Federatiunea, iulie 1874 (Anul 7, nr. 51-55)
1874-07-03 / nr. 51
collegi de ai mei, — n’amu pututu inse se citescu undeva nici se audu de la cineva, ca vreun’a d’in sectiuni se fi esclusu acea dispositiune d’in legea de la 1848. — Din contra, insusi d. ministru de interne, in projectulu seu originalu de assemenea a lassatu neatinsa disposiiunea legei in cestiune. Cu tote aceste ce vedemu petrecandu-se in comisaiunea centrala? Ecea ce, unui membru allu numitei comissiuni de odata i plesnesce prin minte adducerea pre tapetu a escluderei numitei dispositiuni din lege; si acesta n’a facutu-o la §. 5. unde-si avea loculu, ci in modu incidentalu intr’unu locuiu totulu strainu de cestiune. Ce face atunci commissiunea centrala ? se lassa a fi condussa de convictiunea privata a unui deputatu, si admite stergerea dispositiunei din lege, contr’a otarirei celloru noue secţiuni M’am ganditu multu, D-lor, cum se impaca acést’a cu sistemulu sectiuniloru, care se basedia pre regulamentulu Camerei, in poterea caruia ne creamu legile? Ve marturisescu inse, ca n’am potutu se mi-o resolvediu. Cum s’a petrecutu dara acést’a totusi in comisiunea centrala, eu din partemi o atribuiu acelei lipse de seriositate si precugetare, cu care ne distingemu vis-a vis de legea electorala transilvănean . Scu péte multora li place, câ ’n Transilvani’a dreptulu electorulu sbastadi inca se practica de catra „nemesi“ si câ acolo domnesce representanti’a unei caste, er’ nu representanti’a poporului. A dou’a observatiune ce voiu se făcu, on. Camera, este, ca d. ministru de interne a priimitu de-aseraenea acea propunere, si a contribuitu si d-sa la inlaturarea dispositiunei in cestiunea din lege. Apoi se me ierte d. ministru, daca i-voiu spun, ca d-sa ocupa o positiune forte curiosa facia cu acést’a lege. D-sa este acella, care accentuédia, câ nu vre nici unu pasu macar se se abata de la principiile temeinice ale legei din 48; d-sa este acel’a, care dice, câ nu vre s’aduca lege noua, ci vre numai se stabilesca pentru legile din 48 o circumferintia mai clara, mai pronunciata, din care causa sustiene, ea va respinge ori ce emendamentu privitoriu la micsiorarea seu estensiunea dreptului electoralu, ca pre unu ce jignitoriu pentru legile din 48. Facia cu acést’a franca declarare, d-sa totusi se grabesce a priimi pro data orice propunere pentru restrictiunea dreptului electoralu, inarmandu-se cu argumentele sofistice a unoru consideratiuni politice si interese de statu. Asie s'a intemplatu la censulu caseloru, desi projectulu originalu avea altu sensu : censulu caseloru era cualificatu după classe si de si numai secțiunile au gasitu de cuviintia se introducă la locuintie trei camere s’au despărțiri, d. ministu s’a grabitu a primi pre data acest’a modificare, ba fu gat’a se admita si censulu de 8 fi. 40 cr. pentru ca — după dîs’a d-sale — acest’a aru micsioru, aru restringe dreptulu electoralu, — dar are tote aceste nu jignercu ele principiele legei d’in 48 ? (Aprobare in stang’a.) Aceste tote s’au petrecutu asié, macaru cu manele d-lui ministru de interne nu erau pre tare legate, nici atunci, candu aru fi plecatu d’in propriulu seu punctu de vedere, adeca din conservarea principieloru legei d’in 48. Si in deosebi a avutu mana multu mai libera in caus’a legei electorale transilvănene, deorace, precum soimu cu totii, in art. 1, allu legei electorale d’in Transilvani’a se prevede daru, ca aceea lege s’a adusu numai pentru unu singuru casu, adeca pentru diet’a de la 48. — Dar d. ministru a trebuitu se scia mai departe, câ in legea de la 1868, la articlulu ce tratedia despre uniune, s’a introdusu dispositiunea, câ art. II. d’in legea Clusiana se remana valabilu pana la o noua dispositiune a legislatiunei; prin urmare legea d’in 68 a reservatu legislatiunei ulteriore dreptulu totalu de decisiune definitiva asupra legei electorale din Transilvania. Deja acesta dispositiune singura inca a potutu se acorde d-lui ministru libertatea, de a nu se tiené cu atât’a rigore de principiele legei transilvănene d’in 48, precum se tiene de acelle .