Familia, 1899 (Anul 35, nr. 1-52)

1899-09-26 / nr. 39

Numărul 39. Oradea-mare 26 sept. (8 oct.) 1899._____Anul XXXV. Apare dumineca. Abonament pe an 8 fl., pe V. dean 4 fl., pe 8 luni 2 fl. Pentru România pe an 20 iei ! Cerşetoare... unei minute mai erau până la plecarea trenului şi Irina, neobicinuită cu emoţiunile călătoriei, roşie, încălzită, îşi luase deja locul la fereastra comparti­mentului. Jos pe peron prietina ei nu isprăvise încă cu poveţile. — Apoi să nu uiţi. . . Ştii? Fii mai tare, mai egoistă. Nu te lăsă stăpânită, fii tu stă­până . . . Ţine minte că pute­rea noastră a femeilor stă în a fi în­totdauna frumoase, co­chete şi ca să ai deplină pu­tere asupra lui, trebue să fii totdauna gătită .. . îmbracă-te, nu umblă ca o cerşetoare ... Irina dete din cap distrată şi cu ochii, împregeniţî de lacrămî sorbi încă odată fi­gura sveltă şi frumoasă, fi­gura iubită a prietinei sale. Trenul se pune în mişcare, şueră, încă un semn de adio, o privire de îmbărbătare din partea celei care remânea şi un zîmbet de mulţumire din partea celei ce plecă, şi prie­­tenile se despărţiră. Cerşetoare ... Cerşetoare ... Se repeta şi în mintea ei ca un refren sinistru vorbele prie­tinei şi-l răscoliau­ toată suferinţa îndurată de ani în­tregi, suferinţă pentru care căutase şi aci zadarnic ui­tare, odihnă . . . De ziece ani pentru întâia oară se despărţise de cămin, de copil şi soţ, pentru întâia oară smulsese de la soartă o favoare extraordinar de mare şi alergase aci la singura ei prietină sinceră şi iubită, de un far­mec suggestiv, reînvietor pentru densa. Fusese bolnavă, istovită de muncă şi griji şi ve­nise aci să respire câteva săptămâni de linişte şi să­nătate la ea, la Margareta ei de odinioară, la tovarăşa bu­curiilor ei de copil. Şi o regăsise după (iece ani tot atât de fragedă, tot atât de plină de ilusii cum o lă­sase. Şi cum o strînsese în braţe, cu aceeaş expansiune de veselie ca şi odinioară ! Margareta el sveltă şi sub­ţire, albă şi frumoasă în bă­taia soarelui ce năvălia prin toate ferestrile locuinţei ei mari, plină de aer şi belşug. Margareta o luase de braţ şi o plimbase prin toate o­­dăile ei vaste şi numai când se opriră amendoue în faţa unei oglindi mari, Irina se retrase sfioasă cerând oare­cum idulgenţa prietinei pen­tru toaleta ei nu destul de potrivită în acest cadru, îşi povestiră Inteia toate bucuriile. Margareta despre baluri, petreceri, despre călă­torii, lumea mare şi frumoasă pe care o şciea aşa de bine, cu atâta sete şi înţelegere gustând ceea ce se numeşte viaţă. Irina despre cei trei dolofani ai ei. Cum învaţă la şcoală toţi trei. Gât sânt de deş­tepţi şi frumoşi. Şi arătă Margaretei fotografiile lor, pe 39 Hermann Sudermann.

Next