Federatiunea, octombrie 1873 (Anul 6, nr. 69-70)
1873-10-21 / nr. 69
ne intempina ctstiunea frecuentarii loru. Cum si in ce numeru frecuentedia tenerimea nostra gimnasiele rom. si neromane afflatorie in partile locuite de romani ? Sporitu-s’a pre in totalitate acestu numeru in annii din urma? Abia amupoté intari, din contra scimu, ca p. e. ingimnasiulu din Blasiu numerulu scolariloru a scadiutu cu mai bine de ‘/3 din cea ce era inainte de ast’a cu unu diecenniu, macaru că de atunci se impartu era si cipoii attragutori, de multi teneri fara midiuloce. Concedemu, că acestu scadiementu provine in parte si de la trecerea multoru luni la nouele gimnasie din Brasieu, Naseudu siBradu; numai câtu impucinarea acesta se observa si pre la unele gimnasie neromane, mai inainte multu mai frecuentate de studinti rom., de cum sunt eile asta-di. Pentru essemplu la gimnasiulu r. cat. din Clusiu abia absolve in tempulu de facta o tertialitate din acellu numeru de studinti rom., care absolvea inainte cu 9 —10 anni. E fapta că essistu tienuturi, si scrietoriulu acestoru cunnosce de acelle, din cari adi nu gasesci unu singuru june rom. tramissu la gimnasiu, scola reale si alte studie mai innalte, din cari tienuturi inse numai inainte cu pucinianii erau mai din fiacare satu si câte doi-trei studinti. Asia dare prima piedeca a aventarei instructiunei la romani să nu o cautamu aiure, decâtu in noi insine. Din noi insine să ne grabimu a o delatura, facundu-ne cu totii, preoţi, docinti, intrelleginti basericani si seculari de problem’a vietiei, fientiei si aspirariloru nostre romanesci, a indemna si capacita pretutindene si pre câtu mai multi economi rom. cu stare mai bunicica, ca să-si dă baiatii la carte mai innalta. Nu este communa, in care să nu affli patru-cinci economi de acestia, cari potu pre usioru supporta nesce spese de cortelu si familiatiune de vre 15—20 fl pre annu pentru baiatii loru dati la carte; cuce viptulu si imbracamentulu neci nu lu computu, deora ce aceste i trebuescu copilului si daca ar’ remané acasa ca pastoriu de oi si de boi, si cu acellu a-si viptu si imbracamentu lupote intretiené si la scola, alessu in classele inferiori si alessu in apropiarea cetatiloru, alle caroru terguri le visitedia communalii in fiacare septemana. Numai prin atari îndemnări si capacitări potemu spera, că din mai numeroşi studenţi rom. voru absolovi mai numeroşi gimnastele, si, ce e lucru principale mai numeroşi buni. Numai asia va inceta cu tempu, spre binele nostru si fericirea patriei communi, marea disproportiune, in carea stă adi numerulu studintiloru rom. cotra allu neromaniloru, comparatu cu numerulu locuitoriloru rom. in Transilvania cătra cei de alte natiunalitati. O impucinare de alta natura a scolariloru rom. pote observa omulu în clasele gimn. superiori, impucinare asiâdîcundu mai multu morale sî spirituale. Cum asia? Eta cum. Tenerii romani prin norme de regula implu scaunele celle d’antâiu din scola, in gimnasiulu inferiore romanasii devinu din ce in ce mai rari prin acelle scaune, pana ce in fine prin classele superiori numai ca raritate vedi câte unu june romanu occupandu acelle locuri destinse.Vorbimu de regula, onorămu esceptiunile. Să ne intrebămu inse, ce pote fi causa faptului preatinsu ? „Persecutarea din partea professoriloru romanofagi“ ni respunde unulu sî altulu. Pote fi si aceea ici sî cole , să ni se ierte inse, daca noi in generalitate, pre basca esperientiei sî din alte rațiuni fundate, dubitâmu despre adeverulu acellui assertu. Dirigintia in studie sî portare morale essemparie storce respectu sî de la contrariu, cu atâtu mai vertosu daca acestua e barbatu de altmintre cui tu, cum se presuppune si trebue să se presuppuna fiacare professoriu gimnasiale si de institute superiori. Dara alt’a e bub’a. Si sciti care ? Candu baiatielulu rom. vine antaî’a-data la scola, anim’a lui e cuprinsa de o anumita frica sisfiela, si asia, precum dîce si Scriptur’a, „timor foras expellit peccatum“ , baiatielulu nostru se porta sî invetia bine de minune prin classele normali. Ci passîndu in gimnasiulu infer., viati’a de scolariu nu-i mai este noua, nu mai porta frica asia de mare de professorii rigorosi; afara de aceea essîtu adesse cu pucina educatiune din sinulu familiei, mai dă sî prin societăţi stricatiose, sî ccca din eminente devine abia primasiu bunu. Că ce se alege apoi din atari teneri atunci, candu ajungu a fi „deaci mari,“ adeca in classele gimn. superiori de usioru de divinatu. Unii din ei cuprinsi si predomniti de marea domna lenea sî de alte passiuni contrasse precum : de joculu cărtiloru, bechieriele scl., parasescu studiulu candu se afflau acum pre aci la meta; annii viatiei loru petrecuţi la scola sunt estmodu immormentati, părinţii remanu cu multele spese resipite in ventu sî cu dorerossa desamagire. Alţii, de le succede a absolvi gimnasiulu intre mari doreri sî strimtorări, cu câtu remanu mai mari mediocrități in cunnoscintiele loru, cu atâtu i vedi mai pretențioşi. Colegii"»i"3Tümnee aru fi remediulu de capitenia allu ataroru relle. Dara dupa ce, dorere, nu despunemu de assemeni asiediamente, nu ni remane altea, decâtu ca părinții să alega si să inspectimedie mai cu mare grigia cortelulu copiiloru loru; era catechetii noștri gim. să tracte mai practicu relegiunea, aretandu, alessu juniloru din gimnasiulu superiore, cu modiu sî la loculu seu diversele pericle, cari in viatia ammenintia vertutea, pana anim’a-i e inca casta si neatinsa de borea veninosa a coruptiunei, să se scia feri de cursele nemoralitatei. Mai este unu peccatu, peccatu de frunte, spre care toti romanii cu micu cu mare, studinti sî nestudinti, ii clinămu, — peccatulu luesului. Ce e dereptu, trecură acelle tempuri, candu o pelaria négra de peru, unu sumanu coloritu negru, resce cioreci de panura alba seu de baba sî o parechia de calciuni cu turaci innalti formau pre la unele cursuri filosofice din tierr’a nostra vestimentele de parada alle unui studinte rom. Aceea inca numai ca fabula se mai naredia, ca studinti rom. miseri, dara serguintiosi, si invetiau prelectiunile la dubl’a lumina a unei lampe din stradele cutarei urbi. De alte necasuri si sufferintie scolaresci, intre cari s’a invertosiatu si otielitu caractrulu romanescu allu unui Gr. Sîncai, Gr. Lazaru, P. Maioru s. a., neci nu facemu vorba. Nu dorimu reintorcerea acelloru tempuri. Să nu ni se fee inse in nume de reu observarea dorerosa, ca o parte buna a junimei nostre scolastice de adi cu câtu mai pucinu seriosu si considera chiamarea din punfulu causei natiunali, imitandu frivolităţile claseloru mai avute sî, cu unu cuventu, jocandu prea pe domnisioria... Ci tem’a acesta are nu una lăture odiosa, dreptu ce nu intrâmu mai afundu in discussiunea ei. Cellu ce are urechie de audîtu sî minte de vntiellessu să audia, să precugete sî să intiellega, câ ce obiectulu attinsu merita cea mai seriosa precugetare precâtu din partea parintiloru, pre atâtu si a juniloru Studiosi. Intr’adeveru precugeta pre părinții mai cu stare la ce pericle espunu ei pre copilulu loru si câte anse de stricare morale sîfisica intindu, candu ccca asia numai de dragulumanei i-asemna summe annuali necredîbili? Cunnoscemu studinti rom. pre la universităţi, caroru a părinţii in orb’a loru iubire, li applacidedia si pana la 1000 fl. v. ai, ba sî preste 1500 fl. pre annu, respectivu pre 10 lune alle annului scol. Esxemplulu celloru opulinti attrage apoi sî pre ceialalti. Dara ce voru sei face attari teneri, daca, dupa ce prin atari spesiri ereditatea parintesca se va fi sleitu pana mai la nulla si voru fi passîtu in stadiuluviatiei practice, lef