Federatiunea, aprilie 1874 (Anul 7, nr. 22-30)
1874-04-02 / nr. 22
Câtu pentru abusulu celu comittu eu bu uaura, deca aeie dn. dr. numai unu casu de abusu — casa cu ellu la lume, numai câtu se lu ai probeze. Cauta ae marturiaeacu că e ne fundata auapitiunea dlui procuroru deapre autorulu epiatolei private. Cu aceatea m’am aentîtu detoriu a reapunde dlui procuroru, carele a avutu bunetatea a representa pre cei attinai in epiatol’a mea ai incliandu rogu pre dlu dr. ai procuroru ae suspitiuneze mai bene de alta data. Scrietoriulu epist. priv. D’in Prefectura Zarandului, in Mar. 1874. (Metoda unui invetiatoriu). Intr’un’a din dîilele lui Marte a. c. preutulu din Talagiu Ioaifu Sirc’a totu odata ai invetiatoriu acolo, pre unu copilariu micu pentru că n’a invetiatu, l’a inchiau intru un’a pivnitia intunecoaa, in care unui individu cu mintea betrana i este cu greu a siedé intru intunerecu, cu atâtu mai vertosu unui copilariu fragedu si de la natura timidu, — fiindu coplesîtu de frica si urritu, se dice că după 20—24 de ore de la eliberarea de pedepsa copilului repausatu. Din asemene casuri se pote vedea si constată, că pentru ce nu dau părinții copii la scola, si copiii in locu de avea plecare si iubire catra scola, fugu de denava, ba ce e mai multu părinţii pre copiii ce neascultătorii amenintia ducundu : „lassa că te dau eu la scola pre mana invetiatoriului“ si atunci audîndu copiii ai aducandu-si aminte de celle ce se vorbescu deapre modulu de tratare a invetiatoriloru cu invetiacoii, — numai de câtu ae făcu ascultători de groz’a ce li o insufla scol’a si dăscălii. D’in acesta intemplat se pote vedé cum innaintămu cu invetiatur’a avendu invetiatori de aceia, cari nu-si pricepu chiamarea, era de a invetiă pre cineva nu potu, că si ei au lipsa de invetiatura. Lauda Domnului! avemu invetiatori buni si preste totu cam reu dotati, acestia merita compătimire era cum este si celu numitu mai susu, cu metod’a sa cea de condamnatu, peccatu de dinarii ce i dă poporulu! Nu e mirare că nu scie neci a propune ca invetiatoriu, neci a trată cum se cuvine, pentru câ e din tempurile lui Noe, dar cu atâtu mai tare ne miramu de D. Inspectoru scolaru, că denumesce astfelu de invetiatori, cari nu arrota numai regressu facia de instrucţiunea copiiloru. — Officiulu invetiatorescu e incompatibulu cu altu preotului, ambele sunt grele deci nu pote servi nimenea amendoror’a. Ne dore inse ca se affla pana asta de assemenea neghine pe tierrin’a invetiamentului si progressului nostru nationalu. Zarandanulu. este, prin care in fine virtutea suprema face virila o natiune si o face demna de sine insa-Bi. * * * * Ah! Prim’a educatiune, care incepe de la leganu, ce fortia! Ce lumina! Ce greunte de mustariu semenatu in creeri! La cei mai bine dotati din coliba..........spre a vindecă defectulu, trebue adesea vieti’a intrega. * * * Bine-facerea educatiunei este asiă de mare că daca lumin’a moralei si a consciintiei n’a disparutu de totu o datorima influintiei salle. * * * Natur’a este pentru toti avara in intelligintia, fii totu de-a-tn’a modestu cu tine; dara silesce-te se poti duce la trebuintia: „Dieu sunt mândru, candu me assemenu.