Foaia poporului, 1905 (Anul 13, nr. 1-52)

1905-11-26 / nr. 46

Nr. 4, FOAIA POPORULUI Pag. 615 ,9 mai mare la orașe. Pe sate omul tot mai are ceva pe lângă casă. Are bucucioare, are o văcuță cu lapte, câteva găini, un porc. . . cu un cuvânt are cele mai de lipsă pentru traiu. E drept, că banii se fac cu greu, dar’ omul dela țară nu are lipsă de aşa mulți bani, ca de pil­dă cel dela oraşe. In oraş e cu totul altceva. Locuitorul dela oraş trăieşte aşa zicând tot din bani. Locuinţa, în care şede, trebue să ’şi-o plătească cu bani, pe când sătenii cei mai mulţi îşi au casele lor. Pe lângă casă orăşanul nu are nimic: grădina lui e piaţa, târ­­gul. De aici e silit el să-’şi cumpere tot ce-’i trebue pentru traiu: carne, pui, lapte, ouă, legume de tot felul, până la cea din urmă ceapă. Şi preţurile arti­­clilor de mâncare se scumpesc mereu, pe pieţele oraşelor ’şi-a făcut sălaş sta­tornic scumpetea. De aceea vedem, că deregătorii, cari trăiesc numai din plată, au cerut şi cer urcarea plăţilor, deoare­ce alt­cum nu mai iestesc. Şi stăpânirea a luat aceasta în considerare şi la unii le-a urcat plata, care la o altă seamă de derogatori le-a făgăduit, că le va urca. Scumpetea aceasta ne atinge du­­reros şi pe noi, pe aceia adecă din noi, cari scoatem în tipar foi şi cărţi pentru folosul şi luminarea poporului. Cu toţii ştim, că omul pe lângă hrana trupească, are lipsă şi de hrană sufle­tească, de luminarea minţii, de culti­varea spiritului seu. Aceasta şi-o câ­ştigă omul cu deosebire prin cetire. Foile şi cărţile ar trebui să fie cât se poate de ieftine, dar­ ele încă se scum­pesc. Se scumpesc din cauză, că sunt scumpe, tot mai scumpe materiile din cari şi cu cari se fac: hârtia, literele, văpselile etc. şi a trebuit să se urce şi plata tipografilor noştri, ca să poată trăi şi lucra cum se cade. Numai cu 10—12 ani înainte toate aceste erau mai ieftine, dar­ de atunci încet cu încetul s’au scumpit şi tind a se scumpi. Iată pentru ce, e scumpă pe lângă hrana trupească, şi hrana su­fletească, cel puţin nu e aşa de ieftină, cum ar trebui. Dar’ în lipsă omul trebue să se ştie ajuta, pentru­ că de aceea i-a dat D zeu minte şi judecată. Lipsei şi scumpetei se­­ punem stavilă prin em­pire. înţelegem cruţarea aşa, ca să dăm banul pe ce e de lipsă, dar’ să nu chel­tuim pe lucruri de cari ne putem lipsi, cum sunt beutura, prea multe petreceri, haine scumpe (lux) şi alte lucruri ne­trebnice. Aşa făcând ne vom isbăvi. MM. Din America. Sfi­turi pentru Români. — Nenorocirile în America. Intre marea mulţime de Români, emi­graţi la America de nord, sunt mai mulţi invitaşi de ai noştri, cari pricepând mai bine stările din America, dau poveţe folositoare Ro­mânilor, ce vreau să emigreze. Intre aceşti fruntaşi amintim azi pe dl Vasile Greavu, menajer adj. la marea bancă Americană »The colonial Trust Company« South Sharon Pa, fost învăţător în Topârcea. Dânsul e cunoscut şi din coloanele acestei foi, căci de mai multe ori a scris articlii cu po­veţe folositoare, care de altcum stă bucuros la disposiţia fiecărui Român emigrant, cu sfa­tul şi cu fapta. In numărul de azi dăm de dânsul neşte sfaturi pentru Români şi ceva despre nenoro­cirile din America. Dânsul, arătând că sunt agenţi fără su­flet, cărora nu mult le pasă de viitorul bie­ţilor emigranţi, zice: Eu am avut o pasiune mai ales de când Eurt ca Menager adj, la marea bancă Americană, de a avea afaceri cu mii de români de aici şi din toate părţile Statelor Unite, aşa că le cunosc toate afacerile şi toate însuşirile bune le am aflat la fraţii români. Compania aceasta are afară de 157 de bănci în diferite oraşe ale Statelor­ Unite şi Canada, cari manipu­lează cu ne­num­ăra­te milioane şi multe fabrici, între cari una colosală de sîrmă (drot) în S.