•iile legei din Ungari’a Voiu merge inse mai departe si voiu aretâ o neconsecintia , anume, ca diet’a generala d’in 1869, in siedinti’a de la 1. Dec. la art. XI III. din legea acelui anu, a adoptatu urmatorulu projectu de resolutiune: „Sé se decidă a invita pre on. ministeriu ca la cea mai apropiata sessiune a camerei se presinte unu projectu de lege, conformu cu spiritulu timpului si deo potriva obligatoriu pentru intrega tierr’a, prin care se se paralisedie defectele legei electorale ce se affla in vigore.“ Apoi permita-mi-se a spune, On. Adunare, ca acést’a este decisiunea Camerei. — Cella ce pune la ’ndoiela cuvintele melle, Piftimu, deschidă procesele verbale ale Camerei d’in 1868, si de-accolo si va potea formulă convicțiunea. Daca dar’ Camer’a d’in 1868, a decisu, ca in sessiunea cea mai apropiata se se aduca o lege electorala, nu pentru Ungari’a, ci numai pentru Transilvani’a, si daca aceea nu s’a adusu in siedinti’a cea mai apropiata, — asta di, candu deliberamu asupr’a legai electorale, a ne tiené cu rigore de relatiunile ce au produsu legea d’in 48, este, Dloru, a ignorâ decisiunea Camerei. (Va unna). Petitiunca Greciloru. *) — Fine. — Nu este de competinti’a nostra a cerceta: incâtu au fostu drepte d’in punctu de vedere politicu dispusetiunile guvarneloru de atunci, prin cari facia de noi contr’a dreptului chiaru si a contracteloru scrisse se dedera correhgiunariloru nostri macedovlachi, atari favoruri prin cari ei au fostu ajutati a occupa torrenulu spre ajungerea de atari scopuri, ce se vedescuasta di prin faimosele testamente alle unoru barbați redicati prin guvernulu ung. pre ba s’a constitution ii ung. insesi, seau prin cari s’su deschissu terrenu de activitate in capitala unoru omeni de tagm’a lui Babesiu, si sectariloru seau sprijinitoriloru acestoru a , seu cari făcu possibilu, ca atari agitațiuni se se effectuesca prin ajutoriulu averei communitatiioru dotate si sustienute de greci, si asia se conducă la confiscarea acelteia, — precum acest’a s’au intentatu prin planulu in contr’a basericei eschisivu grece d’in Brassieu. — Repetîmu, judecat’a asupr’a acestoru a nu ni compete; dar se tiene de competinti’a nostra a judecâ, ca concessiunile date de autoritatile politice, pre socotel’a nostra au fostu cu vatemarea drepturiloru nostre castigate prin contracte, si ca atari, ni este permissu a le reclama de la acellesi locuri de unde ni s’au confiscatu drepturile in urmarea relleloru informaţiuni. Autorităţile politice de pre tempulu infiintiarei basericei nostre au avutu dreptulu d’a controla, cu adunarea ce era se se infiintieze in Pest’a sub numele „ecclesia-greca,“ consiste ore din atari elemente, cari potu dispune liberu asupra fapteloru si obligatiuniloru loru ? ba are dreptulu d’a controla cu invoiel’a si contractulu, ce voiescu sé-lu faca, respunde scopului "prefiptu? nu trece preste marginile, preste cari infiintiarea communitatei bas. ar fi cu daun’a ori a statului ori a pretinsiunilor nationale a contractantilor si a desvoltarei salle independinte ? — Indata, ce potestarea publica aproba alliantica cu tote conditiunile, — in cari se cuprinde si conditiunea de „ecclessia-greca“ si eschisivitate a limbei grece pentru tote timpurile, — si d’in parte ne se facii unirea cu Macedo-Vlachii pre basea aprobarei amintite si infiintiaramu ecclesi’a pre bas’a acelloru conditiuni, devenira numai decâtu proprietate privata, drepturi castigate si detorintie primite, conditiunile cari mai nainte faceau numai obiectulu invoielei împrumutate si altu approbarii, cari apoi neci altii a fara de parti, neci chiaru autoritatile ce stau asupr’a partiloru n’au mai potutu ave dreptulu de a le schimba unilateralminte. Caci daca la inchiarea contractului ni s’ar fi retusatu acelle conditiuni, atunci nu ne uniamu cu macedo-vlachii, ci seau remaneamu cu Ulirii, seau infiintiamu noi de noi comunitate bes.; daca inse ne uniramu pre anumita basa *) Vedi nr. 49. si 50. acceptata si approbata, n’a mai potutu fi permissu a se altera acesta