Flacăra Iaşului, ianuarie 1972 (Anul 28, nr. 7866-7889)

1972-01-15 / nr. 7876

. i AML xxm O PAGINI HI­BANI Proletari din toate furile, uniţi-vă! lacuri Insrit Organ al Comitetului judeţean Iaşi al P.C.R. şi al Consiliului popular judeţean Se apropie o nouă ediţie a adunărilor generale ale oamenilor muncii Cum s-au înfăptuit propunerile anterioare? — In anul care a trecut, ne spunem ing. C. Paras­­chiv, directorul Fabricii de tricotaje „Moldova“, sala­riaţii noştri au făcut 229 de propuneri privind di­verse îmbunătăţiri ale pro­ceselor tehnologice sau a­­le condiţiilor de lucru. Din acestea 109 au fost deja materializate cu bu­ne rezultate,­­ nu au pu­tut fi înfăptuite, iar res­tul sunt în curs de reall­­■are. Lecturare« proceselor verbale întocmite cu pri­lejul adunărilor pe secţii şi ateliere, premergătoare adunărilor generale se­mestriale, ca şi unele dis­cuţii avute cu salariaţii, au arătat că, la fabrica ieșeană de tricotaje pro­punerile judicioase ale masei de lucrători se bu­cură de o deosebită con­sideraţie. De altfel, s-a impămîntenit un obicei chiar în stilul de lucru al comitetului oamenilor mun­cii care, în fiecare din şedinţele sale lunare, e­­fectuează şi o analiză a stadiului de realizare a propunerilor făcute cu di­verse prilejuri anterioare. Elocvente ni se par ur­mătoarele cifre: din cele 240 de intervenţii consem­nate în procesele verbale ale acestor şedinţe peste 100 aparţin unor invitaţi (de regulă muncitori din secţiile productive) care au făcut cu aceste ocazii preţioase propuneri. In acest fel conducerea unităţii este în orice mo­ment la curent cu proble­mele care se ridică la fie­care loc de muncă, cu so­luţiile care se propun. Iar sistemul de urmărire de care aminteam, sporeşte gradul de responsabilitate al celor însărcinaţi cu re­medierea celor semnalate, dînd astfel siguranţa unor intervenţii prompte. Un alt lucru bun ob­servat cu prilejul analizei noastre a fost modul în care sunt selectate propu­nerile oamenilor muncii, în nişte caiete speciale. In aceste caiete există o rubrică, în care şeful de secţie are obligaţia să răs­pundă, să arate ce măsuri au fost luate, termenele prevăzute, cine răspunde, In acest fel neajunsurile mărunte sunt rezolvate o­­perativ, în faţa conduce­rii unităţii apărînd doar problemele majore care depăşesc cadrul secţiei. După cum aminteam şi mai înainte acest sistem de muncă şi urmărire, bi­ne pus la punct, funcţio­nează de peste un an, iar rezultatele sunt îmbucură­toare. — In 1971, ne declara Ana Gurău, preşedinta co­mitetului de sindicat , am reuşit să materializăm multe propuneri intere­sante. Astfel, am izbutit să rezolvăm problema în­călzirii corespunzătoare a atelierului de bobinat, ca­re revenea des în atenţia lucrătorilor de aici. A fost terminată instalaţia de a­­pă curentă în secţiile de tricotat şi confecţii, s-a montat o instalaţie de umplere a sifoanelor şi de fierbere a laptelui la fini­saj, s-au creat posibilităţi de păstrare a gheţii (în perioada de vară), s-a re­zolvat şi problema unui chioşc alimentar. Bineînţe­les, şirul exemplelor poa­te continua, în special cu o seamă de realizări mai mici, vizînd locuri de mun­că sau colective reduse, dar la fel de importante