Flacăra Iaşului, noiembrie 1971 (Anul 27, nr. 7814-7838)

1971-11-26 / nr. 7835

ANUL XXIII. 4 PACINI SO DANI Incom­­ensului Organ al Comitetului judeţean Iaşi al P.C.R. şi al Cincinalul 1971-1975 o punte trainică spre viitor La uzina păşcăneanâ continuă metamorfoza modernizării In anii cincinalului 1971—1975, ca ur­mare a procesului de industrializare so­cialistă a ţării noastre ţi Uzina mecani­că de material rulant Paţcani va cu­noaşte metamorfoza unor transformări menite să înscrie vechile ateliere în rîn­­dul întreprinderilor moderne. Recent, am avut o convorbire cu tov. C-tin Ursulea­­nu, directorul acestei unităţi, cu care ocazie ne-a informat cu unele detalii în acest sens. — Planul cincinal — ne-a spus pentru început interlocutorul nostru — prevede ca uzina noastră să înregistreze In 1975 o creştere a producţiei globale de 35 la su­tă, faţă de anul 1970, ceea ce înseamnă că vom avea un ritm mediu anual de 7,5 la sută. RED.: Am dori să vă referiți, succint, la unul din indicatorii de bază — pro­ductivitatea muncii. C-TIN URSULEANU: Ca urmare a me­canizării şi introducerii treptate a auto­matizării, înlocuirii utilajelor mai vechi şi creării unor condiţii mai bune de lu­cru, productivitatea muncii va creşte cu un ritm mediu anual de 4,6 la sută. RED.: Aţi amintit de crearea unor con­diţii optime de lucru. Prin ce măsuri se vor materializa ? C-TIN URSULEANU: Uzina noastră va beneficia în anii acestui cincinal de un însemnat volum de investiţii, fonduri care se vor materializa în multe obiec­tive, printre care aş aminti: atelierul de reparat boghiuri pentru vagoane de călă­tori; atelierul de rotărie; hala cu două linii pentru reparat vagoane de călători pe 2 osii; hală cu două linii de reparat vagoane de marfă pe 2 osii; depozitul de laminate cu poduri rulante și linii de ca­le ferată; drumuri uzinale în lungime de 2 km. RED.: Vă rugăm să vă referiţi la cite­va din măsurile care vor susţine ritmul de creştere a productivităţii muncii in aceşti ani. C-TIN URSULEANU: Printre cele mai importante măsuri In această direcţie pe care le preconizăm amintim : dotarea sec­ţiilor de vagoane de marfă şi călători cu maşini de găurit, de înşurubat şi deşu­­rubat portabile; organizarea unui atelier de rotărie şi de boghiuri în flux; schim­barea tehnologiei de montare şi demon­tare a bandajelor de pe roţi, prin încăl­zire electrică; în anul 1972 se va orga­niza depozitul de tablă şi laminate prin construcţia unui pod rulant de 5 tone şi a unei staţii de debitare centralizată; se vor definitiva şi aplica pînă în 1973 stu­diile privind reparaţia vagoanelor de călători şi marfă în flux continuu, pre­cum şi organizarea transportului intern. RED.: Creşterea rentabilităţii activităţii este un obiectiv de prim ordin. Cîteva detalii le-am considera utile. C-TIN URSULEANU: Printre măsuri­le iniţiate de comitetul oamenilor mun­cii se înscriu şi cele care vizează ri­dicarea rentabilităţii sortimentelor, re­ducerea cheltuielilor materiale, creşterea beneficiului. Astfel, cheltuielile la 1.000 lei producţie se vor reduce In fiecare an cu 3—4 lei, ceea ce va însemna un be­neficiu anual suplimentar de aproxima­tiv 5—8 milioane de lei. Aceste dezide­rate se vor realiza prin aplicarea unui complex de măsuri tehnico-organizatori­­ce. Cîteva dintre ele : modernizarea transportului intern, prin introducerea benzilor de transport — forjă — hala mecanică ; schimbarea tehnologiei de for­jare la boghiurile cu arc-suspensie. Pen­tru reducerea cheltuielilor materiale pre­conizăm montarea în uzină a unei fa­brici de oxigen; revizuirea tehnologiei de forjare în vederea eliminării unor prelucrări mecanice de prisos ; refolo­­sirea materialului rezultat de la conso­lidarea șasiului vagoanelor de marfă des­coperite pe două osii. RED.: Concret, ce reduceri de consu­muri specifice se vor înregistra ? C-TIN URSULEANU : Prin măsurile a­­mintite consumul de materiale în 1975, faţă de 1971, se va reduce cu circa 5 la sută la vagoanele de călători şi cu circa 10 la sută la vagoanele de marfă. Pe an­samblul uzinei ne propunem ca la sfîrşi­­tul cincinalului să realizăm economii de aproximativ 500 tone metal şi peste 600 m.c. cherestea. RED.: Se vorbeşte mult despre folosi­rea capacităţii tehnice creatoare, a for­ţelor proprii din întreprinderile judeţu­lui nostru, în cadrul acţiunii de auto­­utilare. Sîntem informaţi că şi colectivul păşcănean nu se va lăsa mai prejos. C-TIN URSULEANU­­ Intr-adevăr, muncitorii, tehnicienii şi inginerii uzinei noastre depun eforturi pentru a da viaţă acestui deziderat de importanţă naţiona­lă. In anii acestui cincinal vom realiza importante lucrări prin autoutilare. Voi aminti doar cîteva din acestea : două po­duri rulante cu deschidere de 16 m şi o capacitate de 12 tone ; două transpor­toare suspendate pentru transportul in­­terfazic în sectorul aparatelor de legare şi tampoanelor ; opt ridicătoare electri­ce de 250 kg pentru maşini-unelte ; două dispozitive pentru curbat şi călii foi de arc. In anul 1972 se va realiza un trans­portor suspendat între secţia forjă şi secţia mecanică, pe o lungime de 600 m în vederea eliminării transportului ru­tier, iar In 1973 se va executa altul între sectorul debitare centralizată şi forjă. De asemenea, un tunel pentru spălarea va­goanelor. In 1974 se va realiza o insta­laţie subterană In atelierul de prelucrări mecanice şi rotărie, în vederea evacuării aşchiilor metalice şi alta pentru sfărlmat şi brichetat aşchii metalice. RED.: Ce noutăţi vor interveni In do­meniul diversificării producţiei în anii cincinalului ? C-TIN URSULEANU­­ Se vor asimila construcţia vagonului de marfă pe două osii, un nou tip de boghiu, precum şi reparaţia vagoanelor suburbane pe pa­tru osii. Pe lingă sortimentele ce le e­­xecutăm In prezent se vor asimila tam­ponul LDH şi LDF şi 18 noi poziţii de piese de schimb auto (pinioane, rozete, ambreiaje etc.). RED.: Am dedus din discuţia cu dum­neavoastră o mărire considerabilă a ca­pacităţilor de producţie. Desigur, colec­tivul este preocupat şi de utilizarea cit mai raţională a acestora. Ce ne puteţi spune ? C-TIN URSULEANU : Am făcut şi pînă acum lucruri bune în acest domeniu, dar sîntem conştienţi că multe alte rezerve îşi aşteaptă valorificarea. Pînă la sfirşi­­tul cincinalului se prevede o îmbunătă­ţire a indicelui de utilizare a capacităţi­lor de producţie prin iniţierea unor mă­suri, printre care : alimentarea dublă cu energie electrică a postului trafo; redu­cerea volumului de ore pentru reparaţii, prin folosirea pieselor de schimb; şco­larizarea tuturor muncitorilor. Convorbire realizată de Eugeniu ZIDARIŢA In cartierul Tătăraşi, în apropierea Supermagazinului „Ste­jar", se află in construcţie un nou bloc de locuinţe. Fotei o. PAUfc OTE