Foaia poporului, 1923 (Anul 31, nr. 1-52)

1923-10-21 / nr. 42

­A LUI* On. Asoc. pentru Literatura Română Duminecă, 21 Octomvrie 1923 No. VI Str. Şaguna 6 Loco Apare în fiecare Duminecă Cea mai veche foaie naţională poli­­tică­ poporală înfiinţată la anul 1892 PREŢUL ABONAMENTULUI Pe un an.......................................Lei 60„— Pe o jumătate de an.................... Lei 30.— Pentru America 3 dolari pe un an întreg Redacţia şi Administraţia: Sibiu, str. Mitropoliei (Măcelarilor) No. 12 (lângă poştă) Adresa telegrafică: „Foaia Poporului“ Apare în fiecare Duminecă INSERATE se primesc la BIROUL ADMINISTRAŢIEI Sibiu, str. Mitropoliei (Măcelarilor,) No. 12 Preţul inseratelor: Un şir petit 4 Lei pentru fiecare publicare Credinţa Orice acţiune, ca sa fie durabilă şi în­vingătoare a tuturor piedecelor ce i-ar sta în cale, trebue să se întemeieze deopotrivă pe iubirea cauzei pe care o serveşte ca şi pe convingerea ştiinţifică, că este dreaptă şi zace în ordinea firească, inexorabilă a lucrurilor omeneşti. Altfel, vânturile reci ale realitaţei crude uşor vo­r putea veşteji floarea răsărită numai din lumea sentimentelor, iar îndoiala născută din conflictul cu alte adevăruri uşor va putea zdruncina o credinţă întemeiată nu­mai pe rezultatele cercetărilor speculative ştiinţifice. Numai iubirea şi convingerea ştiinţifică împreună pot să ridice o credinţă la înăl­ţimea fanatismului nobil, care învinge totul şi face din luptător martir, dacă trebue. Credinţa pe care se întemeiază întreaga­­ acţiune de treisfe­rturi­­de veac a Partidului Naţional Român este răsărită deopotrivă din adâncimile tainice ale vieţei noastre sufle­teşti, ca şi­e din convingerile ştiinţifice câşti-­­ gate prin înţelegerea adevărurilor eterne. Iubirea neţarmuită a poporului româ­nesc, a tradiţiilor sale mari, a limbii şi o­­­­biceiurilor sale bune şi a întregului său suflet,­­ atât de tainic şi atât de complex, şi în fine­­ iubirea a tot ce constitue fiinţa distinctă a acestui neam a fost călăuza sigură care nu a lăsat acest partid sa rătăcească nici­odată prin labirintul ispititor al diferitelor teorii ştiinţifice, fără sfârşit la număr. De altă parte, convingerea ştiinţifică că­­menirea neamurilor este, ca prin însuşirile lor specifice să contribue în mod distinct­­ la civilizaţia omenească şi că, prin urmare, ■dreptul de existenţa al unui neam este în raport direct, cu bogăţia însuşirilor sale spe­cifice, a pus la temelia partidului nost­ru credinţa nestrămutată că este o datorie sup­­­perioa­ră etică a respinge, cu orice preţ şi cu orice sacrificii, atacurile îndreptate în con­tra existenţei neamului românesc. Iubirea de neam şi această convingere ştiinţifică a dat naştere fanatismului nobil, care a dus în mod iresistibil partidul naţional român prin furci, prin­­închisori şi prin u­­­miliri nesfârşite, la isbândă în două revo­luţii şi la succes desăvârşit, atât în munca istovitoare de opoziţie, cât şi în lucrarea paşnică­­ de guvernare. *) Acest articol, care atât de splendid reoglin­­deşte crezul Partidului Naţional Român, îl dăm după nou­a gazetă „România“, unde a apărut în fruntea pri­mului număr de la 15 Octomvrie 1923. Redacţia „Foaia Poporului“. Iubirea de neam şi cunoaşterea adânca a adevărului ştiinţific ne vor lumina cărările, ne vor oţeli forţele şi vor îndepărta dela noi orice descurajare şi în Viitor. In lumina lor, orice problemă devine uşoară. Ele ne fac să vedem clar că exis­tenţa naţiunei române este prima şi ultima raţiune penttru noi! Ele ne fac să lăpădăm dela noi tot ce poate compromite aceasta existenţă şi să ridicăm la pute­rea de prin­cipiu tot ce o poate asigura. Fiind însă­şi existenţa naţiunei noastre o necesitate etică, supusă unei morale su­perioare, ea va putea fi asigurata numai prin mijloace aparţinătoare unei morale su­perioare. Or, morala superioară pretinde dreptate socială şi înfăptuirea principiului a­­devarat democratic: datorii pentru toţi şi drepturi pentru toţi. Pentru aceasta partidul naţional român a luptat în contra