Federatiunea, martie 1874 (Anul 7, nr. 17-21)
1874-03-03 / nr. 17
si acei deputaţi, cari după eventual’a intrare in cabinetu a lui Col. Tisza, se voru desface de corifeulu loru. Socotindu-se membri clubului deputatiloru nat. oppos. si cei 12 deputaţi sassi, care esaîra d’in partita deakiana, adeverat’a oppositiune resoluta, va numera unu trupu compactu de 75—80 deputati adeca cam câtu numerâ mai nainte centrulu stângei acum resipitu. — Partit’a de 48 tienu in 13. 1. c. la 10 d’in dî una conferintia, in localitatea clubului centrale opposit. Attitudinea dîarîeloru nemtiesci fada de crîsea unguresca. Dîariulu „N. Pressa lib.“ de Vienna esprime deplina recunnoscintia Monarcului pentru attitudinea sa costitutionale in crîsea magiare. Din contra „Vaterland“ consemte si aproba tienut’a respingatoria a bar. Sennyey facia de invitările ce i s’au facutu cu privire la intrarea sa in unu cabinetu de coalitiune. Sennyey are destulla potere, destulla auctoritate si prestigiu, pentru ca se-si pota essecuta programmulu seu, ca primu-ministru era nu ca „sluga la dârloga.“ Diverse. Rouher, capulu bonapartistiloru a plecatu de la Parisu la Chislehurst. — Academi’a francese a adusu unu conclusu, prin care concede lui Ollivier a partecipa la siedintiele ei. — Guvernatorele din Bilbao a incunoscintiatu pre presiedintele Serrano, că cetatea Bilbao se va apera eroicesce si cu tota energi’a, de ora ce are inca mediu-loce de traiu pre intrega lun’a lui Marte si parte si pre Aprile. — Soirile de la Berlinu spunu că guvernulu de acolo nu concede preutiloru catolici essilati din Elvetî’a, ca se se assiedie si se functiunedie ca preuti in Alsaci’a-Loren’a. — Starea sanetatii lui Bismark merge totu spre mai reu. Portu pre Harel Veitra. A avéa cineva mare, a capeta unu Statu resuflare pre mare de pre care se pota resufla pe tote mările pana pre Marea de Azoru de una parte si de cealalta pe tote mările si Oceanele pana in America ; a capetă resuflare pre Marea Negra si a nu voi FOISIOR’A. A. Estractii d’in datele statistice alle calletorîciului Profess. Ai Ionu Balasiescu in Turci’a. B.) Programma. Beseric’a Romana si scolele Romaniloru d’in Imperiulu Ottomanu. Cu tote aceste noi nu desperămu de locu, ba suntemu in deplina sperantia, că Domnedieulu parentiloru nostri, Domnedieulu Romaniloru, carele a sprijinitu pre Romani intr’atâtea calamitati, atatea secte, asia incâtu astadi se lauda cu formosulu nume de natiune romana, ce se computa presto totu la 15.000.000 si joca unu rolu destulu de formosu in mediuloculu poporeloru civilisate a Europei, sperămu dîcu, că aceliu bunu parente cautandu in mulţimea cea mare a fratiloru noştri: Romani de dincolo de Dunăre, va gassi pre vr’unulu, unu frate Romanu, adeveratu Romanu, nu numai de nume si de sânge, dar si de anima Romanu carele vediendu starea cea demna de compatimitu a nostra d’aici se va indură si cu poterea sa cea de la Domnedieu data se ajute confratiloru sei cei intru nevoi, — va benevola ni intende man’a sa de ajutoriu si ca unu altu Moise ne va scapă de perirea ce cu furia ne ammenintia. Cererea nostra care este? Din celle de mai susu arietate s’a vediutu că Episcopii greci cu una potere illusoria far’a fi aceea lasata pre ceva temeiu, si-au insusîtu numai de la sine supprematîa preste poporele crestine ortodosse orientale (Bulgarii si Romanii) ; dar bulgarii după mari ost mele scuturară jugulu Patriarchului fanariotu de pre capetele, loru remanendu numai naţiunea Romana, de carea dispunu ei in tote ca de o naţiune subjugata si asservita siesi, uneltindu tote mediulocele possibile de a o desnationalisă si a o greci, spre care scopu făcu scole gaacesci prin tote coltiurile locuite de Romane, ceea ce eo heterogeneitate. Ce trebue deci facutu pentru intempinarea reului ? După Hoffmann aceea si caile trebue urmata, „similia similibus, aequalia aequalibus. Ei voru prin