Federatiunea, martie 1874 (Anul 7, nr. 17-21)
1874-03-03 / nr. 17
a-si spiritu, uniti in cugetu si in semturi, cu voturile loru au apesatu cumpen’a in partea dreptății. Cu acesta occasiune destinulu si-a schimbatu mesur’a, caci cei mai nainte ingantati in cunnoscinti’a debileloru salb poteri arretau numai schintoau’a focului aprope de a se stinge. Multiumita intelligentiei romane, care scie a pretiui cuventulu de onore, si in deosebi Dlui protop. Vicasiu, care a contribuitu la effeptuirea unirei, — ce, dee ceriulu, se duredie pana va trai romanu pre acestu pamentu! Acestua e punctulu d’antâiu de interessu comunii. — Allu doile precum urmédia: Romanii din acestu comitatu nici la una occasiune n’au resuscitatu cestiunea de nationalitate in modu essacerbatoriu. Petrunsi de spiritulu pacinicu, in consciinti’a dreptei loru cause, au fostutotu deaun’a condussi de necessitatea bunei intiellegeri, cu collocuitoriele natiuni. Nu asia vnse o parte dintre magiarii din acestu comitatu. Acestia sedus si de câteva auctoritati după nascere (Uniculu titlu. Red.) si fara occupatiune, nu inceta a tiesse la intrige, si a misca tote spre a sterni ura si invidi’a intre aceste doue eleminte pana aci pacinice, si precum se vorbesce, in tempulu mai din urma, trecandu chiaru si preste legile bunei cuviintie au mersu pana acolo, câ pre acei connationali ai loru, cari votédia cu romanii — de si causa e drépta —i dechiara de trădători, — si ca ar essiste ceva contractu in intiellessulu caruia ar fi oblegati pe ono- rea patriotica (!) a se aliă in contr’a roma- niloru! Inse doritulu resultatu s’a frantu in I caracterele aloru cati va omeni de capaci- I tate si de buna conduita. — Totusi roma- I nulu trece de agitatoriu si reu patriotu ! I Pana candu provedinti’a nu va redicâ I velulu cellu intunecosu ce inadusiesce con- I vingerea adeverata, cu interessele msu I commune si numai in intiellegere si stima I reciproca voru fi in stare a redicâ la culmea I cuvenita patri’a nostra communa. I In urma inchiaiu correspundinti’a mea I dorindu ca ur’a si invidi a sé nu-si afle I succu nutritoriu in animele nostre ! I P••• buintiose preste besericele Romane de prin provinciele Imperiului Turcescu, voru fi suffragaDî Esarchului si firesce membri ai Sinodului besericescu nationalu romanu. 7. Ierarchi’a si va infiintia una tipografia a ei pentru tipărirea cârtiloru besericesci cu litere latine si introducerea limbei, îndreptate. Aici se voru tipări si cârtile didactice necessarie pentru scolele romane. Totu aici se va da si unu dîariu romanu literariu-filologicu si archeologicu, scrissu fiindu mai vertosu in dialectulu macedonicu. 8. Este cunnoscutu ca societățile, assotiatiunile, reuniunile, comitetele (seau vercum se mai chiama) pentru diverse întreprinderi ce tindu pentru interesse communi sunt atâtu de folositorie, in câtu infiintiarile loru nu se potu din destulu laudâ, unde multi, (câte una data forte multi) de si une ori contribuescu numai câte pucinu, dar inse daca (viribus unitis) acestu pucinu se stringe de la multi, si in mai multe rânduri si daca summele adunate, se economisedia bine pucinulu acestua cres ce si se maresce si cu tempulu se fa e multu. — Pe ceste base I intemeiandu-ne si noi ne-am decisu a infiintia in Bitolia, Capetalea Macedoniei, una assemenea reuniune sub titlulu de: „Societatea Romano-Macedona, pentru intemeiarea I latîrea si cultivarea limbei romane intre Ro- I manii din Imperiulu Ottomanu, — alle cărei I statute se elaboredia, si apoi ee voru da la I lumina tramitindu-se fratiloru Romani in I tote regiunile cu fratesca affeciune rogati I fiindu se primesca salutările cordiali din I parte-ne si se ne spriginesca. I g) In Bitoli’a (Monastir) Capitalea Pro- I vinciei Macedoni’a, afara de scolele 2 (doue) I primărie de băieţi si 2 primărie de fetitie, I tote acestea prin suburbie, in centrulu ora- I siului se va face una scola mare secundaria I seau