“ * * * Formeza-ti judecat’a ta, de voesci, ca spiritulu teu se nu rateceasca in capu ca cometulu pre ceru. * * * Obiceiuriloru barbatesci supune-te de timpuriu, si prim’a la lege se fie groz’a de amicii misiei. * * * Vointi’a ta se domnesca in totu sufletulu teu si corpulu teu. Disciplin’a cea severa este aceea care produce pre omenii cei forti. * * * A trece preste tienta trebue se te temi, fiindu că a trece nu este a ajunge la dins’a. Deși lenea are pre-cari farmece, nu lassă spiritulu teu să se supună mollitiunei. Ori-ce potere se perde neservindu-ne cu dins'a. Ori-care din celle diece degete alle salle va lucră, nici odata nu va intinde man’a sa cellui avutu. * * * Nu, munc’a nu este nici de cum o pedepsa la care se fia placutu lui Ddieu se condamne pre omu petru méru. Astă precum apei miscarea eterna care o tîne gustosa si limpede, Ddieu ne dede munca, o lege dulce, ce face tuturora stăpânului, servului si regelui timpulu asiă de scurtu si or’a asiă de repede. Care consuma fără a produce este trantoru si nu omu. * * * La lucru, la lucru, tinerime! Acest’a este legea, legea chiaru a lui Ddieu, lege facunda, eterna, care duce in sine trecutulu, presentulu si viitorulu lumei. Oricare fuge de preceptulu de a munci, intorce spatele porcului. Cine nu face nimicu, nu este nimica. Ecca pedéps’a sa. Asiă voesce legea comuna.* * * Munc’a este dintre toti unu avutu generosu, care departe de a respinge man’a acelluia, care i cere, i intinde chiaru el lu insusi man’a sa plina de daruri si singura ea face pre fiecare de militione de fericiți. * * * In stupulu nostru omenescu, fiecare este datoria se-si tiena funcțiunea sa; oricare pretinde se nu faca nimica, se pune de sine afara din lege. Florile nemorirei. Orice vieti’a la tient’a sa este unu decora departatu, unde pre unu fundu depinsu suru ca pre unu campu de lupta, nu sciu ce palpiteză inca.* * *' In midiloculu sfarematureloru fara numera, negru grămădite unele peste altele, se deosibescu in noptea intunesca câteva flori cu fati’a acoperita. Faptele bune, acestea sunt modestele flori, florile nemorirei, care nu se temu că timpulu va strică gratiele loru ceresci si cari miroseastă de bine la or’a morţii.* * * Candu s’a auditu cellu din urma sunetu allu acestei ultime ore si eternitatea de o data deschide amendoue usiele locuintiei salle ferice acellua care pote se mergă in mana cu unu manuchiu de acelle flori, pre care Cerulu ni le invidieza si pre care cei buni le place se le semene in calletori’a vietiei. Ciocarlanulu. Vera indata ce diorile descepta tacerea nopții, ciocarlanulu se repede din cuibulu seu cantandu. Ca ciocarlanulu se va vede cantandu dulce unu cantecellu ori care se va scolă ca ciocarlanulu. Ellu se duce pana in cerulu albastra cu o sageta, ce trece se dica buna dimineti’a bunului Domnedieu, accolo susu in spațiu. Ca ciocarlanulu etc. * * * Pastorulu pre care Domnedieu scie ce frumosu visu l’ intârdia in patu, ellu care ride la acestu refrenu, de odata se scola. Ca ciocarlanulu etc. * * * In balconu cu mortea in sinu suspina acestu frumosu duetu, candu inim’a loru lesîna. — Ca ciocarlanulu etc. Audîdu passerea deminetiei indata Petrin’a cea indemanateca mulge vac’a sa, iea ouăle salle si alérga in cetate. Ca ciocarlanulu se va vedé, cantandu dulce unu cantecellu, ori care se va scol’a ca ciocarlanulu. (Va urmă.) * * * * * * * * * * * * * 397 / (Abilitatiune.) In 31. Marfoiu, a. c. 7. Massiu Popu, profess, suppl. la gimnas. rom. d’in Nasaudu, depuse cu successu emininte essamele de professura si fu abilitatu, pentru intregu gimnasiulu, d’in istoria si geografia, ca studie principali cu limb’a propunerii romana. — Cu acesta occassiune după finirea essaminarii, preșiedintele comissiunii essaminatorie D. Fr. Tod y (Schadel= Capetîneanu) observă despre abilitatulu că e „derék oláh pap, lehet belőle püspök is, csak kár hogy nem tud magyarul“ (harnicu popa rom. pote deveni si eppu, peccatu vnse că nu sei se vorbesca unguresce). Era unu membru allu comisa, essam. D. Iv. Téfy (dim Zima — Bruma, adeca Ernescu) decis dovedi de filologu rom. căci intrebandu pre abilitatulu, de mai traiesce inca D. Capitanu allu Nasaudului, fostu deputatu la 1867/8 si primindu respunsulu affirmativu, observă „harnicu omu, dar si trupesce voinicu barbatu, respunde numelui sĕu.