în ansamblu. Aşadar, în general, pro­punerile oamenilor mun­cii, formă de participare — în calitate de autentici proprietari ai mijloacelor de producţie — la condu­cerea treburilor fabricii, au găsit o puternică re­zonanţă la factorii de de­cizie. Nu se poate trece totuşi cu vederea că o seamă de alte deziderate rămîn pe hîrtie, înfăptui­rea lor durînd mult prea mult, sau efectuîndu-se doar parţial. Ne gîndim la frecvenţa (şi insisten­ţa) cu care apar în discu­ţiile organizate cu diver­se prilejuri, unele nece­sităţi de îmbunătăţire a activităţii sectoarelor de aprovizionare şi mecanic şef. Propunerile acestea se repetă mereu, probabil că de o parte se ţine seama şi sunt rezolvate, dar, în acelaşi timp, ca pe o co­rabie surprinsă de furtu­nă, apar alte şi alte „gă­uri“. Şi jocul se repetă. Cum aminteam şi mai sus, o parte din propune­rile oamenilor muncii de îmbunătăţire a activităţii sunt traduse în fapt cu mari întîrzieri. Ca şi pînă acum, nu vom da exem­ple, deoarece ele ilustrînd situaţii trecute nu mai sunt semnificative. Impor­tant de reţinut este fap­tul că, aşa cum au ară­tat deseori muncitorii fa­bricii în adunările gene­rale, aceste nejustificate (întotdeauna) tergiversări afectează bunul mers al treburilor, eficienţa între­gii activităţi. Se impune, aşadar, ca cei răspunză­tori să fie mult mai aspru discutaţi in şedinţele co­mitetului oamenilor mun­cii, eventual chiar sanc­ţionaţi. Poate că aşa ven­tilaţia necorespunzâtoare de la atelierul de vopsito­­rie şi de la albitarie va fi pusă la punct, poate că aşa frecventele observaţii cu privire la aproviziona­rea ritmică a locurilor de muncă va deveni un fapt împlinit, piesele de schimb (în limitele posibile), o problemă rezolvată, iar re­paraţiile vor fi de bună calitate şi nu vor mai a­­fecta — prin întreruperi ale maşinilor — fondul de timp într-o proporţie, deocamdată încă mare. Un loc special îl ocupă cursurile de pregătire a celor care nu îşi îndepli­neau normele, cursuri ca­re, în anul trecut, au fost amînate luni de zile, cu toată importanţa lor re­cunoscută. După cum se observă, cu toate că, în genere, la Fabrica de tricotaje „Mol­dova“ se acordă importan­ţă propunerilor pe care oamenii muncii le fac în vederea punerii în valoa­re a tuturor resurselor, a îmbunătăţirii condiţiilor de muncă, deşi marea majo­ritate se traduc rapid în viaţă, încă este loc pen­tru mai bine. In aceste zile, în secţii au început adunările în vederea apropiatei adu­nări generale. Cu acest prilej, o nouă serie de propuneri bine gîndite au început să fie lansate. Ne exprimăm convingerea că, pe baza experienței deja acumulate, comitetul oa­menilor muncii, factorii de decizie, vor şti să valori­fice acest tezaur, contri­buind astfel la obţinerea unor rezultate meritorii, demne de acest harnic co­lectiv. Const. PĂLADUŢA Noutăţi privind revistele ieşene A apărut pri­mul număr din noua serie a CON­VORBIRILOR LI­TERARE, revistă bilunară de lite­ratură, fondată la 1 martie 186­7 de Societatea „Ju­nimea“ din Iaşi, organ al Uniunii Scriitorilor din Republica Socia­listă România. Remarcăm din sumar discuţia : Condiţia criticu­lui — condiţia criticii, la care participă : At Andriescu, V. Ardeleanu, V. Bu­­gariu, At