Federatiunea, august 1871 (Anul 4, nr. 79-90)

1871-08-02 / nr. 79

Acesta sperantia mi se pare mai cu deosebire fundata in momentulu acestu­a, candu ultimele mari eveniminte ce s’au seversîtu in Europ­a, ne făcu energica somatiune d’a uita ori­ce desbinare intestina si d’a ne intinde manile spre a ne reuni intr’una mare si nobile silintia care trebuiă să dce Aus­triei acea potere inverfosiata, de care a fostu lipsita atât’a timpu. (Caldurose aplause in drept’a). S’a vorbitu despre federalismu, inse eu intr’adinsu me ferescu da trata acésta dificile si delicata cestiune. Aceste doue cuvinte de ordinul’in timpulu nostru, care e atâtu de bogatu in asemene vorbe sunt interpretate intr’a­­tâtea chipuri diferite, in câtu e greu d’a resolve întrebarea, d’a sei unde incepe federalismulu si unde inceteza centralis­­mulu. Intielegu ca acésta cestiune se pota interesa forte multu pre invetiatu, pre purulu teoreticu care crede câ totulu e perdutu si Austri’a io cea d’antaiu linia, indata ce teori’a-i favorita sufere cea mai mica atingere. Dar’ eu credu câ ori­ce omu de statu nu-i va dâ adi de câtu una importantia de a dou’a mana si ca se va mul­­tiami bucurosu numai cu institutiuni mai puticnu perfecte d’in punctulu de vedere teoreticu, destulu numai ca ele sa ne ajute a ajunge la scopulu principale, care este primirea generale si consolidarea Constitutiunii. (Aprobări). Cei doui oratori cari m’au precesu ni-au facutu si im­putarea ca pre putienu ne pesa de elementulu germanu in Austri­a si câ voimu a­ lu oprime, spre a sprijini imperiulu pre elementulu slavu. Voiu declara ca nu m'asceptamu la acesta imputare intr’acestu sanctuaru, unde până acum se înlăturase ori­ce politica de nationalitate spre a se pune nu­mai pre terenulu austriacu. Dar’ imputarea s’a facutu, si, fiindu câ eu insu-mi sum germanu, Camer’a me va scusu daca n o lasu fara res­­punsu. Nu voiu câtu­ si de putienu se micsiorezu meritulu pre­­oponintiloru mei pentru interesele germane, dar’ pote câ-mi va fi usioru a probă cu eu insu-mi, si împreuna cu mine mai multu de câtu unulu d’in colegii mei, ne-amu ocupatu totu atât’a de acelea­si interese si totu cu atâtu succesu, că si oratorii cari ni-au adusu acesta acusare. Voiu adauge ca am facutu acéstea numai candu eră in adeveru necesariu si numai pre câtu aceste interese se po­­triviau cu interesele austriace pre cari le punemu mai pre­­susu de tote. (Aprobări.) Fara a voi sé me intindu mai departe asupr’a acestei cestiuni personali, fia-mi permisu a constată ca elementulu germanu in Austri’a n’a sufiritu nici unadata vr unu preju­­ditiu , pre câtu timpu s’a aretatu justu si ecitabile câtra Ce­lelalte naţiuni d’in imperiu, dar’ câ a suferitu se caute ege­­moui’a prin alte midiloce de câtu prin superioritatea civili­­satiunii. (Pre bine!) Credu câ am respunsu la tote punctele ce adversarii ni-au opusu si cu una deplina liniste de sufletu me supuuu judecatii Camerei. (Aplause in drepta si in centru). torlei societatii respective teatrali prin Transilvani’a se puse Naseudulu intre celea d’antâiu locuri de comorare, si ca societatea teatrale fece dela Orade-Mare de-a-dreptulu una caletorîa iu scurta până la Naseudu . — or’ de alte parte pregătirile, cari se fecera d’in partea Naseudeniloru pentru primirea societarii teatrali areta in modu evidiute amorea si simpati’a atâtu a societatii teatrali câtra Naseudeni, câtu si a Naseudeniloru câtra aceea­si societate. Inca la prim’a incunosciiutiare despre venirea societă­ţii teatrale. Romanii d’in Naseudu si alesera unu comitetu arangiatoriu sub presidiulu domnului capitanu