Federatiunea, august 1871 (Anul 4, nr. 79-90)
1871-08-02 / nr. 79
posibilităția de a se împrumută, va avea cass’a asie ditandu la sine acasa, in reuniunile tienu tari de creditu pentru partecipanti (§. 87.), ce institutulu va sh hifiin'ieze pretotindeni prin tienuimi, ori unde se vom areta de lipsa si trebuintiose. Ce se ducemu apoi despre casele de economie seu păstrare atâtu de folositonie, ce voru fi ^ impreunate cu acestu institutu ? Pastrarea, tcono- O nnsarea, cu dreptu cuventu e privita de temeiulu B^avutîrei. Poporulu nostru vise d’in caus’a vitref giniei tempuiiloru trecute, să marturisimu sinceru, n’a pré fustu invetiatu cu vertutea ast’a, nevediendu esemple de imitatu, neavendu ocasiune de a ^se dedă cu ta si a si o insucî. Ci „Albin’a“ vine cu cassele sale de economii (§. 166) se-lu inițieze si in acestu ramu b'nefacutoriu, selu dedéa si la acestu midiu-locu probatu pentru adunarea si imunularea fiverei poporului, dandu-i ocasiune de a-si elocă siguru si cu folosu crucerii economisati. Tacemu despre emiterea inscriseloru de ipoteca (Pfandbriefe), prin cari jun’a „Albina“ punendu-se in legătură cu piatrele mari, cu bancele d’in strainetate, după trebuintia va se traga de acolo capitale in tiera si astfeliu va se-si maresca capitalulu seu cercul atom printre poporu, lipsele acestuia estu modu la totu momentulu potendu le satisface si satifacundu-le, era venitulu institutului insusi immultîndu-lu. Tacemu si despre alte operaţiuni intreprindiende cu aceluasi scopu, precum : rescumperarea de detoile ipotecarie custatorie, operaţiuni de e sco mp tu , tmittrea de bunuri de cassa, anticipatiuni pre obiecte de valore, afaceri de banca, cumperarea si vinderea de immobilie, sei. Tote aceste sunt cuprinse pre scurtu in program’a publicata a „Albinei,“ se descriu si determineza d’in firu in peru in statutele ei impartiande si pre rondu, sperămu, se voru mai desbate si lamuri multi câte unului prin organele de publicitate. Cate tote aceste inse areta invederatu, ih, iustrii barbati, cari in patriotismulu si iubirea lor de națiune nu pregetară a se pune in capulu acestei întreprinderi binefacutorie, au solutu nu numai unde ne dore, ci si cum se lege, cum ei prin ce midiu-loce se delature reulu, de care patimimu. Astfeliu institutulu de creditu si de economie „Albin’a“ nu numai e urdîtu de Romani, ci conditiunile lui sunt intr’adeveru acomodate cercu sthriloru si lipseloru poporului romanu. Romanii potu si voru înainte de toti si de fete se triga din întreprinderea presinte folose nevisate; potu si voru printr'ins’a sé se smulgă din starea loiu materiala înapoiata si se se rădice vediendu cu ochii ; potu si voru se aiba in „Albin’a“ nu numai intru activitățile economice o anchira salutaria, ci si in respectu socialii o scola de educatiune practica ; potu si voru sinse numai sub o conditiune. Care ? Vomu spune-o in rondula viitoriu. Dentatu. 01820 R® Urme romane pre valea Renului. I. In desele-mi escursiuni întreprinse pre valea Renului, cu scopu de a studiă mai de-aprope stadiulu in care se afla scolele germane si cu deosebi metoduluompunerei intr’insele, n’am intrelasatu de a se interesă de numerosele monuminte romane, ce se afla si pre aici prin provinci’a ast’a, candu-va romana, intocmai că pre la noi prin Daci’a, candu-va traiana. Da, Itomanii pre totu-indenea pre unde s’au asiediatu, că unu poporu cultu si celebru ce a fostu, au lasatu după sine urme neperitorie. • Dar’ intrebu: cum ar si poté unu romanu rated că umbr’a, fara a audî, fara a vedé, pre acolo, pre unde marii si gloriosii sei stramosi au sclutu se edifice atâtea fortaretie grandioase, turnuri si vigilie, se construe atâtea cai, valuri si se sacrifice