Familia, 1899 (Anul 35, nr. 1-52)
1899-09-26 / nr. 39
Numărul 39. Oradea-mare 26 sept. (8 oct.) 1899._____Anul XXXV. Apare dumineca. Abonament pe an 8 fl., pe V. dean 4 fl., pe 8 luni 2 fl. Pentru România pe an 20 iei ! Cerşetoare... unei minute mai erau până la plecarea trenului şi Irina, neobicinuită cu emoţiunile călătoriei, roşie, încălzită, îşi luase deja locul la fereastra compartimentului. Jos pe peron prietina ei nu isprăvise încă cu poveţile. — Apoi să nu uiţi. . . Ştii? Fii mai tare, mai egoistă. Nu te lăsă stăpânită, fii tu stăpână . . . Ţine minte că puterea noastră a femeilor stă în a fi întotdauna frumoase, cochete şi ca să ai deplină putere asupra lui, trebue să fii totdauna gătită .. . îmbracă-te, nu umblă ca o cerşetoare ... Irina dete din cap distrată şi cu ochii, împregeniţî de lacrămî sorbi încă odată figura sveltă şi frumoasă, figura iubită a prietinei sale. Trenul se pune în mişcare, şueră, încă un semn de adio, o privire de îmbărbătare din partea celei care remânea şi un zîmbet de mulţumire din partea celei ce plecă, şi prietenile se despărţiră. Cerşetoare ... Cerşetoare ... Se repeta şi în mintea ei ca un refren sinistru vorbele prietinei şi-l răscoliau toată suferinţa îndurată de ani întregi, suferinţă pentru care căutase şi aci zadarnic uitare, odihnă . . . De ziece ani pentru întâia oară se despărţise de cămin, de copil şi soţ, pentru întâia oară smulsese de la soartă o favoare extraordinar de mare şi alergase aci la singura ei prietină sinceră şi iubită, de un farmec suggestiv, reînvietor pentru densa. Fusese bolnavă, istovită de muncă şi griji şi venise aci să respire câteva săptămâni de linişte şi sănătate la ea, la Margareta ei de odinioară, la tovarăşa bucuriilor ei de copil. Şi o regăsise după (iece ani tot atât de fragedă, tot atât de plină de ilusii cum o lăsase. Şi cum o strînsese în braţe, cu aceeaş expansiune de veselie ca şi odinioară ! Margareta el sveltă şi subţire, albă şi frumoasă în bătaia soarelui ce năvălia prin toate ferestrile locuinţei ei mari, plină de aer şi belşug. Margareta o luase de braţ şi o plimbase prin toate odăile ei vaste şi numai când se opriră amendoue în faţa unei oglindi mari, Irina se retrase sfioasă cerând oarecum idulgenţa prietinei pentru toaleta ei nu destul de potrivită în acest cadru, îşi povestiră Inteia toate bucuriile. Margareta despre baluri, petreceri, despre călătorii, lumea mare şi frumoasă pe care o şciea aşa de bine, cu atâta sete şi înţelegere gustând ceea ce se numeşte viaţă. Irina despre cei trei dolofani ai ei. Cum învaţă la şcoală toţi trei. Gât sânt de deştepţi şi frumoşi. Şi arătă Margaretei fotografiile lor, pe 39 Hermann Sudermann.