“ — „Cum asiă? intrebă altu membru allu commisa. ess. care voiă se scia, ce, semnificatiune dă numelui reap. — Asiă bine, respunse T. căci „B qvit ie 11 u“ este curatu latinesculu „Bo s vituus“ unguresce „ökörborjú“ — Nu e asiă? Ce dîci tu, ca competinte in materia? — „Nu dîcu nomicu, ai dreptu, me inchina inaintea cunoscintieloru talie filologice, prin cari vei confunde pre fostii si actualii Redactori de la faimosulu Badea „Gur’a Satului.“ Totodată trebue se marturisescu cumca ingenies’ati deductiune me face a-ti aminti unu casu, ce per associationem idearum mi veni aminte ai care confirma sciinti’a ta filologica. Eră la 1848, candu poporulu romanu d’in cerculu elect, de Cerc’a se servi antâi’a-si data de dreptulu seu constituţionale d’a-si alege deputatu. Candidaţii: Vértanu (Armeanu magiarisatu) omu seccu, numai barba si ossa, — era Ionu Gozmanu (Romanu neapatu) in poterea vietiei, grossu grassu si rumenu. — Invingandu romanii, alessulu loru, — care pana acilea sub actulu alegerei nu se arretasae, — veni a se presantă alegatoriloru. — Fu redicatu numai decâtu pre umeri, după datina si poporulu diarindu-lu si vediendu contrastulu fisicu intre alessulu seu si rivalulu cadiutu, eschiama cu una voce spontana „Vitiellu i domnu nost’!“ (adeca voinicu). — Ecca inatinctulu naturale allu poporului de a da numiri după analogia, onomatopeia, etc. De aici numirile familiari: Vulpe, Urau, Lupu, Callutiu, Manzatu, Purece, Bica, si o mite altele, asia si Boutiu, Bouetielu, etc. — Cetitorii noștri nu se voru superă pentru acesta mica digressiune filologica. — Red. VARIETATI (Animalele adorate.) Cându omulu este in voi’a lui, fara nici unu ajutora allu religiunei, imaginatiunea s’a, care numai are nici unu freu, lu scobora la cea din urma trepta ascarei sociale. Nerecunoscandu legile divine, ellu se degrada in punctulu acelua, de adora animalele. Acesta infacisiare a retechei spiritului omenescu merita a fi pusa sub ochii fia cărui omu, ca se-lu faca se simtia catu religiunea perfectioneza civilisatiunea, si câte servicie a facutu ea geniului omenescu, desfacandu-lu de tote aceste culte. „Primus in orbe Deos fecit timor,“ duce Petroniu. Temerea a facutu dieti. Acest’a, este sorgintea atâtora culte bizarre pre care omulu si le-a impusu. Temerea a dictatu inchinatiunile cari omulu le adressă dobitoceloru vatematorie, daru nu eră numai acest’a singur’a lui ratechre; rant alte dobitoce care doriră recunoscintiei cultulu ce li se facuse. Civilisatiunea Egiptului trece de prea vechia, dara este pre cu dreptu ? Celle patru verste alle Bramiloru, marele periodu allu Caldeniloru, basatu pre miscarea eclipticei, anunciă o vechime multu mai mare de catu a Egiptului, care nu datori cunoscinti’a zodiacului de câtu lui Erme. In acestu Egiptu, atâtu de renumitu, cultulu animaleloru s’a prelungitu mai multu. Ape pre care grecii lu numiră Epafus, se numiă Ape la Mense si Mneve la Eliopole. Ellu eră privitu ca unu dieu in Delt’a. Ellu eră unu vitietu insocitu do unu tunetu. Candu imbetriniă, lu innecau. Eră de totu negru, si