a loru nu va sui, pote nece la diumetate pre atâta?... Unu teneru pote pre usioru să se dedăe la traiu câtu de domnescu, dara pre deduse si la lucrulu, ostenelele, rutin’a si modrulu de a-si sci castiga acellu traiu in practic’a viatiei ellu insusi sîe sî familiei salle fietorie ? Amu poté face inca nenumerate considerări de natura acestora, ci să terterminâmu cu resumatulu, că scolele midiulocie din patria suntu reiați vu prea pucinu cercetate de juni rom.; era de aceștia părinții ca si alti chiamati portâmu prea pucina grigia, pentru ca junimea nostra să se educe de cea ce poftesce interessulu ei adeveratu sî binele natiunei sî aflu patriei. Processulu Bazaine. Din voluminosulu actu de acusa contr’a maresialului Bazaine, publicamu aci, conformu promissiunii din numerulu precedentu, urmatoriulu resumatu generalu, in care culminedia actulu de acasa: Command’a esserceata de maresialulu Bazaine nu s’a estinsu numai asupr’a armatei salle, ci si a fortaretiei Metiu. Tienendu armat’a sa in intrulu castreloru ocolite cu sfantiu, maresialulu a luatu asupra sa, pre langa datorinitele salle ca commandante de armata, inca si pre celle alle commandantelui fortaretii Metiu. Interessele fortaretiei si alle armatei au fostu astfeliu necessarmente impreunate si necontenitu incurcate unele cu altele. Acesta situatiunea si datu mesureloru luate de maresialu unu caracteru duplice. Investigatiunea a doveditu , ca maresialulu Bazaine indata la inceputu a contribuitu multu la perderea luptei de la Forbach. — Maresialulu a instelatu pre imperatorele : 1. prin aceea câ a amenatu retragerea armatei pana in 14 Aug.; 2. câ n’a stricatu podurile, ci le-a lassatu inamicului spre folosintia; 3. câ la erumperea sa din Metiu s’a folositu numai de unu singuru drumu, cu tote câ i steteau spre dispusetiune patru drumuri; 4. prin aceea, câ a datu ordenu a se tramite inderetru trenulu ausiliaru, care aducea armatei mediulocele de traiu; si 5. prin aceea, câ in 17 Aug. n’a mai continuatu marsiulu. Maresialulu Bazaine a trenutu in ratecire, cu privire la pusetiunea si planurile salle, pana in finea lui Aug. atâtu pre imperatorele, câtu si pre ministrulu de resbellu : 1. Maresialulu a incunnosciintiatu pre imperatulu, câ n’are provisiune si munitiune de ajunsu spre a-si poté continuă marsiulu, era in 19. Aug. si-a manifestatu intentiunea d’a erumpe câtra Montmedy, ^ceea ce inse nu s’a intemplatu, ci numai a sedussu pre maresialulu Mac-Mahon de a intreprinsu marsiulu câtra Maas. 2. In 26 Aug. maresialulu Bazaine — de si scia de plecarea armatei din Chalons, totusi incunnosciintia pre ministrulu de resbellu, câ i este cu nepotintia a sparge liniele inimicului; era pre de alta parte scrisse maresialului Mac-Mahon, câ le-ar poté sparge daca ar vră, inse cu tote aceste n'a facutu nice una incercare seriosa spre a veni intru ajutoriulu lui. Maresialulu Bazaine a abusatu de încrederea commandantiloru supusi lui, deorace in consiliulu de resbellu, tienutu la Grinort in 26. Aug. mai antâiu nu li-a spusu nimicu despre plecarea armatei de la Chalons, apoi 2. nu li-a impartesîtu depestele ce le-a tramissu la imperatorele si la maresialulu Mac-Mahon, si 3. a imprasciatu scirea, câ armat’a mai are munitiune numai pentru una lupta, cu tote câ sciea câ de la 22. Aug. s’a intregitu era si provisiunea. Maresialulu Bazaine, de si sciea ca decretulu de la 13 Oct. prescrie, ca se romana surdu facia de impartesirile din partea inamicului, totusi a provocatu pre generalulu supremu allu inamicului, că se-i dee desluciri cu privire la starea Franciei. Afara de acestea maresialulu Bazaine, dupa ce odata recunnoscusse noulu guvernu, dede ascultare proiecteloru de restauratiune formulate de agentulu Regnier, care sta in legatura cu Bismarck. Maresialulu Bazaine a spusu numitului