Familia, 1896 (Anul 32, nr. 1-52)

1896-12-08 / nr. 49

Numerul 49. Opadea~mai de 8/20 decembre 1896. Anul XXXII. Ese dumineca. Abonament pe an 10 fl., pe za de an 5 fl., pe trei luni 2 fl. 70 er. Pentru România pe an 25 lei. Portretul, Căruţaşul aştepta de mai bine de un sfert de clas la poarta caselor cu nr. 25 din strada V . . . unde fusese chemat să incarce nişte calabalîc Până să Î^-Tie strigat in casă ca să puie mâna pe cufere şi­­ pe legături, el pufăia din pipa-i plină mai mult I de scrum, se lovia incet cu braţele pe piept şi să­­ltâ in sus spre a se mai incălga. In camera despre drum, studentul George Ve­­reanu îşi strîngea cu grabă lucrurile, făcând pachete și legături. Trebuia să se mute chiar in seara aceea, de oare­ce proprietărasa casei îi făcuse cunoscut că noul chiriaş ce trebuia să-l inlocuiască se muta chiar a doua zi des de diminaţă. După ce strînse toate cărțile mai de trebuinţă şi mai de va­­loare intr’un cufăr şi rufăria un altul, vâ­rli că-i mai remân o grămadă de alte obiecte pe afară. Atunci începu să dijmuiască iar din cărţi. Arunca sub pat câteva romane scrise de autori roman­tici, câteva tencuri de hârtie gal­benă acoperită cu versuri d’ale lui din copilărie. Asvârli peste cărbunii din sobă doue pachete mari cu scrisori de pe la prietini, nişte diplome de la fiece cinci­sprezece societăţi in care fusese membru şi cari încetaseră toate din viaţă, mai multe scrisori de pe la creditori, încercă apoi iar să inchi­dă cuferile. Unul se în­chise bine, altul vise nu. Se sui cu amândouă genuchile pe capac și apăsă din toate puterile că doar va putea să-l inchidă și pe acesta cu forța. Se încre­dința că nu se poate și că trebue să mai dea ceva afară. Deschizând cufărul acesta din nou, zări intr’un colț un plic umflat peste măsură din pricina multelor scrisori ce avea intr’ânsul, îl luă binişor şi citi cu oare­­care emoţiune rândurile acestea de pe dânsul: Domniei sale Domnului George Vereanu, student in anul al III lea de medicină, Loco. Aceste rânduri erau scrise subţire şi cam tremu­rat. Se putea observă din forma literelor că o mână tremuratoare de fată le scrisese pe sub ascuns şi cu inima pal­pitând de frică şi de emoţiune, îşi aduse aminte George, cât de mult a fost mişcat in Ziua când a primit plicul acesta, cum l-a ţinut in buzunarul de la ja­chetă, din dreptul inimei, până ce plicul cu scrisoare cu tot eră să se schimbe in pusoerii, îşi a­­duse aminte de fiorii ce i-au stră­bătut tot corpul in momentul când citind scrisoarea Elenei dete peste cel dintâi cuvânt de iubire, cum a lipsit in Ziua aceea de la toţi profesorii şi a umblat fără nici un rost pe uliţi, oprindu-se din când in când prin vre-o cafenea spre a mai reciti scrisoarea. Trecuseră trei ani de la pri­mirea scrisorii și lui i se părea când se uită la plic că a pri­mit-o chiar in Ziua aceea, căci tot atât de mult o iubiă pe Mac Kinley noul președinte al statelor unite americane.

Next