Foaia poporului, 1913 (Anul 21, nr. 1-52)
1913-10-26 / nr. 42
Anul al 21-lea Duminecă 13/26 Octomvrie 1918 Nr. 42 prin PREŢUL ABONAMENTULUI: Pe an an..............................4 cor. 40 bani, Pe o jumătate de an ... 2 cor. 20 bani. România, America şi alte ţări străine 11 cor. anual Abonamente se fac la „Tipografia Poporului“ Sibiiu, Foaie politică Apare In fiecare Duminecă. Telefon Nr. 146. Adresa telegrafică: »Foaia Poporului«, Sibiu. INSERATE: Mă primesc la BIROUL ADMINISTRAŢIEI (Strada Măcelarilor Nr. 12). Un şir petit prima dată 14 bani, a doua oară 12 bani, a treia oară 10 bani. Alte milioane de coroane prădate. Ungaria — ţara corupţiei de tot felul. Cetitorii noştri de sigur îşi mai aduc aminte de procesul lui Lukaci cu Deji, care a scos la iveală,, că sub guvernul lui Lukaci s’au făcut o seamă de „gheşefturi“ (ca „contractul cu sarea etc.).Pentru aceste gheşefturi, cei ce le-au făcut, au trebuit apoi „să se arete recunoscători“, dând milioane partidului muncii, adecă partidului guvernamental. Cu aceşti bani se ajută apoi la alegeri mamelucii guvernamentali şi se fac „alte trebşoare“ de-ale lor. Cazul cu procesul lui Dejiajunsese acum cam uitat. Dar soartea nenorocită a acestei ţări îngrijeşte, ca, mereu să ese la iveală nedreptăţile şi corupţiile, ce se fac cu banii tifluhaţi din dări, pe cari totmai Dumnezeu ştie cum le mai poate plăti bietul popor de jos. Cea mai nouă corupţie a scos-o la lumina zilei gazeta ungurească „Az Est“ (Seara), care într’un număr din zilele trecute a destăinuit următoarele: „Guvernul lui Lukaci, căzut dela putere în urma scandalosului proces cu Deji, pare a fi fost grozav din cale afară în afacerile murdare de bani ale partidului dela putere. După afacerile rușinoase, pe cari le-a scormonit şi dovedit procesul Deji în contra lui Lukaci şi Tisa, iată-ne în faţa unui nou scandal. In schimbul unei sume de 1 milion şi jampifice coroane (1500 de mii) pentru cassa partidului, prim-ministrul Lukaci şi faimosul său tovarăş Iesenski Şandor au făgăduit întărirea statutelor pe seama unei societăţi (spelunci), unde să se poată juca în cărţi pe bani. Societatea să se înfiinţeze la 1 Maiu 1914 pe inzula Margareta înBudapesta. (Aci, vezi Doamne, să se poată întâlni câţi tremeşi trântori şi alte creaturi, cari nu ştiu cum să prăpădească vremea. Şi banii! Red. F. P.). Ba ce e mai mult, Lukaci şi secretarul de stat Iesenski au făgăduit căpeteniilorsocietăţii, că ei se vor îngriji de întărireastatutelor, chiar şi în cazul, dacăs-ar întâmpla, ca în decursultimpului eisă cadă dela putere. Intâmplându-se aşa ceva, vor însărcina pe Tisa cu întărirea Statutelor, despre ceea ce l’au încunoştiinţat şi peacesta. „Intr’aceea a căzut Lukaci, în urma procesului cu Deji. Dar Tisa acum, de groază să nu le păţească ca şi Lukaci, a refuzat (a respins) Întărirea statutelor. Şi ce-a urmat? Membrii Societăţii numite, văzându-se păcăliţi, au pus cuţitul la gâtul lui Lukaci, acesta pune Vina pe guvernul de acum, iar Tisa, — ca să scape din încurcală, — egata să încheie o învoială şi să plătească înapoi suma de un milion şi jumătate coroane, încassatăşi cheltuită de Lukaci şi Iesenski pentru trebşoarele partidului muncii. (Frumoasă muncă! Red.) Oamenii aceia, cari au înfiinţat societatea (sunt jidanio-maghiari de lanoi şi ceva tot Jidani de prin Elveţia) nu se mulţumesc însă cu o astfel die învoială, ci ei vreau, pe lângă suma de un milion şi jumătate, o despăgubire de încă, câteva milioane, pe cari, — zicei, — le-au cheltuit cu zidirea palatului-speluncă de pe insula Margareta — în mijlocul Dunării — în Budapesta, precum şi alte cheltueli în legătură cu această afacere. „Scandalul e în plină burgere. Societarii fac ameninţări cu procese şi alte destăinuiri. Ceata deputaţilor mameluci stă îngrozită, pe când deputaţii unguri din opoziţie (contrari guvernului) ud de ei. Iar poporul, de pe a cărui spate se storc dările cele grele,moare de foame şi de boli.