Familia, 1885 (Anul 21, nr. 1-52)
1885-05-19 / nr. 20
Anul XXI. FAMILIA. Ori şi cine va veni să cumpere ceva, inţelesu-m’ai, fie caşcaval, fie rom, fie săpun, fie rapiţă, fie salam de Verona sau de Sibiiu, tu să-i lăutei blestemata aceea de Rivalisieră, care mi-a făcut dilele fripte . . . Petrică. Am învăţat pe din afară, jupâne, cum s’o zugrăvesc ,recitiză iute.) Bună de stomac, pept, nerve, plămâni, miasme, galei, respiraţie, rinichi, atrofie, tuberculosă, oftică, astmă, tuse, indigestie, guturaiu, insomnie, venin, slăbiciune, dropică, anemie, friguri, ameţală, congestie, migrenă, diabetă, melancolie, angină, reumatism, tifos, coleră, ciumă, ipertrofie, beleie oaselor, ipocondrie şi galbinare! Hagi-Pană. Aşa ! Bun de tot! Dă-le la Revalisiera ! Dă-o la toţi ! Petrică. Se înțelege, jupâne. De n’or scăpă denşii, scăpăm cel puțin noi de ceea ce ne doare. Hagi-Pană (a parte) E deştept băiatul,tare.) Dute, du-te . . . (Petrică ese.) SCENA VII. Hagi-Pană, Jorj, Marița. Hagi-Pană. Ce mai dici acuma, muşii Iorgule? Jorj. Ca va . . . Hagi-Pană. Nu e vorba de nici un Sava! Eu vreu să te ’ntreb altceva. Spusu-ți-am său nu talele trecute, ca să nu te mai văd singur aicea cu Mariţa? Jorj. Apoi era şi Petrică cu noi, ma parole d'hontieur . . . Mariţa. Şi Petrică, taică. Hagi-Pană (cătră Mariţa.) Petrică ne-Petrică, cară-te in odaia dtale! Pune-te de case, ori te închină, ori apucă-te de citesce Alexandria . . . Mariţa. Dar taică . . . Hagi-Panăfăcându-i gest de a eși.) Vorbă multă, treaba scurtă ! {Marița ese prin ușa din fund) Bine a cjis cine a cjis, că femeia a îmbătrânit pe dracu . . . dar apoi fata! SCENA VIII. Hagi-Pană și Jorj. Jorj. Ești prea sever, ma foi, tată hagiule . . . Hagi-Pană {aședându-se.) Eu scrndicala românească, mai rara vedere este mai cu miere. Te-ai prea încuibat pe la noi, mușii Iorgule. Nu că-mi pare rău, dar nici bine. De frate, frate să-mi fii, dar la noi mai rar să vii . . . Jorj {luând un aer maiestos) Tocmai asta eram să-ți spuiu, tată hagiule. Justement ca, cum dice Francesul. In țara noastra un larg viitor este deschis talentului. Liberalismul instituţiunilor naţionale permite meritului a se urcă sus pe scara distincţiunilor sociale. Astădi copist, mâne preşedinte al consiliului de miniştri, nimic mai lesne, ren de plus naturel. Aşa dară . . . Hagi-Panăintrerumpend.) Așa dară, mâne scu chiar astăzi, o să mi te dea afară din slujbă, ca pe o măsea stricată, cu tot naturelul dtale, mușu Iorgule ! Jorjdesconcertat.) Nestabilitatea funcțiunilor este o consecință inevitabilă a. . . Hagi-Pană. Ascultă-me ce-ți spuiu eu, dragul meu, că dera nu de giaba am umblat până acolo la Ierusalimarată cu degetul cadrul de pe părete.) Vedui multe şi audii destule! Aş dori din tot sufletul să te pui pe o cale mai bună ; or nu, după vorba Românului: an n’ai câştigat, estimp ai păgubit, la anul tragi nădejde. Eşti un derbedeu, muşii Iorgule! Jorj {scandalisat.) O! Hagi-Pană. Am fost prieten cu tatăl dtale, reposatul Kir-Spirea, Dumnezeu să-l ierte. Era un om foarte de ispravă, intoită firea, aşeitat, harnic, cinstit, fruntea simigiilor din mahala . . . Jorjcu oroare.) A! Hagi-Pană. Nu cumva iţi este ruşina de meseria părinţilor dtale ? Jorjconfus.) Nu . . . dar ...a parte.) Ce lipsă da crescere ! Nul sapoir-viere ! Hagi-Pană. In loc să te fi apucat de muncă, de treaba, de vr’un meşteşug, dta ai tocat părăluţele reposatului şi acuma, după vorba vechie, umbli pe drum cu alaiu franțuzesc și n’ai acasă milaiu românesc ! Jorja parte.) Cest trop fort! Trebue să isprăvesc ! Să-l iau iute, iute ! {tare.) Un cuvânt, tată hagiule ! Ai dreptate in tote, vous avez parafaitement raison. Am fost rău, dar nu mai sunt. Natura mea intrăgă s’a schimbat printr’o revoluțiune . . . Hagi-Pană {uitându-se impregiur.) Sa nu-mi vorbesei de revoluţii! aui-tu-m’ai? Ele cât p’aci era să me mufluzesc! . . . Jorj. Pardon ! N’am fost bine înţeles. Amerea este cea mai puternică revoluţiune . . . Hagi-Pană {sculându se furios) Erăşi revoluţie! Jorjcădind in genunchi.) C'est fini! Iubesc pe fiica dtale! Hagi-Pană {și mai furios) Afară ! afară, resvrăjitorule ! (Va urmă.) B. P. Hasdeu. In singurătate. Sonetăcerea impregiurul meu se ’ntinde, Dar sânt deprins cu-așă tâcere-adâncă, vV 1T6011111 deprins e șoimul de pe stâncă . Cu sgomotul furtunei ce-o cuprinde. La raite dulci de lună, 'n glas de drochii, Inima mea nu 'ncercă să mai sugă Dulcea nopţilor dela fugă, De-a căror strălucire mi-ascund ochii. îmi place numai in singurătate S’ascult cosornicul din grindi cum bate Şi cum se scurge ploaia ’n picuri. Din mare asvârlit pe sterpe maluri, Adorm, ne mai visând de-a vieţii valuri^ Şi de plăcutele-i nimicuri. loan N. Roman. Coda sorecului. — Din Botanica poporală română. — Códa şorecului numită in România: Cóada şorecelui1) şi Códa şoriceluluiJ) in Transilvania: Códa şoricelului,8) era in Banat: Cada şoricelului*) şi Alunele i) lat. d) Dr. D. Brândză: Prodromul florei române Bucuresci 1879—1883 p. 279. a) G. Baronzi: Limba română şi tradiţiunile ei. Brăila 1872. p. 131. s) G. Bariţ: Vocabulariu de numele plantelor românesc, latinesc, nemţesc şi unguresc publ. in „Calend. pentru poporul român* pe an. 1858. Brașov, p. 3.). *) Simeon Mangiuca, De însemnătatea botanicei romanesci publ. in „Familia* an. X. Budapesta, 1874, p. 561 și 586. 233