Federatiunea, ianuarie 1873 (Anul 6, nr. 1-8)
1873-01-04 / nr. 1
Ce se tacemu dar’, ce se ni padîmu superioritatea natiunalitatii magiare ? Reapunaulu este simplu : se rivaliskmu cu celelalte natiunalitali de una parte pre terrenulu materiale, pre de alt’a pre terrenulu intellectuale ; ste mauimu ca noi ak remanemu cei mai avuti si cei mai culti, ck ce pre câtu aceste nu ni voru lipsi,noi“ vomu fi domnii situatiunei. Midilocele inavutîrei si cultivarei si la noi sunt totu acellea, ca la alte naţiuni.“ Dar. trece apoi la analisarea marei importance a economiei ; indemna pre părinţi a-si da copii sie invetie, gri imbraciste maestriele, carier’a comerciale, — si continua astfeliu : „Partile superiori alle Ungariei fiindu locuite mai allessu de străini,* * *) industri’a si comercialu cu atâtu mai vertosu aru trebui occupate prin elementulu magiam, pentru ca a cui sunt acelle, a lui este si superioritatea sociale in partile acelle.“ Indemna poporatiunea magiara d’in partile de rosu (alföld), ca se-si tramita copiii acolo si ak colonisedie acelle tienuturi cu teneri de ai loru, si prin trinsii ak assecuredie acolo preponderanty elementului magiam. In fine pune doue întrebări, si adecă : „Ertatu este, ne intreba in numele moralului, ertatu este a avé unu atare scopu, care assecurandu-ni supremati’a preste cellelalte natiunalitati, nu e alta decâtu tiraniaare ? — si pre este consulta, adauga ei in numele ratiunei ca daca ne-amu propusu acestu scopu, acellu-a alu si marturisimu ?“ La aceste doue întrebări respunde astfeliu : „Tota cestiunea sociale este cestiune de potere. — — — Si nu ne amagimu, ca dreptulu numitu allu pumnului este caracteristic’a de intunerecu si barbarismu dora numai a secleloru trecute, acellu-a (dreptulu pumnului) este in deplina vigore, traiesce si domnesce si in midiloculu civilisatiunei moderne. (Forte bine, la barbarii moderni. ..) Seu are cutesanti da a trage cineva la indoiéla, ck si actualminte cellu mai poternicu prescrie lege celui mai debile ?-------Deci, d esclama D. Gr. —rosu cu reserv’a fatiarnica, carea in numele fratietatii intinde nationalitatiloru man’a, si cu zimbetu pre buze si amagire fina voiesce a triumfă supr’a loru. Se strimu la lupta barbatiesce si pre facia. — — Ski provockmu la lupta ! Acesta lupta nici altcum nu o potemu evită , deci ak o primimu d’a dreptulu si cu promtitudine cu atâtu mai vertosu, ck a pierde lupt’a nu este rusîne “*) La astfeliu de vorbe commentariulu e superfluu. Egoismulu si inganfarea (nerușinarea R.) e atâtu de mare, in câtu nici nu insuimu a capacită despre contrariulu pre cei necapacitabili. (Capetin’a celloru ce professedia assemene doctrine numai cu ciomagulu si cu maciuc’a se pote capacită. ..) Pana candu magiarii punu întrebarea : seu noi seu voi, si nu ambi-doi, n’avemu altu respunsu decâtunCuniu cu cuniu“ *) Magiarii se supers candu romanii, d. e. d’in puncta de vedere nationale, i numescu : „străini“ ei inse asia numescu pre toti locuitorii tierrei, cari nu-su magiari, cu tote cu dieu străini ni-su ei nu numai prin limba, ci si prin sentieminte, ba prin scopulu ce gonescu cu midiuloce fortiate, se dau de golu ca ni-su chiarunimici. R. *) Nu, dar’ rusîne este a porta lupta nedrepta, si de trei ori lassiu si intamu este cellu ce lega mai nainte manile contrariului seu si apoi lu provoca la lupta. A închide luptatoriului carlea culturei nationali prin legi, prin fortia, prin feliuiite uneltiture alle administratiunii publice, a-lu pauperisu sistematicu prin apparatulu justitiariu, a-i nega d’in sudorea lui propria si cellu mai mi cu ajutoriu pentru institutele lui de cultura, si a detorna numai in folosulu seu tota sudorea communa ; acest’a este lupt’a cavallereeca-magiara a Dlui Gregusiu ! Numai la assemene lupta sunteti Dv. disciplinati de la ministru pana la „kisbiro.