Federatiunea, august 1873 (Anul 6, nr. 58-61)
1873-08-05 / nr. 58
basericoseu prescrissu, ossamintele adormitului, se-au transfaritu solemnu in baseric’. Catedrala si după unu prohodu scurtus asiediara spre eternu repausu, in cripti contigua. După terminarea ritului funebralu, Olerulu diecesanu adunatu si mai multi mireni, a luatu parte la prandiulu datu in sala consistoriala impartîndu-se totu-o-data bani si pane intre seraci. Era asta-di se tient una siedintia capitulam, in carea D. Dr. Ioanu Szabó Canonicu fu alessu de Vicariu generalu Capitulariu, si Rev. D. Vasiliu Nistoru de economu dominalu. — După o intemplare trista ca si acesta, nu ni remane ast’a de facutu, decâtu numai ca innaluandu-ni rogatiunile la ceriu, se implorămu de la datatoriulu a totu binele, unu demnu urmatoriu, acestui paare barbatu, carele si prin testamentulu seu, ce in scurtu lu voiu comunică, si-a castigatu unu nume nemeritoriu, si despre carele se pote dice cu totu dreptulu „lupta buna au luptatu, cursulu au plinită, credinti’au paditu“, — era se se duca : ea se-si primesca cunun’a dreptății, carea i va da lui Domnulu in diu’a aceea, dreptulu judecatoriu.“ Unu Geritoriu l im discurs» alin lui Castelar, Iu siedinti’a de la 30. Iuliu a cortesitorii ispanioli Castelar tieniî unu discursu, care pentru cuprinsulu seu prea interessantu merita attentiune deosebita. Discursulu acestua fu unu felu de aperare propria a lui Castelar contr’a obiectiuniloru ce i se fecera, că adeca ar fi datu man’a cu conservatorii; din caus’a pucinului spaţiu de care potemu să dispunemu, ne marginimu a-lu reproduce numai in es ractu essentîalu, precum urmedia : -Si Dvostra, domniloru, nu observaţi fenomenulu, că republicanii progressisti, de cari ne tionomu si noi, au trecutu numai ca nisce net ,n pre orisontulu Europei? Ei guvernedia câteva luna in Itali’a, o luna in Vienn’a, doua lune si diumetate in Francofurtu, ab io unu annu in Franci’a, pucinu tempo, inspani’a, si in fine pieru ca nisce cometci rati cu sânge, inse nu invinsi de iaim ci nimiciti prin passiunile loru, prin ral cine si necumpetarea loru, si mai iini a inte de tote prin revolutiunile loru ur 0.3 do ei mai si contra loru. O, domni deputaţi! Ce am voitu eu savriu ? Nimicu alta, de câtu ca Ispaniei nostre sa nu i se intemple totu asie, ca si celloluialte natiuni. Pentru aceea am presuppusu si asceptatu de la partifa republicana, că va insul a rivalisa cu partifa guvernamentala in acelle vertuti, cari tocmai dau facultatea d’a domni, am asceptatu ca ea sa se feresca de fric’a orba totu asie de tare, ca si de utopiele revolutionarie. Noi, republicanii, suntemu mai multu profeţi, decâtu politici; scimu se vorbimu multe si multu despre ideale dar pucinu despre esperientiele nostre; noi cuprindemu intregu vastulu ceriu allu cugeteloru, vise cădemu si ne pravalimu la primulu obstaclu ce intempinămu in caile. Asie mergu asta-di lucrurile in lume, si precum ni spune istori’a, asie au mersu totu-de-un’a : inimicii partiteloru progressiste prnu fundamentulu ideeloru progressiste, precum Paulu a fundatu crestinismulu si precum monarchistulu Washington a creatu republic’a Americei de nordu, si precum unu altu monarchistu, Rivadavia, a fundatu republicele din Americ’a de sudu. Asie se intemplă, că nici botezatoriulu in beserica, nici Rousseau in revolutiune, si nici altulu d’intre profeti nu potu realisa si intari reformele propagate de ellu. Asia se intemplă, că Moise condusse poporulu pana in pamentulu promissiunii, dar lui nu-i fu data nici baromu consolatiunea, d’a fi ingropatu in acellu pamentu; asia se intemplă mai departe, că Columbu descoperi Am ric’a fara sa scie ch ellu a descoperitu-o, si că se voru affla niscari aventurieri obscuri, cari voru da cuceririi salle numele de botezu. De aici vine, că apostolii si representantii ideeloru mari nu potu realisa aceste idee, si nu este nici unu periodu in istoria, in care se le fi realisatu si intaritu ei insisi (Applause.) Si eu ? ce 224 - am voitu eu? — Nimicu alta, decâtun x numele