Federatiunea, aprilie 1874 (Anul 7, nr. 22-30)

1874-04-02 / nr. 22

nii unguri, cari tienu aste de tare la libertate si la independinti’a patriei loru, facia de naţionalități sunt tare avari si egoişti. Ce e dreptu, prin cuvinte late ei promittu ceva, inse candu ar fi vorb’a de datu, atunci ni-ar dîce „na nimic’a, prinde bine.“ Inse ca totusi senu apparemu nedrepţi facia cu bunele intentiuni si sincerile promissiuni alle acestei partite, vomu inregistra aici intregu punctulu referitoriu la cestiunea de naţionalitate : „Referintiele de naţionalitate — duce manifestulu — ceru imperativu ca locuitorii de limbe differite se nu perda din vedere dreptulu si cuviinti’a ce o au unii facia de alții. Noi recunnoscemu cu plăcere dreptulu fia-cărei naționalități, d’a-si sustiene si desvolta naționalitatea sa, si dorimu ca fia-care locuitoriu al lu tierrei se se pota bucura de unu asie gradu de libertate si buna-stare, in câtu sé nu aiba nice cellu mai micu cuventu d’a duce, ca acesta patria este străină. Inse din unitatea territoriale si politica a tierrei nu potemu sé sacrificamu nice câtu e negru sub unghia... Restituirea independintiei de statu a Ungariei este neaperatu necessaria ciiaru si din punctu de vedere allu cestiunii de nationalitate, de orace in impregiurarile actuale statulu n’are destulla auctoritate înaintea locuitoriloru, cari si asta-di tieru, si cu totu dreptulu, că statulu ungurescu este subordinatu guvernului din Vienna.“ Acestua e, in essentia, manifestulu prin care nou’a partita oppositionale se adressedia catra toti locuitorii tierrei, ca acestia se se gruppedie in giurulu ei si se-i dee mana de ajutoriu in lupt’a pentru restituirea independintiei Ungariei. Si lucru firescu, pre romani inca i provoca a pertecipa la acesta lupta, inse cu părere de reu trebue se marturisimu, că n’avemu nici cellu mai micu motivu d’a ne sufuriâ pentru recastigarea independintiei complete a Ungariei, si nice pentru sustienerea ^umbrei de statu ungurescu de asta di. Contra-observatiuni la observatiunile refrangatorie alle dlui dr. Vas. Popu făcute in Nr. 19. „Federaţia, c. Nemicu nu urescu omenii mai tare de câtu adeverulu — dîce unu renumitu barbătu de statu allu Franciei, adeveratu este dara proverbiulu cu „dreptatea ambla cu capulu spartu.“ Pote câ pentru aceea si dl. dr. Vas. Popu passî cu atât’a gravitate a se incerca sé refranga spusele din estrassulu epistolei melle private vnse in darnu, câci adeverulu .... remane in vécu — dice scriptur’a. Ca sé nu remana dl. dr. in convingerea FOISIOR’A. FRAGMENTE din Nou’a Carte a intielleptiunii de B. Antoninu Roques Dr. Barbu Constantinescu. CARTEA. I. Cugetări asupr’a instructiunei, educatiunei, ignorantiei, studiului si muncei.—Consilie si precepte. — Florile nemurirei. — Ciorc&rlanulu. Asia de pacina ce este sciinti’a omenesca pre acestu pamentu, este asia de intunereu, cerulu se acopere de atata umbra, in câtu antâia datoria este a invetia. Sciinti’a lucesce, ea este o stea. * * * ** Vieti’a este o scola, in care mergemu in tote diliele. Pe catu timpu traiesce omulu, invetia mereu. Intre seraeii din acesta lume Domnediu scie daca numerulu loru este mare ! Miseri’a inse cea mai mare este aceea a ignorantului. A voi nu este totu deaun’a a pota. Dar ca se triumfâmu in contr’a obstacleloru trebue si sé scimu si sé voimu. Sciinti’a si vointi’a singure făcu minuni. * Uita-te la acesta picătură cu nesimitît’a ei isbitura! Cadiendu mereu, ea gauresce petr’a. Candu vei intiellege bine acesta imagine asia de