Familia, 1878 (Anul 14, nr. 1-98)
1878-10-26 / nr. 81
í BUDAPESTA ! 26 Octomvre st. v. 1 7 Noemvre st. n. Ya est joi'a si duminec’a. Redactiunea: strad’a arborelui verde nr. 12. tr. 81. 1 . Pretîulu pe unu anu 10 fl. : XNTJUTJ XIV. j pe i/2 de anu 5 fl.; pe »/* de1^78 1 anu ^ 01‘ 1 Pentru Româní’a 2 galbeni. Societate«*! pentru fondu de teatru românii. Se aduce la cunoscinti’a onoratului publicu, că adunarea Societăţii pentru fondu de teatru românu, care s’a anunciatu pe 10 si 11 oct. la Alba-Iulia, dar la cererea comitetului arangîatoru s’a amânatu, se va tine la 17 si 18 noemvre st. n. an. c. totu în Alba-Iulia si cu program’a publicata în nr. 66 alu „Familiei.“ Budapesta 26 oct. 1878. Iosifu Vulcanu, losifu Hossza, secretam. yiee-presîed. Operele teatrale ale dini V. A. Urechia. (Raportul adresații Societății Academice Române.) Comisiunei noastra m’a însarcinatu a-i da seama despre cele 2 volume de teatru (unulu de drame si altulu de comedii) ale dlui V. A. Urechia, cari au esîtu de sub tipăru în lun’a trecuta. Acesta sarcina am primit’o cu atâtu mai multa multiamire, cu câtu ea marginesce rolulu meu de recensoru alu acestei publicatîuni la simpl’a rememorare a succeselor ce au obtînutu pe scena româna, în aceşti ultimi ani, cele mai multe din operele teatrale ale autorului. Aceste opere sunt asia de bine cunoscute de întregulu publicu românescu, în câtu socotescu că este cu totulu de prisosu a face o recensiune minuţiosa a lor dinaintea unei adunări de literati români. Me voiu margini dar, în urma nomenclature! operelor cuprinse in citatele volume (lucrare ce-mi este chiar împusa prin rolulu meu de raportoru), me voiu margini, dîcu, a pune în evidenţia — pe câtu mijloacele me vor ierta — titlurile ce posedu cărţile date în cercetarea mea pentru a obtine, în acestu anu alu tipăririi lor, resplatia, si onorica si remuneratoare, ce a fost încredintata de nemuritorulu între noi Nasturelu, spiritului luminatu si nepartinitoru care totudeuna a domnitu si trebue se domneasca în sinlu Societății academice române. Ca să rafuescu îndata seriile bibliografice, ce-mi sunt date în cercetare, voiu enunta pe rondu titlurile dramelor si comedielor contînute in acele 2 volume ; si sunt încredintiata, dlor, că marea majoritate a acestor simple titluri va redeştepta în memoria a dvastre strălucite serbatori teatrale, în cari animele asistintilor au încercatu, când simtseminte mândritore de patriotismu, când farmeculu placutu de a asculta graiu românescu mânuitu cu maestria, când în fine o veselia totu-de-una produsa prin oneste si bine cumpetate trasuri comice ale vieţii nostre sociale. Ori câtu de multe aru fi parutu, fiacaruia din cei mai grei la fire, adeca din cei mai esigenti critici literari si artistici, imperfecţiunile materiale, sub cari acele opere li s’au presentatu pe scena, nu remâne mai puţinu adeveratu, că pipaindu-si si cântarindu-si fiacare cu de-ameruntulu variatele impressiuni ce a resimtîtu în acele serate, fără indoiéla va culege dintr’ ensele o câtime de emotîuni sincere destulu de însemnate spre a-si pute forma cu densele — adunate toate la unu locu — o cunoscintîa lămurită despre meritele positive ce au aceste opere, în sinul literaturei naţionale din timpii noştri. Astfel deca vom radica, dinaintea cugetului nostru literaru, cortin’a scenei românesci si vom trece repede în vedere creatîunile originale cari s’au mişcatu pe acea scena în cursu de unu decenii si jumetate în coace, apoi se spună cu buna credintîa ori-cine deca nu resaru, mai pe sus de ori-care altele, acțiunile dramatice cari ni s’au presintatu acolo sub firm’a „Vornicului Bucîocu“ (drama istorica în 5 acte, represintata mai întâiu pe teatrulu din Bucuresci la 1867), sub aceea a „Banului Mărăcine“ (drama naţionale în 4 acte), a „Porcarului si Maria Sa“ (imitatiune dramatica în 3 acte), a diminuare spectacole, cari ambele au succesu în anulu 1872, în fine chiar si a placidei elegii dramatice care, cu însasi limba archaica si blajina a „Invetîaturilor lui Neagoe Basarabu“, a înfatîsîatu pe scena, la redeschiderea teatrului din 1875, „Curtea lui Neagoe Voda“, drama cu spectacolu în 4 acte. Asemeni când, în fruntea volumului de Comedii, citimu titlulu gingasîelor scene ce s’au jucatu mai ântâiu la 1868 sub numele de „Oda la Elisa“, nu putemu tagadui că elu destepta în noi o amabile si plăcută amintire. Si teatrulu si tiparulu au consântîtu valoarea literara a acestei floricele dramatice. Mai pusinu apretruite, dar pentru aceea nu de locu lipsite de meritele ce se ceru unor opere literare destinate teatrului, sunt comediele localiste sub numirile de : „Balulu Mortului“ din 1863 (care a mai fost odata tiparitu) si „Advocatu ori Paiatîa?“ ce s’a jucatu la 1876 Se adaugamu încă, fără de a uita că tote cele urmatore ni se aducu la cumpan’a criticei cu însușirile de usîuritate, ce le înflige (adeseori nedreptu) form’a si titlulu lor de improvisatîuni, mai ântâiu comedi’a farma numita „Angina defterica“, din 1872, apoi balad’a în acțiune purtându titlulu de „Fidantîat’a Imperatorelui“ si scenet’a cu cântări dîsa „Vestea cea de bucuria“, ambele din 1869; în fine, spre a încheia pe deplina nomenclatur’a scrierilor tipărite sau retipărite în aceste 2 volume, scenet’a infantina din 1874 întitulata „Sântulu Nicolae si copiii cei cuminţi.“ 81