atât’a sânge nobilu in interesulu nemoritoriului nume de Romanu, fara ca sé nu se petrundia de adâncu respectu, de santa pietata facia cu străbunii sei, fara sé nu se interesedie de clădirile si ruinele măreție ale mosiloru stramosiloru sei ? Marturisescu ca nu potu esprime ceea ce am semtîtu, candu me aflămu pre ruinele superbului castru de odiniora romanu, de de-asupr’a urbei de asta di Du rach (derivatu d’in latinului „Turris ad lacum“, unde susta si adi turnulu de vighilia, innaltu că de 11. stangeni, admirandu tabloulu, ce mi-a infacisiatu valea Renului, privindu departe spre apusu, spre nefericita Francia, spre catenatiunea Vogesiloru, sciu inse de siguru, câ fara voia mi-a venitu in minte ce am invetiatu, si ce am audîtu de atâtea ori prin celea scole germane, câ acestu teritoriu frumosu a fostu romanuda, romana iaca de pre tempulu lui Augustu, alu cărui fiiu adoptivu Drusu, precum se scie, a facutu primele cuceriri pe malulu dreptu alu Renului, luptandu-se cu gloria in contr a Sicambriloru, Bructiloru, Cherusciloru si Cattiloru, si intarindu pârtile acestea cu forteretie si siantiuri, ce si adi se mai vedu. Oper’a caruia apoi o a continuatu si completatu fratele seu Tiberiu, care intre Renu si Veseru a infiintiatu una pretura romana, intruducandu limba, cultura, moravuri si legi romane. Da, Romanii au pusu pe tru potiute in pamentulu acestua. Iusesi poporele germane, au cautatu se ice parte activa in servitiulu militariu romanu. Estu modu a servitu si arminiu (Hermanu) ducele Cherusciloru si alu Tribociloru, iu militî’a romana, invetîandu esercitulu si tactic’a legionariloru romani, prin ce, precum si prin audaci’a si neprecugetarea locutenintelui Quintiliu Varró s’au nimicitu la an. 9, d. ehr. III. légioné intrege de Romani, in stremtorile, silveloru teutoburgice. Varró s’a sinucisuér’ d’intre cei prinsi multi au fostu parte mactati pre altariele dieiloru Germaniloru, parte dusi in sclavia, spre a pastori in codri vitele Germaniloru. Atunci a eschiamatu Augustu in tonulu unui desperatu: „Varró, Varró! redde mihi meas légionés.“ Cadavrele si ossamintele legionariloru vise faceeu prin fundulu valiloru, in codrii pustii! Aci am se insemnu, ca Germanii au invetiatu cultura, civilisatiune, si tactu militariu de la Romani, ce in curundu a devenitu in detrimentulu cestoru d’in urma, in tocmai că in dîtele nostre, candu Germanii au primitu industria si pregnssu, in tote, de la poporulu romanicu, de la Francesi, ce era si a devenitu funestu pentru cești d’in urma. Tote căușele analoge producu si efectele analoge? Nu sciu. Sciu inse un’a ce dîcu istoricii, cu: Romanii, nu multu după acestea, si-au resbunatu aspru asupr’a Teutoniloru prin Germanicu fiiulu lui Drusu, in memorabilea lupta de la Idislaviu, devastandu in fine toata tier’a Cattiloru (Hessen) si ducandu in captivitate pre Tusneld’a, soci’a lui Arminiu, si insusi pre ducele Marcomaniloru pre Marbodu, unde ambii acestia si-au aflatu finea vietii. Acum inse, cu ce va urmă intre Francesii si Germanii soclului nostru ? o sciu singuru dieti. Daca analogi’a mai susu indicata se va repetî si in dîtele nostre? ii va spune venitoriulu. Nu voiu molestă vise pre onor. lectori cu conjecture nici cu descrierea semituriloru, ce s’au sternitu in anim’a mea caletoriundu pre valea Necarului, pre care, nu departe de Ladenburg, a esistatu candu-va o alta: „civitas U pana“ cu Ulpi’a traiana d’in Daci’a nostra (vedi inscrip. 