Flacăra Iaşului, decembrie 1953 (Anul 9, nr. 2264-2290)

1953-12-01 / nr. 2264

Pag. 2 . FLf­CASA IAȘULUI Alegerile de deputaţi în sfaturile populare La 20 Decembrie 1953 vor avea loc alegerile de deputaţi pentru sfaturile populare — eveniment de cea­ mai mare însemnătate politică în viaţa po­porului nostru. Reprezentând milioa­nele de oameni ai muncii din oraşe şi sate, muncitori, ţărani muncitori, intelectuali, funcţionari, meseriaşi, femei, tineri, oameni ai muncii din rândul minorităţilor naţionale . Frontul Democraţiei Populare este în­truchiparea vie a unităţii poporului muncitor in jurul partidului clasei muncitoare, conducătorul credincios şi încercat al luptei pentru ferigrea celor ce muncesc. Participarea largă şi activă a celor ce muncesc, interesul viu al maselor pentru desfăşurarea campaniei elec­torale, însufleţirea adunărilor pentru propunerea candidaţilor oglindesc conştiinţa poporului nostru ca ade­vărat şi singur stăpân în patria noas­tră liberă şi sunt o dovadă a demo­cratismului orânduirii noastre — o­­rânduire cu adevărat populară, care scârbe forţă din legătura cu poporul, din atragerea celor mai largi mase la conducerea treburilor obşteşti. In această privinţă, o sarcină de mare însemnătate revine sfaturilor populare, care îmbină în activitatea lor funcţia de organe locale ale puterii de stat cu aceea de organizaţii de masă atotcuprinzătoare care organi­zează participarea maselor la gos­podărirea statului, unesc masele oa­menilor muncii sub conducerea cla­sei muncitoare — forţa conducătoare a statului şi întregului popor munci­tor. Alegerile de deputaţi în sfaturile populare se desfăşoară în condiţiile însemnatelor succese dobândite de lagărul păcii şi socialismului în frunte cu marea Uniune Sovietică în lupta pentru pace. In timp ce lumea capitalistă aflată sub călcâiul imperialismului american este măcinată de contradicţii de ne­împăcat ,— lagărul păcii şi democra­ţiei în frunte cu marea putere socia­listă, Uniunea Sovietică, este m­ait unit ca oricând. Sprijinul frăţesc al Uniunii Sovietice, legăturile de prie­tenie şi întrajutorare frăţească cu toate ţările lagărului democraţiei sunt un izvor nesecat de puteri pentru poporul nostru în făurirea unei vieţi noi, tot mai bune, sunt chezăşia inde­pendenţei şi suveranităţii naţionale. Politica externă a R.P.R. — politică de pace şi colaborare internaţională — este o politică profund populară, scumpă oamenilor muncii care o sprijină cu trup şi suflet. Intr'un puternic contrast cu viaţa nouă care se făureşte în ţările lagă­rului democraţiei, unde toate sforţările sunt îndreptate spre îmbunătăţirea necontenită a nivelului de trai al poporului, apare viaţa oamenilor muncii din lumea capitalistă, lumea robiei şi exploatării, a foametei şi şomajului, unde goana nebunească a înarmărilor dusă la porunca miliarda­rilor americani provoacă sugrumarea industriei civile, ruinarea ţărănimii, umflarea impozitelor, mizeria din ce in ce mai accentuată a maselor largi ale oamenilor muncii. Cercurile imperialiste agresive îşi înteţesc uneltirile provocatoare, re­varsă valuri de calomnii neruşinate împotriva ţărilor lagărului democrat, strecoară hoţeşte, noaptea, spioni şi bandiţi paraşutaţi în scopuri diver­sioniste, pentru a abate atenţia ma­selor din aceste ţări de la munca paş­nică, constructivă. Dar oricât ar turba duşmanii păcii, cursul istoriei nu poate fi întors înapoi. Popoarele lumii întregi nu vor război şi luptă activ împotriva aţâţătorilor la război. Ală­turi de cei­­800.000.000 de oameni din ţările democratice, mase uriaşe din ţările capitaliste lupta împotriva uneltirilor agresive imperialiste. Lupta popoarelor din ţările capita­liste pentru independenţă şi suverani­tate naţională, pentru drepturi şi li­bertăţi democratice, pentru pace şi