Federatiunea, august 1873 (Anul 6, nr. 58-61)
1873-08-05 / nr. 58
Buda-Pest’a. Domîneca, 17/5. Aug., 1873., Annulu allu siessele MDCCCLXXIII. tfr. 58 *3. Redactiunea se affla in Strata tragatoriului (L ö v é s zu teza), Nr. 5. Scrissorile nefrancate nu se primescu decâtu numai de la correspundintii regulari ai „Federatiunii.“ Scrissori anonime nu se publica. Articlii tramisi si nepublicati se voru arde si nu- imai la cerere espressa se retorna. Diurnalu politicii, literariu, dimnercialu si economicu. Appare Doiinec’a. Pretiulu de Prenumeratiune. Pre trei lune . . . . . 3 fl. v. a. Pre siesse lune . . . . 5 „ „ Pre annulu intregu . . . 10 „ „ „ Pentru Romani’a . Pre an. intregu 30 Fr. = 30 Lei n. Pre 6 lune 16 „ = 16 „ „ Pre 3 — 8 „ = 8 „ „ Pentru Insertiuni : 10 cr. de linia, si 30 cr. tacs’a timbrale pentru fiesce care publicatiune separatu. In loculu descrsu 20 cr. de linia. Unu essemplariu costa 10 cr. B -Pesta, 164. Aug., 1873. In acestu tempu de seceta, ce domnesce nu numai in natura, ci si in viet’a publica-politica, diurnalistic’a magiara ne mai avendu ce imblati si pre ce callari, de unu tempu incoce se occupa cu viu interessu de sortea „neindurata si tirania“ a asiă numitiloru „Ciangâi“ din Romania. Precum se scie, in sessiunea ultima a dietei s’a adussu una lege colonicala, pre basea careia ministeriulu ungurescu de financie vră să regule die acum nu numai referintiele de possessiune a colonistiloru cari de presinte locuiescu pre dominiele statului , ci vră să faca colonisatiuni noue pre acelle dominie. Din acestu indemnu press’a magiara, aducandu-si aminte, că nisce fraţi de ai loru, din caus’a impilăriloru si a nedreptătiloru strigatorie la ceriu ce li se facea, inca din tempii mai vechi si-au parasitu patri’a si au trecutu in Moldov’a, unde au afflatu locu de refugiu si unde pana in dîn’a de asta-di ducu una vietia liniscita, neconturbata de nimeni, — din acestu indemnu, dîcu, press’a unguresca se appucă acum a conturbă pre acei omeni in liniscea loru, incepu, a strigă in tote tonurile, că „cangăii“ din Romani’a sunt impilati, maltratati si espusi perirei; drept aceea provoca pre guvernu, ca la nou’a colonisatiune pre dominie loru statului in prim’a linia să aiba in vedere pre dangăii din Romani’a, cari in patri’a loru adoptiva nu se semtu nicidecâtu bine, si cari din tota anim’a dorescu a se reintorce aici in pamentulu loru stravechiu, in tietrele coronei sântului Stefanu. Suntemu siguri, că cangăiloru din Romani’a nici prin minte nu li trecei d’a-si paradi căminele parintesci, d’a-si lassă vieti’a liniscita si multiumita de carea se bucura in Romani’a si d’a se reintorce era si in pamentulu de unde au fugitu, in tierr’a de unde au dussu cu densii reminiscintiele celle mai triste si mai infioratiorie. Nu, nu este cu potentia ca brutalitatea si arrogant’a cea mai scelerata a domniloru de pamentu unguri de pre acelle tempuri să nu se fi pastratu intre ciangâi ca traditiune din generatiune in generatiune; si ori câtu de dibaci ar fi missionarii guvernului ungurescu, totu nu li va succede a imbetă pre ciangăi cu apa rece, spre a-i face să parasesca tierr’a ce li-a datu asilu in tempi de nevoia, si pamentulu de care asta di sunt legați cu trupu si guffletu, si prin acestea să confirme assertisipile netemeinice alle pressei magiare, după cari cangăii din Romania ar fi maltrataţi si impish Pucina modestia si pudore, si mare dosa de impertinentia potu avé acesti domni unguri, cari cauta impilarea si brutalitatea afara de limitele carricaturei de statu ungurescu; ei, gâdii libertăţii poporeloru nemagiare de sub a loru supremaţia, gâdii dreptului si ai dreptăţii, ei cauta si affla impilarea acolo, unde nu essiste, si se făcu a nu sei si a nu vedé, nemernicii de ei, că impilarea este sora dulce cu ei; ea d’impreuna cu ei a plecatu din Asi’a si d’impreuna cu ei a descallecatu in acestu pamentu, unde de aprope una miia de anni grassedia si domnesce in modulu cellu mai arbitrariu si mai sceleratu. Fiindu vorb’a tocmai de colonisti, li amintimu domniloru unguri numai casulu de la Tofaleu, care s’a intemplatu acum in er’a constitutionala si care s’a inscenatu din partea unui siefu de justitia magiara; li amintimu aci numai acestu casu, care a scandalisatu si revoltatu