guvernelor de oprimare naţionala, învingându-le şi pen­tru aceasta luptă azi în contra sistemelor de guvernare antinaţionale şi amorale şi le va învinge cu siguranţă. Dar partidul naţional român n’a pier­dut nici­odată din vedere că drumul, chiar şi la cele mai nobile idealuri, duce prin cruda realitate a vieţii de toate zilele. Iar a­­ceastă viaţă are exigenţele ei fireşti. Mulţu­mirea acestor exigenţe culturale, sociale şi economice ale naţiunei întregi şi ale celor ce o constitue trebue să fie supusă conside­­raţiunei ştiinţifice că ea trebue să servească desvoltărei însuşirilor specifice ale neamului românesc. Iar aceasta nu se poate face decât prin libertate şi unitate naţională desăvâ­rşită. Ast­fel unitatea naţionala, care este legată de întreg sufletul nostru, serveşte deopotrivă naţiunea română şi civilizaţia omenească. Pentru aceasta partidul naţional român trebue să stea nu numai în serviciul princi­piilor înalte, ci în munca sa de toate zilele în serviciul organizării concrete naţionale ro­mâneşti a statului român şi a năzuinţei de a ridica în cultură, bogăţie şi stare socială pe fiecare fiu al naţiunei. Statul român, cu toată fiinţa sa şi cu toate instituţiile sale, trebue să fie pe deo­parte, după credinţa Partidului naţional ro­mân, cea mai fidelă şi cea mai perfectă ex­­presiune a sufletului românesc, iar, de altă parte, trebue să sprijine cu toată puterea sa toate însuşirile şi toate forţele morale şi naţionale ale poporului românesc. In această năzuinţă dreaptă, simţul de­mocratic al poporului românesc îl va feri de exagerările şoviniste, scos în evidenţă peste orice îndoială la Alba-Iulia contrare unei morale superioare şi totdeauna nefaste în urmările sale, iar simţul lui sănătos şi vi­guros naţional îl va ţine departe de exage­rările teoretice contrare realităţii şi unei adevărate vieţi naţionale. Acest crez a călăuzit gazetele partidu­lui naţio­nal de până acum, dând sute de martiri când a fost nevoe şi acest crez va călăuzi şi această gazetă care nu va urî pe nimeni, dar va sbiciui păcatul şi va servi naţiunei române. noastră’» de IULIU MANIU Deschiderea Parlamentului a avut loc Luni 15 Octomvrie c., conform programului anunţat în numărul trecut. Mae­­stăţile Lor au pornit de la Palat cu pompa obicinuită, iar după cetirea mesajului (vor­birea) de deschidere au plecat înapoi în a­­ceiaşi ordine. Deputaţii din opoziţie n’au dun parte la şedinţa de deschidere. După plecarea Suveranilor, şedinţa so­lemnă s’a închis, iar şedinţa pentru alegerea preşedinţilor nu s’a mai ţinut în aceiaşi zi, ca în trecut, ci numai a doua zi Marţi. La şedinţa de Marţi au luat parte şi deputaţii din opoziţie, dar ei n’au votat. Astfel ale­gerea a me­rs strună, după ce deputaţii liberali au mai fost puţin prelucraţi într-o şedinţă de la clubul partidului lor, în seara zilei de Luni. Cu toţii au votat Marţi: la Cameră pentru fostul preşedinte Orleanu, iar la Se­nat pentru fostul preşedinte Ferekide. După aceea şedinţele (atât la Cameră cât şi la Senat) s’au închis, iar parlamentul a luat vacanţa până în 25 octomvrie. La această dată se întoarce Maestatea Sa Regele dela botezului nepotului din Bel­grad. Până atunci dl ministru-preşedinte Ionel Brătianu crede, că se vor mai domoli spiritele în guvern, din ca­re înainte de deschiderea Parlamentului s’au mulţumit doi miniştri: ge­neralul Văitoianu de la Interne şi ministrul Constatntinescu dela Domenii. Cei doi mini­ştri demisionaţi, au fost făgăduit totuşi să mai rămână în guvern câteva zile, înainte şi după deschidere, până când se vor aranja lucrurile, oltcum, nefiind guvernul complect, nu s’ar fi putut deschide Parlamentul. Deşi la alegerea preşedinţilor pentru Ca­meră şi Senat, liberalii au votat toţi, până la unul, pentru persoanele mai nainte nu­mite, — totuşi nu mai e secret, că între liberali sunt foarte mari frământări. Ei simt, că din zi în zi le scade puterea şi vaza. Dar teama, că dacă caide guvernul, deputaţii şi senatorii liberali încă se pot duce cu plutele, o ţine la o­­altă.

Next