gimnasiu, langa care voru fi si câte I Una scola elementaria de băieţi si de fete). I Langa Grimnasiu voru fi si doue classe pre- I parandiali spre formarea de institutori si I doue de institutrice pentru scolele poporali romani cu nei dreptulu instrainati. Leurdin’a (Marmatî’a) in Dec. 1873. Pnorali. Redactiune! Semitulu de romanu mi-impune a suleva si improspeta una causa carea de si eminente naţionala, pare totusi a se fi datu uitării. După arretarea stematismului Diecesei rutene a Muncaciului, an. 1857, adeca candu s’a efeptuitu incorparea parochieloru rom. ungurene la nou infiintiatea diecesa a Gherlei s’a intemplatu ca, cu vetemarea si călcarea legii de egala indreptatîre a tuturoru , confessiuniloru, si cu desconsiderarea parintescei si nobilei intentiuni a bunului nostru Domnitoriu, ca fiacare credintiosu se stee sub unu episcopu de confessiunea si nationalitatea sa, s’a intemplatu dîca, cu multi fraţi dulci de ai nostri inca si asta-di se tiemu de diecesea Muncaciului; si astfelu, spre cea mai mare dauna a naţiunii romane sunt espusi periclului d’a-si perde limb’a si d’a se desnationalisa. Mi iau deci libertatea a presenta onorab, publicu cetitoriu unu estractu după stematismulu menţionaţii, relativu la parochiele romane, cari si asta-di se tiemu de diecesa Muncaciului, si anume : 1. In Birou, satu cu 423 sufflete; limba : romana si magiara; parochia curatu romana. 2. In C a 11 a u 1 u S e m i n u l u i (Kálló- Semjén) satu cu 915 sufflete; limb’a: romana si magiara: parochia curatu romana, unde si mosiulu meu, Stefanu candu-va Simonyi, a funcționată ca parocu romanu. 3. In N a p u-D o r u , satu 373 sufflete; limb’a: cea magiara; cu tote aceste inse e parochia curatu romana, unguri de confesgr. cat. nu sunt in tota monarchi’a ostrungurusca. 4. In Calâuu-micu, satu, 296 sufflete, fiindu ca aici este numai filia, limb’a nu s’a notificatu, inse este communa curatu romana. 5. In Pazonu, satu, 159 sufflete limb’a este cea magiara, inse cu tote aceste parochi’a e romana. 6. In C o t a iu, satu cu una poporatiune de 346 suf.; se vorbescu limbile: romana, magiara si rutena; parochi’a curatu romana. 7. In Do r o gu u-Ru s si 1oru, oppidu cu una poporatiune de 7590 sufflete; se vorbescu limbele : romana, magiara si rutena. Aici totu-de-un’a a fostu unu parocu russu si duoi cooperatori romani, firesce prin abusul după dreptu si dreptate trebuia sé fia unu parocu russu si altulu romanu, fiacare cu cooperatorulu seu. 8. In Fejér tó, oppidu cu 1400 sufflete , se vorbescu limbele : romana, magiara si rutena; si aici se affla parochia curatu romana. 9. R u t i n u, oppidu cu 2039 locuitori; se vorbescu limbele: romana, magiara si rutena; parochia curatu romana. 10. Muntenu-Satmariului, oppidu cu 612 locuitori; se vorbescu limbele : romana, magiara si rutena. Aici prin abusulu russiloru numai cooperatoru romanu a fostu totu-de-una. 11. Száraz-Beregh, satu cu 1119 locuitori; se vorbescu limbele : romana, magiara si rutena. Aici inca se afla parochia curatu romana. 12. Costeiu (Róna-Szék), satu cu 701 sufflete, in care se vorbescu limbele : romana, magiara si rutena; se affla parochia curatu romana. Din acestu estractu, seosu din unu documentu strainu, adeca chiaru din stematismulu diecesei de Muncaeiu, la carele eu n’am adausu decâtu observatiunea basata, câ in tote aceste sate si oppide se affla parochie romane, musioru pote se veda ori si cine, ca acesti frați ai nostri sunt cu nedreptulu instrainati, si ar trebui ca fara amanare se se incorporedie la diecesea romana de Gherla. In specie inse numai in Dorogu ar trebui se se numesca unu parocu romanu si unu cooperatoru romanu, assemene si in Munteulu-Satmariului unu parocu romanu, după cum au fostu totu-de-un’a, chiaru si sub Russi; si acest’a ar trebui sé se intemple câtu mai currendu, câci ar fi unu mare pecatu a lassu si mai departe pre frații noștri intr’o eparohia străină, in man’a unoru