semitulu umanu pana si altu unei mari parti d’intre unguri, si cu tote acestea ei asta-di nu numai că nu să ascundu de rusîne in fundulu pamentului, ci mai au obrazulu, d’a incrimină pre altii si d’a-i tmbră de impilatori si barbari. Ce ironia in neobrasnicia ! Unu casu de assemene calibru, care nu-si affla parechia in amalile nici unui poporu, este singuru de ajunsu spre a artetă si illustră, că pana la ce gradu s’a desvoltatu si cultivatu sentiulu de dietate si umanitate allu unui poporu, care pretinde a accuna lemi între civilisate alle Europei. Faptele, domniloru, faptele vorbescu! Facia cu faptele implinite orice promissiune incumetata se nimicesce si orice cantecu de sirena amutiesce. Legile unguresci, vechi si noue, apoi justitî’a confusa si arbitraria de asta di si pre orbu lu făcu să veda, că mai bine este a fi ghiauru in tierr’a turcesca, decâtu colonistu in tierr’a unguresca ; da, decâtu să fii calicu, mai bine să n’ai nimicu. Mai bine aru face domnii unguri să nu mai ascunda mîti’a in sacu, că ce tota lumea scie, ba chiaru si unii d’intre dinsii, ca mai consciintiosi si mai sinceri, o spunu fara nici una reserva, că nu impilarea si maltratarea pretinsa i indemna a se ingriji de sortea fratiloru loru dangâi din Romani’a, ci demonul u eternu „memento mori“ i face a caută noduri in papura, spre a-si mai immultî elementulu cu vre o câteva miisiore; fric’a de perire i indemna pre domnii unguri să faca pre tota dîu’a câte unu salto mortale; ei sciu că sunt buruena essotica in acestu pamentu si se temu, că seau voru peri fara a li se mai sei de urma, seau se voru assimilă si amalgamisă asiă, incâtu nici ei insisi nu se voru mai cunnosce, pentru aceea dlu Szatmăry si inchiaia lamentatiunile salle din nr. de la 15. Aug. a diuariului „Hon“ cu intrebarea „Mai creă-va pre Ddieu alti unguri daca vomu peri noi?“ plarea Dunării la punctulu astă numiti„Portile de ferru.“ Cu tote că totu in acsta telegramma ni se spune si aceea, că guvernulu romanu ar fi protestatu, citr’a acestei dispusetiuni turcesci, tie inse, avendu in vedere că guvernulu analu din Bucuresci s’a arretatu servil, si umilu chiaru si in cestiuni de ma pucina importantia si nu astă adencutaiatorie in drepturile de autonomia si juveranitate territoriala alle Românii, totusi nu ii vine a crede, că in acsta cestiune prea momentosa va să ail, coragiulu si barbatî’a, d’a aperă cu dennitate interessele statului romanu. In sonferinti’a din Londonu de la 1871, s’a modificatu intre altele si acellu puneţi sallu tractatului de Parisu, care se refiresce la navigatiunea pre Dunăre, si inlocu de „staturi riverane“ s’a substituitu „poteri riverane.“ Daca acuma acesta modificatiune se esplica astă, că numai Turci’a si Ostrunguria sunt poteri riverane, atunci prin acest’a drepturile României si Serbiei se inoledia in modulu cellu mai flagranta , autonomă a si independinti’a loru devinu illusorie, căce in locu de staturi autonome se considera numai ca pasialicuri turcesci. — Pn*eandu noi venimu a face attenti pre barbatii, caroru a li face la anima viitoriulu României, si a li dîce „videant consules!“ pre atunci domnii din Vienn’a si Pest’a, apoi după dinsii cei din Constantinopole, cugeta că „de altmintrelea autonomi’a si independinti’a statului romanu trebue nimicită.“ Una scrie electrica de la Bucuresci nu communica, că port’a otomana, in contrellegere cu celle-lalte poteri, nu permitte României, ca si ea să fia representata in commissiunea ce s’a_ ~amiSSU spre a pregat planulu relativu la re- Oradea-Mare, II. Aug. 1873 Die Red.! Sub impressiunea tristei intemplări a adormirii preabunului nostru Arebiereu Iosifu ,Selagianu, intrevenita la â. Augustu, veniu a vi communica unele dt raluri referitorie la acestu tristu evenimentu. Rentornandu Pr. S. Sa in Iun. 1870, de la Conciliulu Vaticanu, in carele addussesse cu sine si semnele morbului periculosu, care lua dussu in mormentu. La inceputu observasse numai o slabitiune de ochi, carea vise neci după cea mai accurata mânuire n’a, trecutu, un’a diagnosa mai accurata a arretatu că, caus’a reului face in morbulu renunchiloru, pentru a cărui vindecare i s’a recommendatu apele minerali de la scaldele epoli d’in vecinetatea Oradii-M. D’in acesta causa, in toti annii, asia si