Familia, 1878 (Anul 14, nr. 1-98)

1878-06-11 / nr. 43

274 FAMILIA, Anulu XIV. Cu reactiunea ast’a — asia dara — s’a inauguratu si la noi — cei de dincóce — sei­­siunea în ortografi’a româna. — Si de si până acum atâtu reuniunile literarie cu Associatiu­­nea transilvana pentru literatur’a româna în frunte, — apoi ambele biserice române, ca si organele oficiose civile, apoi jurnalele (afara de cele doue neofite) etc. se tienu încă de orto­grafi’a etimologica ce s’a fost adoptata for­­mala de toti: totuşi neofiţii de la „Foişoara“si de la „Albina“ sunt cei ce striga : ca nu ei, cei de ieri alalta ieri, au conturbatu unitatea or­tografica, — nu ei cei particulari făcu scisiu­­nea în ortografia la noi, — ci toti cei­lalti, cari se tienu de hotaririle obstesci de mai nainte. Dar — totusi — sie nu gresiescu! — si ei se provoca la o autoritate, si acestea este afirmatiunea, ca majoritatea (întielege pe cei de dincolo de Carpati) sânt pe lângă ei. Sie me ierte înse — Dior, eu am cautatu sa aflu dincolo o majoritate ortografica, si n’am aflatu alt’a, decâtu la fia­care jurnalu, la fia­­care carte — alta si ier alta ortografia! Forte bine a observatu dr. Marienescu în tractatulu seu despre ortografi’a româna, câ : în Romani’a libera „Romani’a“ se scrie în mai multu de­siepte chipuri : România, Ro­mania, Romînia, Rumania, Rumunia, Rom­a­­niea etc.8) ^Destulu câ din tóte aceste et quibusdam aliis — e constatatu pe deplinu, precum câ în ortografi’a româna — peste totu luatu — a întratu unu dualismu, cu directiunea etimolo­gica si cu „directia“ fonetica în frunte, — de cari ambele apoi se însîra unu lantiu lungu de diferite secte si disidentie.'­ Lasându-le pe aceste la o parte — fia-ni permisu, d’a examina pe scurtu armele si tac­­tic’a, cu care se lupta cele doue castre princi­pale pentru reportarea victoriei finale. Si unii si alții facundu apelu la rațiunile sciintifice, pedagogice, economice si estetice : se vedemu pe lângă cari inclineaza acele mai tare ? Rațiunea sciintifica. Trebue sa permitemu în generalu mai întâiu, cu motivulu princi­pali­, pentru care s’au lapedatu slovele fonetice ale lui Cyrilu, si s’au primitu în literatur’a ro­mâna literile latine, a fost raţiunea sciintifica, basata pe esperinti’a, câ literile latine cores­­pundu mai bine geniului limbei române, de­câtu slovele Cyrilice cele întocmite pentru dia­lectele slavice. Acést­a o recunoscu în câtu­ va si fonetis­­tii, pentru câ si ei când scriu, red­ucu cuvintele române câtu se poate la radecin’a etimolo­gica a limbei latine. Si ei scriu — „lape­­daţi“, si nu „lepâdacz“ , — „faceţi“ si nu „fa­­tsecz“ etc. A recunósce asia dara necesitatea ethimo­­logica, si totusi a degrada literele la conditiu­­nea slovelor celor lapedate, acatiându de ele totu soiulu de coarne si cade . Insemneaza d’a denega rațiunea sciintifica, pentru care scriu si ei cu litere latine. Dar fonetistii dîcu, cu ei făcu acéstea cu scopu : d'a scrie limb'a precum se pronuncia, prin urmare , d'a afla pentru fia­care sonii alu limbei nóastre liter­ a corespondiatorie. Atunci­­ îndreptâmu, ca sé se reîntorne mai bine iera la slovele lui Cyrilu. Asia — de nu-si vor ajunge scopulu pe deplinu, celu putiânu nu vor avea ocasiune de a insulta lite­rile latine. Cu ajutoriulu acestora nu vor ajunge la tienta asia — după cum îsi întipuescu ei — nici atunci, deca pe lângă cornele si coadele ce le-au alesu vor mai acatia la fia­care litera încă si aripi de sîndila. Pronunciarea în limb’a româna e — ca si în celelalte limbi — atâtu de variabila, în câtu ar trebui câte o ortografia speciala pen­tru fia-care tiânutu, pentru fia-care satu si orasiu, pentru fia-care omu amesuratu limbei mai groase sau mai subtire, a nasului mai lungu ori mai scurtu, a dintilor mai ascutîti ori mai stirbiti, a buzelor mai umflate sau pun­­gasîte etc. Iera a primi vre-o idioma de prin vr’unu suburbiu — fia chiar din Iasi ori Bu­curesci — în detrimentulu unei pronunciâri mai corecte din alte locuri — fia acel’a chiar si unu satu modestu de români originali, socotescu ca nu ar fi nici rationalu, nici sciintificu. Ce ar fi de limb’a nóastra, déca amu fi pri­mitu noi vre­unulu dintre multele idiome ale sale , precum e d. e. dialectulu celu odinioara grecitu din Bucuresci, séu celu slavizatu din Iași, séu celu ungurizatu de la Selagiu, asia după cum ni le infacisiéza scriptele de pe la începutulu seclului nostru? (Va unna.) 8) Vidi „Foisier’a Tel. Rom.“ 1877 pag. 62.

Next