socialism, îşi sporeşte mereu vigoarea, s­e intensifică lupta gigantică a po­poarelor coloniale pentru eliberarea de sub jugul imperialist. Creşte fără încetare mişcarea pentru apărarea păcii, cuprinzând pături din cele mai largi ale popoarelor, dornice de liber­tate şi muncă paşnică. Faptele arata că voinţa de pace a popoarelor a devenit o forţă atât de puternică încât agresorii imperialişti sunt siliţi sa bată în retragere. Oamenii muncii nu uită soarta pe care o hărăziseră clasele exploata­toare patriei noastre — aceea de a rămâne pe veci o ţară împietrită în înapoiere economică, înrobită marilor trusturi, o ţară cu mari bogaţii natu­rale, în care poporul înrobit n'avea parte decât de sărăcie şi lipsuri, sece­rat de boli şi înnăbuşit de analfabe­tism şi incultură, târguit şi vândut drept carne de tun pentru războaie de cotropire. In condițiile favorabile create prin eliberarea­­ ţării de către glorioasa Armată Sovietică, poporul român în frunte cu clasa muncitoare şi a sut conducerea partidului ei a doborît pu­terea claselor exploatatoare, şi-a luat «oarta în propriile sale mâini şi­ a instaurat un regim potrivit nă­zuinţelor şi intereselor sale — regimul democraţiei popular­e pornind pe un drum nou, pe dru­m­ Din . Scânteia" Nr. 2832 difi 29 Noemi­ie 1953, uul larg al progresului. Creşte­re* * * rea industria grea—temelia dezvol­tării întregii economii şi a ridicării nivelului de trai al poporului —■ este în continuă dezvoltare pro­ducţia­ industriei uşoare şi alimen­tare. In centrul politicii parti­dului este omul cu nevoile sale, ridicarea nivelului de trai al poporu­lui este scopul spre care regimul de­mocrat-popular îşi îndreaptă toate sforţările. După naţionalizare, oamenii muncii au devenit stăpânii fabricilor şi uzi­nelor ; în întreprinderile naţionalizate a fost lichidată exploatarea omului de către om , înfăptuindu-se astfel nă­zuinţa pentru care au luptat şi s-au jertfit fiii cei mai buni ai clasei mun­citoare. Crizele economice şi şomajul au rămas o amintire întunecată a tre­cutului­ , însemnate realizări au fost­­abţinute în agricultură. Prin lupta dusă de clasa muncitoare în alianţă cu ţără­nimea muncitoare şi sub conducerea partidului s-a înfăptuit reforma a­­grară, împlinidu-se visul de veacuri al ţărănimii, izbăvirea de jugul mo­şieresc. Legea de temelie a statului, Constituţia R.P.R., consfinţeşte prin­cipiul că pământul este al celor ce-l munc­esc. Statul democrat-popular dă un permanent sprijin ţărănimii mun­citoare, ajutând-o să-şi sporească pro­ducţia şi să-şi ridice bunăstarea, în­grădind exploatarea elementelor capi­taliste. Toate acestea au avut ca ur­mare îmbunătăţirea situaţiei gospodă­riilor ţărăneşti mici şi mijlocii. Sprijinite de statul democrat-popu­lar şi clasa muncitoare multe din cele 4000 de gospodării agricole colective şi întovărăşiri agricole existente au obţinut rezultate însemnate pe calea întăririi lor, au dobândit recolte bo­gate şi au dat venituri mari mem­brilor lor, devenind pilde vii despre foloasele muncii în comun, pe întin­deri mari şi cu mijloace mecanizate. In ţara noastră se construesc pen­tru oamenii muncii locuinţe, cămine, culturale, maternităţi, spitale, poli­clinici, cluburi. Se lărgeşte mereu re­ţeaua de şcoli de toate gradele, biblio­teci, instituţii ştiinţifice şi culturale, de case de naşteri, maternităţi şi că­mine, teatre şi cinematografe ; casele de odihnă din cele mai frumoase lo­curi ale ţării sunt puse la dispoziţia celor ce muncesc. Poporul nostru datoreşte toate victoriile de care se bucură conducerii sale de către partid. Conducerea de către partidul clasei muncitoare, care se călăuzeşte după invincibila teorie marxist-leninistă şi aplică creator ex­perienţa gloriosului P.C.U.S. se do­vedeşte izvorul forţei poporului mun­citor, este chezăşia