Ispaniei se dau de golu si de xj- 3 ti un a acea lege istorica. Am voitu, ca ]-1 tit’a republicana, carea ori era profeti, asta-di se lucre politicesce ; ca oppositiva de ori, se reprezente guvernulu de asta; am voitu, ca viitoriulu sa se formedie a, si ca republicanii se iee natura barbatilu de statu si a partiteloru chiamate la guvru, fara ca prin aceat’a se renunce la idee ce le-a professatu. Ce spectaclu tristu in Europa! Totue i noi amu aperatu, conservatorii au realisat! Cine a sustienutu ideea autonomiei natonale a unguriloru? Kossuth! Si cine a nlisatu-o? Conservativulu Deák ! Cine s’a platit pentru stergerea sclaviei in Russia? Republicauulu Herzen ! Si cine a realisat’? Imperatorele Alessandru! Cine a foit apostolulu unitatii Italiei ? Mazzini! Si ce a realisatu-o ? Conservativulu Cavour! Cie a sustienutu ideea unitatii Germaniei ? Rpublicanii din Francofurtu! Si cine a intirpatu-o ? Cesaristiculu Bismarck ! Cine a itîtu ideea republicana, carea in Franci’ia fostu de trei ori sugrumata? Prim’a repiblica francesa a fostu o fortuna, a do’a unu visu, a treia nu este decâtu unu nme! Cine a resuscitatu in Franci’a idfea I republicei ? Unu poetu mare, Victoru Hug , unu oratoru mare! Iuliu Favra; apoi nu altu oratoru, totu asie de eseeuinte, Gaubetta! Si cine a realisatu ideea ? Unu onservatoriu — Thiers, si a realisatu-o ac, incâtu coalitiunea monarehista din adunaea de Versallia, seau ascutîtulu săbiei presedintelui-generalu de asta-di nu o va pito nici-candu nimici ! Si ce am voitu eu? Cui am dedicări eu intreg’a mea vietia ? Cugetului la adveitulu republicei, dorintiei d’a vede republica realisata prin republicani, adeca lumei intrige. Si ce cugetaţi Dvostra ? Cugetaţi oh, ca prin portarea vostra, prin cantonele vostre, prin revolutiunea vostra militară, prin acesta demagogia pretoriană fara numeru, fara nume si fara responsabilitate va se salvaţi republic’a? (Applause prelungite.) Nu! Aceste nebunie criminale, acesta mania de sinuccidere nu ni procura alt’a, de câtu pernitia dejioriuare a republicei. (Applause repetate.) Castelar reflectedia apoi mai multoru oratori, cari au vorbitu înainte de dinsulu, și după aceea trece a biciui pre utopistii cantonali, cari iau parte la revolutiune, si pre cari aceasa ca n’au nici cea mai mica idea despre fiinti’a unui federalismu sanetosu. După acest’a continua astfelu: Ce ati facutu voi, si ce amu facutu noi ? Priviţi la generalii vostri, cari au petalu cu sânge istori’a republicana, cari s’au resculatu contr’a republicei, numai pentru că consciinti’a naţiunii n'a voitu se recunnosca, că ei sunt cei d’antâi republicani (Applause fragorose.) Rios Rosas dîsse, că după parerea sa restauratiunea carlista este impossibile, si camer’a a applaudatu la aceste cuvinte. Nici eu nu credu in restauratiune, si nici nu potu se credu. Este cu nepotintia, ca incuisitiunea sa se redice asupra consciintiei, censur’a asupr’a cugeteloru, tacerea asupra libertăţii de vorbire din parlamentu, crut’a asupra pressei libere, confiscatiunea asupra tierrei eliberate prin sângele parintiloru nostri, si trandavi’a monastirei a supr’a laborei. Nu! acest’a nu este cu potintia! Mai currendu Ispani’a se arrunca in adâncimile mării, decâtu sa primesca pre unu Don Carlos ! Oratorele provoca apoi camera a da mana de ajutoriu guvernului, si arretandu cătra bancele ministeriali dice . Este martiriu adeveratu, ceea ce suflara acesti barbati de pre acelle bance, cari li procura atât’a tortura. Si ce credeți Dvostra că dice poporului spaniolu despre o partita, carea vre se imbucatiesca si sfascie tierr’a si poporulu, carea vre se nimicesca acea unitate, pre carea o potemu constată cu musculiî si arteriele nostre si pre carea o sentîmu din Asi’a pana in Americ’a; acea unitari', in a cărei consciintia, inca strainetate fiindu, potemu dice cu aceeasi mandria „Eu sum ispaniolu“, cu care ducea odata fiii Romei „Civis Romanius sum!