Regnier chiaru si dîu’a, pana candu va mai avé mediuloce de traiu pentru armata, si prin acestea a descoparitu unu sicretu de statu unui indivdu, a cărui indentitate se lasa numai pre unu billetu de drumu din partea dlui Bismarck. Maresialulu Bazaine a amagitu încrederea generaliloru subalterni, in consiliulu de resbellu ce l’a tienutu in 10 Oct., si anume: 1. Nu li-a spusu nimicu despre negotiatiunile saile cu generalulu supremu allu inamicului, despre incidentulu cu Regnier, despre căușele plecării generalului Bourbaki precum nici despre mediulocele de traiu adunate in Thionville si Longwy. Assemenea i-a amagitu si in consiliulu de la 18. Oct. de-orace nu li-a datu se cetesca foiele adusse de generalulu Boyer, ci a voitu se-i seducă prin imprasciarea de sciri false, si se-i faca se creda ca Franci’a ce affla in cea mai completa anarchia, ca astfelu alta caile de scapare nu este, de câtu cailea interventiunii din partea imperatricei, cu care dinsulu lucră pro un’a si aceeasi mana. Dupa capitulatiune maresialulu Bazaine, in locu se remana in mediuloculu armatei salle, pentru ca in casu de lipsa se intrevina in favoiulu ei, dinsulu a fostu cellu d’antâiu, care a parasitu Metiulu. Dupa aceste si alte considerante consiliulu de ancheta este de parerea, ca este destulla causa d’a pune pre maresialulu Bazaine in stare de acasa, pentru ca a subsemnatu una capitulatiune, in urm’a careia armat’a sa a trebuitu se depună armele si se predée inamicului una fortaretia fara ca inainte de negotiatiunile de capitulare se fi facutui totu ce prescrie detorinti’a si onorea. — Acest’a este una crima carea se prevede, si pentru care se prescrie pedepsa in articlii 209 si 210 ai codicelui militaru. Acesti doui articli sunatastfelu: Art. 209. Este pedepsitii cu mortea, cu degradarea militară, orice guvernatoru ori commandante, care, datu judecăţii dupa avisulu unui consiliu de ancheta, este recunuoscutu culpabilu cu a capitulatu cu inamiculu si si-a predatu piatra ce i se incredintiasse, fara a fi desocatu tote mediulocele de aperare si fara se fi facutu totu ce i prescriă detori’a si onorea. Art. 210. Orice generalu, orice commandante allu unei truppe armate, care capituledia in campu liberu, este pedepsitui: 1. cu pedepsa de morte, cu degradare militară daca capitulatiunea a avutu de scopu de a face trupp’a se depună armele, seau daca inainte de a tractă verbalu seau prin scrissu, ellu nu a facutu totu ce i prescriă detori’a si onorea; 2. cu destituirea, in tote cellelalte casuri. 270 Vieţia naţionala in Comitatulu Solnoculu de mediulocu. „Unire in activitate si activitate in unire,decca devis’a ce si-au scrissu-o pre standardele loru bravii anteluptatori ai naţionalismului si românismului din comitatulu Solnocului de mediulocu. Si ce este mai frumosu in lume, de câtu a fi, a se luptă si a trai mulu pentru toti si toti pentru mnulu ? Ce este mai sublimu, decâtu candu fii unei naţiuni, purcedu mana in mana, in contrellegere si iubire fratiesca si se lupta umerui la umerut pentru interessele si drepturile mamei loru naţiuni ? O naţiune in altu careia si nu se ivescu nisce atari semne, cu totu dreptulu pote se contedie la prosperitate si înflorire si prin urmare la unu splendidu venitoriu. Ideea cea mai salutaria, cartea cea mai adeverata este acestea si pentru noi romanii din comitatulu Solnocului de mediulocu spre a ni poté esserce neconturbati drepturile concesse prin lege si spre a ni assecură essistinti’a nostra naţionala, cu unu cuventu, spre a ne conduce la fericire si limanulu doritu. Si multiaminta zelului inflaccaratu allu domnitoru Georgiu Popu , deputatu dietalu, Teodoru Popu protopopu rom., Dr. Nichita si Emericu Popu, advocaţi in oppidulu Zelau, acesta caile nu este pregătită deja prin infiintiarea Reuniunei politico-nationale a