Căli­­nescu, N. Cioba­­nu, Const. Cio­praga, Mir­cea Ior­­guitescu, Ne­­goiţescu, Liviu Petrescu şi Al. Pir­u Mai semnează : O. Bălăiţă, M. Cozmei, Daniel Dimitriu, At Do­­brescu, Şt. Aug. Doinaş, Mihai Dragan, M. R. Ia­cobin, Mircea Ior­­gulescu, Gh. Ivă­­nescu, Rimma Ka­zakova, George Lesnea, George Prut­eanus, Ioanid Romanescu, Ku­tin, Mihai Urp­sachi, Evgheni Vinokurov. De asemenea, săptăminalul „Cro­nica“ apare, ince­­pind de la 1 ia­nuarie, intr-o no­uă formulă grafi­că şi cu un nu­măr sporit de pa­gini. Cititorii pot găsi in coloanele revistei rubrici noi ca, de pildă: „Menţiuni cri­tice“, „Verb", „Glob", „Moda“, „Umor“, „Cuvinte incruci­şate". Din sumarul număru­lui apărut ieri semnalăm: Emi­­nescu „un uomo universale“ de Const. Noica, „Fragmentarium“ de Const. Ciopra­­ga, Cronica lite­rară de Al. An­driescu, Versuri de Horia Zilieru, apoi articole sem­nate de Demos­­tene Botez, N. Barbu, Magda Ursache, Vasile Constantinescu şi alţii. In pagina a 4-a ■ Faptele — expresia conştiinței ■ Reportaj pe glob I ir//i­trr/irrfiifri/rftr//trr/f/frf//­/ii/f/rrttrriir/rfr/itr/rrrrnririiirrrfri/j, wMfmH/mtfm­mmni/HrfMimtmmmi­­­HmHmr/uutS In pagina a 6-a Conferinţa Organizaţiei de solidaritate cu popoarele afro-asiatice şi-a încheiat lucrările Comunicatul Direcţiunii P. C. Italian Întreprinderea „Proletarul“ Iaşi Produse noi Anul 1972 a co­incis la întreprin­derea de industrie locală ,Proletarul" Iaşi cu lansarea în producţie a unor noi produse desti­nate consumului. Gama băuturilor răcoritoare se îm­bogăţeşte cu încă trei sortimente : „Bem-Bem", „Co­la“ şi „Citro", iar la secţia de ţesut a început confec­ţionarea covoarelor tip oriental. De a­­semenea, a început turnarea capurilor pentru sifoane, pre­cum şi execuţia unor articole pen­tru întreprinderea de industrie locală ,Progresul* Iaşi, accesorii ale unor produse destinate exportului. Este vorba de oglinzile pentru mobila tip „Mioara“ şi o sea­mă de furnituri pentru articolele de camping. Notăm că pro­ducţia acestui an a debutat în bune condiţii, planul pri­mei decade fiind îndeplinit în pro­porţie de 104,3 la sută. m Sporurile de recoltă trebuie căutate şi în platformele de îngrăşăminte naturale ca măsuri ce r­e apropiem de campania înnămîntărilor da primăvară este firesc sa sa intensifica­ pregătirea condiţiilor nece­sare pentru ca viitoarele culturi sa dea rod cit mai bogat. Una dintre principalele ac­ţiuni la ordinea zilei destinata acestui scop o constituie transportul îngrăşămintelor na­turale pe ogoare. Intrucît majoritatea uni­tăţilor agricole au sarcini substanţiale pa linia fertilizării solului, am făcut recent un sondaj pentru a vedea ce se întreprinde pentru îndeplinirea lor. O vie activitate în această privinţă am constatat la cooperativa agricolă din Leţ­­cani. Stadiul realizărilor demonstrează de altfel că aici problema ridicării potenţialu­lui productiv al pămîntului a fost tratată şi pînă acum cu toată răspunderea. Dova­dă că pînă în prezent s-a reuşit sa se ducă pe tarlale circa 1 500 tone de gunoi de grajd din cele 2 500 tona prevăzute pentru perioada iernii. Da la terminarea strînge­­ri şi depozitării produselor da toamnă au fost zilnic repartizata la această lucrare