Familia, 1884 (Anul 20, nr. 1-53)

1884-01-15 / nr. 3

ORADEA-MARE (NAGYVARAD) 15 Januarie st. v. 27 Januarie st. n. Ese in fie­care dumineca. ANUL XX. Preţul pe un an 10 fi. Corespundinţă intre­­unii V. Alecsandri şi A. Hurmuzachi* I. Cernăuți 18/30 mart. 1865. Iubite Vasilică ! Acum e la mine rendul a te întrebă, de ai primit ambele scrisori şi broşurile ce ţ-am trimis ? Sper şi do­resc cu nerăbdare să-mi respundi. Fără se aştept vise pân’atunci, îţi mai scriu şi astăzji, numai ca să-ţi spun, că — chiar acum am ne­spusa bucurie de a primi scrisorea ta şi mulţămindu ţi mai întâiu, grăbesc a o ceti. Luni am­ avut o represintare forte frumosă. S’a jucat, cum ţ-am mai spus, „Doi morţi vii“, după do­rinţa abonaţilor, şi s’a jucat bine, incât am­ putut fi mulţămiţi, care mulţămire a şi manifestat-o publicul cu toata căldura. Mome Fani a făcut pe Ferch­eşanca, şi ar fi de prisos se mai spun, că a făcut-o pre bine, de vreme că nici rolul nu e prea greu. De­și cam grăsă, mai mult cât ar trebui, totuș avea bună infățoşare și ca amazonă, foarte elegantă. Nu am văcjut pe dl Lu­­chian, Millo in rolul lui Hagi Flutur și nu pot judecă, intru cât a rămas Domino indereptul Dior Sale; acest­­ rol insă este unul din cele mai bune ale lui, îl jocă destul de firesce, şi, fiind că s’a măsurat şi ferit de esa­­gerare, cu o comică neprefăcută şi de mult efect, chiar şi infăţoşarea-i eră forte potrivită. Evolschi eră droş­­cariu lipovan pre bun, i-a nimerit de tot cântarea stri­­gătore sau văetătdre, adeca lungită şi pocită şi dialec­tul lipovano-român. Vlădicescu, om de netăgăduit ta­lent şi instinct de tot fericit, a jucat pre bine rolul seu. Chirimescu, aminterea actor pré inferior, a dat bine ro­„Mircesci ” Gherar 1884. „Domnule Vulcan. „Pintre omenii cei mai însemnaţi şi cei mai devotaţi causei naţionale, din Bucovina, trebue să numeram pe fraţii Ilurmuzachi. Unul din ei, Alesandru, era de o activitate neador-­­ mită pentru tot ce putea se deştepte şi se intreţie simţul na- I ţionalităţii române, care din nenorocire e înăduşit sub nămolul germanismului, al iudaismului şi altor „ismuri“ cotropitoare. „Am fost de la 1848 in cace ades in corespondinţă cu Alesandru Hurmuzachi şi am păstrat câteva scrisori de ale lui,­­ atingătore de teatrul naţional din Cernăuţi. „Deci credeţi, că aceste epistole sânt de natură a oferi oare­care interes publicului cetitor, faceţi bine de a le găsi un­­ loc in foaia Dvoastre !... „Al Dvoastre etc. V. Alecsandri. Iul poetului cipeleg Acrostichescu — şi audindu-i vorba şi poesia, nu scîu cum se făcu, că tot bietul Dimitrachi Ralet îmi viniă ’n minte; aş dori să sciu, de m’am în­şelat scu ba, prepuind că ai voit a-1 copiă pe el. Apoi era cum a fost represintată piesa ta, care prea mult a plăcut. Cred că n’ai avea pricină a fi ne­­mulțămit. Cred lesne, că Luchian jocă mult mai bine, — d’apoi el tot numai unul este. De-amu avea numai mai multe piese de aceste, represintarea tot ar putea reuşi destul de bine. După asta piesă a declamat Molme Fani »Invoca­rea*, tipărită in foia literariă, poesie făcută de oca­­siune şi de puţină valoare poetică ; ea eră cerută şi fă­cută anume pentru scopul a mai studui tinărimea, a o îndemnă la sîrguinţă, şi a eşit, dar nu atât din inspi­­raţiunea proprie a poetului, ci mai mult din indemn şi ocasiune esterioara. Declamată insă de Molme Fani, ea a câştigat îndoit şi indecit; vorbesc anume de acesta, că in adevăr declamarea a fost, o pot dice, perfectă. Ne-am mirat cu toţii şi am vădut, că dna Fani are vina, înţelegerea unei insămnate artiste. Vocea, accen­tuarea potrivită, redicarea (sau nu stiu cum să die) cuvintelor, a fie­cărei idei, măsura şi eleganţa gesturi­lor, lipsa afectaţiunii etc. au fost dovedi, de toţi recu­noscută, de inteligenţa-i rară şi de un simţ forte sănă­tos şi delicat. Mi-au venit multe actore de cele renu­mite, pe care le vedeam la Viena şi aiurea, şi pot spune, că cu asta deci amare nu ar fi avut a se sfii înaintea lor. Eră o persoana, care la un teatru bun, demn şi mare, cum ar trebui să fie la reşedinţa dom­­nescă, ar fi devenit o artistă pre­însămnată; îmi poţi crede aceasta pe deplin, după cum îmi şi poţi crede, că, pe cât o ierta vârsta şi talia—fiind cam grasă — ea ţ-ar putea jucă roluri seriose, adeca in piese seriose şi mai mari, spre totă mulţămirea ta. Şi Vlădicescu, cu repitiţie potrivită, adeca ceva po­­văţuire, ţ-ar juca după dorință rolurile potrivite talen­tului seu. Din nefericire, şi el e numai naturalist, fără ’nvățătură, dar are mult talent, crede-me, şi simţ fin şi bun. Din el s’ar putea face mult, un prea bun actor. Ar trebui să-i culegă, să-i alegâ şi să-i povățu­­escâ­ cineva, şi apoi tot nu ar fi atât de mare lipsa de actori bunişori, incât să nu mai aibă cineva gust şi in­demn de a scrie pentru teatru, şi a scrie lucruri, care să-l ridice şi să ’ndrepte gustul. îmi inchipuesc de pildă pe aceşti doi, întruniţi cu Luchian, Millo şi alţii 2-3, care ar mai fi, şi din fe­meile mai bune pe atâtea, și era că s’ar face o trupă, care de­ocamdată ar ajunge, ar putea juca și lucruri mai bune și ar susține cu Creș-care onoare scena națio- Redacțiunea în Közép-utcza nr. 395. 1884. Pe 1 | de an 5­4.. pe *|, de an 2 fl. 70 cr. || Pentru România pe an 25 lei. * Dl V. Alecsandri a binevoit a ne pune la disposițiune­­ acesta corespondință, cu urmatoarea scrisoare :

Next