Familia, 1889 (Anul 25, nr. 1-53)

1889-01-15 / nr. 3

ORADEA-MARE­­NAGYVÁRADJ 15 ianuarie st. v. 27 ianuarie st. n. Drăcuş o­r 11. (Snovă.) I. in sihastru fără nume, ' Ce trăia ascuns de lume ,i­.VIntr’o peşcere ’n pădure ' Cu rădăcini, fragi şi mure, — Coborînd din deal la vale, Intr’o iji găsise ’n cale (Nu departe de un sat) Un copil mic lăpedat; Şi luându-l, l’a crescut Precum el s’a priceput, In moravuri sfinte, bune, Tot cu post şi rugăciune, In locaşul seu, departe De omeni şi de păcate. — Flăcău pruncul se făcuse Şi alt om el nu vesluse, Decât p’al seu bun părinte, Ce-i dădea poveţe sfinte. Nici nu ştiea că mai sânt Şi alţi omeni pe pământ ; Inima şi gândul seu Erau tot la Dumnezeu. — El sihastrul când vedea, Sufletu-i intinerit. »Bravo! — zise el in sine, Intr’o dis­pro mulţămit: »Dintr’un biet copil găsit »Etă, reuşii in fine, »Prin esemple, prin cuvânt, »Sa formez un pasnic sfânt, »Bun, supus lui Dumnezeu, »Tocmai cum am dorit eu. — »Spre-a-1 feri de rătăcire, »Până astădi cu ’ngrijire »L’am pățit să nu zărască »Vr’o fiinţă omenescă. »Dar de-acuma nu-mi mai pasă, »Pute ’n lume chiar să iesă : »Inima lui oțelită »Va invinge-orice ispită. »Din a binelui cărare »Pân’aici de el urmată »Nu va fi nimic in stare , Spre păcat să mi-1 abată, „Sau in pieptu-i să stârnască »Vre o poftă pământâscă. — »El spre-a fi convins mai bine, »Să-l incerc chiar aşii îmi vine.« Apoi cătră tiner sţise! »Ia ascultă, fătul meu ! »Din aceste văi închise, »Unde-ai stat ascuns mereu, „Aşii vom merge ’n depărtare „Pe cărări ne mai umblate, »La un târg frumos şi mare, »Plin de lucruri minunate, »Cum de când tu eşti născut, »Nici prin vis n’ai mai vechit. »Ei acolo ajungând, »Să fii traz, deştept la gând, »Să te uiţi la toate bine, »Căci un dar voesc a-ţi face : »Voi să cumpăr pentru tine »Ce vei «Jice tu că-ţi place .. .« II. Dise şi la drum porniră. Er­in târg dacă sosiră, In acea mulţime mare De vedenii felurite : Oameni, mărfuri de venelare, Cari de cari mai strălucite . Tinerul uimit, stătea La tot lucrul ce ’ntâlnia, Ş-ar fi stat zile şi luni, Căci tote-i păreau minuni. »Ala ce-i din depărtare ? . . (La tot pasul intrebă) „Dar acesta ce-o fi ore ? . . El sihastrul îi dădea La orice nedumerire Câte-o scurtă lămurire. Printre lumea multă, dusă, Ce li terg se adunase, Erau şi femei şi fete Cu panglici şi flori in plete. Şi trecând pe lângă ei Un cârd vesel de femei, Tineru ’ntreba de-odată: »Dar aceştia ce sânt ore ? »Ia pnveşce ’ncoace, tată!“ Er sihastrul dise: »Care?« — „Ăştia, ce la cap au flori.« - »Hm! Aceştia-s „drăcuşori.“ »Vino ’n grabă, hai, nu sta. »Căci mai am de-aţi areta »Multe lucruri preţiose Ese in fiecare duminecă. NI. 3, ANUL XXV. Redacțiunea : 1889. Strada principala 375 a. Prețul pe un an 10 fl. Pe 72 de an 5 fl. ; pe */1 de an 2 fl. 70 cr. Pentru România pe an 25 lei.

Next