supremu Al­e­­sandru Bobatielu, costatatoriu d’in mai multi mem­bri, carele pre langa alte multe pregătiri adoptă de cortele frumose si corespundietorie pentru societatea teatrale salele claseloru gimnasiali, ore localele unde asociatiunea romana transilvana si tienii anulu trecutu siedintiele sale generali lu prelacu in una sala teatrale mare, comoda si pre deplinu corespundietoria pentru impregi­ură­rile nostre locali, cu una bîna spatîosa, la a cărui adoptare, precum fi iu anulu trecutu iu genere, desvoltâ speciale energia domnulu capita­nu pensiunatu d’in Naseudu, Nicolau A n t­o n u , ca­­rui­a pentru devotamentulu seu speciale spre binele publicu suntemu detori cu speciale recunosciintia si multiumire cor­diale, fiindu de firma convingere, ca domnulu capitanu pen­sionatu va­sei si de aci inainte, candu va cere necesitatea, a desvolta aceea­si energia înnăscută. In 18. iuliu a. c. de catra sera sosi societatea tea­trale romana, si fu beneventata de comitetulu arangiatoriu si intrelegintia numerosa. In 19. iuliu la 8 ore ser’a se dede p­r­i­m’a r­e­pre­­sentatiune, in carea se jocara piesele „N­e­v­a­s­t’a trebue se-si urmeze bărbatul­u“, de Dlu Pascali, si Du’a Mat. Pascali, Balanescu si Du’a L. Popescu; — apoi „C­o­p­i­l’a Romana“ in costumu banateanu de Du’a Pascali, si „Primariulu f­a­r­a voia“, de Dnulu si Da’a Pascali, Gesti­­anu, Iustianu si Du’a G­e­s­t­i­a­n’a. In 20. iuliu la 8 ore ser’a se dede­a dou’a represen­­tatiune, in carea se joca pies’a : „P­a­t­r­i’a siDomni­­t­o­r­i­u­l­u“, drama istorica-nationale in trei acte, compusa de d. si jocata de personele : D. Gestianu Pascali, Balanescu,­­ Iulianu, Criste­s­­cu, Fraivariu, Stefanu si Dn’a Pascali. In 22, iuliu se dede a trei­a representatiune, in carea se jocara piesele : „F­­ i c’a poporului", comedia in 2 acte, tradusa de D. Pascali, — de personele : Dn’a Pas­cali, Dnulu Pascali, Gestianu, Bala­nescu, Cristescu Iulianu, Fraivariu, si Dn’a Popescu; si „F­e­m­e­i­e 1­e cam­­p­l­a­n­­g­u“, comedia in unu actu, tradusa de D. Pascali — totu de personalulu susu-semnatu. In 23, iuliu se dede­a patr’a si ultim’a representati­une, in carea se joca pies’a : „T­i­e­r­a­n­u­l­u d’i­n tem­­p­u­­­u lui T­u­d­o­r­u“, comedia, drama nationale i­s­­t­o­r­ic­a in trei acte, compusa de dnulu Pascali,­­ de personele : Dlu­ si Du­’a Pascali, Balanescu, Du’a PopescCristescu, Gestianu, lu­­lianu, Fraivariu si Victor­u. Publicul­u d’in Naseudu, representatu in numeru alesu, areta una interesare mare la tote patru representatiunile. — Membrii d’in afara, si de alte nationalitati inca nu lipsiră. — Numerosele aplause insufletîte cum si buchetele si nenu­­meratele cunune de flori aruncate de domnele si domnisia­­rele nostre pre buna, areta câtu de tare fu incantatu publi­­culu nostru de acestea 4 representatiune teatrali. Venitulu dela tote representatiunile fu . 799 fl. 50 cr. v. a., d’in cari subtragandu-se spesele necesarie pre fia­care sera de representatiune, cum si celea ale curausîei, dela Desiu la Naseudu, si dela Naseudu până la Gh­erl­a, remase venitu curatu , 653 fl. si 50 cr. v. a. cari se immanuara societatii. In 24. iuliu la 4 ore d. m. se dede unu banchetu in onorea societatii teatrale, la carele luă parte unu numeru insemnatu de persone, si sub carele se radicara toaste co­­respundietoriu insemnetatii acestoru momente. — După 7 ore se arangiu unu jocu frumosu in castru, după care mu­­sic’a natiunale esecutâ mai multe piese natiunali.