scole grece se ne perda, noi sé li respundemu assemenea cu scole romane intre Romani, cari voru formă una homogenitate, numai scolele sunt mediuloculu de scapare si de mentuire, astă dar noi Romanii din Macedonia ceremu si ne rogămu : 1. Se ni se faca unu ajutoriu, ca in Bitolia (Monastir) care este capitalea Provinciei Macedonia si sunt 2500 familie romane, se pota redică una scola buna centrala romanesca: a) pentru băieţi, b) pentru copile sub una direcţiune solida de la care scola centrala apoi se se intinda, ca ramurile unui arbore, in tote partile, facandu-se prin tote communele romane scole poporale de băieţi si de fete cu dascali Romani pusi de poporu in fiacare locu si cari scole nu voru poté fi impedecate de nimenea, — neavendu nimenea a se amestecă la dinsele afara de Direcțiunea scoleloru Romane si cu Comitetulu scolariu din acea communa. 2. Ca una din monastirile celle mai incapatorie romane de langa Bitolia se se faca unu Seminariu a, teologicu, pregatindu pre tenerii cei alessi din poporu, cu dorintia de a se preotî in acea Eparchia b, dar’ totu aici ar poté fi si unu seminariu pedagogica pentru formarea institutoriloru necessari la scolele romane de prin comune. 3. La cererea ce poporulu declaratu Romanu din Bitoli’a o va face de totu liberu, fara a fi de cine va impiedecatu seau ammeninti^tu, i se va da din besericele romane un’a ce-si va allege si care i va placi, unde in locu de grecesce, cum s’a slugitu pana acum se va face servitiulu divinu numai in limb’a nationala romana. Si acea beserica se va destină peatru „Beserica Catedrala romana a Eparchiei Romane din Macedoni’a. 4. Ca in tote communele romane, Ro- manii cari se voru declară de atarii si voru cere a-si avé limb’a loru romana in beseric’a si scol’a loru comuniaa pre care scóla si beserica ei o sustienu si o platescu acestia se pota face acesta declaratiune libera fara a fi de cineva impedecati si ammenintiati. 5. Că Romanii din Imperiulu Ottomanu, ca națiune destullu de numeroasa, — din căuşele mai susu arietate, adeca că națiunea romana si limba sa naționala romana preste totu loculu este de clerulu fanariotu grecu despretiuita, batjocurita, persecutata, si cu totulu scosa si alungata din scolele si besericele acestui poporu romanii, si înlocuita in tote communele romanesci cu una străină, cu cea grecesca, care fapta criminale si nedreptate atâtu de pagubitoria făcută Romaniloru, nu este numai motivulu cellu mai insemnatu ce impedeca desvoltarea intellectuala si morala a spiritului nationale din acestu poporu, dar ce e mai reu si mai periculosu, că e făcută de greci cu intentiune de a demoralisă pre tenerii copii Romani ce invetia in aceste scole grecesci, avendu de scopu pre Romaniai desnationalisă si cu totulu ai greci, cum s’a urmatu pana acum si din nenorocire se urmeza preste totu loculu. Aceste motive destullu de grelle si de importante, din nenorocire avendu-le de base, — noi Romanii locuitori in interiorulu Imperiului Ottomanu ca se traimu era se nu perimu: avendu naturala necessitate in scolele si besericele nostre nationale de limb’a nostra naționala romana, stabilimu de asta di înainte intre noi una: Erarchia besericesca naționala romana cu una Administratiune era si cu totulu naționala si independinte de nimenea, neci de Patriarchulu grecu, deci de Esarchulu Bulgariei, ci după cum besericele acelloru doue națiuni: Grecii si Bulgarii, fiacare in parte forméza „Erarchia nationale, da sine si cu totulu independente si nesubordinate, un’a alteia, astă, si cu aceli’asi dreptu pretinde si natiunea romana din Imperiulu Ottomanu ca Erarchia besericei romane se fia nationale, si cu totulu libera si independente si autocefale ocarmuindu se numai de sine, prin Sinodulu seu nationale Romanu. — Urmeaza dar că, fiindcă acestu poporu este Romanu, si limb’a lui nationale Romana, si beseric’a lui se fia nationale