* Veni-va inse tempulu si allu luptei drepte. R 2 D’in ciniev’a represent. Ungariei. Siedintî’a de la 11. Jan. 1873. Presiedintele deschide siedintia la ll'/2 ore d’in di si anuncia, câ deptatii Maday, Teleky si Mandics au presintatu protocolele despre alegerea loru. Albert Németh dechiara, câ după ce a primitu cuventulu ministrului presied, si a cellui de interne, câ cetâtile Baja si Hod-Mező-Vásárhely se voru redică câtu mai curundu la rangulu de cetâti libere regesei, retrage projectulu seu de resolutiune in acésta affacere. Blasiu Orbán interpelledia pre ministrulu de interne in privintia vamei pentru pardosela d’in cetâtile secuesci. Iosefu Madarász interp. pre ministr. de financie, daca are conoscientia ca unele officie subordinate, minist, de fin, in correspondenti’a lova officiale se folosesc« de limb’a germana ? Lud. Csernátony interpelledia guvernulu : 1 daca are de cugetu a presinta unu project« de lege despre raodificatiunea legei electorale ; 2 si deca are de cugetu a face acést’a intr’unu tempu, candu camer’a are inea tempulu recerutu a studia acestu importante opu si a lu desbate cum se cade in naintele deliberarea lui ? Ministr. presied. S z á v y respunde urmatoriele : Sum in positiunea d’a dechiarâ, câ guvernulu se occupa de obiectul« indicu de antevorbitoriulu. Numai decâtu ce affacerea va fi ajunsu in stadiulu, in carea s’aru poté presinta camerei, se va si intempla. Assemene potu assecura pre d. interpellate, câ projectulu de lege despre modificarea art de lege V. d’in 1848, va fi presintatu camerei in unu tempu care va fi sufficiente d’a poté studia fundamentaliter projectulu si d’a cugetă cu marturitate despre cuprinsulu lui. (Approbâri in stang’a.) După statorirea ordinei, diliéi a sied, venitoria siedinti’a se inchiaiâ la 12 ore. Indiderentismulu. Sub acestu titlu am voi se descriemu vitiu forte periculosu pentru orice poporu si care d’in nefericire si-a aflatu asilu si la noi Romanii! Si ce este indiferentismulu ? După noi este apatia nepronuntata dara terribila prin urmările ei, unu vitiu ce sapa fundamentele si progressuru unui poporu, unu verme nebagatu in sama, a cărui acţiune, nedeterminata la prim’a vedere, rode totulu cu incetulu. Se ne esplicamu: Indiferentismulu in sensuru, ce voimu noi a-i da este acea nepesare, cu care privimu totu ce se petrece in giurulu nostru. Pera tierr’a, ingrope-se in datorie, vendie-se strainiloru, domnesca-ne ori cine, pucinu ni pesa, ne uitamu cu sânge rece. Induramu jugulu si servilismulu si platinau de multe ori cu resignatiune estravagantiele si capriciele nebuniloru. Spre rusinea nostra ne injugâmu de multe ori la carrulu ver unui regime corruptu si ne dabulâmu supportandu-lu fara a respira resbunare sau a lua decisiune ferma de a sdrobi acestu jugu. Acestu odiosu vitiu adusse caderea atatoru nationalitati si înainte de a ajunge si noi se nu ceremu alta de la auvernu de Campanem et circenses cu Romanii d’in tempurile de decadentia, trebue sé ne desceptâmu si sé ni cunoscemu datoriele ca si drepturile. Daca vomu cauta totu-d’a-nu’a ascusu acestu reu prin vulgarile argumente alle timi- diloru pigmei, trebue sé scimu cu mai curendu sau mai tardîu ne ascepta si pre doi sorti a meritata de nisce trădători, cari departe de a i lua assupra-ne responsabilitatua progressului ori nefericirii nostre commune, ne multiumimu a ne cauta prin anghiuri de bunulu traiu, de multe ori intr’unu modu nedemn, cu preciului onorei si a totu ce are omulu mai sacru, —i preciul consciintei! . . . Avutulu consuma averea sa intr’unu coltiu I nevoindu se scie de niminea, tenerulu si face I educatiunea, adulandu si teiendu-se la piciorele , cate unui poternicu d’allu diliei, functionarulu I si implinesce detoriele in o miia de chipuri... cu totii ottâmu ca lucrurile mergu reu in tiierra si cu totii era si iidemu de noi insine! ! Blastematu egoismu, dieulu seclului, veninului seu ne ameninta mai terribilu de cata tote invasiunile seculari alle valuriloru barbara, ce trecură preste iubit’a nostra tierra! . . . Cei ce porta jugulu si-a trai mai voru Merita se-lu porte spre rusînea loru. Dîcea nemeritorutu Bolintenianu! A portâ unu jugu rusînosu este totu un’a, cu a nu esiste, cu a vegetâ. ... Si de ce se portamu unu jugu rusinosu atunci, când nu ni se cere de catu vointia spre a lu lapedâ? Si cum ? Prin ce midiloce ? Facandu restornari si revoluțiuni, facandu se curgă sangele impilatoriloru ? — Departe de noi. Violenti’a nasce éru violentia si a dou’a dî după ce ai sdrobitu unu tyranu, altulu i ie loculu, caci n’ai omoritu de catu tyranulu si tyranii sunt numeroși totu-d’a un’a candu societatea i suporta. Mariu addusse pre Sylla, Sylla pre Pompeiu, Pompeiu pre Cesare si Cesare pre Augustu, caci Romanu nu mai poteau trai fara domni. Brutu ucissesse tyranulu, era nu tyrani’a. . . Se ascultamu pro Boetiu, care indignatu de acestu indiferentismu in Discursulu seu contr’a servitudinei voluntarie, esclama: cum se intemplâ, câ atati’a omeni, atatea sate, atatea cetâti, atatea natiuni indura cate-odata unu singura tyranu, care n’are alta potere de catu aceea ce i se dâ, care nu pote se li faca reu de catu numai atunci candu voescu a luindurâ ? . . . Ce nenorocire, sau mai bine, ce nenorocitu vitiu a vede unu nemarginitu numera nu a se supune ci a servi, nu a fi guvernati ci tyranisati, ne fiindu domni nici pre averea, nici pre copii, nici pre viati’a loru chiaru, sufferindu hotîele, jafurile, cruciîmile, nu alle uoei armate, nu alle unui campu barbara, in contr’a caruia ar trebui se-si verse sângele si se-si espuua viet’a, ci alle unuia singura; nu allu unui Ercule sau Samson, ci allu unui omu adesea cellu mai lassiu si pecatosu d’in tota natiunea! Se indignă Boetiu cu totu dreptulu de acestu tristu spectaclu si noi nu potemu de catu se approbam acesta indignare, câci ea este drepta si de aceea lu vomu intreba totu pre dinsulu, cum se pote aruncă uuu asia jugu rusinosu. , Acellua, care ve sugruma atatu, continua ellu, n’are de cau doi ochi, n’are de catu doue mani, n’are de catu unu corpu .... De unde dara a luatu atati’a ochi cu cari ve spicuesce daca nu i-ati datu voi ? Cum are atatea mani, cu care ve lovesce daca nu sunt alle vostre ? Piciorele cu care calea cetatile vostre, de unde le are daca nu de la voi? Cum are potere assupra ave de catu prin voi insive ? Cum ar cutedia ellu se ve calce fara intielisgerea vostra“ ? .Decideti-ve a nu mai servi si eccave liberi. Nu voiu se-lu restornati, nici su lu-sdrobiti, dara nu lu-sustineti mai multu, lu-veti vedé, ca unu mare colossu, carui’a i s’a smulsu bas’a, derimandu-se prin propri’a greutate si faremandu-se. Intiellege-vomu o datata ca de la noi depinde totulu ? Recunosce-vomu o data, câ daca rellele ne bantue, impilatorii ne sdrobescu, pigmeii ne domina; nu suntumu bantuiti de relle, sdrobiti de împilatori si dominati de pigmei, de catu cu voi’a nostra ? Si cumu ar poté unu guvernu se faca reu unui poporu, a cărui potere o represinta, daca poporulu nu l’aru sustiné ? Daca sbiri ai poterii, spioni ai poterii, impilatori ai naţiunii nu s’ar recrută d’iu sinulu ei chiaru? Este acestu a tonulu unui revoluţionarul! Nu. Este tonulu indignării, sunt accentele animei, care se striage in faci’a lassitatii unei cete de omeni decadinti, cari si uita datoriele loru catra patria punendu-se in serviciulu oppressoriloru. La noi acestu vitiu este teribilu. Veninulu seu a infectatu intrega societatea romana. Alta data acestu flagellu numeri mai putine victime, ellu inse a crescutu in paralelu cu depravarea moriloru si întinderea materialismului. Totusi acestu egoismu neertatu este sustienutu de multi, carii făcu apologi’a spre a si legitimă indifferenti’a loru . . . Si care sunt acelle faimose argumente, ce constitue pentru multi bai’a spălării de pecate si poternic’a arm’a de a si declină orice responsabilitate pentru fericirea ori scăderea tieri ei loru ? Se vedemu. Societatea nostra că ori si care alt’a, se împarte in funcţionari si nefunctionari, in guvernatori si guvernati . . . legiunea functionariloru este destulu de numerosa si, grada nenumerateloru guverne, ce s’au successu in tierr’a romanesca de la unu timpu incoce passiunea d’a trai d’in budgetulu Statului a ajunsu asia de departe, frigurile functionarismului au coprinsu societatea intrega si fiulu plugariului că si altu boieriului se indesa di pa functiuni . . . Cei cari, au merite