Foaia poporului, 1902 (Anul 10, nr. 1-52)

1902-01-14 / nr. 1

Paet. 2 FOAIA POPORULUI unele mai puţine, cari au lucrat anul trecut puţin. Aceasta e pe scurt reprivirea asupra celor petrecute anul trecut în sinul no­stru, ca popor. Ca oameni şi creştini, trebue fie­care să se cerceteze pe sine însuşi, să-­şi cerce faptele, adecă ceea-ce a făcut pen­tru familia sa şi pentru familia mare, adecă pentru neam şi să vadă, că oare n’a rămas ceva nefăcut, ceea­ ce ar fi trebuit să facă. Din această cercetare de sigur nu­mai bine vom câştiga. Ne vom observa greşelile, ce le-am făcut, atât ca oameni singuratici, cât şi ca popor, şi vom in­­sui a le îndrepta; apoi vom vedea ce n'am împlinit anul trecut şi ne vom sili a împlini. Numai aşa se poate, ca să înaintăm şi aceasta trebue să o facem, căci fără înaintare nu este vieaţă. In nădejde, că toţi Românii, de pretutindenea se vor sili a-­şi împlini tot mai mult datorinţa faţă de ei înşişi şi faţă de naţiune , în nădejde, că fie­care din noi va lucra tot mai mult pen­tru a înainta cu toţii, atât în privinţa materială cât şi culturală, dorim tuturor cetitorilor noştri un nou fericit! Uneltiri ruseşti în România. Am dat zilele trecute ştirea, că în Iaşi «’a format o societate rusească secretă. »Frankfurter Ztg., publică acum urmă­toarea informaţie din Iaşi, despre acea­­stă societate: »După cum ni­ sel anunţă din Iaşi, s’a format in acel oraş o societate se­cretă de aproape 100 membri, in strinsă legătură cu redacţia revistei Orientul Ortodox din Bucureşti. Aceasta so­cietate are de scop unirea popoa­relor ortodoxe din Balcani sub conducerea Rusiei. »Un oficer rus, de un grad înalt, se pare că ar fi venit in­adins spre a asista la reuniunile acestei ligi se­crete, căreia ar fi aparţinând şi mai mulţi profesori. »Jaranii români, creduli, presintă un teren favorabil de agitaţiune pen­tru aceşti domni, cari fac se lucească in ochii ţeranului o amelioraţie mate­rială a soartei lor miserabilă, după­­cum deja s’a întâmplat aceasta in pri­măvara anului 1888, când agenţii ruşi au pregătit revolta ţăranilor, pe cari dl Carp, ministru de atunci al afacerilor străine, a calmat-o prin es­­pulsarea aşa zişilor iconari«. »Cronica, din Bucureşti,semnalează acest fapt ca foarte grav, de­oare-ce — zice ea — acum nu mai e vorba de ipo­t­e­e­nari, ci de comitete alcătuite­­din cetăţeni români. Guvernului României l i­ se impune datorinţa a urmări cu mare atenţie unel­tirile ruseşti. Alegerea din Ighiu. Sâm­bătă a fost alegerea de deputat in Ighiu. Depăşind dl Dr. A. Muntean in decursul votării, candidatul Wer­ner Gyula a fost ales cu unani­mitate Inteligenţa română — după-cum ni­ se scrie, — s’a ţinut departe de ale­gere. Asta a fost causa nereuşitei dlui Muntean. De altfel alegerea va fi atacată, fiindcă s’au comis mai multe abusuri şi o colosală presiune din par­tea guvernamentalilor. MIŞCAREA IRLANDE­.NI.OK. Nemul­ţumirea Irlandezilor ia din zi în zi pro­porţii tot mai mari. Canea este în locul prim miseria economică. Poporul a ajuns la sape de lemn şi statul n’a făcut în in­teresul Ini­miei o îmbunătăţire de ani de zile. Poporaţiunea este în mai multe părţi în o mişcare formal revoluţionară. Ziarele engleze scriu, că guvernul tre­bue s£ se ocupe de urgenţă cu chestia ir­landeză, altcum se poate, ea gr irumpă turburări serioase.­­Revisiunea dârei fondare. „Pol. Ért.