“ Eu vreu se fiu ispaniolu si nimicu alta decatu ispaniolu. Vreu se vorbescu limb’a lui Cervante, se recitedin versurile lui Calderon, vreu ca fantasi’a mea se afle distractiune in productele Palettei unui Murillo si Velasquez, vreu sé tienu santa istori’a lui Cid si pergamentele sentiului nobilu ispaniolu, vreu sé vedu că naiele acelloru Cataloniani, cari au invinsu orientulu, se conducu in emblem’a si însemnele patriei melle si in amorea acelloru andalusiani, cari au descoperitu apusulu. Vreu se fiu fiiulu acestui intregu pamentu, care se intinde de la Pirinei pana la marea gaditanica, acestui intregu pamentu, care este santîtu prin lacrimele ce au costatu vieti’a mamei melle, a acestui pamentu santîtu, pre care eroismulu si martiriulu nemuritoriloru nostri stramosi l’a eliberatu din manile strainiloru. Intiellegeti, domniloru, odata pentru totu-de-un’a, că eu mi iubescu patri’a cu essaltatiune! Sum fliu allu iubitei melle Ispanie inca mai nainte d’a fi allu libertăţii, allu republicei seau democraţiei (Applause sgomotose.) Acellu deputatu, care rescola provinciele, care sfascia patri’a, care lassa se fâlfâie susu de catarculu năieloru lui Don Juan d’Austria una flamura demna de despretiu, acellu deputatu dîcu, nu mai este patriotu inaintea mea. Eu nu vedu aici Ispani’a. Eu vedu Ispani’a in voluntariulu de Estella, care cu soci’a sa langa sine stete cu facli’a aprinsa d’asupr’a unei gramedi de pulvere de pusca de o suta centenari , asceptandu astfelu apropiarea criminalistului Carlos, spre a muri apoi ca unu bravu. Da, acest’a este patri’a lui Virirto, a lui Pelayo, Cici, a martirei Gerone, a republicaniloru de Saragoss’a! Votati acesta propunere (relativa la persecutarea judecatoresca a deputatiloru din cortesi, cari s’au pusu in fruntea insurectiunii) si veti vota pentru libertate, pentru patria, republica si mai nainte de tote pentru autoritatea si demnitatea vostra. Scola de fetitie imn Hatiegu. La 20. Iuliu aflandu-me in oppidulu puru romanu Hatiegu, d escalecai la otelulu „Mielulu de auru“ unde si ospetariulu inca e romanu. — Aici audii că in diu’a susudîssa se va tiene osamenulu la scol’a de fete, pre langa tote, că consululu oppidanu — aupa titulatura Juatiegannoru, — am caus’a colerei ce grassedia in Hatiegu si in totu tienutulu cu una furia rara, a fostu interdissu tienerea acellui essamenu sub pedepsa de 20 fl. v-a; si acésta cu atâtu mai tare, cu câtu că si tienerea prelegeriloru a fostu incetatu inca de la erumperea colerei. Eu cu unulu, pre care forte me interessedia crescerea tenerimei preste totu si in specialu a fetitieloru, aducandu-mi aminte de dîss’a lui Rousseau, că: „Omenii totude-aun’a voru fi aceea ce va place femeiloru, de voiţi ca ei se fia buni si virtuosi, invetiati pre femei ce este marirea si virtutea“, mi-propusei a cercetă acellu essâmenu spre a vedé gradulu de desvoltare la care s’au aventatu fetitiele ITatieganiloru, spre a pipai că pana in câtu s’au petrunsu eile de marirea si virtutea nationala. După trei ore me dusei la localulu scelei, unde nu era de câtu plebanului, catolicu si vr’o câteva dame, er’ fetitio vediuii unu numeru frumosu ca la 30 intre cari, — după cum mi se spuse, — doue din trei părți erau romane asceptai cu nerăbdare începerea essamenului, dar’ spre cea mai mare mâhnire a mea audit, că una fetitia romana cu numele Ciuciu rostesce cuventulu de deschidere nemtiesce, alt’a unguresce si a trei’a in limb’a francesa, er essamenulu decurse totu unguresce si numai unguresce ; — bietele fetitie romane, si muscau limb’a formandu-o a pronuneiu la cuvinte seci magiare spre glorificarea stranepotîloru lui Arpadu si Atil’a. Pe unu momentu nu sciam de me aflu in Hatiegu ori in Dobretînu, — dar’ totusi fiendu socuru că eu am mersu la Hatiegu, me intorsei cătra unu ascultatoriu romanu si-lu intrebat că fetitiele romane respundevoru ceva romanesce ? — Amorţii candu mi se respunse, că nu sciu face nece cruce romanesce. — Atunci fora voia-mi escamai : O tempera! O mores! După unele observatiuni alle melle, se mai amestecă in discursu si una dama romana cu deslucirea, că: romanesce pe tota dîua audu fetitiele de la mamele