cel puţin 30 de atelaje alături de autocamioa­nele unităţii şi remorcile proprii sau închi­riate de la S.M.A. Pentru fiecare din cele patru ferme şi o brigadă da cîmp s-au întocmit, pe baza forţelor de care dispun, grafice de transport. Mai important este insă faptul că la nivelul conducerii coope­rativei s-a urmărit în permanenţă modul cum işi realizează prevederile fiecara for­maţia da lucru. „E drept - na spunea tov. ing. Traian Merlu, preşedintele unităţii - că ploile din prima parte a acestui lanui ne-au stînjenit destul de mult transporturile. Ne-am pro­pus insă să nu realizăm necondiţionat pla­nul de fertilizare in ciuda drumurilor des­fundate, intenţionind să recurgem chiar şi la sancţionarea celor care n-ar înţelege că se cer eforturi pentru învingerea acestor impedimente. Bineînţeles că n-a fost ne­voia să recurgem la asemenea măsuri ex­treme. După ce au fost retribuiţi anul trecut in acord global, oamenii sunt convinşi că e In Interesul lor să facă tot ce ie stă In putinţă pentru a spori producţia. Ultimul îngheţ ne-a dat posibilitatea să pătrundem mai uşor pe teren cu orice mijloc de transport. Am concentrat de aceea şi mai multe atelaje așa că, dacă drumurile nu se vor înzăpezi, vom izbuti să cărăm la cîmp în cel mult 12 file întreg stocul de gunoi de grajd*. Din păcate, rtu peste tot am putut con­semna astfel de rezultate, lată cum stau, de pildă, lucrurile la C.A.P. Aroneanu. Din sarcina de 2 000 tone nu s-a transportat mai nimic. Nici în ziua vizitei noastre nu se prevăzuse sa se facă ceva in acestă direcţie. Astfel, din cele 40 de atelaje,nici măcar unul nu era repartizat la căratul gunoiului. Am discutat cu inginera Rodica Bădicel, şefa fermei de la centru, unde nu s-au realizat decit 30 din planul de 1 000 tone.. „Toate mijloacele unităţii noastre — ne explica interlocutoarea — sunt ocupate acum cu aducerea porumbului destinat re­tribuirii cooperatorilor şi a strujenilor pen­tru sectorul zootehnic. Aşa că, deocamdată, nu le putem folosi la altceva". După cum se vede, transportul îngrăşămintelor nu e singura acţiune restantă. In aceste condi­ţii era de mult timpul să se apeleze la toate posibilităţile de îndreptare a situa­ţiei. Ni s-a vorbit, e drept, despre inten­ţia conducerii cooperativei de a folosi în acest scop şi remorci de la S.M.A Ne-am întrebat însă de ce nu s-a procedat aşa pînă acum ? De ce două remorci stau în înotata secţiei de mecanizare a S.M.A. Holboca nefolosite tocmai de astă toamnă ? „Pentru că nu ne-a solicitat nimeni" - ne-a lămu­rit Ion Amihăesei, mecanicul secţiei. Pe de altă parte, am găsit singurul autocamion al C.A.P.-ului „pe butuci" tocmai acum, cînd unitatea are atita nevoie de ei. Deşi nu­­ s-au invocat unele greutăţi ce se întimplă jg­nă în căutarea pieselor necesare reparaţiei, considerăm că dacă s-ar fi insistat ceva , mai mult defecţiunea ar fi putut fi de f£ acum şi remediată. Realitatea e că la A- H Ioneanu sămfu­ţa tărăgănării treburilor a gâ- B sit cel mai bun teren. Martoră e şi o plat- H formă cu gunoi complet descompus Şi care ® nu se mai ştie de cînd aşteaptă (oricum, ® e vorba de ani) să ajungă pe tarlale. Şi, ® în timp ce pe platforma respectivă vechile “­ generaţii de buruieni