clara,atunci vei sci ce pote acellua care are staruintia. * * * Vointi’a conduce intelliginti’a prin tunelulu noptîloru câtra diu’a soiintiei. * * * Candu capulu nu este conducetoru, picioarele nu făcu de câtu passi greşiţi. Precum gradinarulu indrepteza cu ingrijire temetoria strambaturele arboreiloru tineri, indrepteza si tu spiritulu teu! Prin cultura domesticimu, modificâmu, chimbâmu chiaru natur’a. * * * „Cunosce-te pre tine insuti“ au dîsu apostolii greciloru, străbunii noştri. Cunosce-te pre tine insu-ti si cunosce si pre ceilalţi este inca si mai bine. * * * In societăţile nostre vieti’a este asia făcută, câ cellu mai avutu nu are in adeveru de câtu unu singuru bine assiguratu in contr’a ori cărei schimbâri: aceea ce duce in capulu seu. * * * Asia de tare ca cremenea este capulu la cei mai multi. Trebue sé dâmu multe loviture, ca se facemu sé essa scânteia. * * * Cellu prostu ingantandu-se si cu unu degetu triumfatoriu arretandu fruntea sa duce cu totulu mândru: „câta minte am eu !“ Dar intreleptulu si dîce cu părere de reu de doue-dieci de ori pre dî: „Ce dobitocu sum eu!“ * * * Boulu cu tota limb’a lui cea lata nu pote se articuleze unu cuventu dintr’unu discursu. De ce nu este totu asia si pentru cellu nebunu ! * * * Ignorantulu traiesce assemene ca dobitocele celle mai proste. Nesciinti’a este reulu si caus’a toturoru relleloru. * * Afectandu unu despretiu forte mare pentru studiu, nerodulu crede ca scie totu fara se fi invetiatu nimica. Intrelleptulu invetia, invetia necontenitu si ca marele Athenianu (*) de a trai o suta de anni marturi(*) Socratesesce la mortea sa : „Cu totu ce scie, este, ca nu scie nimica.“ * * * Cetimu pre fruntea acellorua, pre cari ignorantia i prostesce ca la pragulu infernului: „Aci nici o sperantia.“ Nerodulu, Ddieu scie prin ce favore, probabilu prin favorea starei salle, gasesce incantatoriu totu ce duce. Multu bine se-i faca acest’a! * * * Acellu a care din studiu si face fericirea sa afla intr’insulu plăceri asia de dulci, câ ellu nu este nici odata mai singuru, ca in singuretate, nici mai pucinu occupa tu ca in plăcerile salle. * * * Forti’a domnesce ca suveranu in leganulu societatiloru. Solidaritate, legi, justitia, libertate, drepturi si datorie sunt fructele mintii omenesci. Dar in statu, in cetate, unde cellu tare pucinu compatimitoriu pentru cellu slabu are pentru sine totulu, regulamentulu trebue se scie dreptulu seu spre a-lu potea appera. Ca Americanulu liberu si tare intre toti, instruesce-te, instruesce-te, instruesce-te! Caci voi toti, cari n’aveti ca aperare de catu lacrimele vostre si a caroru copilăria o eterniseza legile false, se sciți binele, instrucțiunea, acesta meduva de leu * * * * * * * * * * * * * 396 si credinti’a câ a refransu estrassulu epistolei melle, — rogu pre stim. Redactiune se bine voiesca a mai cede câtu va spatiu pre sem’a contra observatiuniloru melle — finali in acestu obiectu de ocam data. Innainte de tote am se premittu câ epistol’a mea a fostu privata — scrissa cu încrederea ce o am instimabil’a persona a Redactorului „Federatiunei“ si • usuarea ei ca atare aternâ mai multu de la vointi’a dlui Redactoru, carele, ca persona ce representa opiniunea publica avea dreptulu a o publicâ ori a intrelassa publicarea ei; apoi câ incâtu pote cadd sub censur’a procuratoria una epistola privata scrissa câtra o persona, in care scrietoriulu are încredere, deca nu cum va e decuprinsu tradatoriu — lassu se judece atâtu On. publicu catu si dlu procuroru reg. Fiendu câ unele asserturi din epistol’a mea, cellu pucinu concessive nu se încerca a le refrange dl. procuroru, — me voiu restringe numai la acele punte cari dl. dr. si intipuesce a le fi refransu prin observatiunile dsalle. Dupa ce multiamesce dl. dr. V. P. Atotupotentelui....... . adauge câ’: „corespondentele anonimu nu pote face credibilu communicatulu seu prin atari fapte, din cari s ar vede ca romanii intelligenti nu aru sprijini ori si ce scopu natiunalu in că,tu li permittu midilocele materiali.