CI. ■ mvwm, ■ sriv­i/n popular judeţean Vizita la Iaşi a delegaţiei de activişti ai P. M. S. U. Aflată, la invitaţia C.C. al P.C.R., în­tr-o vizită de schimb de experienţă în ţara noastră, delegaţia de activişti ai Partidului Muncitoresc Socialist Ungar, condusă­ de Karak­is Lăszlo, membru al C.C. al P.M.S.U., prim-secretar al Co­mitetului judeţean Hajdu-Bihar al P.M.S.U., a sosit ieri în oraşul Iaşi. Din delegaţie mai fac parte Mona Gyula, adjunct al şefului Secţiei propa­gandă şi agitaţie a C.C. al P.M.S.U., Iozsef Ágoston, secretar al Comitetului judeţean Csongrad al F.M.S.U., şi György Csonka, secretar al Comitetului judeţean Vas al P.M.S.U. Oaspeţii au fost primiţi, la sediul Co­mitetului judeţean de partid Iaşi, de to­varăşul Vasile Potop, membru al C.C. al P.C.R., prim-secretar al Comitetului judeţean de partid, cu care prilej mem­brii delegaţiei de activişti ai P.M.S.U. au fost informaţi cu unele aspecte ale muncii de partid din judeţul nostru. Au participat la această întîlnire to­varăşii I Gh. Cilibiu, secretar al Comi­tetului judeţean de partid, AL Floareş, şeful Secţiei de propagandă a Comite­tului judeţean Iaşi al P.C.R., Ion Ţăranu, directorul Cabinetului judeţean de par­tid. Tot în cursul zilei de ieri, membrii delegaţiei au vizitat Universitatea „Al. I. Cuza" unde s-au întreţinut cu repre­zentanţi­ ai senatului şi ai comitetului de partid pe Universitate, cu alte cadre didactice, precum şi cu reprezentanţi ai asociaţiei studenţilor. Vizita delegaţiei de activişti ai P.M.S.U. în oraşul Iaşi continuă. Osvald Nicolae, elev trezor în anul III la Şcoala profesională a Uzinei meca­nice „Nicolina“, fruntaş la învăţătură, se străduieşte să-şi însuşească temeinic pro­fesia aleasă. Iată-l la o oră de practică. Foto : P. VASILIU — coresp. .V.­.V.1 CARNET IEŞEAN ATENŢIE LISTELOR DE SALARII! Zi de salariu. La casieria amena­jată ad-hoc la­­ intrarea clădirii ce adăposteşte birourile întreprinderii de legume-fructe Iaşi, lume multă. Zeci de oameni îşi aşteaptă rindul pentru a primi plata muncii. — Hai, altul — se aude glasul poruncitor al casieriţei. Semnează mai repede, uite aici, că doar n-am să te aştept pînă diseară... Lucrătorul din faţa ei, care nu a avut timp nici măcar să vadă ce sumă are de luat, încearcă să spu­nă ceva, dar casieriţa grăbită îi pu­ne banii in mină şi-l trimite la plimbare: „Asta ai de luat. Adre­­sează-te pontatoarei, dacă eşti ne­mulţumit". Nimerim peste puţin timp in bi­roul „pontatoarei“. E un continuu du-te-vino: o bună parte a celor ce au trecut prin faţa casieriţei în­cearcă aici să obţină o lămurire. Dar, pontatoarea, în majoritatea ca­zurilor, ridică din umeri. Nu e in măsură să spună decit „brutal“, di­versele reţineri nefiind trecute în listele de salarii de care dispune. Şi omul e trimis din nou la casie­riţă, căreia aproape nimeni nu mai are curajul să i se adreseze. Situaţii similare am intîlnit, nu o dată, şi pe şantierele de construc­ţii, oamenii plecind cu îndoiala în inimă asupra corectitudinii casie­rului sau pontatorului şi vădit ne­mulţumiţi. Şi cînd te gîndeşti că pentru consultarea listelor de pla­tă — nu numai un drept elemen­tar, ci şi obligaţie a salariatului — e suficient, cel mult, o jumătate de minut. O jumătate de minut ca­re, insă, ii este refuzată de func­ţionarul devenit, subit, foarte gră­bit. Nu punem, evident, la îndoială buna credinţă