omeni cu totului străini de neamulu si limb’a nostra. Dreptu aceea, pre callea pressei naţionale făcu apellu la consciinti’a toturoru Romaniloru , la domnii deputaţi dietali romani, la prelaţii noştri si deschilinitu la Pr. Sta Dlu episcopu allu diecesei nostre de Grherl’a, carele subvandu acesta causa la locurile competente, avemu firma sperantia ca o va si duce la una resolvere fericita, precum din amore câtra sangere scu, in mai angusta sfera de activitate, ca fostu vicariu in Marmatîa, a datu cea mai maretia si eclatanta doveda in acesta privintia prin restituirea parochiei romane din Sigetulu Marmatîei, carea inca pre nedreptu se tienea de diecesea Muncaciului ;* era acuma ca episcopu va poté si cu mai multu si imbucuratoriu effectu lucră la realisarea dorirei nostre. Connoscundu anima, zelulu si activitatea neobosita a P. SSalle, avemu, dicu, firma sperantia, cu acelle parochie romane cari se tienu de diecesea Muncaciului, in tempulu cellu mai de aprope se voru incorporă la dieces’a romana de Gherl’a si astfelu voru scapă de periclulu desnationalisarii in care se affla fara vin’a loru spre datn’a si dorerea nostra communa. Asie a facutu si episcopul u ruteanu de Muncaeiu cu Distrenii si Frumosenii, i-a ecosu de sub jurisdictiunea parochiei Petrov’a si a diecesei Gherl’a si a facutu parochia russa Ce dara pote sé fia pentru unulu ecuitabilu si dreptu pentru ce sé nu pota fi si pentru cellu-alaltu, numai vointi’a si activitatea se nu lipsesca. In fine nu potu a lassa neattinsa impregiurarea, câ pote onor. cetitori voru face intrebarea, câ pentru ce acesti frati ai nostri, cu nedreptulu instrainati, vorbescu si limb’a magiara si rutena? — Ecca pentru ce: Cu ungurii sunt vecini, si prin contactu si conversatiune si-au insusîtu limb’a loru, era cea rutena numai atâtu o cunnoscu, incâtu episcopii russi dandu-li preuti russi (precum faceau si cu noi pana eramu suppusii loru), din egoismu si zelu d’a rutenisă acesti preuti au introdussu prin ritu si limb’a rutena in besericele romane, prin cetare au vetemnatu si lovitu sentiulu si consciinti’a romana a fratiloru nostri cari, ca si toti romanii buni, se insufletiescu si 377 * prin communele romane (vedi Nr. 2. Seminariulu pedagogicu.) (Fine.) Starea Romaniloru d’in Serbia. Ca pendinte la celle de mai susu, adaugemu unele date ce ni se impartesera la an. 1868, de unu Calugaru cu numele P. Drassinu, originariu d’in Banatu, care la an. 1866. trecandu Dunarea spre a merge in Bulgari’a petrecu câtu va timpu in Serbi’a si anume in districtulu Negotinului, locuitu mai mare parte de Romani. Acestu calugaru nechironitu, avendu numai minores ordine’ si binecuventare de la repausatulu Mitropolitu Alessandru Siulutiu, merse insocitu de fetiorulu seu Petru, care sciea carte, in Bulgari’a, ca missionariu cu scopu d’a smulge pre romani de sub hierarchi’a grecesca prin trecerea loru la religiunea gr. cath. Cerculu primeloru salle încercări fuse in trenutulu Rusciucului unde romanii d’in locu si satele învecinate fu primiră cu bucuria cerendu de la d’insulu cârti romanesci. Fetiorulu seu se si assiedia ca invetiatoriu intr’una communitate curatu romanesca. Dar fiindu ca omenii cereau ca se li celebredie st liturgia in limb’a rom. Calugarulu ne avendu acestu daru si dorindu forte a lu ave, lassandu pre fiiulu seu acolo se intorse la Blasiu, unde sollicita de la noulu mitropolitu Ioanne, chirotoni’a sa, ceea ce vise d’in caus’a ignorantiei si lipsei cunosciintieloru teologice (calugarulu abia soiea ceti) i se refusâ. Deci plecă la Pest’a unde atarui la ministeriu a i se da permissiunea d’a cersî pre teritoriulu dieceseloru gr. cath. d’in Ungari’a si Transilvani’a cu scopu d’a aduna bani pentru fondarea unei scole romanesci in Bulgari’a. Permissiunea i se dede prin intrevenirea unui deputatu, si calugarulu Drassinu, — cunoscutu negressîtu multoru a d’intre onorari. nostri cetitori, — plecă d’aici, cutrierandu