Familia, 1875 (Anul 11, nr. 1-52)
1875-10-26 / nr. 43
! BUDAPESTA © 26 Oct. st. v. Si 7 Nov. st. n. Va esî duminec’a. Redact.: strad’a Havas nr.l. j Nr. 43. Anulu XT. Pretiulu pe unu anu 10 fl. ! Pentru Romani’a 2 galbeni. |; |j ■I ____________|_____________________.____________________________| ia; 1875. | i ee6£05»ssg»iaD6ss«i£€iS£g«se^9&,ia^$^&£e^sQ^^&^^Q^^egeee«^es»5a6ag»se^^^s»ss^es»£«9s^ Despre necesitatea si datorinti’a de a ne cultiva limb’a. *) Cultur’a e fericirea poporeloru, cultur’a — lumin’a adeverului, cultur’a — dreptulu naturei. Desi gasesce cultur’a radecini tari la veri ce poporu, atunci acel’a poate dice cu facla senina si superba : „am vietia. Ca si amiciti’a, ce numai prin legatur’a a doue animi nobile si virtuoase poate sta: asia si cultur’a numai pana atunci se poate bucura de esistintia, pana ce promovatorii si factorii ei nisuescu a o impartî in toate ramurile virtutii, moralei si nobletiei; pan’ ce spiritele secteloru stau devinse înaintea ei, pan’ ce e convinsu totu omulu, cit se poate judeca pe sine insusi dîcendu cu filosofulu „cunosce-te pe tine insusi. Inse candu lucsulu orbitoriu orbesce pe omu, candu amiciti’a se preface in fadarnicia; candu vocea dreptății inceata de a mai suna; candu virtutea, moralitatea si nobleti’a animii pieru far’ scapare, atunci si cultura si gasesce mormentulu adancu. Unu poporu decadiutu prin alungarea sortii si molipsitu de indiferentismu, nu e mirare, deca nu se bucura de fericirea de a avea cultura, dar mai vertosu acelu poporu, care postede dreptulu libertății, drept tulu naturei de a-si desvolta si promova sacrulu tesauru alu culturei, far’ de a folosi acestu dreptu, acelu poporu singuru se cufunda in abisulu peritiunii. Servesca ni de esemplu viu imperiulu Romaniloru, care pan’ ce desvolta si posiedea cultur’a adeverata, avendu moralitate împreunată cu viétia nepatata, pan’ ce vocea dreptății era de pretiu mare, pan’ ce fadarnici’a, lucsulu seu cultur’a semidocta era ignorata, pana atunci nici ardele barbare nu se puteau incuiba in internulu seu, căci fiii Romei dandusi mana unulu altuia, fiindu in concordia, leau facutu sa simtiasca cumplitu si adeseori sbiciulu eroiloru romani; or candu spiritele seceloru, ambițiunea, egoismulu, lucsulu si prin aceste causate a desmoralisare au prinsu radecini in ea, a inceputu a decade pan’ ce in urma si perdu si numele de imperiu. Si cine ar voi perirea națiunii ? cine ar fi unulu cu acel’a care ar putea dice, că nu-mi trebue cultura? cultur’a limbei! Oare s’ar putea afla vre-unulu asia uitatu de sine, incâtu s& poata cugeta seu inca si esprima aceea? Nu, nu patu, nu mi este iertatu a da locu acestoru presupuneri, căci are nu ar fi unu pecatu strigatoriu la ceriu, candu o naţiune nesuferindu i greutăţile secreloru, dar iubindu libertatea. *) S’a cetitu in adunarea de la Restia a Societății pentru fondu de teatru romana, trenuta in 3 si 4 octombre a. c.