Romana in care servitiulu divinu se va celebră in limb’a naționala romana de preoti Romani. Totu assemenea si téte scolele communale destinate pentru copiii acestui poporu romanu, fiindu scoale nationale romane, urmeaza ca limb’a principala (vernacula) dintr’insele se fia cea nationale romana. Dan tote aceste urmeaza că: Beseric’a naționala romana de adinainte se va chiamă „Beserica nationale autocefale Ortodossa Romana,“ cu unu capu spirituale in frunte, ce va portă titlulu de Esarchulu besericei nationale autocefale Ortodosse. Romane , era credinti’a acestei beserice nationale Romane , va fi basata pre s. s Canone alle ss. Sinode ecumenice alle besericei orientali allu careia capu este Isus Christosu. — Si Sinodulu seu de care acesta Ierachia a besericei natiunale romane se va gubernă, fiindu compusu din barbati clerici si laici omeni demni, distinsi pentru a loru capacitate si onestate, alessi de Sinodu din sinulu poporului Romanu, se va numi. S. Sinodu allu besericei nationale autocefale ortodosse Romane. 6. Beseric’a nationale romana din Imperiulu Ottomanu, pentru bun’a ei gubernare si regulata administrare, va ave una capu spirituale in frunte, unu Metropolitu cu titlulu de „Essarchulu besericei nationale romane,11 cu Resiedenti’a in Bitoli’a (Monastir) Capital’a Macedoniei. — Essarchulu Romanu va avé cancelari’a sa si unu Consistoriu, de care se voru dirige Seminariele clerului teneru, si directiunea suprema a scoleloru romane. Esarchulu va fi firesculu presiedente allu Sinodului. Episcopii Romani,, cei ce se voru rândui pre la locurile tre- 376 se profite de unu asiă mare lucru, a nu voi se se folosesca de comunicare directa cu tote mările, a nu voi se-si faca portu pre Marea-Negra, este absurdu, este ne-intiellessu, este a se duce, acestu Statu care nu se folosesce de unu astă lucru, nu scie se se folosesca de nici unu bunu allu seu, ori câtu de mari ar fi bunurile ce are si cari i se voru mai da. A spesă câtu am spesatu cu drumuri de ferru, de la o margine a tierrei pana la cealalta, cu diferite ramificatiuni; a ni face retieau’a drumuriloru de feru preste totu tierr’a; a nu face junctiuni in tote partile spre occidentu si a nu caută se damu resuflarea acestoru drumuri de ferru si la umuportu pre Marea Negra, prin proprietatea Stasului chiaru, care possede Mare; a se mai vorbi chiaru si de alte junctiuni, totu cu Austri’a, cu care mai avemu doue, si Domne foresce! după acesta visita la Petersburg, se nu ni se impună fără se mai fia cine se se oppuna ; in aceasta situatiune, se nu ne grabimu se ni facemu cu o dî mai nainte portulu pre Marea Negra, este aberratiune generale, de risu si de plânsu tot-de-o-data. Cercetări preste cercetări s’au facutu, ingineri preste ingineri s’au tramisu acolo spre studiu, spese cu planuri .reste planuri s’au facutu, tote reporturile din ministeriu formeza dosarie, si lucrulu stă pre locu. Podulu de ferru pre Dunăre, se impedica, se dîce, pentru că Turci’a nu bar voi, si trebue, vrendu ne-vrendu se ne prefacemu că credemu, precum trebue sé credemu candu ni spune ministrulu financieloru că sunt împroprietăriți cari, reclama preste diece anii de la improprietarire că li s’ar fi datu prea multu pamentu si că trebue sé li se mai iee precum ni spune că însurațiii nu voiescu împroprietărire! Se credemu tote acestea si se lassamu se le desmintia timpulu. Dar cu portulu la Marea Negra cine se impotrivesce? Cine reclama contr’a lui? Cine pote se reclame contr’a unei lucrări a nostre pre proprietatea nostra ? — Cine altu de câtu noi, lenea nostra, ne-cugetarea nostra, ne-interessarea nostra de totu ce nu ar avé interessu strainulu, pentru care n’am poté merită unu „bravo“ de la străini. Nu desperămu candu dicemu acestea. Avemu firm’a convicțiune că d-nulu Cantacuzino, ministru allu lucrăriloru publice, va urmă cu activitate acesta lucrare începută de predecessorele