aveă in frunte o peta patrata alba, pre sioldu figur’a unui vulture, pre limba aceea a unei insecte, era perulu din coda eră indoitu, etc. Arsinoe era orasiulu crocodililoru. Acestu animalu, eră adoratu ca si in Teb’a si impregiurulu lacului Moeris. Herodote duce că primaver’a veniă din Arabi’a multime sierpi cu aripe, alle caroru aripe erau ca alle liliacului. Muscatur’a loru in totu-deaun’a prea periculosa, causă adese ori morte. Paserei Ibisi placea prea multu acesti sierpi, i mancă, si-i opriă de a se immultî in Egiptu. Acestu mare serviciu fu caus’a cultului ce i se faceă. Mai tardîu acestu cultu nu fu de câtu unu respectu: se opri sub pedepsă de morte de a omori acesta passere seu de a-i face reu. Pisic’a eră obiectulu unui cultu generalu in Egiptu. Candu multă uu’a, in vr’o casa, tote personele care lociau acea casa si radeau sprencenele in semnu de doliu. — După acea o sară si o ducea in orasiulu Bubashis, acolo faceau celle din urma ceremonie si o ingropă. S’aru crede că acestu cultu tinde se se mai reproducă si adi, atâtu e de mare amorulu ce unele persona au pentru acestu animalu. Ipopotamulu (callu de apa) eră adoratu in unele tienuturi aprope de Papremis. Pliniu atribue inventiunea lassarei de sânge. In adeveru, candu acestu animelu este gonitu de escesulu sângelui, intra in crangu, alege unu mărăcine uscatu, a cărui frântura presinta unu ascutîsiu pre care pune ven’a unui picioru, se apesa pre ellu, si face se tîsnesca sângele pre care lu opresce cu noroiu, candu crede că a curau destulu. Cânii erau in mare veneratiune in totu districtulu Cynopolei. Pescii Oxyrinchu si Sepidotu erau obiectulu unui mare cultu in totu Egyptulu. Sicopolitanii venerau lupii, care ducea ca goniseră pre Etiopieni, in una din invasiunile loru in Egyptu. In Sais si in Teb’a cea eră venerata. Cinocefalulu aveă altariele salle in provinci’a Ermopolitiloru. Babilonienii, cei mai aprope de Memphis, aveă unu cultu pentru Keipos, animalu care nasce in Ethiopi’a. Ellu aveă, dîce fabul’a capulu unu satiru si restulu corpului semenă cu ursulu si cu canele. In Teb’a si in Eliopole se venerau vulturii , la Leonotopotis leulu , la Mendes capr’a si tiapulu. Atribitii adorau veveritiele; sicimulu eră obiectulu unui cultu in totu Egypetulu, fiindu-ca prepediu scorpionii, sterpii si alte animale vetematorie. In fine, la Memphis adorau o musca speciala. Déca vomu essî din Egypetu, vomu vedé că in Palestina, din cea mai departata anticitate la Ascalonit porumbellulu eră privitu ca o passera santa; acesta superstitiune nu e inca de totu stinsa. In Rusia se abtiene lumea de a-lu manca, lu nutresce si-i sufere tote incomoditatile, fara a-si permite cineva de a-i face reu, seu chiaru de a lu speria. Uliitele si podurile caseloru sunt pline de porumbei. Arabii si Ebrei întrebuintiau sterpii in auguriele si in devinatiunile loru. Thessalienii adorau furnicele din care pretindeau că si tragu originea. Locuitorii Lemnosului aveau unu cultu pentru ciocarlia motiata care prepediă locustele. Lusitanienii nu avura multu timpu de idolu de câtu unu sterpe, caruia i sacrificau unu cocosiu. Romani si Cyreneenii adorau unu dieu care gomă muscele, totu astă eră si dieulu Myagras allu Elyenilom. Acaronitii adorau asemenea unu dieu analogu. Locuitorii Troadei venerau chitioranii de recunoscintia că rosesse sfoele la arcurile inimiciloru. Thebeenii aveau unu cultu religiosu pentru nevestuice, si Ebrei venerau atâtu acestu animalu, in câtu nu l’aru fi mancatu pentru nimicu in lume.