înfăptuirii socie­tăţii socialiste în ţara noastră. Anul acesta, alegerile de deputaţi pentru sfaturile populare au loc în condiţiile luptei pline de avânt a oa­menilor muncii pentru înfăptuirea măsurilor economice luate de plenara lărgită a C.C. al P.M.R. din 19-20 August. Aceste măsuri sunt menite să ducă la o serioasă îmbunătăţire a condiţiilor de trai ale clasei munci­toare, ale ţărănimii muncitoare şi ale intelectualilor. Ele alcătuesc un pro­gram al făuririi bunei stări a poporu­lui, program­­care arată încă odată că pentru partidul şi guvernul nostru grija pentru binele poporului, slujirea neobosită a celor ce muncesc sunt preocuparea de căpetenie. Sprijinindu-se pe rezultatele obţi­nute până acum în domeniul indus­trializării ţării şi asigurând o dezvol­tare continuă, raţională, neforţată, a industriei grele, partidul şi guvernul pun în centrul preocupărilor lichidarea rămânerii în urmă a agriculturii, a producţiei industriei alimentare şi u­­şoare în vederea obţinerii unei a­­bundenţe de produse. Nu încape în­doială că prin mobilizarea oamenilor muncii la lupta pentru înfăptuirea programului­*^ măsuri trasat de ple­nara C.C. lipsurile şi greutăţile ana­lizate de plenară vor fi înlăturate. Creşterea producţiei bunurilor de larg consum şi măsurile pentru intensi­ficarea schimbului între sat şi oraş vor da putinţa să se îmbunătăţească aprovizionarea populaţiei, să se treacă în cursul anului 1954 la co­merţul fără cartele şi să se înfăptu­iască în viitor reduceri periodice de preţuri. Programul trasat de plenara­ C.C. şn P.M.R. prevede repartizarea unor fonduri pentru construirea de locuinţe, îmbunătăţirea asistenţei medicale, lărgirea reţelei de şcoli şi aşeză­­rinte culturale, fete. îmbunătăţirile rezultate din aplicarea acestor mă­suri vor aduce — sub diferite forme — muncitorilor şi funcţionarilor, până la sfârşitul anului 1954, un câştig de circa 2 miliarde lei. Sarcina centrală a partidului, prin­cipala condiţie a succesului în opera de construire a socialismului, de ridi­care a nivelului de trai al oamenilor muncii din oraşe şi sate este întări­rea continuă a alianţei clasei munci­toare cu ţărănimea muncitoare, dez­voltarea şi întărirea continuă a ro­lului conducător al clasei muncitoare în această alianţă. De un ajutor mai puternic decât până acum se bucură gospodăriile colective şi întovărăşirile agricole, în vederea întăririi lor economico-orga­­­nizatorice. Deasemeni, s-a acordat un ajutor şi mai mare decât până acum ţăranilor muncitori cu gospodării in­dividuale. Măsurile luate de partid şi guvern, asigurând o mai largă co­interesare materială a ţăranilor mun­citori in creşterea producţiei agrico­le, dau un mare sprijin gospodării­lor agricole individuale — pentru ca ele să poată folosi în întregime posi­bilităţile lor de sporire a producţiei şi productivităţii muncii. Partidul şi guvernul se îngrijesc cu consecvenţă să asigure o şi mai puternică înflorire a activităţii cultu­­ral-ştiinţifice, îmbunătăţirea condiţii­lor de viaţă şi de creaţie ale intelec­tualităţii legate de popor — care con­­stitue o adevărată mândrie naţională. Oamenii muncii urmează cu încre­dere partidul ştiind că între cuvântul său şi faptă nu există deosebire. De pe acum unele din măsurile stabilite de plenară au şi început să fie înfăp­tuite. Recent a fost publicată h­otă­­rîrea Consiliului de Miniştri privi­toare la îmbunătăţirea sistemului de salarizare, stimularea calificării mun­citorilor şi creşterea productivităţii muncii. Prin Decretul Prezidiului Marii Adunări Naţionale cu privire la reducerea impozitelor asupra sala­riilor muncitorilor, tehnicienilor, in­ginerilor şi funcţionarilor şi la redu­cerea impozitului pe veniturile oame­nilor de litere, artă şi ştiinţă, câşti­gurile tuturor acestora vor creşte cu 