a casierei de la I.L.F. Dar trebuie să subliniem că s-au văzut suficiente cazuri cînd, pe această cale, oameni necinstiţi şi-au însuşit importante sume de bani, băgînd mina în buzunarul sa­lariaţilor sau al statului. Nu ar fi mai bine să fie prevenite astfel de situaţii ? E o datorie a conduceri­lor de întreprinderi să acţione­ze în această privinţă, asigurînd organizarea adecvată a distribuirii salariilor, astfel incit să se evite aglomeraţiile şi controlînd felul in care se desfăşoară această opera­ţie. Apelativul „Atenţie listelor de­­ salarii!" il adresăm, in acelaşi­­ timp, tuturor salariaţilor, a căror­­ opinie trebuie să pună punct unor­­ astfel de practici, acolo unde ele­­ mai au loc.­­ Gh. MIHALACHE !| Un film despre Iaşi: „Oraşul şi strada“ Ieri, la cinematograful „Republica” din Iaşi a avut loc vizionarea filmului de scurt metraj „Oraşul şi strada“, realizat de studiourile „Al. Sahia“ după un sce­nariu semnat de scriitorul ieşean Mircea Radu Iacoban, la cererea Consiliului popular municipal. La vizionare au asistat tovarăşul Ioan Manciuc, prim-secretar al Comitetului municipal de partid, primarul munici­piului Iaşi, activişti de partid şi de stat,­­ oameni de cultură şi artă. Filmul „Oraşul şi strada", care ilus- 5 trează aspecte din municipiul Iaşi, ul­ti­mează să intre în circuitul rețelei cine- 5­matografice. în pagina a 2-a Sport in pagina a 4-a Sesiunea O.N.U.­­ In legătură cu situația­­ de la frontiera indo-pakistaneză. COMUNICAT COMUN ROMÂNO-IUGOSLAV La invitaţia tovarăşului Nicolae Ceau­­şescu, secretar general al Partidului Co­munist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste Româ­nia, tovarăşul Iosip Broz Tito, preşedin­tele Republicii Socialiste Federative Iu­goslavia, preşedintele Uniunii Comuniş­tilor din Iugoslavia, a făcut o vizită de prietenie în Republica Socialistă Româ­nia în zilele de 23 şi 24 noiembrie 1971. înalţii oaspeţi au vizitat cu acest pri­lej municipiul Timişoara, întreprinderi­le industriale „Electromotor“ şi „Indus­tria linii“ şi s-au întreţinut prieteneşte cu muncitorii, tehnicienii şi inginerii acestor întreprinderi. Oamenii muncii din oraşul Timişoara au făcut o călduroasă primire înalţilor oaspeţi — expresie vie a sentimentelor de prietenie şi stimă reciprocă ce ca­racterizează relaţiile româno-iugoslave. In timpul vizitei, au avut loc convor­biri la Timişoara între secretarul gene­ral al Partidului Comunist Român, pre­şedintele Consiliului de Stat al Repu­blicii Socialiste România, Nicolae Ceau­­şescu, şi preşedintele Republicii Socialis­te Federative Iugoslavia, preşedintele U­­niunii Comuniştilor din Iugoslavia, Iosip Broz Tito, la care au participat . Din partea română, tovarăşii : Ion Gheorghe Maurer, membru al Comitetu­lui Executiv, al Prezidiului Permanent al C.C. al P.C.R., preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste Ro­mânia, Paul Niculescu-Mizil, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Per­manent, secretar al C.C. al P.C.R., Ilie Verdeţ, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent al C.C. al P.C.R., prim-vicepreşedinte al Consiliului de Mi­niştri, Emil Drăgănescu, membru al Co­mitetului Executiv al C.C. al P.C.R., vice­preşedinte al Consiliului de Mi­niştri, preşedintele părţii române în Comisia mixtă româno-iugoslavă de cola­borare economică, Corneliu Mănescu, membru al C.C. al