predau ştafeta celor ” tinere, in uşa grajdurilor se înalţă movilele tot mai mari de gunoi proaspăt care - da­că nu se vor lua măsuri — vor avea cu siguranţă aceeaşi soartă. Un decor asemănător am găsit la C.A.P. Popricani - unde circa 1 000 tone de îngră­şăminte naturale stau, de asemenea, „ui­­g tate" lingă sectorul zootehnic de ani de zile. „Trebuia să recunoaştem că In iarna ja aceasta — ne spunea tov. Grigorîu, ingi- şg­nerul şef al unităţii - n-am cărat la cîmp­ul decit 110 din cele 2 000 tone de gunoi (continuare în pag a 2-a) Ritm tot mai intens în acţiunea de fertilizare a solului Stocuri de gunoi de grajd neatinse şi remorci nefolosite Platforme cu... ani de vechime — pepinieră de buruieni Din noua înfăţişare a străzii Socola. Foto : G. PAUL­­ La C.A.P. Popricani, ritmul fertilizării solului a „îngheţat“ în timp ce, aşa cum se vede din fotografie, cantităţi considerabile de îngrăşă­minte naturale stau de foarte multă vreme „nederanjate". I I CARNET IEŞEAN AMBIANŢA Aurel LEON Treburile m-au purtat in aceeaşi dimineaţă la câte­­va instituţii ieşene. Mai mult, la diferite servicii din cadrul aceleiaşi instituţii. Şi m-au impresionat deose­birile izbitoare de condiţii in care işi desfăşoară munca oamenii respectivi. De pildă, am intrat la Institutul de proiectări, pă­şind de pe marmură pe covoare şi de pe covoare pe mochetă. Un interior odihnitor, sobru în eleganţa lui modernă şi care îşi transmite, nemijlocit, atributele sale proiectanţilor de la diferite nivele. Imediat am trecut peste drum la Oficiul forţelor de muncă sau cam aşa ceva. In orice caz mă interesau formele pentru o angajare. E pe strada Flamura Roşie, intr-o casă rămasă intr-un picior in flancul blocurilor. Stă de mult aşa, parcă s-ar demola, parcă nu. Uşa din faţă e bătută in scinduri, se intră prin spate, după o echilibristică de mare şcoală. Podelele măcinate se afundă sub paşi, pereţii stau zgribuliţi sub coşcoveală, uşile sunt roase ferfeniţi pe la poale de şobolani. Citeva birouri parcă aduse de apă şi la ele funcţionarii în­friguraţi, jenaţi vădit de ambianţa in care trebuie să primească publicul, să-i rezolve păsurile. Altfel ama­bili, ar vrea să ofere un scaun pe care nu-l au, se chinuiesc să-şi facă datoria la o lumină puchinoasă, mai ales că pe aici vin oameni cu felurite doleanţe. Am ieşit din aceste birouri ca dintr-o paragină, zi­­cindu-mi că ceva mai dezolant nu poate fi. Totuşi m-am convins imediat: există., Mergînd cu nişte afişe pentru placardare in oraş, am nimerit in birourile în­treprinderii care se ocupă cu aşa ceva. E pe malul drept al Bahluiului, cam pe lingă Podu-Roş. Pe cori­dorul îngust am vrut să mă şterg de noroi, dar mai rău m-am înglodat. Am numărat citeva camere goale, un fel de magazii ale unei corăbii naufragiate. In fine, am găsit intr-una două funcţionare cu ochii înroşiţi din cauza fumului pe care il scotea o sobă recalcitran­tă. Stăteau rezemate una de alta şi dirdu­au. Mi-au pri­mit formele şi au ieşit repede in curtea glodoasă după aer curat. In schimb, cind am mers la sediul întreprinderii lor, aflat pe bulevardul Tudor Vladimirescu, am intrat in interioare calde, primitoare, elegante chiar. Şi colegii celor două funcţionare