Familia, 1867 (Anul 3, nr. 1-50)

1867-06-11 / nr. 24

Cantandu in demanétia jucandu-te la sóare, Lucrandu in mediulu dulci voiosu si neclintitu, In séra vei culege, pe unde de sudare, O dulce betranetia si-o bucuria mare, Cand vei privi trecutulu, cu cugetu liniscitu. Dar inse pretutindeni, in cela ce-o admira, Ca’n celu ce o uresce, sub noru, ca sub seninu, Ori care ar fi cantulu ce-ar resuna pe lira, Femei’a e-alu teu geniu, câ­ci dens’a te inspira, Femei’a e-a ta pace, femei’a e-al teu chinu! Când dar femei’a­ e demna pe viétia nóastra ’n­trega, Si când mormentulu nu e de cât unu stinsu crateru, Poetu ’ntr'aste locuri e pasere pribega, Ce'si opresce sborulu acolo unde-o lega Natur­a ei sublima, de lume seu de ceriu! Alesandru Candianu. ---U*M--­ PAirinr petrisioRit, Novela originala poporala. (Urmare.) Părinții lui Petrutiu recurseră delocu la vragitoare, sa vrageasca de dragoste Lenei. Si lu­­crulu a devenitu la logodna, fara a se mai vedea semnui de contraducere din partea Lenei. Intru adeveru acestu poporu si prin vragitoriele sale inca demustra acea ce nu areta mitologi’a ca ro­manii sunt vitia latina de la Latinu fiulu renu­mitei vragitoare Circe. — Părinții lui Petrutiu erau siguri, câ eversiunea lucrului e eflusu cir­­cercu, si asie logodna se esecutâ in o sambeta ser’a intre Petrutiu si Lena cea frumosa. Si in ce stâlogodn’a? Părinții ambiloru ju­ni se aduna ser’a la cas’a junei. Aci mai antâiu se pertractédia despre darulu miresei. Anume pe aici mireas’a cere: lada noua, cisme roșii, pep­­tariu de metasa ori cosiocelu, cosiocu muierescu cu mâneci, sirma de auru pentru turbenliu ori ceapsa peste dialma — conciu. — Părinții mire­sei mai ceru, si unele de lipsa la nunta precum carne, vi­nu etc. Asie catu nu de pucine ori se intempla, de mirele cu tote provede pe miréasia sa. Acésta se numesce tocma. Si după ce mai complanédia si alte trebi familiare, urmédia chia­­marea preotului respectivii, la schimbarea ane­­leloru seu la esecutarea logodnei rituale. Diume­­tate de cununia numesce poporulu logodna. Apoi urmedia ospetiu pana nóaptea tardâu cu musica si jocu. Mai e de însemnații, cu jun’a ori mireas’a acuma, numai la schimbarea aneleloru seu lo­godna se areta, si atunci cu cea mai mare pudo­­re, cu capulu in pamentu, cu marama la gura. Si inca una impregiurare nu potemu tace. Junele pe aici se albescu intr’ atata, câtu albite aparu cu totulu altele. Apoi si cele mai frumose se albescu. O datina infernala, care apoi acuşi le negresce dinţii, le incretiesce pielea feciei. Dar : Asta- o mod’a, ce se faci ? Pe candu părinţii juniloru la cas’a Lenei, se consulta in chilia despre cele mai susu­ruse, atunci in gradina, după o gerada de paie se ve­deau ocupați doi juni, doue june si o femeie. Cu­­randu apoi junii se departara cu femei’a si cu o juna, era jun’a remasa intra intr’o camara laterala, unde ardea o lumina. —­ După aceea aceasta juna, carea nu poate fi alta decâtu Lena, fu condusa de mama­ sa in chilia la logodna, si după putînu orasi o readuse in camara, de un­de nu avea a esî de graba pana la inceperea jocului.­­ Asie dara tocmirea parintiloru despre da­rulu miresei, logodirea lui Petrutiu cu Lena ur­i­ara fara neci o piedeca, după aceea ospetiulu si joculu, cu mare bucuria indepartandu-se de catra dioa părinții lui Petrutiu, fara a sei cu Petrutiu nu cu Lena cea frumósa, fara cu Ma­­riutia lui Fluerasiu s’a incredintiatu. Unu re­­busu ca si carele nu s’a mai audîtu in acestu satu. Si care noi lu­ vomu deslega de locu. IV. Acestu rebusu a fostu planulu binecompu­­su a lui Paunu. Avea ceva caracteristicu acestu teneru in tota fiintia sa. Elu era conducatoriulu intregei tenerimi intru esecutarea tuturoru da­­tineloru natiunale in Temesiesci. Si spre asie ce­va era destulu de desteru, rafinatu, astutu.Nu­ e mirare ca toate fetele lu­ adorau ca pe unu Semi­­dieu, si si Lena aruncă rosu galbenii lui Petru­tiu pentru Paunu. Apoi la deslegarea acestui rebusu, mai adaugemu si acea impregiurare, cu furarea juneloru, prin care părinții de multe ori se astringu la învoirea căsătoriei, e o datina eredi­­ta la romani dela insu­si Romulu. — Era Paunu ce nu era in stare se faca pentru Lena sa! Vediuramu cu Paunu după convorbirea cu Gicutla fratele Lenei pe campu dispăru despe­­rata. Elu se duse dreptu a cas­a unde află pe mama­ sa — o femeia onorifica — veduva, ca­rea torcea cu sora­ sa Susana, matusi’a lui Pau­nu, si era ocupata cu discursulu tocmai de cau­­s’a lui Paunu cu Lena, a carora amoru era cu­­noscutu de comunii.

Next