360.000.000 lei anual. In ultimul timp s-au acordat în sprijinul ţăranilor co­lectivişti şi întovărăşiţi, cât şi al ce­lor cu gospodării individuale, scutiri şi reduceri de impozite şi taxe, s'au anulat unele restanţe la predarea co­telor către stat, s'au trimis la sate cantităţi sporite de mărfuri, s'a ho­­tărît atribuirea în folosinţă veşnică gospodăriilor colective şi în proprie­tatea întovărăşirilor şi ţăranilor mun­citori a unor terenuri-rezervă de stat, însumând 448.000 hectare pământ. O mare însemnătate are Hotărîrea guvernului şi partidului prin care se dau importante avantagii producăto­rilor agricoli care încheie contracte pentru creşterea şi pentru îngrăşa­­rea de animale, precum şi celor care vând la achiziţii sectorului de stat şi cooperativelor animale şi păsări. Chezăşia înfăptuirii Hotărîrilor plenare. C.C. al P.M.R. este munca harnică şi entuziastă a poporului muncitor. Oamenii muncii trebuie să desfă­şoare larg întrecerea socialistă pen­tru îndeplinirea planului de stat, pen­tru mărirea neîncetată a producţiei, pentru extinderea aplicării metode­lor de muncă înaintate şi ridicarea continuă a productivităţii muncii, re­ducerea preţului de cost şi îmbună­tăţirea calităţii produselor — aceas­ta fiind singura cale justă pentru ri­dicarea nivelului de trai al celor ce muncesc. In lupta pentru îmbunătăţirea ra­pidă şi continuă a vieţii celor ce mun­cesc, rolul hotăritor îl au oamenii muncii înşişi — voinţa, hotărîrea şi priceperea lor de a lupta pentru des­coperirea şi folosirea nesecatelor, re­zerve interne existente în întreprin­deri, pentru întărirea disciplinei so­cialiste a muncii şi folosirea cât mai productivă a timpului de lucru, pen­tru combaterea cheltuelilor inutile şi înfăptuirea unui strict regim de eco­nomii. Cu cât va creşte mai mult pro­ducţia bunurilor de consum industri­ale şi agricole şi se va ridica produc­tivitatea muncii, cu cât mai mult va scădea preţul de cost al produselor, cu atât mai însemnată va fi reducerea preţurilor la toate mărfurile, cu atât va creşte puterea de cumpărare a leului şi deci salariul real al munci­torilor, tehnicienilor şi funcţiona­rilor. O îndatorire de frunte a ţărăni­mii este îndeplinirea întocmai şi la timp a tuturor obligaţiilor faţă de stat. Predarea integrală şi la termen a cotelor de colectare şi impozitelor, îndeplinirea strictă a contractelor încheiate cu comerţul de stat sau cooperatist este o sarcină patriotică a ţărănimii muncitoare. Ţăranii muncitori au sarcina să lupte pentru sporirea continuă a ran­damentului la hectar, să dezvolte prin toate mijloacele creşterea ani­malelor, să-şi valorifice produsele mai ales prin cooperaţie, să aducă o contribuţie cu mult mai mare la in­tensificare schimbului între sat şi oraş, îmbunătăţind aprovizionarea oraşelor şi răspunzând astfel frăţeşte sprijinului sporit acordat de clasa muncitoare. Este în propriul interes al ţărăni­mii muncitoare să contribue la în­făptuirea programului de măsuri ela­borat de partid, la realizarea unui puternic avânt al industriei bunuri­lor de larg consum — căci cu cât industria uşoară şi alimentară şi cla­sa muncitoare vor fi mai bine apro­vizionate cu materii prime şi produse agricole alimentare, cu atât va spori producţia de mărfuri de larg consum, cu atât vor fi trimise la sate mai multă îmbrăcăminte, încălţăminte, textile, produse alimentare, industri­ale la preţuri tot mai ieftine. Oamenii muncii din comerţul de stat şi cooperatist trebue să mun­cească neobosit pentru dezvoltarea schimbului de mărfuri între oraş şi sat, pentru întărirea legăturilor din­tre industria socialistă şi agricultură, să combată cu putere manifestările de birocratism din acest domeniu, să se îngrijească de buna aprovizionare a unităţilor comerciale şi coopera­tiste şi de desfacerea rapidă, fără