P.C.R., ministrul afa­cerilor externe, Vasile Vlad, membru su­pleant al C.C. al P.C.R., şef de secţie la C.C. al P.C.R., Ion Florescu, membru su­pleant al C.C. al P.C.R., şef de secţie la C.C. al P.C.R., Constantin Mitea, membru supleant al C.C. al P.C.R., consilier la C.C. al P.C.R., Vasile Şandru, ambasado­rul Republicii Socialiste România în R.S.F. Iugoslavia, şi Gheorghe Colţ, di­rector­ în Ministerul Afac­erilor­ Externe. Din partea iugoslavă, tovarăşii : Ge­­mal Biedici, preşedintele Consiliului E­­xecutiv Federal al Republicii Socialiste Federative Iugoslavia, Dragoslav Marko­vici, preşedintele Adunării Republicii Socialiste Serbia, membru al Prezidiului Republicii Socialiste Federative Iugosla­via, Stane Dolanţ, preşedintele în func­ţiune al Biroului Executiv al Pre­zidiului Uniunii Comuniştilor din Iugosla­via, Mirko Tepavaţ, secretarul federal pentru afacerile externe, membru al Prezidiului Uniunii Comuniştilor din Iu­goslavia, Duşan Gligorievici, membru al Consiliului Executiv Federal, preşedin­tele părţii iugoslave în Comisia mixtă româno-iugoslavă de colaborare econo­mică, Iso Njegovan, ambasadorul Repu­blicii Socialiste Federative Iugoslavia în Republica Socialistă România, Marko Vrhuneţ, şeful şo-interim al Cabinetului preşedintelui republicii, Miloş Melovski, consilierul preşedintelui republicii pen­tru probleme de politică externă, Giuro Vukolici, director­ în Secretariatul Fede­ral pentru Afacerile Externe, Murat A­­govici, consilier în Secretariatul Federal pentru Afacerile Externe. In cadrul convorbirilor, desfăşurate într-o atmosferă prietenească, cordială, de deplină înţelegere şi încredere reci­procă, cei doi preşedinţi au­ efectuat un schimb de păreri privind promovarea în continuare a prieteniei şi colaborării dintre Republica Socialistă România şi Republica Socialistă Federativă Iugosla­via, dintre Partidul Comunist Român şi Uniunea Comuniştilor din Iugoslavia, problemele actuale ale relaţiilor inter­naţionale, precum şi problemele mişcă­rii comuniste şi muncitoreşti internaţio­nale. Ei s-au informat asupra realizări­lor, succeselor şi dezvoltării viitoare ale celor două ţări şi au avut un schimb de păreri cu privire la experienţa Ro­mâniei şi Iugoslaviei în opera de con­struire a socialismului. Preşedinţii Nicolae Ceauşescu şi Iosip Broz Tito au evidenţiat cu deosebită sa­tisfacţie că prietenia tradiţională româno­­iugoslavă, întemeiată pe legăturile istori­ce dintre popoarele celor două ţări şi pe lupta lor pentru independenţă naţională şi progres social, cunoaşte astăzi, în con­diţiile construirii societăţii socialiste în România şi Iugoslavia, o înflorire con­tinuă, multilaterală. Ei au apreciat că în perioada care a trecut de la întîlnirea de la Brdo—Kranj din 3—4 noiembrie 1970, colaborarea bila­terală între Republica Socialistă Româ­nia şi Republica Socialistă Federativă Iu­goslavia, între Partidul Comunist Român şi Uniunea Comuniştilor din Iugoslavia s-a amplificat şi s-a îmbogăţit în conţi­nut , au devenit tot mai intense şi mai fructuoase întîlnirile şi schimburile de păreri dintre reprezentanţii partidelor şi guvernelor, ai instituţiilor, organelor şi organizaţiilor de partid şi de stat, obşteşti şi economice. Această colaborare, care re­prezintă o afirmare elocventă a deplinei egalităţi în drepturi a două ţări socialiste suverane şi a bunei vecinătăţi, se