“ Deca cugeta dl. procuroru ca are dreptu aiba bunetatea a arreta câ : Unde e casin’a romana in Gherla, care inainte de câti va anni, — de si cam slatuita cum era, — totu-si mai sustâ ca casina romana, — si asta-di cresce erba verde pre urmele ei. Au dora va se affirme despre casin’a magiara, unde — fia-mi permissu cellu pucinu a crede, — ca pote merge si dl. procuroru ca se cetesca. Domnii din Gherl’a au cetiu pucinu cate doue—trei diurnale romane, si cai’i-su cu numele, deca-i manca zelulu culturei natiunali, cu atât’a crede ca le permitu si midilecele materiali. Pentru ce si „Federatiunea“ a devenitu atâtu de cercata pana si de armeni, numai de la Nr. 16, incoce. ? Deca e vorb’a de limba die procuroru ? Mi pare reu ca sum necessitatu aduce dovedi. — Am vediutu chiaru de la procuratura reg., allu cărui capu esti pr. st. domni’ata, scrisore unguresca indreptata la unu preutu romanu. Ore intru atâta restringe legea liber’a usuare a limbei romanesci. Decâte ori pote omulu audî pre unii cu alţii vorbindu unguresce in locu de romanesce. Sunt si esceptiuni domnule procuroru — respectu facia cu acestea in unele casuri,— câ de si prost, domnia ta esplici spressiunile melle in intiellesu strictu de generalităţi, acellea sunt speciali, deca vei cauta la spressiunile indatenate alle limbei, cumu e de esemplu candu dîce ceneva câ „lumea e rea“ „omenii sunt nu“,„ de aci nu urmeza câ chiaru tota lumea e rea, câ toti omenii sunt rei, si la diluviu inca s’a afflatu omu bunu, de si scriptur’a spune câ omenii erau rei. Arretati la publicu cellu pucinu odata lupta incinsa in Gherla ori in comitatu in interessulu limbei facia cu antagoni’a? Dreptu câ nu-su prefacutu in legi cu deschilinire in celle noue, câ stim eu unu picu mai d’incolo de câtu eile, si activitatea mi se estinde in cercu neconsiderabile inse totusi aceea nu-mi potu intipui, cumu pote se fia in lege—fia chiaru si novissima, — ce se deoblege pre cutare, pentru ca e derogatoriu allu statului ca si in affaceri si societăți private — ori la preamblare se vorbesca in limb’a officiosa — lassandu-si alte salle se le cânte vecinica pomenire. Nu asia faceau romanii domnule procuroru. — Coloniele romane pentru limba s’au luptatu mai multu de câtu pentru vietia—dice Bonfiniu. Tiberiu in senatu fiendu necessitatu a pronuncia cuventulu „monopólium“ s’a scusatu, a cerutu iertare câ usueza cuventu peregrinu, — si — audindu câ in unu decretu allu senatului occure cuventulu „emblema“ face observatiunea, câ deca nu se pote esprime cu cuventu latinu, se se cercumsira. Svet. in Tib. c. 71. Dîce dl. procuroru câ voindu a defaimâ pre deregatorii mireni arretu cea mai mare necunoscintia de causa si se vede câ sum condussu seu de susaptibilitati personali, seu de levitate puerile. E dreptu câ nu am cunoscintia câ dora in Gherl’a multi dintre cei chiamati spre acest’a se faca multu din caus’a notiunale coramana, precum se pote vedé. Se instella inse dl. procuroru candu conchide la susceptibilitati personale si la levitate puerile câ eu neci cu unulu