37.) Nici voiu aminti despre impresiunile de cari am fostu partasiu vediendu in Baden-Baden-ulu de adi (Aquae Aureliae) locurile pre unde si-a petrecutu candu-va si mosiu cn Traianu, părintele coloniei rom. d’in Daci’a, scaldandu-me in thermele celea calde, cari semena multu cu apele dela Balaua d in romantic’a nostra Transilvania, si suindu-me, după cum duce Belton, pre culmea muntelui Mercuriu ,uo cuis meis tandem decernerem, quid de anaglyptico i 11 o mercuriali simulacro statuendum quod duas in partes diffia cum in summo montis apicelaces.* (rediinscript. 55.) Ci voiu lasă mai bine să urmeze aci câteva descriptiuni archeologo-topografice ale professorelui Carolu G. Fecht (Geschichte der Stadt Durlach) carele de siguru e initiatu multu mai bine in trecutulu si presintele patriei sale, decâtu se nu merite toata atentiunea nostra. Eiu scrie sub „IV. tempulu romanu.“ urmatoriele : n. Pusetiunile Romaniloru la Dunăre, Renu si Main’a au adusu necesitatea possederei vâlii Renului. Dincolo de Renu locuieau totu rase germ. ’Imbocii, Semetii si Bangiouii, unde afiamu noi in tempii acesti primitivi o Germania superiora si inferiora că provincia rom. estindierdu-se de la Iur’a până la Mogunti’a spre media-di câtra 314 Discursulu ministrului Austriei Pronunciatu in siedint’a. de la 4. iuliu a Reichsrath-ului. Daca nu ar’ eade sarcin’a a elabora pentru Austri’a cea mai prin potintia buna Constitutiune, asiu aderă pote la multe d’in principiole emise asta-di de staog’a Camerei. In orice casu m’asiu apropiâ d’acele cugetări mai multu decâtu potu a o face asta-di, cânci trebuie se tienemu socotela de cei 10 ani din urma cari au fostu atâtu de avuți in eveneminte politice. N’a fostu pote, in tota istori’a Austriei, una perioda de timpu atâtu de scurtu care se fi adusu atâtea grave schimbări in dreptulu publicu. Pote cineva se nu fia multiumitu de lucrurile cari au decursu d’in aceste eveneminte , dar l a voi se nu le cunosca, este presto potintia. Trebuie se scimu so contâmu cu faptele, si acestu adeveru nu mi pare ca ar’ fi d’agiunsu apreciatu de câtra primă doui oratori cari m’au precedatu. Cea d’antâ’o bine-facere a ori-carei constitutiuni este, d’a da una basa in genere recunoscuta si respectata in viéti’a publica a unui Statu. Una constitutiune care nu implinesce acesta esentiale conditiune nu va poté nici una-data, ori câtu ar’ fi ea de perfecta cu teoria, se asigure poterea unui Statu, nici prosperitatea si multiumirea cetatieailoru. Oratorii opusi păru a primi acestu principiu inse sunt in contraducere cu guvernulu in alegerea midileceloru ce trebuiescu intrebuintiate pentru a ajunge la acestu resultatu. Ei respingu orice concesiune pentru orele oposante si sustienu neinduplecat’a aplicare a institutiuniloru constitutiunii, din decemvre, printr’una energica represiune a opositiunii dumnealoru desemna bucurosu acesta politica cu numele de politic’a unui guvernu tare, candu, după mine, ea fiu merita acestu nume. Si apoi ea văci ca este noua in Austria. Urmata pen-^ tru antâi’a si data in coatr’a celui mai mare regatu alu monarchiei, ea paralisâ poterea Statului intr'unu momentu in care ar’ fi trebuitu se fiu intrebuintiata in tota desvoltarea sa , astu-felu consecintiele acestei politice au adusu resultate diametralminte opuse scopului ce voiau se ajunga. Cu tota esperienti’a acesta, alergara d’a dou’a ora la acesta politica, candu schimbarea constitutiunii fu reclamata de mai multe tiere. Iresultatulu nu fu mai bunu de câtu antâi’asi data. Majoritatea represintantiloru acestei tiere parasi Reichsratb-ulu, ce’a ce aduse o crisa care n’ameniutia numai esistinti’a constitutiunii din decemvre. Acesta crisa nu potu fi alăturăta in urmarile-i cele mai grave de câtu prin venirea la potere a unui guvernu nou, care profesa principie mai impaciuitorie. In faci’a acestoru fapte cauta se admira curagiulu celoru ce ni recomenda adi ace’asi politica, pentru a treia ora. Voiu mărturisi