carac­terizează printr-un înalt grad de înţele­gere, încredere şi stimă reciprocă. In colaborarea dintre cele două ţări au fost obţinute rezultate importante în do­meniile politic, economic, cultural, tehni­­co-ştiinţific, al transporturilor, consular şi în zona de frontieră, al agriculturii şi economiei apelor, turismului, sănătăţii ş.a. Au fost încheiate noi acorduri, con­venţii şi alte înţelegeri bilaterale. De a­­semenea, s-au înregistrat progrese însem­nate în dezvoltarea colaborării directe în­tre organizaţii de masă şi obşteşti, între organe locale de partid şi de stat. Cei doi preşedinţi au recomandat extinderea acestor­ forme de colaborare menite să contribuie la o mai bună cunoaştere şi a­­propiere reciprocă. Preşedinţii Nicolae Ceauşescu şi Iosip Broz Tito au dat o deosebit de înaltă apreciere rezultatelor obţinute în dezvol­tarea şi diversificarea relaţiilor economice şi au evidenţiat că gradul înalt de creş­tere a schimbului de mărfuri — care în anul 1972 va atinge valoarea de aproxi­mativ 150 milioane dolari, depăşindu-se nivelul prevăzut în acordul comercial de lungă ... durată pentru,, anul 1975­­, lărgirea însemnată a cooperării şi specializării în producţie, încheie­rea Convenţiei privind înfiinţarea Consorţiului bancar româno-iugoslav, pre­cum şi colaborarea tehnico-ştiinţifică, con­feră stabilitate relaţiilor economice şi cre­ează condiţii favorabile pentru dezvolta­rea continuă, multilaterală a acestora. Exprimindu-şi marea satisfacţie pentru faptul că lucrările de construire în comun a Sistemului hidroenergetic şi de naviga­ţie de la Porţile de Fier au intrat în faza finală, cei doi preşedinţi au dat o înaltă apreciere activităţii muncitorilor, tehnici­enilor şi inginerilor români şi iugoslavi care au contribuit la realizarea înainte de termen a acestui mare obiectiv — exem­plu al cooperării cu succes şi al bunei vecinătăţi , care are o mare însemnă­tate pentru economiile naţionale ale celor două ţări şi prin care s-au îmbunătăţit radical condiţiile de navigaţie în acest sector al Dunării. Subliniind importanţa acestui obiectiv, preşedinţii au convenit să participe la festivitatea ce va fi organizată cu prilejul încheierii lucrărilor, prevăzută pentru primăvara anului 11'72. Ei apreciază favorabil continuarea ac­tivităţii organelor şi organizaţiilor intere­sate ale celor două ţări în legătură cu fo­losirea complexă pe mai departe a po­tenţialului hidroenergetic comun al Du­nării. Preşedinţii Nicolae Ceauşescu şi Iosip Broz Tito, apreciind pozitiv rezultatele obţinute pînă în prezent, au subliniat că există încă posibilităţi nefolosite pentru intensificarea, îmbogăţirea şi diversifica­rea colaborării româno-iugoslave. Ei au evidenţiat în mod deosebit importanţa promovării în continuare a relaţiilor eco­nomice şi au relevat necesitatea ca guvernele celor două ţări, Comi­sia mixtă româno-iugoslavă de cola­borare economică, întreprinderile şi orga­nizaţiile economice — a căror activitate (continuare în pag. a 4-a) II Familia comuniștilor . Desigur, Uzina mecanică „Nicolina“ de astăzi nu mai seamănă aproape de loc cu fostele Ateliere de pe vre­muri, constata tehnicianul Nicolae Chiosac, secretarul comitetului de partid din în­treprindere. Ceea ce ne stră­duim noi, comuniștii, să ră­­mînă nealterat, neschimbat este spiritul revoluţionar ce a caracterizat dintotdeauna colectivul acestei