Familia, 1872 (Anul 8, nr. 1-52)
1872-03-26 / nr. 13
Pesta 26 martiu. (7 aprilu.) Va esî dominec’a. Redact. : strad’a arborelui verde nr. 40. Nr. 13. Anulu VIII, — 1872. Pretiulu pe anu 10 fl., pentru Romani’a 2 galbeni. Femei’a ! Unu semnu deosebitu alu moralităţii si culturei unui poporu este pusetiunea sociala de care si-impartesiesce secsulu femeiescu. Cu onoarea si estimatiunea in care si impartesiesceunu poporu pe femeile sale cresce si marirea si cultur’a sa. Era unde despretiulu si dejosirea e partea secsului aceluia care ni-a datu mame, — acolo e in decadintia si moralitatea si puterea nationala. In istori’a omenirei aflamu foarte numeroase contestatiuni a acestoru aserțiuni. In Chin’a, cu câțiva secuii innainte de acest’a, intreaga organisatiunea politica si sociala se lasâ pe idea „familiei.“ După invetiaturele lui Laoce si Confuce, nu poate fi mai mare pecatu in o fier’a intréga, decâtu dejosirea unei femei. Cartea Inchias, pe care poporulu o a tienutu in cea mai mare onoare, dice despre femei, că dinsele sunt: „poporatiunea ceriului, fericirea universala si frumséti’a oftată care cuprinde in ea insasi toata decerea.“ Si pana candu Chin’a a pretiuitu in femeia pe socia si muma, cu totu dreptulu a fostu numita „imperati’a soarelui.“ Odata numai, Chinezulu a alungatu pe femei’a sa de langa foculariulu familiaru, a facutu sclava din dins’a si o a despoiatu inca si de copilulu seu. Si cu dejosirea femeiei a inceputu a se acufundă si civilisatiunea imperatiei. Chinezii in dîrele nóstre pretiuescu pe femeia mai pucinu si decâtu pe animalulu de ca ii istoria sa. Legea interdîce femeiei chineze dreptulu de a poté invetia, a scrie si ceti, si peciórele ei i se schilavescu in semnulu (?) sclaviei. Părintele mai seracu, deca i se nasce vre-o feta, o inneca in apa ca sa scape de ea. Barbatulu sipoate bate si flamandî pe soci’a sa fara de a se teme ca va fi pedepsita, ma in provinci’a Cening, deca o uresce deplina, o poate si ucide. In aceste creatiuni nefericite e latîta credinti’a aceea cumca deca morui de foame, indata se prefăcu in barbati, si din caus’a acest’a multe sialegu aceasta moarte, ca astfeliu prefacandu-se in barbati, se-si poata resbuna asupra barbatiloru. In Indi’a cea vechia femei’a eră pretiuita mai multu de câtu la oricare alta națiune a lumei. Vinderea ei se socotea de pecatu si se pedepsea cu cea mai mare pedeapsa. „Mum’a“, — dice o lege a loru — e mai pretioasa decâtu o miia de tatâni.“ Si in unu altu locu: „Nu-ti bate femei’a inca nici cu floare, chiar si candu ar avé si sute de gresiele.“ Si ce vedemu in Indi’a de adi ? ! Barbatulu nu e numai domnulu ci si judele femeiei sale, si deca mare, impreuna cu cadavrulu lui i ardu toate averile si asia si pe femeia sa. In Hindostanu este o datina religioasa, ca tatalu sa-si sugrume la mormentulu femeii sale pe propria sa fiica. Unu caletoriu anglesu a intrebatu pe o femeia indiana despre o anumita cale. „Nu sciu in catrau e calea