­Sharon în cari lucră foarte mulţi români şi de adesea aud pe su­praveghetori zicând că Românii sunt cei mai buni şi oneşti muncitori. Fară trebue să avem cu bravii noştri fraţi şi să le dorim ca după ce îşi vor stânge ceva pentru ei şi fami­liile lor, să se întoarcă sânâtoşi in patrie păzându-­i Dumnezeu de primejdiile în­tâmplate zilnic pe aici, căci adevărata e zisa românului: »Fie pânea cât de rea, tot mai bine în țeara mea«. Deci bine să se păzească fie­care frate, ce va calători pe viitor la Ame­rica, să nu-­și dea încrederea în astfel de agenți, cari nu pentru binele cuiva, ci numai pentru buzunarul lor lucră. Totdeuna e bine să plece omul unde are cel puţin un cunoscut, şi sigur că atunci nu va peri, că Ro­mânul tot are inimă nobilă şi se ajută unul pe altul — ceea­ ce e frumos. * Nu este o zi lăsată de Dumnezeu, să nu se întâmple în America neno­rociri împreunate cu perderi de vieţi omeneşti. Colosala circulaţie de trenuri per­sonale şi de marfă sdrobeşte multe vieţi omeneşti, deşi e mare precauţiune şi fiecare locomotivă e prevâzută cu un clopot, care se aude din depărtare. Prin uriaşele fabrici, unde func­ţionează nenumărate maşini, Îşi pierd vieaţa zilnic zeci de oameni. Ni s’a spus de supraintendentul turnătoriei de fier de aici a lui Carnegie, că în timp de 4 ani de când s’a pus în func­ţiune aceasta, şi-au perdut vieaţa 123 oameni la o espresie a marelui cazan unde fierbe fierul, 36 de oameni nu sa mai găsit, s’au topit totul în valu­rile curgătoare aurii ale fierului. O jalnică tragedie, care deși s’a întâmplat în Septemvrie o amintesc aci. Marele comersant A. Friwen s’a dus la gara Pensylvania, ca să aștepte soția, care venea dela Pittsburgh. Trecând preste sini ca să vadă so­sirea trenului, o locomotivă a venit cu mare iuțeală dela spate, şi i-a tăiat corpul în două. Nu trecu 5 minute şi sosi trenul personal cu soţia sa, care dân­­du se jos recunoaşte corpul tăiat în două al soţului ei. Cuprinsă de groas­­nica spaimă a căzut jos leşinată în aşa stare gravă, încât după vre­o 2 ore cu tot ajutoriul medicilor a reposat. O fru­­moasă petrecere la cele eterne a avut a 3 a­ni. Dl şi Dna Frewen a fost un bun sprijinitor al Românilor şi la mulţi le-a părut rău după dînsul. Din Bertan. — Adunare de Învăţători, sinod protopopesc şi pro­­ducţiune corală-declamatorică. — (Urmare şi fine.) Cum am amintit în nr. trecut, presiden­­tul Bozoșan în vorbirea sa de deschidere ne-a arătat greutatea vremilor, dar’ ne-a zis, că nu trebue să descurajăm, și să punem umor la umor și noi înșine să ne ajutăm, car’ după aceasta declară ședința de deschisă. Cetindu-se catalogul s’a constatat, că dintre învățători sunt absenţi următorii: Ilie Ban, înv. în Chester; loan Dragomir în Frâna; loan Aldea în Şeica-mică; Ştefan Pop în Ro­­văşel; Octavian Popoviciu în Geacoş şi Teod. Petri în Hundorf. Aceşti domni afară de dl Ilie Ban, au lipsit şi la adunarea de primăvară, ba chiar de ani de-a rândul nu se mai presintă la adunări, şi nici barăm nu şi-au trimes scusele. E foarte trist, că domnii amintiţi aşa puţin se interesează de adunările noastre, dacă toţi am arăta aşa puţin interes, atunci cum şi când ne am putea ajunge ţinta noastră? — De altcum sperăm că cei absenţi vor fi luaţi la cercetare din partea mai marilor noştri, pentru neînplinirea datorinţelor. A urmat apoi disertaţia harnicului învă­ţător din Agârbiciu Ilie Câmpean despre: „Limba maghiară şi şcoalele noastre* — di­sertaţia a fost foarte bine lucrată şi tare in­­terasantă pentru noi. Nu voesc a cita nimic din ea, de oere­ce ni­ s’a promis din partea disertantului, că o va publica în »Foaia șco­­lastică« — dar’ noi am dori să se publice și în alte foi. Clasificându-se lucrarea dlui Câm­pean ’i­ s’a dat calculul de foarte bună. A urmat apoi încassarea taxelor, unde voiu se amintesc, că pe cât de mare nepăsare s’a arătat din partea membrilor în anul tre­cut, pe atât de conștiencioşi s’au aretat în present, achitându-’şi toți cei presenți taxele, se vede, că au avut mare efect cuvintele scrisă de »Mureșanul« în »Gazeta Transilvaniei« şi »Foaia Poporului«. Nu mai puţin interes s’a arătat din partea domnilor preoţi, cari tocmai pe când încasau taxele au sosit în şcoală, şi la îndemnul dlui protopop Simu, care este amicul sincer al învăţătorilor s’au înscris ca membrii ajută­tori următorii: Nicolae Galea 2 cor., Teodor Dan, 2 cor., Ştefan Secera, 2 cor. I. Pop 2 cor., N. Roman, 2 cor., Zosim Nuţiu, 1 cor. George Vamoş, 1 cor., Valeriu Nobil, 1 cor., V. Muntean, 1 cor., loan Isip, 1 cor., G. Şer­­ban, 1 cor., Victor Călborean, cantor 1 cor., loan Florea, ferar 1 cor., loan Baieşiu 1 cor. şi Nic. Floaşiu, comerciant 40 bani — şi dl Dr. Alexandru Morar, advocat în Ibaşfalău, carele deşi nu a putut fi present, ceea­ ce am regretat, a trimis taxa de membru 4 cor., a mai solvit dl protopop Simu taxa de membru ordinar 2 cor. E tare frumos din partea domnilor preoţi, că ne-au ajutat cu o sumă aşa frumoasă — Dumnezeu le va răsplăti. Mai discutându se unele puncte din program, preşedintele declară şedinţa de închisă

Next