­­In 25. iuliu la 8 ore demaneti’a sociatatea teatrale, petrecuta de dlu Capitanu supremu Alesandru Bo­­h­a­­­i c­­­u , plecă câtra Gherl’a. Nobilitatea si sublimitatea ideeloru, spiritulu celu cres­­nu morale, civilisatoriu, dem­ocraticu, umanitariu si natiunale, limbagiulu dulce si sonoru, — fineti’a, naturalitatea si minu­­nat’a desteritate de producere, cum si nobleti’a si solidi­tatea seriosa a membriloru societatii teatrali ne puse in ui­mire, si precum nu potemu se nu gratulâmu d’in anima Ro­­maniloru, câ ei cultivă artea teatrale pre una cale atâtu de sanetosa, nobilitatoria isedificatoria de carac­tere solide, morali si natiunali, tocma asié ne semtîma de­tori iu consciinti’a sufletului nostru a gratulă si multiumi d­in anima domnului directoru teatrale Pascali si societatii sale teatrali pentru onorea aretata câtra Naseudeni, pentru escelentea capacitate emulatoria cu ori­ce productiuni depre celea mai alese bine ale Europei, si pentru radicarea stimei naţiunii romane înaintea altoru­a prin artea teatrale. Inca una data gratulamu­­lui Pascali si societatii sale teatrali, si fia securu, cu ori si candu ni vomu tiené de mare norocire de a-lu salută cu cea mai mare amore si căldură câtu de desu iu midi­ loculu nostru. Nasanda, in 25. iidiu 1871. Domnule Redactoru ! Mi veti permite ca in pucine cuvinte se descriu in pretiuit’a DVostre foia apariutia si comorarea societăţii teatrali romane a domnului Pascali in Naseudu. — Impregiurarea de una parte in program’a cale­provinci’a maxima Leguanorum. Er’ în decursulu tempului, cam pre la 84 d. C. s’au incorporatu câtra pro­­vinci’a superiora renana si partile de d’incoce ale tierei nostre, adeca a Badenului. Cum­ cu Augustu si prossimi sei succesori au cunos­­cutu prâ­ bine insemnetatea confinteloru, se vede si d’in im­pregiurarea, ca ei de locu au concentratu aici II. armate câte d’in IV légioné, la­olalta 50,000, cu poporele adjutrice că la 70,000 fetiori. Valulu confiniariu romanu, care pro­­babilu s’a inceputu a se zidi in a 10—14 prin beliducele Germanicii, si s’a completatu succesive, s’a esrinsu de d’iu­susu de Coloni’a preste Taunu, de pre tempulu lui Domi­­tianu (81 — 96) pana la Spessartu, de pre tempulu lui Traianu (98—117) si Hadrianu (^117—138) dela Spessartu in linia obla spre sudu-osiu câtra Freudenburg la Main’a, de acolo câtra Gaxthausen, Oebringen, Meinhardt, Murrbardt, Welzheim, Phalbrunn și Kellheim până la Dunăre. Acestu valu confiniariu : limes transrhenanus, care a servitu că arma padîtoria contr’a poporeloru germane, lo­­cuitorie de cea­lalta parte a Renului coastă d’intru-o cale mare militaria, lata, parte pardosită, că unu mura edificatu massivu, pre care se aflau d­in depărtare in depărtare tur­nuri de vighilia cu presiediu intr’insele , înaintea caroru­a se estindeau siantiuri late întărite cu sîruri de pari, or’ in dosulu loru steteau in dislantie remote castre mari. Pre langa acestea, teritoriulu de d’incoce alu Renului, dupa­ ce a inceputu a fi romanu, ave una multîme de c­â­­­i crucisiu-curmezisiu, parte drumuri militari, parte pentru negociatiune, mediloceau comunicatiunea intre Galli’a, Renu, câmpurile si colonisatiunile Romaniloru de d’incoce si da d’incolo de Renn. Unu drumu mare romanu conduced de la Veron’a d’in Itali’a superiora prin Tirolu la August’a Vindelid­eloru, Günz­­burg, Geislingen, Esslingen, Canstatt, Veihingen, Bretten, Brucbtbal si Speyer ; una alta eale de la Speyer câtra Wieslocb, Sinsheim, Brahenlieim, B^singheim, Cannstatt ; una a trei’a de la Strassbuvg câtra Affenheim, Gengenbach, Constanti’a, Feldkirch, Bludenz si Meranu. In Pforzheim se nimereau 5 caii romane, la­o­lalta, cari conduceau câtra Tiefenbronn si Mühlhausen, câtra Eschelbronn si Kieselbronn si una a patr’a cale câtra Ett­lingen. Acésta d’in urma mergea de la Ettlingen, preste mor­a de vatra d’in valea Albului pre inaltîmea d’intre Bu­­senbach­ si Reichenbach spre estu, cam 7 minute, sub Lan­gensteinbach preste Bacii, si indata era­ si spre estu dreptu câtra Dietenhausen diosu in valea Pfinzului, si de la culmea nordica elmendingiana, preste platu­lî­ a innalta, cu câte­va.