loru, si voru sei si eile a vorbi romanesce atât’a câtu mamele loru, — dar’ unguresce nu audu, si pentru aceea mai antâiu se invetie limb’a, carea nu o vorbescu mamele romane. La acestea, fiacare minutu de intardîare in Hatiegu, mi se pare câtu una ora. Trecându la relegiune, mi-se spuse că : scol’a aceea e scola privata catolica, si prin urmare romanele nu potu pretinde propunerea relegiunei după ritulu loru, cu etâtu mai pucinu in limb’a loru. — Auditi romani si se nu ve mirati! diurnalisti si publicisti sa mai debacati asupr’a legei de natiunalitate si limba! candu vedeti că in Hatiegu in midloculu Romanimei, si in presenti’a unui vicariu gr. catolicu si a unui protopopu gr. orientalu ni-se desnatiunalisedia ressulu femeescu si i-se rapssee limb’a si relegiunea prin unu singuru plebanu fora poporu si fora influintia. Sciu prea bine că pre capii besericesci ai Romaniloru din Hatiegu nu prea multu ivoru altera aceste renduri, si tocmai pentru acsea catediu a attrage attentiunea mariteloru Ordinariate de ambe confessiunile pentru depărtarea reului, căci totusi: „e mai bine tardîn, de câtu nece una-data.“ Er’ fratiloru cetatiani romani din Hatieguli aducu aminte dîns’a străbunului Cicerone, că : „E frumosu a sei limb’a altuia, dar’ a nu sei limb’a ta e desonarea cea mai mare.“ Cumu? Unu oppidu romanescu cu Hatiegulu ! una intiebegentia asia frumosa! si totusi se nu se ingrigesca de una invetiatoressa romana ? sub instruirea careia se incepa fetitiele romane a cunnosce că mamele loru candu le-au laganatu, n’au dîssu cătra ele „halgas“ ci-au dîssu „taci“ ; se incepa a nu-si mai tâmpi semitemintele supte cu laptele mamei, prin invetiarea unor lucruri cu totulu străine. Ce lipsa au fetitiele romane a sei cine a fostu Szt. István, Szt. László ? Alfa este chiamarea lom ; oile trebuie se invetie cine a fostu Lucreti’a, cine Virgini’a, cine Elen’a, mama lui Stefanu cellu mare, si ce dîsse acést’a candu fiiulu ei Stefanu, ranitu fiandu in resboiulu cu Turcii, s’a reintorsu la castelu si a batutu la porta. Unu calletoriu. Zelau, in Aug. 1873. Stimate Die Redactorul In correspundinti’a mea referitoriu — intre altele — la esamenulu scolariloru din commun’a Ortelecu, amintîssem, că assemenea bucuria — ca in numit’a communa, no ascepta in Aghiresiu. In asceptarea acést’a nu furemu instelati, cei ce in 22. Iuniu a. c. după medialii grab’,ramu in numeru frumosu din Zolau cătra Aghiresiu si apoi intraramu in scoal’a infrumsetiata cu flamure nationale intre „vivat“-ele copiiloru si a intregei poporatiuri romane. E de insemnatu, că diumetatea communei Aghiresiu o făcu magiarii. Nu mi-e scopulu a descrie decurgerea essamenului si a vorbi despre capacitatea, dirigintia pusa si activitatea invetiatoriului din Aghiresiu, Ioanu Iarda, pentru aceea me restringu a aminti numai atât’a : că scol’a din Aghiresiu e in totu giuruiu cunnoscuta de scola de modelu si invetiatoriulu ei, ca unulu d’intre aceia, cari au castigatu si voru castiga totu-deun’a respectu numelui de „invetiatoriu romanu.“ Totusi nu potu reface dupe lucruri, cari si estu-tempu ca si in annulu trecutu au surprinsu fórte placutu atâtu pre inspectorulu scolasticu tractualu, dlu protopopu Teodorii Popu, câtu si pre cei de facla, cari totu-de-un’a sunt multi; la essamenulu acestua se infacisfidia adeca nu numai intelleginti’a romana din locu si giuru, ci si cea străină. Aceste dupe lucruri sunt : 1) Respunsurile essacte din fisica ale copiiloru si manuarea sigura prin dinsii a instraminteloru fisicali donate prin guvernu scolei aceste; 2) Dialogele frumose, ce le tienu copiii la totu essamenulu, si cari au scopulu : de a însufleti poporulu nostru pentru invetamentu , de a-i da lui si copiiloru invetiature morale; in fine, de a scote superstitiunea d’in sinulu poporului. Aceste din urma le asculta poporulu cu atâta interessare, incâtu alerga cu gramad’a si se imbulzesce in incaperile scolei. Cu permissiunea Dvestre, stim. Die Redactoru! Veniti acuma la propriulu scopu allu correspundintiei melle. Acestua este.