d’in intelligentii romani inca nu am venitu in in attingere încordata, apoi a attinge cord’a in interessu nationale nu pote fi levitate puerile de câtu numai înaintea gravitaţii domnului procuroru. Vi-ati arretatu die procucuroru zelulu natiunalu la alegere de deputaţi? Mi cade cu greu cu sum necessitatu a spune si aci adeverulu. La alegerea de deputaţi care dintre domnia vostra a oscillatu mecaru cu unu cuventu ideea de a face amintire cellu pucinu de unu deptatu romanu, cu tote câ in Gherl’a sunt si alegatori romani, ba eu sciam câ si romani intelligenti — mireni — sunt mai multi de 3—4 precum a mentesce dl. procuroru; dreptu câ nu toti sunt capi câte de unu officiu, inse fia care e capu faciendeloru salle romane natiunali, si nu pre toti intiellegeam in epistol’a privata asia precumu pre dl. dr. se intiellega, — totusi io nu-i ignorezu neci pre acestia, inse neci me miru tare ca dl. dr. de cei alalti nu-si adduce amente, câ tienut’a domniei salle o arteta acest’a facia cu romanasii cei alalti chiaru si la aomanaciri. Marturisesca acei romanasi ignorati — preuti, deca voru a spune adeverulu. [ Quanto sublimiores sumus tanto nos submissius geramus; — nu de flori de eucu a diss’o ore cine. Ati si uitatu cumu DV. diregatorii romani amblati pana si prin piatr’a Gherlei indemnandu se dee alegatorii votulu lui L. si lui M. si de romani neci nu visati in estasulu femeirei intre fruntasii din Gherla ? mare zelu natiunalu ! Dar’ apoi la alegerea mai aprope a membriloru pentru representanti’a cetatienesca — templata de currondu, incercatu-v’ati ca cu influinti’a si confidinti’a intima, de care se bucura mai alesu dl. procuroru la fruntasii din Gherla se poteti baga si vre unu romanu. Au dora acest’a nu tractéza nemicu ce attingi vre-odata si interessulu romaniloru din Gherl’a. — Domne ce zelu mare nationalu ! Mai voesce dl dr. se producu si altele, cumu ar’ fi de essemplu partenirea processului lui K. din partea unor’a, — murit’a de 50 fi. dictata asupr’a unui bietu de omu, numai pentru câ dora nu a titulatu pre cutare după urgîsit’a moda de asta-di, candu viseza omenii la „mari’a ta“ mai tare de câtu sub absolutismu si candu la conveniri unu dn. dr. afila de necuvintiosu a da man’a cu romanulu, ci numai c. ungurulu. Acest’a e lucru cuvenintiosu si barbatescu aci nu are locu susceptibilitatea personale, nu levitatea puerile ci gravitatea imposanta. Nimeritu a fostu in asta privintia sarcastaulu dlui Munteanu in cafana. Ce va sé duca disgratia, ce tactulu stapaniloru ? Pre langa Urmarea din celle disse arreta tienut’a........ La spressiunea de a me occupa cu lucruri mai utile pentru mene — cugetu ca a o ingriji de familia, a te sustiené cu onestitate , amesuratu pusetiunei neînsemnate , a correspunde officiului respectivu si pre langa acestea a vorbi in interessulu natiunalu allu adeverului, nu e mai pucinu utilu decâtu altu lucru in lume. Deca-mi permitte dn. procuroru cu mare bucuria a me occupa cu fapte publico-politice — pentru ce sa nu-mi fiu iertatu a spune adeverulu ? Cercetat’am si cercetezu pana asta di adunările comitatense, inse numai accolo unde am locu in dinsele si in câtu mi permitte buna vointi’a celloru competenti. Recunosce dn. procuroru câ poporulu geme si plânge. Nu voiu se me estindu pre largu, ci intrebu ca daci e asia: pentru ce rogu-ve nu ati staruitu cu influenti’a ve cunoscuta ca representantii comunitatului ori deca ve place, competentii se stee garanti pentru poporulu lipsitu, candu cu imblarea baniloru pentru ajutorarea lui?