| abateri, câtra resaritu, pre inua^gHKBSxrdica de la B 5­­ ; ‘ zingen câtra Pforzheim, ndgorandu dreptu in anghiulu de f langa vechi’a urbe Pforzheim. Preste calea acést’a treceă­­ una alta cile in diosu spre Pfinz câtra Wilfer­­ingen, si ca-, lea nostra, numita calea b o i 1 o r u , de lai Langen­steinbach câtra Duriach. De la Eitlingen conduceă una alta cale mai indepartata, preste mor’a de pulvere, câtrâ Bickes­­heim si Rhein-Au ; alfa, ce se cunosce si acum^B^B Ettlingenweier, Malsch, Muckensturm si Euppenheim, câtra Baden ; alfa ajm^pra^nordu, la^Wele muntelui, ce­ va-sB d’iu susu de calSWe adi ce conduce la Wolfartsweier ; pr­­ acolo câtra Durlach si Grötzingen, pre valea Pfinzului^BB susu câtra Söllingen, ia legătură cu calea superiora de la ' Wilfertingen câtra Stein, Eisingen si G&nchen. ^. Ca^Pmontana ce treceă de la Duriach câtra Wein- * garten, si asie mai departe, Ettlingen, Wolfartweier, Ettlin­genweier, este cu tota certitudinea de»origine romana. Ett­lingen se vede a se fi fundatu pre tempulu cesarelui Probu 270. In 1802 s'au aflatu intre Ettlingen si Rapuri rem­ast­­ttele unei viile romane cu baui, clenodie si mobile de casa. Ifl­a in a. 1480, sub marchionulu Christoforu s’a arasitu in cetatea Karstenzell in apropiarea Ettlingen-uMfTMina petra monumentale romana, carea a fostu radicata prin : con­­tubernium nautarum de acolo in onorea dieului Neptunu. Petr’a acést’a a fostu straportata in Bavari’a prin epitropii bavaresi sub marchionulu Filipu (1536—1569) s’a adusu vise sub M. Filipu II. (1569—1588) la Ettlingen iuderetru, si s’a ziditu in murti cetatii aprope de podulu de pre Albu. (Vedi inscriptiunea 25.) Despre Baden, latiuesce : Aquae, civitas aquensis, civitas Aurelia, aquae Au­­r e 1 i a e , scimu etât’a câ a fostu una cetate de bâi (scâl- i seclului 1, prin Traianu si­­ infrumsetiatu urbea acest’a, E aii Bate­rului, primele o a scutirea colonieloru.­­ Iu giurulu Badenului s’au aflatu si o muisî tie de p­eM tremiliarie, Unge, cari aretau depărtarea a re miliarie s'au numita si^fl­uventulu celticii­­­e u g la o distantia de 7500^^^M totu 315 — u — Graeciu, 29. iuliu­ 1871. In decursulu anului cur­ au es­tu la librari’a dlui Pr­ulu C­i­e­s Iar doue opuri literarie romane: Compendiu generale de statistica, de B. A­l­e­s­a­n­d­r­e, si istori’a resbelului Teutonu-Francesu de A. B­u­j­o­r­u , cestu d’in urma se continua in fascidle. Nu vremu se facemu recensiune asupr’a acestoru o­­u­i, de­sî cu deosebire asupr’a cestui d’in Urma multe aru­u de dîsu, cu deosebire asupr’a limbagiului ce unui opu adeveratu istoricu, care vré a ocupă unu locu demnu in lite­ratura romana, i trage multu d’in meritulu seu. Acést’a o asceptâmu de la barbarii competinti. . . . Fiindu mai mulţi d’intre Romanii de aici d’in tote păr­țile interpelări despre autorii acestoru opuri, si nepotendu a satisface la toti pre cale privata, venimu a face acâsta pre calea, publ­citatii, crediendu ca prin ast’a vomu servi si on­ publicu spre orientare. Inca in anulu trecutu amu aflatu d’in dîurnalistic’a rom­­câ unu. d. Alesandre de aici­a, va se scoata o statistica roma­­néasca la lumina, si totu domnealui promite — incâtu ni-adu­

Next