“ . Iată cum a eşit la iveală un al doilea scandal, care aruncă o pată atât de ruşinoasă asupra cârmuitorilor acestei ţări. Pentru noi, ceştia cari scriem la o foaie poporală, sunt îngrozitoare aceste ştiri. Şi ne întrebăm: până când va merge tot aşa? Oare oamenii aceia de sus, ce fel de inimă au, de om, ori de câne? Doar ei vreau să zică, că sunt creştini şi iubitori ai deaproapelui, fiindcă, când primesc conducerea ţării depun jurământul, cum că vor fi drepţi în tot ceea ce fac. Omul cu inimă humană şi de creştin trebue să semâhnească până în adâncul sufletului la auzul ăstor fel de fapte. Zilnic primim scrisori, unde poporul nostru se plânge, că cutare slujbaş i-a făcut nedreptate. Altul ne întreabă, că: „Nu ştim pe undeva lucru?“ Celalalt vrea un sfat: „Cum să facă, ba să i se mai dea ceva răgaz cu plătirea dării, fiindcă acum n’are de unde plăti?“ [Şi iarăş altul ne întreabă: „Am auzit, că Statul împarte bucate la cei năpăstuiţi de ape. [Cum se fac, unde să mă duc sau să scriu? — că aş vrea să căpătăm şi noiceva. E al doilea an, că nu s’au nimicit Sămânăturile! "Nu mai ştim ce să facem, atât suntem de năcăjiţi. Am vrea să mergem la America, dar nu ne dă paşapoarte. Şi n’avemnici bani de drum“ etc. etc. Acum am vrea să ne spună cutare judecător, procuror sau deputat mameluc. Să simt ei mândri ai sta la conducerea unei ţări, unde simte astfel de stări sus şi jos? Par’că e bătaia lui Dumnezeu pe această ţară, care a ajuns a fi cârmuită de oameni cu un suflet negru ca tăciunele. Aceşti oameni nu mai vreau să audă şi vadă năcazurile poporului! Pe ei nu-i doare capul, că scumpetea banilor creşte mereu, iar poporul nu mai are izvoare de venit! Toate acestea pe ei îi lasă răci. fac cele spuse de fruntaşii români în adunările comitatelor Arad, Caraş-Severin, Alba-inferioară, Târnava-mică, Turda-Arieş etc., simt „vorbiri de agitaţie“. Astfel poreclesc cârmuitorii ţării de azi vorbirile cumpătate ale celor ce doresc o îmbunătăţire a sorţii pe seama poporului de jos. Dar cei de sus se înşală amar, dacă cred, că prinastfel de fapte de-ale lor, va înainta această ţară. Cele ce s’au petrecut la noi în anii din urmă ne dovedesc, că cârmuitorii de azi ai ţării nu-şi mai batatâta capul cu înaintarea poporului, ci numai cu mulţumirea poftelor lor. Azi deja, dacă merge omul de la noi în străinătate, e mai bine a nu spune, că e cetăţean ungar, fiindcă numaidecât îl întreabă cu toţii: Ei bine, dar ce fel de Stări sunt în ţara D-Voastră? (întâmplări de acestea cunoscute dinpăţanii proprii.) Că în viitor vom fi şi mai de râs în faţa străinătăţii, credem că nu mai e de lipsă a spune. Decât „ulciorul se tot duce la fântână, până când odată tot se sparge“. Aşa se va întâmplă şi cu conducătorii ţării noastre. E peste putinţă, ca aceste stări să mai ţină multă vreme. Lumea la noi se lămureşte tot mai mult asupra adevăratelor stări. încetul cu încetul se face lumină. Iar cei vinovaţi pentru îngreunarea vieţii poporului, vor avea să-şi fee odată răsplata. De asta pot fi siguri. Orice lucru urât se răzbună la vreme cu atât maiamar! Cârmuitorii de azi nu o să mai aibă frânele ţării în mână multă vreme. Tot aşa şi deputaţii mameluci şui lui Lukaci şi Tisa. Despre ,asta se vo purta desigur grije în viitor. De prezent să urmărim, însă, cele ce se desvălesc, ca la vreme să ne putem mai bine da seama asupra acelora, cari pe noi ne asupresc, iar ei fac atâtea fărădelegi. • Când scriem aceste rânduri, vine ştirea, că în zilele acestea se va conchema dieta. Mai mulţi deputaţi din opoziţie au subscris o hârtie, prin care cer convocarea dietei, unde guvernul IsJ, dea lămuriri asupra descălirilor de mai sus. Prin urmare, în săptămânile viitoare ne mai putem tepta şi la alte descoperiri.