reusiescu de multe ori prin merite, dara cei stupidi si corrupti prin ce reusiescu ? Caile sunt numerose dara nu tote onorabile. . . Si de unde si-au luatu nascere aceste blastemate friguri? este de lesne devinatu, candu d’in partea guverneloru n’amu vediutu de catu indiiferentia pentru commerciu si industria. Lucrulu a mersu asia de departe in catu spre rusinea nostra, commerciulu si industri’a ni se păru multoru a d’in noi, chiaru fii de ai poporului ceva degradatoriu. Scule professioniste inca n’avemu si astfelu suntemu condamnati inca pentru multi timpu a admiră manufacturele strainiloru că si candu noi amu fi incapabili si lipsiti de materialulu brutu, spre a produce acelleasi lucruri! Vai acellorua, ce au avutu in mani destinatele acestei tierre si au necunoscuta pre fiii ei! Respunderea ce le incumbe este mare ! Ecca pentru ce industri’a si commercialu nationala e decadiutu, ecoa pentru ce capitalurile si vieti’a nostra sunt in manile strainiloru . . . Si daca acésta nepesare aru fi numai in detrimentulu commerciului si industriei nationale ! . . Dara fetulu impelitiatu allu acestei organisatiuni miserabile, sunt frigurile functionarismului si aceste friguri sunt fiintele corruptiunei, a servilismului si degradării . . . Ecca originea reului, i vomu vedé si peripetrele. O data cu desceptarea naționala, cu întinderea libertatiloru si supprimerea privilegieloru, aru fi trebuita mantienatu unu ecilibru in acestu aventu, era nu presentandu-se generatiunii tetiere in perspective aurite numai funcțiunile Statului , aru fi trebuita divoltate in parallelu occupatiunile indusriale si commerciale prin incuragiari d’in iriea guerneloru, prin protégerea comercia ■ industriei nationale, prin crearea de scole rpeciste, organisate intr’unu modu practicu ; c ta iu a assecura viitoriulu teneriloru ce lerta. . . Lucrulu s’a petrecutu d’in contiv, ast-feliu scolele nostre n’a produs sutu postulanti pentru funcţiuni d’alte Stătui ce e mai multu, câ chiaru asta di au mai bine organisate si in locu d’a ni dă omeni speciali, ni dau totu postulanti. Astu-feliu ori ce teneru, care trecusse câteva classe, medită diua si noptea cum se devină functionariu ! Câteva temenele lui cocomuentare sau cutare lu punea in pane. Daca scă ceva mai multu de câtu se scrie si se citéscu, pucinu importa. Fara merite si capacitate, servilu si misiellu, si deschideă prin linguşiri si tradare chiaru drumulu innaintârii. Si aceştiau erau numeroşi. Cauta demnitate la d’insii câtu vrei si nu vei găsi. Sunt capabili a se renegă, a minţi, a fi insultaţi si fortiati se lucre contr’a consciintiei loru chiaru. Ecca originea acelloru vulgari scuse : stupiditatea si servilismulu singurele titluri alle piticiloru funcţionari. Noi nu-i vomu indemnă niciodata a face politica meschina si de restornuri, dara nu-i vomu scusu a stă indifferenti la scăderea patriei loru, servindu dreptu instrumente impilatoriloru si oppressoriloru. Precum ministrulu celu bunu nu pote face nici o data binele necessariu unei tierre, candu nu va găsi nici unu resunetu in inimele subalterniloru sei, totu asia ministrulu cellu reu si corruptu, va aduce lesne perirea tierrei salle, neintempinandu d’in parte-li de câtu indifferentismu si suppunere orba ! La lucru cu totii ! Pieră indifferentismulu, candu reulu ne apesa ! Functionariulu lucre in consciintia si sé nu sustiena prin capacitatea sa de câtu bunele intentiuni ; cetatianulu, se retraga s’au mai bine sé nu mai dée votulu seu pentru candidatulu, ce au probata incapacitate ori relle intentiuni si deputatulu se nu sustiena de câta pre apellu guvernu, care va fi romanescu prin simtieminte si destullu de intielleginte spre a conduce cu dibăcia carrulu Statului ! Acésta revolutiune este cea mai pacifica d’in câte potu fi, nu a restornă, ci a nu servi pre oppressori, nu a versa sângele oppressoriloru, ci a nu li imprumută mani si piciore, — poterea cu care se te impilese ! Ecca scol’a, la care trebue sâ ne educâmu, teneri romani, cari sunteti mândri de independinti’a, libertata, si virtutea stramosesca ’• „Viitoriul”.*