sinceru, ca ministeriulu n’are acestu curagiu si ca nici una-data nu va voi se-si ice respunderea d’a espune statulu la una asemene crisa, pre câta vreme i remanu dechise atâtea drumuri. Unulu d’in preopouiinti ne-a semnalatu adi alegerile directe cu unu midilocu care ar’ face preste potintia revenirea unei asemene crise si care ar’ sdrobi resistinti’a dieteloru. Dar’ ce’a ce nu intielegu si ce’a ce nu s’a lamuritu nici una data e potinti’a d’a guvernă multu timpu cu una representatiune a imperiului, care e in contraducere flagrante cu majoritatea dieteloru. Cum se pote lasă cineva a se duce unu singuru momentu la ilusiunea d’a crede ca vocele micului numera de deputați, pre cari fia ce tiera tramite in Reichsrath voru năbuși vocea unei diete intrege, care de buna séma are una mai mare greutate ? (Pre bine ! in drept’a.) A face că Reichsrath-ulu sé ésa chiaru d’in sinulu dieteloru, mi se pare unu articlu forte importante si in adeveru politicii alu Constitutiunii d’in Fauraru, si, daca gasimu aci până si reserv’a alegeriloru directe, ea s’a facutu de sicuru in prevederea unora impregiurari cu totulu diferite. Modulu cum omenii de stătu d’in acea epoca s’au purtatu cu tierele unguresci si italiano ai areta câtu de departe erau ei de ideea d’a intrebuintia acésta reserva a Constitutiunii d’in Fauraru spre a combate de una-data in majoritatea dieteloru. A ocoli acésta idea fundamentale a Constitutiunii d’in Faurariu, despartiendu Reichsradi-ulu de diete, precum se cere adi, sum convinsu ca n’ar’ fi numai a lucră in contr’a literei, ci chiaru si in contr’a spiritului Constitutiunii. Consecinti’a necesaria ar’ fi distrugerea sicura a uneia d’in cele doue represintatiuni, seu a Reichsrath-ului seu a dieteloru, si nu mai am nici una indoiela despre representatiunea care va fi cea d’antâiu isbita. (Miscare in drept’a.) Daca dar’ acésta cale nu ne duce la scopulu doritu seu celu putienu nu fara unu mare periculu pentru statu, trebuie se alegemu calea invoielei si împăciuirii. In facla cu disperarea partiteloru innasprite, cari au arsu poduriile sî au facutu imposibile intre dinsele orice transactiune — după cum bine a dîsu unulu d’in oratorii preceding — numai guvernulu e detoriu se întreprindă sarcin’a d’a împacă pre nesce frați desbinati. (Viua aprobare in drept’a). Guvernulu primesce acesta sarcina si are tarea credintia câ va veni timpulu in care vocile ce s’au radicatu asta din contr’a-i, voru dâ mai multa dreptate pentru siliutiele sale de câtu i dau acum. S’a sustienutu câ impacarea adversariloru, cari apera nesce principie atâtu de opuse eră imposibile si câ tote acéste incercân nu poteau de câtu intari curagiulu adversanloru Constitutiunii si mari resistinti’a. Nu voiu sa intru aci in cestiunea d’a sei daca resistinti’a unoru tiere in contr’a Constitutiunii se pote sui la unu mai mare gradu, dar’ pare-mi-se ca acésta părere implica una petitiune de principiu. Daca precedintele incercari d’a aduce una impacare n’au avutu succesu, nu e cu acést’a una proba ca ea e cu totulu imposibile. Ore nu s’au potutu comite gresiele pre cari esperinti’a va permite d’ale iulatură, candu acele incercari se voru renoi ? Picatur’a de apa nu rode pre pâaa si cea mai tare petra? Pentru ce timpulu si staruinti’a n’aru fi in stare se rumpa acelu invelisia de petra, care acopere adi animele celoru ce sunt destinaţi a trai că fraţi sub aceluasi acoperamentu . Nu mai e nici una indoiela câ trebuinti’a unei asemene intielegeri se simte de amendoue pârtile d’in dî in dî mai multu, cresce mereu, si prin urmare e permisu a speră câ chiaru si elementele cele mai estreme nu se voru poté multu timpu aperă in contr’a torintelui opiniunii generale.