basa. Potestatea publica au avutu inse si are totudeaun’a dreptulu d’a dice: allianti’a vostra nu respunde scopului stipulatu cu occasiunea infiintiarei, ba chiru incompatibilitatea eleminteloru constitutive alle communitatii bes., certele continue si urtele loru nu numai ca impedeca scopurile besericei si alle religiunii, ci si d’in punctu de vedere allu moralității devinu periculose pentru binele publicu, d’in acesta causa dar me invoiescu ca se se desfaca allianti’a vostra, ba — de nu v’ati poté impaca si nu poteti inlatura periclitarea scopului prefiptu, — d’in punctulu de vedere alla moralității publice, o desfăcu eu d’in plenitudinea potestatii melle. Acest’a da, putea s- o faca, inse stipulatiunile parteculari alle contractului a le altera numai in favorea unei parti cu vatemarea celleilalte, — acest’a nu au fostu procedere indreptatîta si fiindcă acestea este partea juridica a cestiunii, — si fiindcă de o parte nu ne potemu invoi la subtragerea drepturiloru nostre, de alta parte nemica nu poftimu ce ar contraduce au drepturiloru nostre contractuali, au interesseloru statului, deci ve rogâmu francu si cu sinceritate Escellintia! ca sé reparati ceea ce predecessoru Esc. v. au facutu pre basea relleboru informatiuni. Câci noi „nu ceremu nationalitate,“ noi suntemu maghiari de religiunea greco-orient., cari celebrâmu culturu divinu in limb’a greca, precum rom. cat. in limb’a latina, protestanţii de ambe confessiunile in limb’a loru resp., judanii in limb’a ebraica; pentru aceea nu potemu privi cu indifferentia neci facia de liniscea suffletului nostru, neci facia de interessele statului, ca aici in capitala se fimu eschi.4 din acea fortaretia zidita de părinţii noștri, carea fu unic’a scapara in contr’a lovitureloru sortii si la tote nenorocirile esterne, si care trebue se ne fia si in venitoriu; — nu potemu privi cu indifferentia, cu acei străbuni, — cari voira a clădi nepotiloru loru nu arena de lupta pentru naționalitate, ci unu asilu suffleteloru loru in cont’a lovitureloru sortii, sé nu-si alunga scopulu, ba se vedia pre nepoţii loru esilati d’in sanctuariu! Dorere! asta-di amaritiunea si urr’a crescură intru atât’a, câtu certele destructive numai intrunu modu se potu sista, numai unu modu, numai una caile conduce acolo, ca ecclesi’a nostra se respunda scopului sublime, cailea si modulu actdlua e, daca odata se va enuncia despărțirea. Credemu, ca esperimentârile de unu seclu au fostu de ajunsu, spre a dovedi ca preste convietiuirea ambeloru parti nu mai este binecuventare ; si numai atunci potemu sperâ salute in institutiunea relegiunei, daca se voru delatura possibilitatile de scandale pentru ambele parti. — Câci astfelu de despârtiri au urmatu s’in fapta de multe ori, si nu numai in sinulu basericei gr. or., ci si in altu altorua. — Asia in seclulu trecutu Grecii si Macedo-Vlachii essîra d’in sinulu basericei Illyrice, asiá se despărţiră in patri’a nostra Serbii de communele Vlache, asiá Vlachii de celle serbe, — asiá s’a intemplatu in Pest’a, cu Israelitii, cari constituiau un’a communitate bas., infiintiandu ecclesie separate s’au despartîtu, asia s’au daspartîtu totu in Post’a maghiarii si nemtii lutherani de catra slovaci, si au impartitu in proportiune averea bes,ma inainte communa, — asia s’au intemplatu cu tote rasele de religiunea gr.-orientala ; vlachii s’au despartîtu si nu au tienutu de impossibila sau illegala impartirea averei commune. Prin §. 9. art. d. 1. 