâș pe burtă n-am apropiat de dânșii până la vre-o sută de pași, erau mărăcini pe jos și întuneric, îl auziam pe unul cum tot poruncea, în urmă mitraliera începea să pocnească, am început și noi a trage și au muțit cu toții. După toată lupta cât a fost ea de îndârjită, odată strânși la un loc au început să facă haz pe socoteala dușmanului și în special ei râdeau cum o rup de fugă când văd că românii dau asaltul cu baioneta. Unul dintre prizonieri un grad, băet ce părea de familie bună, vorbea franțuzește, îmi spunea votre infanterie est vraimul admirabile — și că în luptele în care au fost nu poate fi asemuită decât cu cea franceză, care și ea luptă frumos — Ai d-voastră trec prin focul nostru de baraj de artilerie ca și cum ar merge pe drum drept, fără să se sinchisească de foc. In aceste două zile mari pentru Regimentul 53, s’au petrecut acte eroice care vor rămânea neșterse în cartea de aur a acestui răsboi. „ Vulpoiua, pt *« Im ^ T1 || 'dfa Ari 'JL W A' &Áé # Grădina de copii a Familiilor Mobilizaților, care funcționa la societatea de gimnastică, a fost mutată în localul gimnaziului Alexandru cel Bun, iar în localul societății de gimnastică, s-a instalat un spital pentru răniți. U&ds ss va vi&de saMrul Lista negustorilor din cele 5 dispăruri, unde se va vinde zahar cu începere de la 14 Octombrie a. c. d) . Pentru disp. IV-a Copel Faivelovici Str. Cismăriei No. 2 Herson Șm 110 I. I. Marcovici 27, N. Olăniscu Russt. Panu 23, B. Ițicovici 29, Ana Mark 35, Liza Silberberg 45, Eui Lipseher 55, L. Goldemberg 75, Cristea Sotiriu C. Negri 93, Rașeia Strauch 3, S. Pers Cucu 3, M. Kunovici 37, M. Fischer Str. Vasile Lupu No 85, M. Leibovici 112, Slom Matei Apeciuc 27, Lupu Kunovici Pantelimon 27, Siaim Haim St. Lazăr 29, Strai Bercovici 42, Avram Marovici Smîdin 62, Slóim M. Haim Elena Doamna 64, Iancu Moise Smîrdan 25, Nufela Avram 26, Edla Fruhtman Socala 23, Pavla Ivanov 33 Meisic Solomon 117, Bereu Swartz 173, Țirla Bercovici 201, Mendel Mendel 20I, H. Haimovici Țuțora 6, Strul Marcu Arapu 41, Mendel David Broscăriei 33, Moise Leibovici Adunați 18, Vasile Alexandre sau Mala 22. e) . Pentru disp. Va Al. Agapi Str. Tatarași No. 1, I. Schneider 37, M. Schwinger I. Creangă 36, Const. Ener Stejar 48, Iosub Lega 28, Mendel Acherman Eternitate 37, Leon Ițic 47, Șanil Sovarț 69, Manole Serghin Vasile Lupu 48, Natalia Ionescu 49, Lupu L*ibovici 77, Ecat. Soituz Solhana 2, H. Goldenberg 64, Mendel Horo v 4« 100, I. Goldenberg Ciric 20, Iosub Solomon Marăncineanu 30, G. Ciușmuleanu Pașcanu 18, Ițio »ia Avram 21, Manaș Cabana Rufeni 2, H*ivț Osia» Vîntu 21, Volf L. Solomon Brândușa 1, Iosub Lebel 36. JUDICIARE. — Curtea de Apel din Iași s. II a admis în parte apelul inculpatului Iancu Berman, reformă în parte sentința Trib. Iași s. II a prin care era condamnat la o lună închisoare și îi reduce pedeapsa la 150 lei amendă.* Idem a admis cererea de revizuire a deciziei Curței facute de G. Goilav și condamnă pe I. Lazaride să plătească lui Goilav procente legale la suma de 9783 lei ca este obligat prin zisa decizie.