păreau cu totul alţi oameni, avînd, prin comparaţie, aerul celor care mergînd in Dacia-1300 depăşesc niscaiva biciclişti sau pietoni în­covoiaţi de lapoviţă. Intrebindu-mă de ce această diferenţă de tratament, mă gindesc cită influenţă are mediul ambiant asupra celor ce trudesc acolo ca şi asupra publicului servit şi ce plăcut e să se petreacă totul în condiţii moderne, demne de un asemenea oraş. Observaţiile acestea sunt blajine pentru că îmi dau seama că e vorba doar de un provizorat. Nu-i aşa . Un provizorat care nu mai poate ţine cit a ţinut. Consfătuire pe teme cetăţeneşti Ieri după-amiază, la sediul redacţi­ei ziarului „Flacă­ra Iaşului“, a a­­vut loc o consfă­tuire de lucru, la care au participat colaboratori ai sec­ţiei probleme ce­tăţeneşti, conducă­tori de întreprin­deri, instituţii, or­ganizaţii comercia­le, reprezentanţi ai altor unităţi care au contact nemij­locit cu publicul. In cadrul con­sfătuirii a fost prezentat planul tematic al secţiei probleme cetăţe­neşti pe primul trimestru al aces­tui an, vorbitorii făcînd preţioase sugestii pentru îm­bunătăţirea activi­tăţii de oglindire în ziar a variate­lor aspecte cetăţe­neşti. Au luat cuvîn­tul tovarăşii­­ IS. Tîron, directorul O. C.D. „Alimenta­ra“ ; M. Blum, doctor în ştiinţe medicale, Spitalul clinic nr. 8 ; Gh. Manoliu, directo­rul întreprinderii de alimentaţie publică; S. Totco­­vic, preşedintele U.J.C.M.; Gh. Ghî­­nea, directorul I. G.Lifi. ; Ion Te­­lechi, preşedintele cooperativei „Teh­nica confecţiei“; C. Segal, preşedinte­le cooperativei „Mioriţa“; Ion Tur­can, maior, şeful Serviciului circula­ţiei al I.M.J. Iaşi; Ed. Mîndru, secre­tarul Filialei Jude­ţene a Automobil- Clubului Român; ing. Em. Vasiliu, şeful exploatării reţele, I.R.E. Iaşi; Aurel Balcan, di­rector comercial la T.J.E.COOP. Iaşi. Simpozion studenţesc la Bucureşti, au continuat vineri lu­crările Simpozionu­lui studenţesc „U.T.C. — şcoală de educaţie comu­nistă a tineretului", organizat de Con­siliul Uniunii Aso­ciaţiilor Studenţeşti din Universitatea­­ Bucureşti. Pe agenda reu­niunii au fost în­scrise în această zi o serie de referate printre care­­ „Cul­tivarea tradiţiilor revoluţionare, fac­tor esenţial în e­­ducarea patriotică a studenţilor* (Uni­versitatea din Iaşi — coreferat Uni­versitatea din Cra­iova); „Studenţimea democrată — pre­zenţă activă în miş­carea antifascistă din România" (Uni­versitatea din Bucu­reşti) ; „Educaţia prin muncă şi pen­tru muncă, titlu de nobleţe pentru ti­neretul universitar" (Universitatea din Timişoara); „Edu­caţia tineretului u­­nive­rsitar în spiri­tul dreptăţii şi e­­chităţii socialiste — obiectiv major al asociaţiilor studen­ţeşti“ (Universita­tea din Bucureşti). În aceeaşi zi, par­ticipanţii la simpo­zion au vizitat Mu­zeul de istorie a Partidului Comu­nist, a mişcării re­voluţionare şi de­mocratice din Ro­mânia. (Agerpres) ­ Tînărul ţăran cooperator Gheorghe Mihalache este unul din fruntaşii brigăzii a IlI-a de la cooperativa agricolă de producţie din Şipote. Foto : AURIAN I­I­in pagina a 2-a în ajutorul celor care studiază în învăţămîntul de partid Democraţia socialistă — în formă de manifestare a participării conştiente a maselor la conducerea societăţii .

Next