tă­răgănări, a produselor, să studieze sistematic cererea de bunuri de con­sum şi să reducă cheltuelile de cir­culaţie. Toţi cei ce muncesc, de la oraşe şi sate, să-şi sporească eforturile pen­tru înflorirea patriei, să apere ca lumina ochilor marile cuceriri de care se bucură în regimul democrat­­popular, să-şi ascută vigilenţa şi să zdrobească orice acţiune a duşmani­lor oamenilor muncii dinlăuntrul şi dinafara ţării, să întărească mereu forţa statului democrat-popular — principalul instrument al construirii vieţii noi, fericite, pentru cai ce mun­cesc. Apropiatele alegeri au o mare În­semnătate pentru întărirea sfaturilor populare, baza politică a Republicii Populare Române. In cei trei ani care au trecut de la alegerea lor, sfaturile populare au ob­ţinut însemnate realizări, au desfă­şurat o muncă rodnică pentru ridi­carea economică a regiunilor, raioa­nelor, oraşelor şi satelor prin valori­ficarea resurselor locale, dezvoltarea industriei locale şi organizarea cam­paniilor agricole. Sfaturile populare au obţinut o seamă de realizări în construirea unor cartiere de locuinţe, drumuri, poduri; s’au făcut numeroa­se lucrări de alimentare cu apă şi electrificare a unor localităţi. Cu spri­jinul activ al cetăţenilor s’au clădit şi amenajat şcoli, cămine culturale, creşe, spitale, dispensare, case de odihnă, terenuri sportive. Sprijinind aplicarea hotărîrilor­­parti­dului şi guvernului, menite să ducă la stimularea producţiei agricole şi sa­­­tisfacerea în măsură sporită a cerin­ţelor oamenilor muncii de la oraşe şi sate, sfaturile populare întăresc ali­anţă dintre clasă muncitoare şi ţără­nimea muncitoare, alianţă în care rolul conducător aparţine clasei mun­citoare. Prin compoziţia şi activitatea lor, sfaturile populare sunt o expresie a deplinei egalităţi in drepturi a mi­norităţilor naţionale, a prieteniei şi frăţiei de nezdruncinat dintre poporul român şi minorităţile naţionale. In momentul de faţă principală în­datorire a sfaturilor populare constă în înfăptuirea sarcinilor de mare răs­pundere ce le revin în ce priveşte apli­carea măsurilor adoptate de plenara C.C. al P.M.R. din 19-20 August în vederea dezvoltării economiei naţio­nale şi a unei serioase ridicări a ni­velului de trai al oamenilor muncii.­­ Problemele dezvoltarii agriculturii şi creşterii vitelor, ale sporirii produc­ţiei agricole şi îndeosebi a cerealelor, prin mecanizare, extinderea agroteh­nicii avansate şi pregătirea cadrelor necesare agriculturii— trebue să stea în centrul activităţii sfaturile popu­lare. Sfaturile populare trebue să mun­cească neobosit pentru a face ca re­centa h hotărîre a guvernului şi parti­dului cu privire la îmbunătăţirea sistemului de contractări şi achiziţiile de animale şi produse animale să ducă la un avânt al creşterii animalelor, pentru îmbunătăţirea aprovizionării oamenilor muncii. Sfaturile populare au sarcina de a trece neîntârziat la o­ acţiune siste­matică, planificată, de folosire din plin a resurselor locale pentru a ob­ţine o grabnică sporire a­ producţiei bunurilor de larg consum, antrenând în această acţiune pe meseriaşi şi cooperativele meşteşugăreşti. Sfaturile populare trebue să-şi în­drepte activitatea în primul rând spre dezvoltarea multilaterală a econo­miei locale, intensificarea schimbului între oraş şi sat şi îmbunătăţirea a a­­provizionării populaţiei. Sfaturile populare trebue să muncească ne­obosit pentru aplicarea şi înfăptuirea măsurilor luate de plenara C.C. al P.M.R. în domeniul construirii de locuinţe, îmbunătăţirii asistenţei me­dicale, lărgirii reţelei de şcoli şi aşe­zăminte culturale etc. Activiştii sfaturilor populare, candi­daţii oamenilor muncii, să folosească din plin campania electorală în ve­derea stimulării prin toate mijloacele a iniţiativei şi energiei creatoare a