* Idem a respins ca neîntemeiat apelul făcut de G. Valentin Băseanu și confirmă sentința trib. Suceava prin care i s’a respins acțiunea, contra L. Crupenschi pentru averea rămasă pe urma def. Liteanu. Stema orașului Verdun a fost împodobită solemn cu următoarele decorațiuni: crucea rusească Sf. Gheorghe, Crucea militară engleză, insignele Legiunei de onoare și crucea militară franceză, medalia italiană cu stema dinastiei Savoia și cu inscripția : orașului Verdun 1916 medalia sîrbească de aur pe o panglică roșie, Crucea Leopold I Belgiană, medalia de aur Obiitki muntenegreană, iar Japonia a trimes o sabie de onoare. Lipsește decorația românească, ' Moartea căpitanului pensionar Catargi dri dimineață la orele 5 a. m. a încetat din viață la locuința sa din str. Tăutu No. 16 dl Căpitan Constantin Catargi pensionar. Corpul defunctului a fost transportat la Capela Cimitirului Eternităței și înmormântarea va avea loc mâni Vineri 14 Octombrie a. c. Subofițerul de aviație francez Derma a doborât al 14 - lea aeroplan dușman. ." 10 © î— ' Vom putea avea zahar în 1916-1917? (Urmare și fine) Rămân aproape 10.000 vagoane de sfeclă care vor fi transportate cu vagoane de la furci și aceasta într’un interval de cel mult 100 zile, ținând seamă de efectele gerului asupra sfeclei ; aceasta înseamnă 100 vagoane deschise pe zi. Naște întrebarea: în aceste timpuri când, arma sa necesitează toat locomotivele și toate vagoanele, când vagoanele deschise au atâta căutare pentru transportul tunurilor, automobilelor, camioanelor, munițiilor etc. va putea oare să se pună la dispoziția fabricațiunii zahărului un număr așa de mare de vagoane ? întrebarea trebue răspunsă în mod negativ. Oricât de optimiști am fi, nu putem admite că se vor putea pune la dispoziția fabricilor de zahăr, pentru transportul sfeclelor, un număr mai mare de 23000 vagoane mai alea dacă luptele vor dăinui pe tot frontul, cerând imperios sforțări peste măsură de mari din partea căilor noastre ferate. Ajungem deci să admitem că din sfeclele cultivate, numai o cantitate de cel mult 8500 vagoane va putea ajunge la fabrici pentru a fi prelucrate. Ultima întrebare care sa pune este acel**, dacă fabricile vor pute extrage un procent de 14 kgf. zahăr din sfecle, ceia ce ar presupune că fabricile ar lucra normal, dispunând pe deoparte de personalul necesar, pe de altă parte de celelalte materii prime, strict necesara fabricațiunii. Ne îndoim de toate acestea. Va fi în primul rând necesar ca o parte din personalul strein al acestor fabrici, «dtuașmente interact, să fie readus , mobilizarea pe loc a personalului românesc credem că va putea fi realizată. In ce privește piesele de mașini și materiile prime necesare, nu ne putem pronunța în mod precis. In general vorbind și avănd în vedere situația, nu putem admite că în aceste timpuri cele patru fabrici de zahăr ce vor lu ra și din cari numai trei sunt înzestrate cu rafinării, vor putea scoate randamente nimic. Din cele ce am expus mai sus, privind lucrurile așa cum sunt și nu așa cum ar trebui să fie, ajungem la concluzia că în campania 1916 I07 nu vom putea fabrica și dacă dispune de mai mult de 11 milioane kilograme de zahăr, cantitate ce abia va fi suficientă pentru a acoperi necesitățile armatei, ale serviciului saniar cât și ale diferitelor instituțiuni de binefacere sau ajutor. Pentru marele public nu va rămâne nimic sau aproape nimic și dacă nu vom putea importa ceva zahăr din Rusia vom duce mare lipsă de zahăr. Precum am arătat în cele ce preced, situațiunea s’ar putea ameliora dacă căile noastre ferate reușesc a pune la dispoziția sfeclelor de zahăr un număr mai mare de vagoane ; aceasta este însă în legătură strânsă cu situația noastră de pe fronturi și cu nevoile noastre militare. In orice caz, ceea ce ce impune este o strictă economie în utilizarea zahărului. Cine dispune de ceva zahăr, să cântărească de mai multe ori fiecare bucățică înainte de a o întrebuința. In timpurile de azi, este mai bine să se spună la timp adevărul adevărat, pentru ca lumea să știe cum să procedeze. (Agrarul).