uzine. Şi dacă cu zeci de ani în urmă spiritul revoluţionar e­­ra materializat la „Nicolina“ prin lupta împotriva exploa­tării, prin înfruntarea cu cu­raj a forţelor represive ale burgheziei, astăzi el se ca­racterizează prin devotament faţă de socialism, printr-un înalt simţ de răspundere pentru mersul înainte, prin intransigenţă faţă de tot ceea ce este vechi şi perimat, fa­ţă de lipsuri şi neajunsuri. — Tradiţiile revoluţionare, a continuat să ne spună in­terlocutorul, sunt continuate în uzina noastră prin pre­zenţa în mijlocul colectivu­lui a unor vechi muncitori com­­unişti care, prin întrea­ga lor comportare, insuflă celorlalţi atitudinea comu­nistă, revoluţionară faţă de muncă. La secţia mecanic-şef am întîlnit o veche cunoştinţă, un muncitor comunist care lucrează aici de aproape 30 de ani. II ascult pe Petru Bejenaru, pe nea Petrică, cum i se spune în uzină : „ La „Nicolina“ am intrat Carnet de reporter în perioada cînd partidul comunist a lansat chemarea „Totul pentru front,­­ totul pentru victorie !“. Principala grijă a noastră a fost rea­ducerea şi punerea în func­ţiune a întregului utilaj. Fu­sesem repartizat să lucrez la forţă. Lucram cite 16 şi chiar 18 ore din 24. Nimă­nui nu i se părea greu. Bă­­trînul lăcătuş mi-a pus în faţă un număr din ziarul „Lupta Moldovei“ din acea vreme. Citesc : „Nu este sec­ţie in Atelierele C.F.H. „Ni­colina­", in care să nu se sim­tă un deosebit suflu de mun­că, nu este ceferist, maistru, meşteşugar, sau simplu mun­citor care să nu ia parte ac­tivă la acest şantier de muncă“. — Dumneata, tov. Bejena­ru, unde ai învăţat meserie ? — Eu n-am învăţat mese­ria. Am furat-o. Mai întîi de la un morar, apoi de la un fierar şi, abia în­ cele din urmă, m-am „şlefuit“ lingă un lăcătuş. Aşa era pe atunci. Dar meseria e din­totdeauna o brăţară de aur. Cu lăcătuşul Petru Beje­naru am mai stat de vorbă şi în alte împrejurări despre hărnicie şi sîrguinţă, despre disciplină şi intransigenţă. Întotdeauna am consemnat fapte demne de laudă, pline de semnificaţii. Readuc în discuţie un moment dificil prin care a trecut cu ani in urmă secţia de vagoane. Se defectase transbordorul. Axul de la rotor trebuia depresat. O asemenea operaţie dura a­­proape o săptămână. — Pe atunci, ne spune in­terlocutorul, lucram împreună cu un electrician, Mitică Chi­­riac, astăzi activist sindical. Ca să’ ţii imobilizat în repa­raţie transbordorul o săptă­­mînă, însemna o importantă rămînere în urmă a planu­lui de producţie. In uzină se luau anumite măsuri în acest sens, ca să nu stea producţia. Mie şi lui Mitică ne-a venit o idee. Am apli­­­cat-o. După o zi şi jumă­tate transbordorul mergea. Măi tîrziu mi-am dat sea­ma, cînd la Uzinele „Gri­­viţa“ s-a petrecut ceva simi­lar, că de fapt eu şi cu Mi­tică Chiriac eram autorii li­nei inovaţii. A fost prima mea inovaţie. Prima inovaţie de care nea Petrică nici nu şi-a dat seama. Poate tot fără să-şi dea seama a mai realizat şi altele, fiindcă în concep­ţia sa este adine înrădăci­nată ideea că fiecare trebuie să-şi respecte meseria, să şi-o cinstească. In cei 30 de ani petrecuţi la „Nicolina“ lăcă­tuşul şi-a însuşit şi alte me­serii. Aici a devenit electri­cian, aici a învăţat meseria de tinichigiu. Este şi un bun sculer. Aproape că nu exis­tă loc în uzină unde să nu existe şi amprenta mîinilor sale. Andrei BRATTD (Continuare în pag. a 2-a)

Next