maselor, a descoperirii şi folosirii nenumăratelor posibilităţi de valori­ficare a resurselor locale în scopul sporirii producţiei bunurilor de larg consum. Să combatem tendinţa dău­nătoare de a astepta pasiv totul „de la centru”—să folosim din plin toate re­sursele şi posibilităţile locale, izvoa­rele de materii prime existente in oricare regiune sau raion, toate ener­giile locale, să stimulăm iniţiativele de jos, spiritul gospodăresc al oa­menilor muncii, îndreptând efortul tuturor către realizarea unei abun­dente de produse în scopul ridicării nivelului de trai al poporului. Să beam în fiecare raion şi renume noi întreprinderi de interes local, baze legumicole, crescătorii şi îngrăşătorii de vite, iazuri etc. Chezăşia­ înfăptuirii s­ârcinilor de cinste r­e stau în faţă sfaturilor popu­lare constă în întărirea legăturii cu, (Continuare in pag. 4-a) ★ Nr. 2264 *­ga «'BILL! . .... 1-11 Comorile nepreţuite ale artei populare Interior de casă ţărănească mag­hiară expus la expoziţia de artă popu­lară din Cluj. A apărut în limba română Nr. 47 al revistei „Timpuri Noi“ Articolul de fond este consacrat principalei probleme a zilelor noas­tre, aceea a destinderii încordării internaţionale. „Timpuri Noi” scrie: Declaraţia lui V. M. Molotov şi răspunsurile sale la întrebările puse de corespondenţii de presă sovietici şi străini, au împrăştiat per­deaua de fum lansată de propaganda reacţionară. Astfel, a fost spulbe­rată legenda că Uniunea Sovietică ar cere examinarea simultană a tu­­turor problemelor internaţionale litigioase. Or, pe această legendă fa­bricată in Apus s’au întemeiat numeroase atacuri împotriva propuneri­lor sovietice, declarate fără drept de apel ca fiind „nereale”. După cum rezultă din declaraţia Ministrului Afacerilor Externe al U.R.S.S., potrivit punctului de vedere sovietic, la conferinţă trebue să participe toate marile puteri fără nici o excepţie, iar participanţii nu trebue să fie legaţi dinainte prin obligaţia de a se limita la examinarea unei anumite probleme litigioase. Ei trebue să aibă dreptul, de a se în­ţelege cu privire la examinarea oricăreia dintre problemele actuale, dacă se va recunoaşte că reglementarea acestei probleme va contribui la des­tinderea încordării internaţionale. Credincioasă politicii sale iubitoare de pace, Uniunea Sovietică stă ferm pe poziţia slăbirii încordării internaţionale, pe care o doresc toate popoarele. __ „Timpuri Noi” mai cuprinde "un articol de V.­­Svetrov intitulat : „Ce a adus Franţei politica proamericană ?”. Analizând faptele, autorul ajunge la concluzia că planul Marshall şi pactul Atlanticului au avut drept rezultat direct subordonarea de fapt a Franţei faţă de imperialis­mul american. Consecinţele acestei dominaţii se simt în domeniul politicii externe. Politica externă independentă a Franţei a fost înlocuită cu politica „atlantica” care contravine în mod flagrant intereselor naţionale ale ţării... . \­1 Lupta forţelor sanatoase ale naţiunii franceze pentru revenirea pe calea independenţei în problemele internaţionale este grea şi reclamă eforturi serioase. Insă patrioţii francezi pot conta în această­ privire­­ pe simpatia şi sprijinul tuturor popoarelor iubitoare de pace, inclusiv poporul sovietic. Revista publică un articol semnat de C. Nacropin care caracterizea­ză activitatea departamentului lui Blank, Ministerul de război al Ger­maniei occidentale. Activitatea departamentului Blank reflectă ca într'o oglindă întregul proces atât de periculos al renașterii militarismului hitlerist în Republica de la Bonn.­­ încercările presei americane de a împiedica comerţul dintre Răsărit şi Apus şi de a arunca o lumină falsă asupra perspectivelor de dezvoltare a acestui comerţ sunt demascate într'un articol semnat de M. Nesterov preşedintele prezidiului Camerei de comerţ al U.R.S.S. Ca exemplu de calomnie şi greşită prezentare a politicii, comerciale dusă de Uniunea Sovietică, M. Nesterov citează un articol apărut în revista americană „United Nations World“, semnat de Willfred May.