Familia, 1878 (Anul 14, nr. 1-98)
1878-06-11 / nr. 43
274 FAMILIA, Anulu XIV. Cu reactiunea ast’a — asia dara — s’a inauguratu si la noi — cei de dincóce — seisiunea în ortografi’a româna. — Si de si până acum atâtu reuniunile literarie cu Associatiunea transilvana pentru literatur’a româna în frunte, — apoi ambele biserice române, ca si organele oficiose civile, apoi jurnalele (afara de cele doue neofite) etc. se tienu încă de ortografi’a etimologica ce s’a fost adoptata formala de toti: totuşi neofiţii de la „Foişoara“si de la „Albina“ sunt cei ce striga : ca nu ei, cei de ieri alalta ieri, au conturbatu unitatea ortografica, — nu ei cei particulari făcu scisiunea în ortografia la noi, — ci toti ceilalti, cari se tienu de hotaririle obstesci de mai nainte. Dar — totusi — sie nu gresiescu! — si ei se provoca la o autoritate, si acestea este afirmatiunea, ca majoritatea (întielege pe cei de dincolo de Carpati) sânt pe lângă ei. Sie me ierte înse — Dior, eu am cautatu sa aflu dincolo o majoritate ortografica, si n’am aflatu alt’a, decâtu la fiacare jurnalu, la fiacare carte — alta si ier alta ortografia! Forte bine a observatu dr. Marienescu în tractatulu seu despre ortografi’a româna, câ : în Romani’a libera „Romani’a“ se scrie în mai multu desiepte chipuri : România, Romania, Romînia, Rumania, Rumunia, Romaniea etc.8) ^Destulu câ din tóte aceste et quibusdam aliis — e constatatu pe deplinu, precum câ în ortografi’a româna — peste totu luatu — a întratu unu dualismu, cu directiunea etimologica si cu „directia“ fonetica în frunte, — de cari ambele apoi se însîra unu lantiu lungu de diferite secte si disidentie.' Lasându-le pe aceste la o parte — fia-ni permisu, d’a examina pe scurtu armele si tactic’a, cu care se lupta cele doue castre principale pentru reportarea victoriei finale. Si unii si alții facundu apelu la rațiunile sciintifice, pedagogice, economice si estetice : se vedemu pe lângă cari inclineaza acele mai tare ? Rațiunea sciintifica. Trebue sa permitemu în generalu mai întâiu, cu motivulu principali, pentru care s’au lapedatu slovele fonetice ale lui Cyrilu, si s’au primitu în literatur’a româna literile latine, a fost raţiunea sciintifica, basata pe esperinti’a, câ literile latine corespundu mai bine geniului limbei române, decâtu slovele Cyrilice cele întocmite pentru dialectele slavice. Acésta o recunoscu în câtu va si fonetistii, pentru câ si ei când scriu, reducu cuvintele române câtu se poate la radecin’a etimologica a limbei latine. Si ei scriu — „lapedaţi“, si nu „lepâdacz“ , — „faceţi“ si nu „fatsecz“ etc. A recunósce asia dara necesitatea ethimologica, si totusi a degrada literele la conditiunea slovelor celor lapedate, acatiându de ele totu soiulu de coarne si cade . Insemneaza d’a denega rațiunea sciintifica, pentru care scriu si ei cu litere latine. Dar fonetistii dîcu, cu ei făcu acéstea cu scopu : d'a scrie limb'a precum se pronuncia, prin urmare , d'a afla pentru fiacare sonii alu limbei nóastre liter a corespondiatorie. Atunci îndreptâmu, ca sé se reîntorne mai bine iera la slovele lui Cyrilu. Asia — de nu-si vor ajunge scopulu pe deplinu, celu putiânu nu vor avea ocasiune de a insulta literile latine. Cu ajutoriulu acestora nu vor ajunge la tienta asia — după cum îsi întipuescu ei — nici atunci, deca pe lângă cornele si coadele ce le-au alesu vor mai acatia la fiacare litera încă si aripi de sîndila. Pronunciarea în limb’a româna e — ca si în celelalte limbi — atâtu de variabila, în câtu ar trebui câte o ortografia speciala pentru fia-care tiânutu, pentru fia-care satu si orasiu, pentru fia-care omu amesuratu limbei mai groase sau mai subtire, a nasului mai lungu ori mai scurtu, a dintilor mai ascutîti ori mai stirbiti, a buzelor mai umflate sau pungasîte etc. Iera a primi vre-o idioma de prin vr’unu suburbiu — fia chiar din Iasi ori Bucuresci — în detrimentulu unei pronunciâri mai corecte din alte locuri — fia acel’a chiar si unu satu modestu de români originali, socotescu ca nu ar fi nici rationalu, nici sciintificu. Ce ar fi de limb’a nóastra, déca amu fi primitu noi vreunulu dintre multele idiome ale sale , precum e d. e. dialectulu celu odinioara grecitu din Bucuresci, séu celu slavizatu din Iași, séu celu ungurizatu de la Selagiu, asia după cum ni le infacisiéza scriptele de pe la începutulu seclului nostru? (Va unna.) 8) Vidi „Foisier’a Tel. Rom.“ 1877 pag. 62.