9. d’in 1868 se recunoscu, ca in tierrea acest’a afara de serbi si vlachi sunt si alte rase, cari constituescu ierarchi’a gr. or. si cari se sustienu in drepturile loru de pana acumu.. Prin urmare s’a enunciatu cu afara de șerbi si vlachi ori ce rasa de sub ierarehia gr. or. pote constitui precum si pana acumu, communitate bas. independente. Nu este dara causa, nu pretestu, ce aru impedeca despărțirea greciloru de Macedo- Vlachi. Pre basea acestoru a rogamu pre Esc. V., ca prin esmitterea unui comissariu ministerialu, se binevoiţi a ordină despărţirea zidiriloru, fundatiuniloru si averei baser, a ecclesiei gr. or. de pre malulu stângul allu Dunărei din Budapesta — in proportiune si iutiellessulu fundatiuniloru, conformu autografului gratîosu din 1 Nov. 1820 alat sub nr. 22. si pana la terminarea lucruriloru preliminarie a enuncia despărțirea si impartirea ecclesiei intre greci si macedo-vlachi, si asia a restitui pacea pentru totu deaun’a. Adnessandu plenipotentielei de sub 25. a membriloru greci ai communit. besericesci romanemui, etc. etc. plenipotentiatii tuturoru membriloru greci din ecclesi’a numita „greco romana:“ Georgiu Sacellary, Nicolau Agorasztó, Constantinu Muráty, Alessandru Haris, Nic. Takácsy, Géza Agorasztó, Athanasiu loviti’a. De langa Timisiu, 5/7 1874. Stimate Die Red. Cetindu corresp. d’in Budapest’a apparuta in Nr. 45, allu pretiuitului Dv. diurn. „Feder.“, in care D. Grachu jun. descriendu decursulu unei escursiuni a teologiloru rom. d’in seminariulu rom. cat. d’in Pest’a, arreta totu-odata onor. publicu in modu eclatantu semnele si semitemintele pure de vietia nationale rom. manifestate d’in partea acelloru d. teologi, — cuprinsulu acelteia mi-a facutu plăcere si multiumire, vediendu ca intre aceia cari sunt chiamati pre candu a fi nu numai pastorii sufletesci, ci —de si pote intr’unu cercu mai micu — conducătorii si^luminatorii turmei loru concredinte, domnesce intiellegere, concordia si iubirea fratiesca la noi forte sentita si necessaria. Dar pre langa tote aceste bucuri’a si indestullarea mea numai atunci era deplina, candu D. Grachu jun. ni-ar fi annundatu intre altele cu acesta occasiune si ace’a, ca diu’a de 6/18 Juniu a fostu o serbare duplice, anume: serbarea diliei memorabile de 3/15 Maiu, pentru clericii rom. si serbarea fundarei ori mai bine a reinviarei „societăţii de buna memoria la St’a Barbar’a“ candu ne ar fi incunosciintiatu ca tenerii romau in mediloculu loru pre v.-rectorulu loru romanu era nu unguru. Dorere inse chiaru despre acestea ce doriamu a ceti de multu nu s’a potutu face neci una amintire, si acest’a e caus’a, motivulu, d’in care prin aceste cate va sire veniu — cu permisiunea Dv. Die Red. si a onor. publicu cetitoriu, a face modest’a mea observare si părere la caus’a soeietatei si superioratului de mai multe ori desbatute in acestu pretiuitu diurnalu. Scimu ca prin resolutiunea ministeriale, d’in simpla iubirea facia de romani — si precumu se dice d’in caus’a economiei, teologii romani din Barbareulu d’in Vienn’a fure revocati si strapusi in seminariulu rom. cat. d’in Pesta, dorere inse ca deoparte de societatea loru avuta, in care se-si manifeste simtiemintele si spiritulu loru de vietia, in care se se salute cu frați de unu sânge si se-si stempere durerile casionate prin amicii cei fadiarnici cari i incungiura, — era de alta parte de representantele si scutulu — de superioriulu loru propriu fure lipsiți. — Ce se tiene de societate e dreptu ca prevediendu-se inca in an. tr. dissolverea seminariului Stei Barbare membrii voindu incâtu-va a assecura vieti’a ulteriora a societatei d’in cestiune, — la inchiarea ultimei siedintie au addussu acellu decisu solemnu, ca, desi seminariulu pentru romani inceta de a mai essiste, dar’ societatea nu se va dissolve, ci la eventuale intrare in noulu seminariu pesta nu va continuă activitatea sa. — Pentru a duce indeplinire acestu decisu s’a alessu unu comitetu de 4 membrii, a caruia detorintia se fia, de a midiloci, de la Archiereii nostri — essistinti’a societatei si in noulu seminariu. — Dorere! vise câ aici a fostu decisu, dar’ precumu vedemu neci pana adi essecutatu. Nu voiescu eu aici prin acesta espressiune a învinovăți si a face grava imputatiune presiedintelui si acelui comitetu pentru nepasarea ori neertat’a negligintia in împlinirea sarcinei primite asupra-si, dar’ nu potu nu-i imputâ acea,câ modulu care si-a alessu pentru a duce in deplinire missiunea ce i s’a concrediutu cellu pucinu după a mea părere a fostu gressîtu si umilitoriu, si acellu comitetu impreuna cu presiedintele seu, potu dice, câ n’a desvoltatu energi’a care o cerea însemne- 495