­­ Uniunea Sovietică subliniază Nesterov este adeptă a colaborării internaţionale şi a dezvoltării legăturilor de afaceri cu toate ţările. Ea îşi întemeiază relaţiile comerciale cu celelalte state pe baza deplinei e­­galităţi în drepturi şi a avantajului reciproc, pe baza respectării intere­selor economice, a drepturilor şi demnităţii naţionale , a popoarelor mari şi mici. Ca răspuns unui grup de cititori revista „Timpuri Noi“ publică un articol de N. Corabliov asupra situaţiei din Etiopia. Revista publică de asemenea spicuiri din presa străină, note asupra evenimentelor internaţionale, articolul semnat de D. Ivlev, despre insulele Aland precum și alte materiale, . .. Cremica filmului „PADUREA” O producţie a Studioului „Lenfoim“ 1953 Noul film-spectacol „Pădurea“ a fost realizat după celebra piesă a marelui clasic rus A. N. Ostrovschi Creaţiile lui Ostrovschi se bucură de o adevărată popularitate. Ele re­prezintă ecoul năzuinţelor poporului care se îndreaptă spre o mai buna orânduire, înfăţişând în primele sale piese lumea micii burghezii şi a funcţiona­rilor mărunţi, Ostrovschi creează un tablou al relaţiilor sociale şi orân­duirii politice a întregii Rusii din prima jumătate a secolului al 19-lea. Dacă­ Ostrovschi zugrăveşte, uneori, cu simpatie, unele tipuri burgheze, în schimb, pentru el nobilimea e o tagnă în descompunere din punct de vedere moral şi economic, lipsită de orice putere creatoare şi constructivă. Toate personagiile aristocratice din piesele lui Ostrovschi, Ulanbecova (Pupila), Gurmâjscaia (Pădurea), Murzaveţchi (Lupii şi oile) şi multe altele sunt nişte oameni de nimic, fără suflet, meschini şi desfrânaţi. ★ Bătrână şi bogata văduvă Gurmâj­scaia, adăposteşte în casa ei pe Axiuşa, o rudă săracă şi pe Alexei, fiul unei prietene scăpătate. Sub masca unei acţiuni filantropice, Gurmâjscaia ascunde un plan mes­chin. Faţă de Axiuşă se poartă cu bună­voinţă însă nu pierde nicio ocazie de a o umili. Axiuşa e îndrăgostită de Petre, fiul unui negustor. Gurmâjscaia însă răspândeşte svonul că Axiuşa ar fi logodită cu Alexei. Gurmâ­scaia care îl iubeşte pe Alexei, vinde loturi de pădure pen­tru ca să nu fie nevoită să-şi lase a­­verea rudelor, ci s-o poata da lui Alexei. In acest timp soseşte nepotul ei, actorul ambulant Ghenadie Demia­nâci, poreclit Nesciastlivțev. Ei nu se văzuseră de 15 ani. Pen­­tru ca să fie primit în casa mătuşii, Ghenadie Demianâci se dă drept maior în retragere. Gurmâjscaia nu vede totuşi, cu ochi buni această vizită. Ne mai putând răbda, ea-i mărtu­riseşte dragostea ei lui Alexei. A­­cesta, linguşitor, este gata să facă orice numai să-i fie pe plac mătu­­şicăi şi ,deci să aibe bani fără să fie nevoit să muncească Deaceea cu toată marea diferenţă de vârstă el acceptă sa se însoare cu bătrâna Gurmâiscaia. La rândul ei, geloasă, pe Axiuşa, ea o roagă să plece din casa ei şi să se ducă într’un oraş sau sat cât mai îndepărtat pentrucă Alexei să nu fie ispitit, poate, să vină după ea. Axiusa nu se poate mărita cu Petre, fiindcă nare zestre. Tatăl lui Petre nu-şi dă consimţământul dacă fata nu-i aduce 3.000 de ruble. Intre timp Gurmâlscaia află c câ nepotul ei e actor şi-l alungă. Ghenadie Demianâci ia 1000 de ruble pe care îi datora Gurmalscaia El cere mătuşii s-o înzestreze pe Axiuşa. La refuzul acesteia, actorul dă mia de ruble tatălui lui Petre care se învoieşte şi cu această sumă. Petre şi Axiuşa se pot căsători. Cu traista goală pe umăr, Nes­ciastlivţev pleacă din casa bogatei mătuşi şi va colinda din nou teatrele orășelelor de provincie. ­­S. . é ­ V

Next