“ e informat, că în ministe­rul de finanţe la ordinea zilei este chestia revistei dării fondare. Ministrul Lukács va esmite 12 specia­lişti, cari vor clasa moşiile din toată ţeara şi operatul lor va servi de basă la reforma dărilor. Esmişii îşi vor începe lucrarea nu peste mult, între aliaţi. Din prilejul Anu­­lui­ Nou s’au schimbat depeşe de feli­citare intre Ţar şi presidentul republi­­cei franceze, apoi intre miniştri de résboiu, generalii André şi Kuro­­patkin. „ Ţarul asigură pe Doubet, că îi este scumpă suvenirea zilelor petrecute anul trecut in „frumoasa ţeară, prie­tenă şi aliată“. Loubet mulţumind, zice, că Francia se va bucura dacă prin o nouă visită a părechei im­periale suvenirea fericitoare se va schimba în o suvenire durabilă. Papa despre chestia limbilor în­­Au­stria. Archiepiscopul din Olmütz, Dr. Kohn, s’a plâns Papei, că luptele din Austria în che­stia limbilor au produs discordie între credin­cioșii bisericei catolice. în urma acesteia Papa a adresat archiepiscopului o scrisoare, în care admoniază întreaga preoţime din Boemia şi Moravia, că pe lângă alipirea la limba ma­ternă, se se abţie a sădi sămânţa vrajbei între credincioşi. Trebue luată în considerare — zice S. Sa — iubirea limbei, care o vorbeşte omul de mic, dar d e păcat ca din pricina aceasta să su­fere idea divină. Scutecel de aurel, Faţa-­i d’albă de mătasă, Cârpele-’s de flori de măr, Ninge, ninge unge mi-’l Plouă, plouă scaldămi-’l, La trei zile apleacă mi-­l, Şi-’l apleacă ca să crească Ga cerul să stăpânească. Să fiţi gazde sănătoase Cu tot ce aveţ In case. Dela George Chima, din Şinca-nouă culese de Vichi St. Poesii poporale. Din Ocoliş. Culese de Florea Banciu, june. Părăuaş pe lângă moară Cură limpede cerneală, Se-’mi cernesc eu portuţul Că m’o lăsat drăguţul, Ba eu cum se 'mi-’l cernesc încă mai tare 'mi-’l albesc, Că eu de m’oi mănia, ’Mi-oi da faţa la năsprele Şi faţa la rumenele, Gând o fi o sărbătoare Eu m’oi găta ca o floare, Şi-oi eşi până-­n uliţă Gata ca o păuniţă, Şi-oi păşi cu paşi răruţi Şi ’mi-oi căpătă drăguţ, Numa-’n deget mă-oi întinde Cinci şi şese ’mi-oi cuprinde, Eare unul voi cârliga Cinci şi şese ’mi-oi afla, De-ar da bunul Dumnezeu Să se facă pod mereu, ’ Pod mereu peste Braşov, Toţi se treacă doi cu doi Şi tu bade pe la noi. Din comitate. Cale din urmă restauraţii au fost în comitatul Bihorului şi al Bistriţei- Năsăud, despre cari avem următoarele informaţii: în Bihor. In 30 Decemvrie n. 1901 s’au ţinut restauraţiile în Bihor. Ce fel de »restau­raţii* au fost aceste, se poate constata din tânguirile fiţuicelor jidano-maghiare orădane, cari îi impută lui Tisza Pista, că şi de astă-dată a ridiculisat în gra­dul suprem »dreptul de alegere« al adu­nării comitatense, de­oare­ce de fapt ar­gaţii administrativi n’au fost aleşi, fără denumiţi din partea juriului de »ganet«. Aşa numiţi »Români« au fost de altcum »aleşi« următorii: Ioan Pap, de protonotar, Andreiu Daraban, de pretor în ceroul Cefa, Nyisztor Alajos(!), proto­­pretor la Margita, Rokszin György, pre­tor la Ţinea. De notate, că aceşti domni ar fi de origine numai Români, încolo afară de Ioan Pop, pe care îl vezi cam des în »ditzmagyar« şi Andreiu Daraban debutează ca cei mai neaoşi patrioţi, ne­­tradându-­şi românismul nici măcar prin conversare în limba română, în Bistriţa. In Bistriţa s’au făcut alegerile func­ţionarilor comitatenşi în 30 Dec. n. După cuvântul de deschidere al co­­mitelui­ suprem, contele Betlehen Pál, con­­gregaţia la propunerea unui membru sas a ales în comisia candidătoare trei membri: pe preotul Müller, adv. Dr. Ciuta şi Dr. Kelp. Corniţele a denumit din partea sa pe contele Lázár Imre, Csernatoni şi Leitner. După o scurtă consfătuire comisia candidătoare s’a reîntors anunţând, că la unele posturi nu s’au presentat decât câte un candidat şi de aceea propune, ca aceştia să fie proclamaţi de aleşi. Astfel au fost aleşi cu aclamaţie Knales Godofred de vicecomite, Takács Károly de protonotar, Alsner de preşedinte la sedina orfanală şi Dr. George Linul ds­­fiscal. Nr. 1

Next