seu si i va pesă prea pucinu de tote cellelalte pre cari le ceru mai allessu străinii, pre langa acestu lucru datatoru de vietia Statului Romanu. Multu bine ar face, d-nulu ministru Cantacuzinu, cu o dare de sama sincera si leala, precum are d-lui obiceiu se-si faca dariie de sama; multu bine ar face, ministrulu lucrăriloru publice Cantacuzinu, totuloru si dlui in parte, cu o dare de sama de starea lucrăriloru pentru acestu portu. Venimu dar, pentru a diecea ora, si vomu veni chiaru si pentru a suta ora se strigamu: Portu pre Marea-Negra! Portu pre Marea-Negra! Portu pre Marea-Negra ■ C. B. (Tromp, Carp.) Simleulu Silvaniei 8/3 1884. Onorari. Redactiune! Intelliginti’a, precum si poporulu romanu din comitatulu Crasn’a in decursu de 20 anii avura far’a norocire de a vedé infruntea loru in person’a Dlui Dem . C o r oi a n u, fostu vicariu for. acum canonicu, la beser. catedr. d’in Grherl’a, pre unu omu de anima, conducatoriu desceptu care cu manier’a sa plăcută si tienut’a sa politica, pre candu de o parte storcea respectu si din pepturile inimice, de alta, prin innascuta-i afabilitate sciea a complana collisiunile, a impaca certele si a linisci spiritele conducandu-le in directiunea dictata de o animaromana. Sub conducerea acestui barbatu intelliginti’a si preste totu, romanii din Comitatulu acestua formau unu corpu solidu, care la tota occassiunea arretă semne de viétia. Cătra finitulu annului 1873, inse amintitulu conducatoriu, după meritele salle tardîu, pentru noi inse prea de tempuriu fu inaintatu la demnitatea de canonicu, si asia miscatu din mediu loculu nostru. Acum romanii din giuru si din centru se întrebau petrunsi de o grige pentru venitoriu: pre spiritulu solidarităţii romane va intre noi si după depărtarea factorelui principalu ? Si temerile se pareau întemeiate incâtu corpulu pana aci solidariu da semnele unui cadavru, din care, espirandu poterea vitale, se pregatesce a trece in aromele din carî a fostu compusu, căci cu occasiunea adunarei gen. comitatense tienuta in primele dîile alle lunei Nov.an. tr. venindu caus’a vice-comitelui la desbatere, in privinti’a careia eramu cu totii interessati, se se decidă in favorea vice-comitelui, cu atâtu mai vertosu, pentru că si pana aci o amu spriginitu, si semitulu de dreptate, continuitatea tienutei romaniloru, precum si inteteressele locali asiă au pretinsu si pretindu. In amintit’a adunare inse partit’a causei, — la care pana aci apartieneau si romanii, dintre cari cu asta occasiune multi lipsiau, cei de facta se retrăgeau — nefiindu pregătită, caus’a interessata a trecutu de scandalu, si s’a decisu pre neasceptate in defavorea vice-comitelui. — Si acum se vedi din partea partitei invingatorie condussa de passiune: risete in pumni, surrise sarcastice si o condemnare a invingatorelui cu intentiune reutaciosa, de care anima semnitoria, in consciinti’a dreptății salle, nu potea remane neattinsa. Acesta maniera despretiuitoria, a careia taisiu eră indreptatu in deosebi contra intentii gintiei romane, care se vedeă a fi desbinata, — ne a lovitu fara crutiare pre toti, inse cu unu effeptu salutariu, (adeca nu strica câte odata se ajuiga cu tîtulu pana la ossu. Red.) căci a resuscitatu semitulu necessitătii pentru sustienerea si unirea intre romani, in urm’a careia la inceputulu annului cur. intelliginti’a romanu conchiamata prin D. protop. Vicasiu, adunanduse in numeru frumosu si cunoscând ,si smint’a numai decâtu si-a formulatu programm’a după care este obligatu fiacare pre cuventulu seu de onore a collucră la totu ce pretinde dreptatea preste totu si interessele nostre in deosebi. Si că in unire suntemu tari, ne-a convinsu si mai deplinu adunarea gen. comit, tienuta cu inceputulu lunei curente, in care discutendu-se mai multe cause do interessu publicu, tote s’au resolvitu după asceptare, căci romanii condussi de unulu si acellu -