Familia, 1895 (Anul 31, nr. 1-52)
1895-01-15 / nr. 3
ORADEA-MARE (N.VARAD) Ese in fiecare duminecă Pintea viteazul. De Ion Pop Reteganul. Idealul este ţara poveştilor şi a minunilor, cum nu mai este o altă ţară sub sere; numai in Ardeal a putut trăi Elena, cea mai frumoasa femeie cu perul de aur, după care Argir, fiul regelui Acleton, era să-şi pună capul; in Ardeal şi-au avut locaş finele, bălaurii, priculicii, strigoii, moroii, ielele, frumuşelele, şi din Ardeal s’au dus in alte ţări, după ce aici nu le mai cuprindea locul. In Ardeal au trăit şi uriaşii, acei ciclopi care călcau de pe munte pe munte din cari unii ca Strâmbă-lemne, Sfarmă-piatră, Clatină-munţii, Setilă, Fometea pământului, Tintilă şi a. erau spaima lumii, iar alţii ca Buturugă cât o nucă, Omul cât şchiopul-barba cât cotul, Dracul, erau de rîsul lumei, pe când un Fet frumos, o flână cosintână (Cosînzana), Cap înflorit, Omul cu cap de flori şi cu trup de cingători, apoi sfânta joi, sf. vineri, sf. duminecă ş. a. erau pentru binele, fericirea şi desfătarea lumei. S’ar intreba nescine, cum de vine Ardealul patria atâtorreităţi deosebite? Cum incap lângăolaltă uriaşii cujinele, Făt-frumos cu Buturugă? Sfânta-joi cu Marţolea? Sfântul sere cu Buricul-pământului! Dar nu ne vom mira nici decât decă vom lua in considerare că: Popoarele, cari locuesc adi Ardealul, şi a căror fantasiă e plină de creităţi şi fiinţe supra-umane, au avut deja la venirea lor aici creităţile lor, proprii ţărilor de unde veniră şi la venirea lor aci pe lângă ce le aduseră cu sine, mai aflară şi aci deităţile ţinutului acestuia,jeităţile popoarelor ce aci trăiau. De bună samă că altereităţi au avut Dacii, antecesorii Romanilor din aceste plaiuri, şi alte deităţi au adus Romanii din ţările de unde veniră; alte deităţi au adus Secuii şi altele Slavii, iar deităţile infiorătore ale Saşilor teutoni, mai tânjiti veniţi aci, sânt iarăş altele. Dacii vor fi avut nescari deităţi resboinice, gata de atac, in luptă continuă au trăit ei aci cu natura şi cu productele ei ; lupii şi urşii cei mulţi ţineau pe vechiul Dac tot cu arma in marfă, iar clima şi firea pământului, nefiind din cele mai prielnice, au trebuit să lucreze şi asude mult până să aibă cu ce trăi; trebuia dar ca Dacul să fie harnic şi resboinic, iarreităţile lui asemenea, de oarece fiecare popor îşi arereităţile după cum îl trage firea şi impregiurările intre cari trăesce. Romanii la venirea lor aci au adus cu sine «Zeităţi de a sudului, de cele blânde şi frumose, molatice şi amoroase, cari vise venind aci s’au incuscrit cu ale Dacilor şi au procreat deităţi noue-nouţe, nici italice, nici dacice, ci deităţi proprii româneşci ardeleneşti. Tot astfel s’a intâmplat mai târziu cureităţile aduse de Săcui, Unguri şi Saşi. Deităţile Secuilor sünt resbunătoare înfocate, lesne se aţîţă ca cocoşii; ale Saşilor sünt mai necăjite şi deci mai precaute, dar şi mai avare in daruri, sünt deităţi de a nordului; ale Ungurilor sünt tot smei şi uriaşi cari vor numai să stăpânască cu puterea din „curţile“ lor; greităţile acestor neamuri sünt torturătore, de ele are omul numai frică şi respect, dar niciodată iubire şi încredere ca de deităţile sudului, de deităţile Românului, pe care le iubeşce şi cinsteşce, le aduce jertfe. Aşa d.e. Ilena Cosíntina (Cosinzana) cea adusă din Italia e atât de iubită poporului nostru, cât până in cjiua de atâi o cinsteşce cu cununi de flori galbine (Sânziene) şi adecă cu atâtea, câte „suflete“ sânt in casă, de tot sufletu o cunună, că, dacă ea face ca cununile să stee pe casă, atunci nici unul din ei nu more in acel an; iar acela, a cărui cunună a cătut de pe casă — va muri; deci ea-i o creitate bună care prepareză pe om de a se gândi la ce are de făcut când i se apropie martea. Ea-i o fată forte frumosă, cu per de aur — verji bine, cu ochi mierii ca floarea grâului, apoi albă — Domne, ca cașul. Făt frumos e alb și el, dar alb ca laptele: Ochișorii lui Mura câmpului, Sprâncenele lui Spicul grâului, Mustecioara lui Pena corbului. Acesta s’a schimbat in decursul vremei şi a devenit din Făt frumos loan Sântion nănaşu lui Dejeu, pe care-l pomeneşce poporul in colindele dela Crăciun şi anul nou. Precum in fantasiă îşi are poporul monstruosităţi rele şi deităţi bune, rele, care nendreptăţesc pe cele bune şi cele bune cârcă in diferite moduri de a se scăpă de cele rele: aşa a avut şi are in realitate fiinţe rele şi bune; rele care i-au luat şi-i i-au totul, cari iau dela popor 15 ianuarie st. v. Redactiunea: 1895. Nr.1. ANUL XXXI. Preţul pe un an 10 fl. I*e */, de an 5 fl. Pe ‘A de an 2 fl 70 cr. 27 ianuarie st. n. Strada principală 375 a. Pentru România pe an 25 lei