estu-tempu a petrecutu in băile eppesei mai multe septemane, pana ce in 24 Iuliu se-a re’ntorsu la Orade definitivu pentru a se pregăti la concursulu (primirea teologiloru si a seminaristiloru) escrissu in acestu annu pre 7. Augustu, spre ce scopu in 31. Iuliu a sî tienutu unu consistoriu preliminariu. In 2. Augustu d’intr’odata i-a cadiutu reu, si sierbitoriulu seu lu-află d’in intemplare in un’a d’intre orele pomeridiane zacundu josu intre mésa si scaune, unde cadiusse in urmarea slabitiunii ce pre neascetate lu a cuprinsu. După acestu casu repentinu ajutoriulu medicale fu îndemâna si patientului care nu-si perdusse semtirile au urmatu tote prescriptele. La 3. Aug. demineti’a incetandu-i parosaismulu semiiâ ussiorare, dar ahta dî (4. Aug.) la 3 ore postmerid. l’a cuprinsu de nou si cu mai mare veementia morbulu. De cătra sera, ordinariulu (mediculu Dr. Aug Maioru) parendu-i se dubla sortea Archiereului nostru, convocă unu consiliu med. care prescrisse medicamentulu cellu de pre urma. In 5. Aug. demin. patientulu se afflă agonisandu, la 7 ore i se administrară sacramentulu penitentiei d’impreuna cu Sviatecu. Intr’aceea i s’au taiatu arteri’a, si numai decâtu administrandu-i-se sacramentulu maslului, la a cincea ungere (cam la 8% ore) si-a datu sufletului manile Creatorelui. Asia s’a mutatu de la noi, angerulu paditoriu allu credintiosiloru concrediuti păstoririi acestui essemplariu allu vertutiloru archierresci carele sî in patulu doreriloru, si luptandu-se cu mortea, totu despre sortea si veritoriulu poporului seu eră ingrijitu. După adormirea Episcopului nostru diecesaru, la recercarea Y, Capitulu a sositu in Curtea epple unu assessoru allu tribunalului regescu ca sa assiste la obsigillarea odăiloru. In ante de obsigillare inse, se-a deschisu cass’a cu banii a repausatului in carea afflandu-se testamentulu lui epocalii, se-a lessu spre edificatiunea toturoru adatantiloru. In testamentu (scrissu cu man’a propria, in 11. Iuniu a. c., carele Vilu voiu tramite in scurtu) adormitulu a datu espressiune dorintiei salle, ca la actulu immormentarii să fie de facta Pr. SS. Loru, Părintele Metrop. si Episcopii suffr. a celloru doue diecese, (Logosiu, Ghierla) apoi despuse cu corpulu aeu selu în balsamedie medicului ordinariu Dr. Mayer. Scotiendu-se din cassa banii ndcessari pentru spesele immormentarii, au urmatu obsigillarea, apoi siedinti’a capitularia in carea acei 4.000 fl. d’impreuna cu chei’a cassei se-a concrediutu Dlui Canonicu Ioanu Corhanu insarcinatu cu arangiarea immormentării; b) testamentulu se-a concrediutu Doloru Canonici Vasiliu Nistoru si Dr. Ioanu Szabó, ca se-lu presentedie spre publicare, tribunalului regescu; c) pentru immormentare se-a defiptu Sambet’a, 9. Augustu. Despre ce in aceeasi dî se-a telegrafatu Pr. SS. Loru Metropolitului si Episcopiloru sufragani. Pr. SS. Par. Eppu, de ritulu lat. Stefanu Lipovniczky, a binevoitu a offeri resiedinti’a sa eppesca spre dispusetiunea Capiloru Provinciei nostre basericesci. Antâiulu respunsu se primi de la Pr. SSa Par. eppu M. Pavelu, allu Ghierlei, că va veni, precum si sosi in 8. Aug. — Assemene Pr. SSa Par. eppu I. Olteanu allu Logosiului respunse că va veni, dar prin altu telegramu d’in 8. Aug. face cunnoscutu, că serios’a indispusetiune de carea suffers de câteva dîile l’a silitu a se intorce de la gar’a câllii ferrate, recitus d ’un coupeulu in care se si assiediasse, dar se coborisse numai decâtu semtîndu-se cuprinsu de durerile morbului. (Pr. SSa intr’o scrissore adressata Red. „Fed.“ dîce „destulu de greu mi cade că nu potui plini acestu actu de ultima pietate cătra fericitulu Archiereu, de la care si eu am primitu darulu episcopiei“, etc. Red.) — Pr. SSa Metropolitan primindu telegrammulu de la Oradea-M. numai in 8. Aug. ser’a, respunse că ieste impossibile a se infacisiâ la 9. Aug. demineti’a. Deci Pr. SSa Par. Episcopu Pavelu, in 9. Aug. assistatu de totu clerulu centralu si fiindu de facta unu publicu nmnerosu si mai multi Preoţi d’in provincia, cari a venitu se deie mortului sarutarea d’in urma , a aretatu Creatoriului siert’a propitiatoria in repaustilu marelui Archiereu. La 9. are apoi pornindu d’in baserica cetedrala conductulu funebralu, cătra curtea eppesca, si luandu-se de acolo, langa ritulu