tote diecesele romane gr. cath. si apoi intorcandu-se era in Turci’a, spre a continua oper’a sa de predilectiune: a converti pre romanii d’in Turci’a la religiunea gr. cath. singurulu mediu-locu, — precum dîcea d’însulu, — d'a-i scapă de grecire si bulgarire, adeca de desnationalisare. — Cu occa3i’inea petrecerii salle aici (la an. 1868) mi narrâ urmatori’a intemplare: „Acusu doi anni (1866) la Augustu me afflamu in Serbi’a aprope de Negotinu in monastirea de la Bucov’a, unde sosisse calugarulu serbu Euerchiu, catechetu tramissu d’in Beligradu, ca se assiste la essamele prunciloru si se-i asculte d’in religiune. — Acestu calugaru d’impreuna cu dascalulu de la Mihailovatiu, fetioru allu protopopului de la Crusievatiu, fusera la prandiu ospeti ai Igumenului Iosifu, de a cărui ospitalitate avussemu si eu parte, câteva dîile. Sub decursulu prandiului vorbindu-se despre resultatulu visitatiuni la essamele prunciloru, intre altele dascalulu dîcea, câ are in scola 200 prunci cu cari se muncesce i înfrunta, i bate, etc. ca se nu vorbesca decâtu serbesce, dar ei n’appuca a essî bine d’in scola si, telharii, începu numai decâtu a vorbi romanesce! Apoi că fetele romane măritate după serbi romaniseza cas’a, era romanii nu ieau Serbe. —Nu me potu conteni sé nu amintescu ad „per incisum“ ingenios’a observatiune, ce intr’una conversatiune avuta cu câtiva deputați Croați, mi-o făcu mulu, care admiră poterea de assimilatiune a elementului romanu. „Voi, românii, dîsse, nu numai pre serbi, bulgari, etc. dar si pre cei mai greu de assimilatu, pre judani ceea ce numai poporeloru celloru mai civilisate succede, ci acesta prin femeile vostre“ Lassu on loru cetitori ca se judice asupr’a lucrului. Faptu este câ macedono-romanii numai femeiloru potu multiami conservarea limbei rom. — Recens.) — Audîndu eu (continuu Drassinu aceste si assemene, nu m’am potutu conteni d’a nu face întrebarea „Bine Creștine, dar pentru ce ieau Serbii fetele de romanu ? — „Pentru câ-su bune lucratorie sprintene si frumose, era serbele sunt si mai pucinu frumose, si mai pucinu lucratorie.“ — »Apoi de ce ve plângeți dara in contr’a romaniloru si a romanceloru ?“ — „De cel? Bre, de acea, câ romanii in tierr’a nostra serbesca nu voru se se faca serbi, dar lass’ ca vomu face rogare la Cneazuli (principele), ca ori se-i scoția din tierra, ori se-i strivesca!“ — Mahnitu in suffletulu meu de atât’a reutate a omului, ce se dâcea dascalu, i-am observatu cu tota sfiel’a : „N’ar fi pre mai potrivitu, Domnule, ca se-i lasati a invetiă in limb’a loru cea romanesca?“ — Supprinsi de acesta observatiune, si catechetulu si dascalulu me intrebara : nu cumva si eu sum romanu ? Respundiendu-li câ da, me apostrofară, câ pentru ce nu li—o spusei d’in capulu locului, câ ci n’ar fi vorbîtu astfelu in audiulu meu. — Igumenulu Iosifu, care sub timpulu discursului nostru stetesse passivu, fara a scapă unu cuventu, luandu-me, după mesa, in chili’a sa, se făcu bagatoriu de sama, ca amblandu prin asta tierra, sé nu-mi mai permittu a vorbi ca „adineora,“ câci s’ar poté sé mi se intemple vre unu reu, apoi adause in limb’a romanesca : „Eu inca sunt romanu de nascere, dar nu cutediu a me arretă, câci n'asiu mai mancă pane serbesca!“ — Drassinu mai narrâ modulu de procedere allu Serbiloru, intru a serbi tote nomenclaturele romanesci alle locuriloru, omeniloru, etc. Astă d’in Stanoternu făcură Cosiav’a, d’in Prunisioru, Slivaciu, d'in Traila, Ziva, etc. — Adeca Serbii, scumpii nostri correlegionari cu tota sant’a ortodochsia si pravoslavnicia, ce ne lega de d insii, sunt mai ai dracului decâtu chiaru si Asiatii nostri d’aici. Apoi se mai dîci „callu verde, serbu cu minte?“ ba se taci si se dîci numai a dou’a parte „ciocârlia cu rochia, siorece cu palaria“ si se te padiesci bine, ca se nu te audia cum va puii cei de rația potcoviți grossu cu ortodochsia in redactiunea „Telegrafului“ serbescu d’in Sabitulu romanescu. U.. U..